Acasă Blog Pagina 2251

Galben și albastru, culorile nostalgiei

Sâmbătă, baza sportivă „Play” a găzduit un eveniment fotbalistic în amintirea lui Dumitru Sechelariu, Neculai Alexa, Sorin Condurache și Florin Ganea, figuri de prim-plan în istoria FCM Bacău

Degetele lungi ale amintirilor

Cuvintele vin din trecut: „Dacă nu mă implicam în fotbalul băcăuan, pe stadionul din centrul orașului ar fi păscut azi vacile și caii”. Cuvintele aparțin lui Dumitru Sechelariu și au fost rostite acum mai bine de 23 de ani. Seche se pregătea să câștige primul mandat de primar al Bacăului, iar FCM, echipa sa și a orașului, își ascuțea crampoanele pentru a răpune Steaua, cu 5-1, chiar în Ghencea. Venite din trecut și culese într-o mohorâtă zi de sâmbătă, 13 aprilie 2019, cu degetele lungi ale amintirilor, cuvintele dau roată prezentului, pierzându-se printre picăturile de ploaie. Stadionul din centrul Bacăului e azi o ruină, ocolită până și de vaci sau cai. FCM Bacău nu mai există. Și nici Sechelariu nu se mai află printre noi; nu mai e, dar continuă să ne privească, zâmbind, de acolo sus. De pe un banner instalat în baza sportivă „Play” din Sărăta. Un banner pe care stă scris, cu culorile nostalgiei, „Memorial galben-albastru”.

„Hai, piticule!”

„Memorial galben-albastru” s-a născut la ideea fostului mijlocaș al FCM Bacău, Ionuț Vetrea. Și ține să cinstească amintirea lui Dumitru Sechelariu, Neculai Alexa, Sorin Condurache și Florin Ganea, figuri de prim-plan în istoria FCM. „Cu Dumitru Sechelariu am deschis ochii în fotbal. Venea pe «Letea» să mă încurajeze la meciurile de juniori: „Hai, piticule, dă-i bătaie, că am venit să te vâd jucând!”. Nea’ Nicu Alexa și Sorin Condurache mi-au fost modele fotbalistice. Iar Gică Ganea a fost fratele meu, fratele meu «Ganezu»”, explică Vetrea. Memorialul se ține la baza „Play”, aflată în proprietatea lui Ionuț Vetrea: „Terenul pe care am construit-o l-am moștenit de la mama, Dumnezeu să o odihnească! E pământul pe care-l lucra ea și care-mi aduce mereu aminte de ea. Și tot pe pământul ăsta, transformat în bază sportivă, am ținut să ne aducem aminte azi de Sechelariu, de Alexa, de Condurache și de Ganea”.

Cum era odată

Gheorghe Poenaru își zorește foștii jucători. Ca pe vremuri, când FCM Bacău mergea să câștige pe la Craiova și Timișoara. Ori dădea de pamânt acasă cu Rapidul lui Mircea Lucescu. „Hai, treceți la încălzire și încălziți-vă bine că nu mai aveți nici 20 de ani și nici 70 de kile”. Se face că nu aude când unul dintre băieți- poate Bolfă, poate Căpușă, poate Petcu- spune că „nimic nu te poate încălzi mai bine ca vinul cu gust de frăguță adus de Codreanu”. Poe privește în zare. După jucătorii săi sau după vremurile ce s-au dus și nu par să se mai întoarcă prea curând: „Memorialul este o idee excelentă. Ne dă prilejul de a pomeni oameni deosebiți precum Dumitru Sechelariu, Nicu Alexa, Sorin Condurache și Gică Ganea, dar ne ajută și să ne strângem laolaltă și să povestim despre timpuri cu adevărat frumoase pentru fotbalul băcăuan. Stau și mă gândesc că, fără Sechelariu, acești fotbaliști poate că nu ar fi avut niciodată șansa să joace la nivelul la care au evoluat”.

Contract până în 2030

În drum spre balonul care acoperă terenul sintetic al bazei, foștii jucători au de înfruntat mirosul îmbietor al grătarului. Carnea este tăvălită cu spor și măestrie prin toate mirodeniile pământului. Alături, în mini-restaurant, se presară piperul umorului: „Dom’ președinte, avem un jucător care și-a cerut dezlegarea”. Gheorghe Chivorchian continuă să aibă replica promptă: „Să-și ia gândul! Mai are contract încă doi ani cu FCM Bacău”. Negocierile sunt dure. Ca în trecut, „când intrai la Chivas în birou cu ideile tale și plecai cu ale lui”. Titi Câmpanu nu se lasă: „Cum, dom’ președinte, încă nu mi-a expirat contractul?”. Chivorchian ridică din umeri: „Ce să-ți fac dacă nu-ți mai amintești ce ai semnat? Oricum, la tine încă-i bine! Axinia, la Piatra, mai are contract până în 2030”. Toți sunt pe burtă. Pufnesc la greu; nu din cauza piperului, ci a râsului.

De la fumigene să fie?

Există și oameni care sunt legați pe viață de FCM Bacău. Asta deși nu au semnat vreun contract. Sunt suporterii „galben-albaștri”. Membrii galeriei FCM Bacău: Creastă, Corsicanu, Tilică și toți ceilalți. Toți până la unu. Și ei sunt prezenți la Memorial. Și își fac simțită prezența. Aprinzând fumigene și fluturând eșarfele galben-albastre. Scandând și cântând: „Inima noastră, inima noastră, va fi mereu galben-albastră”. Parcă a prins din nou viață „Municipalul”. Suntem la mijlocul anilor 90, iar Bacăul vibrează pe teren și în tribune: „Daniel Scânteie, olee, Daniel Scânteie oleee!”, „Con-du-rache! Sorin Con-du-rache!”, „Cristi Cio-co-iu! Cristi Cio-co-iu!”. Când băieții intră pe teren, suporterii întind un banner pe care scrie „Cei simpli mor, legendele nu pier/ Conduc defensiva în echipa din cer”. Ți se împăienjenește privirea. O fi oare de la fumigene?

Ca-n poarta lui Aston Villa

Doru Sechelariu, fiul lui Dumitru Sechelariu este și el emoționat: „Sunt foarte mișcat de faptul că amintirea tatălui meu continuă să fie vie în sufletul oamenilor din Bacău. O demonstrează și acest Memorial”. Doru dă lovitura de începere a meciului de old-boys, care va prefața finalele turneului de copii născuți în 2008. Puștii care nu existau nici măcar în planurile părinților atunci când FCM Bacău bătea pe Steaua, pe Dinamo sau pe Rapid au ce vedea. Când nu pasează printr-o rabona de efect, Ciocoiu înscrie din foarfecă, așa cum a făcut-o în poarta lui Aston Villa. Trofin și Radu Ciobanu deposedează cu siguranță, Vetrea și Codreanu driblează de-a lungul și de-a latul, iar Firici fentează din corp de parcă nici nu ar avea vreo 30 de kilograme în plus. Alături de foștii coechipieri ai tatălui lor, gemenii Mario și Denis Ganea înscriu pe bandă rulantă. Pe margine lumea aplaudă. Inclusiv spectatorii de lux Ghiță Poenaru, Cristi Popovici, Vasile Jercălău și Daniel Scânteie. Aplaudă și Gheorghe Chivorchian: „Când îi văd pe acești băieți cum lovesc mingea la vârsta și kilogramele lor, parcă nu-mi mai vine să pornesc televizorul pentru un meci de Liga I”.

Poate că-ntr-o zi…

Memorialul se încheie cu finalele turneului rezervat grupei de vârstă 2008. În finala mică, FC Dinamo Bacău trece de Star, iar în jocul pentru aur, FC Bacău se impune cu 4-0 în fața celor de la Atletico Junior. Mihai Platon (Atletico Junior) este desemnat cel mai bun portar, iar Tudor „Biță” Axinte (FC Bacău) primește trofeul pentru cel mai bun jucător al competiției. „Biță” este nepotul lui Cristi Axinte, mijlocașul de ieri al FCM Bacău, prezent și el la Memorial, unde, în jocul „veteranilor”, a marcat un gol splendid, cu un stâng la colțul lung. „Biță” Axinte are toate șansele să-și depășească unchiul. Și, cine știe, poate că într-o zi, el, împreună cu Mario și Denis Ganea, eventual și cu puștiul lui Trofin ori feciorul lui Florin Petcu, vor duce din nou Bacăul în prima ligă. Așa, ca pe vremea lui Sechelariu, Alexa, Condurache și Ganea.

Floriile – sărbătoare a tinereții

    A devenit o tradiţie frumoasă ca, în Duminica Floriilor, să se organizeze o procesiune meditând la Calea Sfintei Cruci pe străzile din jurul bisericii „Sfinţii Petru şi Paul” din Bacău.

    Astfel, la 14 aprilie 2019, sute de tineri, copii şi adulţi din toate parohiile Bacăului au participat la acest moment de comuniune şi de sărbătoare. În centru atenției au fost tinerii din toate parohiile Bacăului, care au animat atât sfânta Liturghie, cât şi devoţiunea Căii Sfintei Cruci.

    În această duminică se sărbătoreşte şi Ziua Tineretului, care a luat naștere din dorinţa sfântului papă Ioan Paul al II-lea. În Duminica Floriilor din anul 1984, în care s-a celebrat şi Jubileul tinerilor, papa a accentuat faptul că Biserica îi are în atenţie într-un mod special pe tineri. În anul următor s-au adunat la Roma peste 300.000 de tineri.

    A fost începutul Zilei Mondiale a Tineretului. De atunci şi până astăzi, în fiecare Duminică a Floriilor s-a celebrat Ziua Tineretului, iar la un interval de doi-trei ani s-au organizat întâlniri mondiale.

    Procesiunea organizată pe străzile oraşului a fost precedată de sfânta Liturghie de la ora 18.00. Au participat, purtând în mâinile lor ramuri, tineri din parohiile catolice ale oraşului: „Sfântul Nicolae”, „Înălțarea Sfântei Cruci”, „Fericitul Ieremia”, „Sfântul Francisc de Assisi” Izvoare, „Inima Neprihănită a Mariei” Şerbăneşti, seminariştii de la Seminarul Liceal „Sfântul Iosif” din Bacău, dar şi foarte mulţi credincioşi care au arătat că îndrăgesc această perioadă a Postului Mare.

    Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Isidor Dâscă, paroh şi decan de Bacău, alături de mai mulţi preoţi din parohiile oraşului şi de la seminar. Corul tinerilor Parohiei „Sfântul Nicolae” Bacău, împreună cu ceilalţi credincioşi, au animat cu bucurie şi entuziasm toate momentele sfintei Liturghii.

    Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu a fost proclamată pe roluri de către tineri, aducând în prezent parcursul plin de suferințe al Mântuitorului până pe Calvar. La predică, pr. Laurenţiu Turbuc a dezvoltat mesajul Sfântului Părinte papa Francisc adresat tinerilor, pornind de la cuvintele prin care Sfânta Fecioară Maria şi-a manifestat disponibilitatea faţă de planul de iubire al lui Dumnezeu.

    După sfânta Liturghie, a început procesiunea pe străzile oraşului. În faţă era purtat un banner cu mottoul Zilei Tineretului din acest an, după care a urmat crucea tinerilor, flancată de torţe, apoi cele 14 icoane cu reprezentările staţiunilor Căii Sfintei Cruci, iar apoi preoţii şi credincioşii. La fiecare staţiune s-a meditat asupra uneia din suferinţele Mântuitorului, fiecare având posibilitatea să conştientizeze că a contribuit într-un fel sau altul la pătimirea Domnului Isus.

    Drumul Crucii este şi un parcurs interior, spre inima noastră rănită de păcate, un parcurs de autocunoaştere a inimii proprii împietrite de egoism, răutate, nedreptate sau indiferență, cu invitația de a ne converti, de a face ca razele bunătății divine să risipească întunericul din sufletele noastre. Această devoțiune a avut și caracter de ipășire a păcatelor proprii sau ale celorlalți.

    La întoarcere, pe treptele bisericii, s-a făcut ultima staţiune, după care părintele decan le-a urat tinerilor să poarte cu ei bucuria lui Cristos în inimile lor şi să fie martori ai acesteia acolo unde îşi duc existenţa.

    Justițiabilii pot beneficia de scutirea, reducerea sau eșalonarea taxelor judiciare de timbru

    Taxele judiciare de timbru aferente acțiunilor în justiție pot avea un cuantum prohibitiv pentru justițiabilii ce nu beneficiază de resursele financiare suficiente pentru acoperirea costurilor necesare derularii unui proces. De aceea, pentru a asigura respectarea principiului privind liberul acces la justiție, legiutorul a adoptat OUG 50/2008 privind ajutorul public judiciar, care instituie posibilitatea persoanelor fizice de a beneficia de scutirea, reducerea sau eșalonarea taxelor judiciare stabilite în sarcina acestora în cadrul unei proceduri judiciare, precum și în faza executării silite.

    Astfel, potrivit art. 4 ”Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.”

    Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:

    plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;

    plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

    plata onorariului executorului judecătoresc;

    scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

    De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că ajutorul public judiciar se poate acorda separat sau cumulat, însă nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.
    Pentru a putea beneficia de prevederile OUG 50/2008, veniturile justițiabililor care formulează cererea trebuie să se încadreze în limitele impuse de art.8 care specifică :

    ” (1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

    (2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

    (3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.”

    Trebuie să avem în vedere faptul că, ajutorul public judiciar se poate acorda integral sau parțial, în funcție de posibilitățile materiale și veniturile obținute de către solicitant.

    În altă ordine de idei, trebuie menționat și faptul că ”la stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.”

    Cautiunea prevazuta de dispozitiile art. 719 alin. (2) din Codul de procedura civila necesara a fi consemnata pentru a se putea dispune suspendarea executarii silite sau pentru admiterea altor cereri care necesita depunerea unei cautiuni nu poate face obiectul ajutorului public judiciar. 
    Și persoanele juridice pot beneficia de facilități la plata taxelor judiciare de timbru, așa cum a fost stabilit prin art. 42 din OUG 80/2013 : ”Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub forma de reduceri, eșalonari sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni si cereri introduse la instanțele judecătoresti, in urmatoarele situatii: 

    a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate; 

    b) plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află in curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, in condițiile legii, indisponibilizate. 

    (3) In mod exceptional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonari sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, in alte cazuri in care apreciază, față de datele referitoare la situatia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze in mod semnificativ activitatea curent a persoanei juridice. 

    (4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, impreună cu eșalonarea sau amânarea plații.”

    Ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data formulării cererii de către persoana interesată, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat, conform art. 12 din OUG 51/2008.

    În situația în care instanța de judecată respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, solicitantul poate formula o cerere de reexaminare, care trebuie înregistrată în termen de 5 zile, termen ce curge de la data comunicării încheierii de respingere. Cererea de reexaminare nu va fi soluționată de același judecător, cel care și-a arătat deja punctul de vedere prin încheierea motivată, ci un alt complet de judecată, tot printr-o încheiere motivată care de această dată va fi irevocabilă. 

    Dispozitivul incheierii cuprinzand obligatia de plata a sumelor constituie titlu executoriu.

    Atenție însă, în cazul în care prezentați instanței o situație nereală a veniturilor dvs.

    (1) Orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea; ajutorul public judiciar nu se suspendă în cursul noilor cercetări.

    (2) Dacă instanţa competentă constată că, cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum şi la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea.

    avocat Oana Ivașcu

    Cere ajutor când ai nevoie

    Cum la noi violenţa domestică e un fapt curent, minimalizat de unii, chiar de persoane oficiale, cu o poziţie importantă în societate (eh, şi ce dacă i-a dat o palmă, acolo, se-mpacă ei după aceea!), m-am gândit să mă opresc astăzi asupra spuselor psihologului Jordan B. Peterson despre confictele dintre partenerii de viaţă. Ca de obicei, el porneşte de la nişte exemple concrete, de multe ori folosindu-le pe cele din propria lui viaţă de familie.

    Povesteşte că, în cei treizeci de ani petrecuţi împreună cu soţia, au avut şi momente de încordare, de nemulţumire, şi chiar câte un diferend pe teme foarte importante. Atunci, unitatea lor era ameninţată şi între ei se producea o ruptură. Ca să nu ajungă însă la discuţii înflăcărate, în care nervii puteau scăpa de sub control, ei au convenit la o mică separare, retrăgându-se fiecare în câte o cameră. Ceea ce era destul de greu în timpul disputei, când tensiunea creştea, fiecare vrând să-şi adjudece victoria, să-l înfrângă pe celălalt.

    Rămaşi singuri, se întrebau ce anume au făcut, cu ce au greşit şi cum de nu au împiedecat cearta, ale cărei consecinţe nu erau de dorit. Odată nervii potoliţi, iar răspunsurile la întrebările pe care şi le puneau fiind găsite, se reîntâlneau şi îşi comunicau concluziile. Principalul lucru era însă dorinţa fermă de clarificare, de adevăr, de rezolvare reală a problemei ivite. Ceea ce puţin au tăria, curajul, luciditatea de a face în relaţia lor. De cele mai multe ori, din teamă sau din comoditate, pur şi simplu, închid ochii şi sfârşesc prin a întoarce spatele adevărului. Mulţi trăiesc aşa, într-o minciună continuă, în care se afundă ca într-o mlaştină, fiindcă nu au forţa de a schimba ce-i de schimbat.

    Oricum ar sta lucrurile, oricât de albastră ar fi situaţia, violenţa, pe care Shakespeare o numea „târfa neputinţei”, este inacceptabilă, iar un bărbat care loveşte o femeie sau un copil, pe cineva mai slab decât el, în general, nu valorează nimic. Indivizii care nu-şi pot stăpâni instinctele, obsedaţi de control, de putere, de dominaţie, sunt fiinţe primitive, nişte brute sau sunt grav bolnavi psihic. Într-o relaţie, un astfel de individ distruge personalitatea unei femei (ea se simte pustiită, de parcă suflă vântul prin ea, e surpată interior, se dispreţuieşte, nu mai are respect pentru ea însăşi) care, mai ales dacă e mamă, este extrem de vulnerabilă. Are nevoie de cineva care să-i fie alături, s-o sprijine.

    A fi mamă singură nu-i ceva dezirabil, copiii crescuţi fără tată sunt marcaţi de acest lucru şi expuşi la tot felul de riscuri: anxietate, depresie, delincvenţă, abuz de droguri şi alcool, suicid. Cel mai bine, copiii se cresc în tandem, e un adevăr verificat. Experienţele din copilărie determină tiparele comportamentale de la vârsta adultă. Cine trăieşte într-o familie disfuncţională, cu un tip de relaţii distructive, ajunge să creadă că dragostea înseamnă durere, chin. Şi va reproduce întocmai pattern-ul în viaţa sa, deşi neagă această realitate. Din păcate, oamenii care au nevoie de ajutor, cei cu instabilitate afectivă, nu ştiu sau nu acceptă să ceară ajutor. Viaţa e destul de grea şi când lucrurile merg bine, darmite când o iau la vale.

    Cum să faci din tine persoana pe care să te poţi baza, la bine şi la rău, pe timp de pace şi de război? Aceasta-i întrebarea. Iar regulile din captivanta carte a lui Jordan B. Peterson ne pot veni în ajutor. A cere ajutor când ai nevoie e tot un fel de antidot la haos.

    Autoturisme de epocă la Retroparada Primăverii 2019 în Bacău

      Retroparada Primăverii 2019, eveniment organizat de Retromobil Club România (RCR), a adus în Bacău, sâmbătă, 13 aprilie, 30 de autoturisme de epocă din județele Bacău, Neamț, Harghita și Vrancea. Cel mai vechi model al Retroparadei a fost și în acest an un autoturism Simca-Balilla, din 1937, o copie fidelă de Fiat Balilla, tot mai bine toaletat de proprietarul ei, elvețianul Felix Peter, naturalizat în comuna Măgura. Gura târgului a fost ruptă însă de un splendid Rolls Royce, alături de care au stat și alte frumuseți ale motorizatelor pe patru roți.

      Medicul Ovidiu Bibire nu se desparte de „broscuța” sa

      Vedetele evenimentului din această primăvară – am aflat de la Nicolae Marin, președintele filialei Bacău-Neamț – au fost și un un Ford Mustang din 1965, recondiționat, dar și două bijuterii marca Ford Triumph Spartan, o impecabilă Volga și un decapotabil Cadillac.

      Nicolae Marin și mașina sa de suflet

      „Un coleg de club din Neamț – a precizat președintele Filialei – a venit cu trei mașini bine puse la punct. În premieră a fost adus și un Oltcit cu vopseaua originală, într-o stare impecabilă. Un domn venerabil, din Moinești, aproape nonagenar, vine în fiecare an la noi cu un Mercedes vechi, dar chiar mai tânăr ca domnia sa. Eu, ca de obicei, am adus Fiatul meu din 1965, care sigur va rămâne o moștenire nepoților”.

      Cătălin Habet și Rolls Rouce-ul din Bacău

      Miresele se plimbă Bacău Rolls Royce

      Tuturor vizitatorilor expoziției auto ne-a făcut ochi dulci un Rolls Royce Silver Shadow, fabricat în 1974. Cu el a venit Cătălin Habet, prietenul proprietarului autoturismului, Andrei Rotaru. „Mașina – ne-a spus Ctălin Habet – are motor de 6.700, pe benzină, în 8 cilindri în V, și cutie de viteze hidramată. Mașina este în Bacău de mai puțin de un an și este închiriată foarte bine pentru evenimente, pentru că este o mașină rară, elegantă, deosebită. Se conduce foarte ușor și are o suspensie ideală, parcă plutește pe șosea, deși are aproape două tone. A fost adusă în Bacău într-o stare foarte bună. În orașul nostru este singura, doar în zona Moldovei să mai fie ceva asemănător. Miresele din Bacău altfel vor savura plimbarea din ziua nunții în acest Rolls Royce”.

      Pasiune transmisă în familie

      Fordul Mustang

      Cu un Ford Mustang din 1965, dar și cu un BMW din 1985 și un Fiat din 1981 a venit la Bacău un inginer mecanic pentru care pasiunea pentru mașinile clasice s-a transmis și fiilor săi. A preferat să rămână un anonim la Retroparada din această primăvară, dar tot am aflat de la el câte ceva despre minunatul Ford. „Am adus mașina în țară într-o stare bună – ne-a spus inginerul. O îngrijim ca pe un copil mic. Când eram mai tânăr am avut mașinile mele, dar nu mărci atât de mari. Mă bucur și acum de ele, când le am. Și mă bucur că și fiii mei, de 22 și 23 de ani, sunt pasionați de mașinile clasice”.

      Retromobil Clubul Român a împlinit două decenii în Bacău

      În Bacău, Nicolae Marin a înființat filiala Bacău-Neamț acum două decenii, iar de câțiva ani retroparadele se țin lanț și la noi.

      Elvețianul din Măgura, Felix Peter, și mașina sa

      Membrii RCR dețin vehicule care au fost conservate în perfectă stare de funcționare sau au fost supuse unui proces de restaurare, sunt originale și sunt atestate ca vehicule istorice.

      RCR este cea mai importantă asociație de profil din țară. FIVA – Federation Internationale des Vehicules Anciens (fondată în 1966 la Paris – recunoscută de UNESCO) a acceptat în 2003 ca RCR să-i devină membru. RCR a devenit, astfel, ANF – Autoritate Națională a FIVA.

      Câini legați cu sârmă. Un video care șochează băcăuanii

        Pe facebook a apărut, ieri, un videoclip în care se prezintă mai mulți câini legați de bot și picioare cu sârmă, care sunt mutați din mașini în cuști în ceea ce pare a fi o tranzacție.

        Clipul a generat reacții emoționale din partea iubitorilor de animale.

        Dinu Pâncescu, șeful Serviciului Gestionare Câini aparținând Primăriei Bacău, spune că imaginile sint filmate în localitatea Dumbrava, la un adăpost de ciini neautorizat.

        „Suntem revoltați, ca și întreaga opinie publică, de cele întâmplate, uimitoare fiind lipsa de reacție a celor prezenți care au filmat desfășurarea faptelor fără să reacționeze sau să anunțe Poliția. Ba, mai mult, au acceptat tranzacționarea pe bani a unor animale chinuite, încurajând asemenea încălcări ale legii și pe viitor. S-a creat un precedent periculos, respectivii putând pe viitor să chinuie și alte animale, știind că vor fi recompensați financiar”, spune el.

        Dinu Pâncescu are, însă, anumite rezerve față de apariția clipului. El spune că nu înțelege cum destinatoarea cîinilor abuzați, cea care în anii trecuți filma echipajul de capturare al Serviciului băcăuan atunci când prindea cîini în mod legal și îi acuză de rele tratamente, stă și filmează pasivă mai mulți câini adulți și pui, legați cu sîrmă de bot și de picioare, fără a lua atitudine față de cei care au comis aceste atrocități.

        „Să fie mai presus de bunăstarea cîinilor, interesul financiar? Este știut faptul că asemenea filmări șocante sînt aducătoare de donații dar este josnic să te folosești de asemenea situații pentru a te transformă într-o mare salvatoare”, spune Pâncescu.

        El se întreabă cum de acest individ a adus cîinii tocmai ieri, cînd la doamna în cauză au sosit în vizită un grup de iubitori de animale din Olanda și un altul din Marea Britanie, care o susțin financiar.

        „Sunt convins că organele statului abilitate în acest sens, vor efectua o investigație privind acest caz grav de cruzime la care, din păcate, au fost părtași prin neimplicare și unii care se pretind «iubitori de animale», a mai spus Dinu Pâncescu.

        Fotbal printre amintiri

        Sâmbătă, baza sportivă Play din Sărata a găzduit un regal fotbalistic care a cinstit memoria lui Dumitru Sechelariu, Neculai Alexa, Sorin Condurache și Florin Ganea, figuri de prim-plan în istoria FCM Bacău

        Sunt frumoase și zilele de 13. Chiar și atunci când plouă. Sunt frumoase dacă evocă amintiri de suflet. Și, în special, oameni de suflet. Mai ales dacă unii dintre aceștia nu mai sunt printre noi.

        Sâmbătă, 13 aprilie, baza sportivă Play din Sărata a fost gazda unui astfel de eveniment. Intitulat sugestiv „Memorial galben-albastru”, evenimentul s-a dovedit un regal fotbalistic care a cinstit amintirea lui Dumitru Sechelariu, Neculai Alexa, Sorin Condurache și Florin Ganea, nume de rezonanță în istoria FCM Bacău. Organizat de fostul mijlocaș al FCM Bacău, Ionuț Vetrea, Memorialul a găzduit o întrecere fotbalistică la nivelul a opt echipe de copii din județ, dar și o partidă de old-boys ce a reunit pe gazonul sintetic jucători care au adus glorie Bacăului. De la Cristi Ciocoiu la Giani Căpușă, de la Petre Firici la Cornel Codreanu, de la Radu Ciobanu la Sorin Trofin. Fără a-i uita pe Cristi Hăisan și Cristi Axinte, pe Florin Petcu și Dan Bolfă, pe Marius Gireadă și amfitrionul Ionuț Vetrea.

        Lor li s-au alăturat, ca într-o predare de ștafetă, gemenii lui Gică Ganea, Mario și Denis, ambii în mare poftă de joc alături de foștii coechipieri ai tatălui lor. Toți aceștia au evoluat sub ochii unui public select, în rândul căruia s-au regăsit alte nume de prim-plan ale FCM Bacău, Gheorghe Chivorchian, Ghiță Poenaru, Cristi Popovici sau Daniel Scânteie. Nu a lipsit nici galeria FCM Bacău, care a oferit un adevărat show de sunet și culoare, cântând „Inima noastră va fi mereu galben-albastră”. „Mă bucur mult că inițiativa de a organiza acest Memorial a avut un ecou favorabil. Vreau ca evenimentul să devină unul de tradiție și să se desfășoare în fiecare an”, a mărturisit Ionuț Vetrea.

        „Memorialul este o idee excelentă. Ne dă prilejul a de pomeni oameni deosebiți precum Dumitru Sechelariu, Nicu Alexa, Sorin Condurache și Gică Ganea, dar ne ajută și să ne strângem laolaltă și să povestim despre vremuri cu adevărat frumoase pentru fotbalul băcăuan. Stau și mă gândesc că, fără Sechelariu, acești fotbaliști poate că nu ar fi avut niciodată șansa să joace la nivelul la care au evoluat”, a spus fostul antrenor al Bacăului, Ghiță Poenaru.

        „Sunt foarte mișcat de faptul că amintirea tatălui meu continuă să fie vie în sufletul oamenilor din Bacău. O demonstrează și acest Memorial”, s-a destăinuit Doru Sechelariu, fiul fostului primar al Bacăului din perioada 1996-2004 și, totodată, conducătorul FCM Bacău vreme de două decenii. De altfel, Doru Sechelariu a dat și lovitura de începere a partidei de old-boys, încheiată cu un deloc protocolar scor de 8-7. „Când îi văd pe acești băieți cum lovesc mingea la vârsta și kilogramele lor, parcă nu-mi mai vine să pornesc televizorul pentru un meci de Liga I”, a spus, mai degrabă în serios decât în glumă, fostul președinte al FCM Bacău dintre 1997 și 2007, Gheorghe Chivorchian.

        „Salut din tot sufletul această manifestare de suflet. La anul, când se vor împlini 70 de ani de la înființarea FCM Bacău, sperăm să marcăm momentul printr-o acțiune amplă, la care să participe toate generațiile, începând cu cele reprezentate de Vasile Geosanu, Nicu Vătafu și Cornel Costinescu. Chiar dacă nu mai ființează, FCM Bacău rămîne un reper important nu doar în inima suporterilor, ci și în istoria fotbalului romînesc”, a concluzionat Gheorghe Chivorchian.

        În numărul de luni, 15 aprilie al cotidianului Deșteptarea veți putea citi mai multe despre „Memorialul galben-albastru” de la baza sportivă Play

        S-a sfinţit şi inaugurat Centrul Rezidenţial “Izvorul Tămăduirii” de la Bogdan Vodă

          Într-o clădire foarte frumoasă şi utilă, înconjurată de un parc şi spaţii verzi, aflată la ieşirea din Bacău, spre Roman, în satul Bogdan Vodă, comuna Săuceşti, sâmbătă, 13.00 aprilie, ora 11.00, s-a deschis, inaugurat şi sfinţit Centrul Rezidenţial “Izvorul Tămăduirii”. Înfiinţat de Asociaţia Socio-Medicală “Siloam” din Mănăstirea Bunavestire – Tisa Silvestri, noul centru este destinat să finalizeze, ca treaptă superioară de tratament/terapie a dependenţelor de alcool, droguri şi jocuri de noroc, activităţi desfăşurate în cadrul Centrului de Zi “Izvorul Tămăduirii încă din 2011, licenţiate şi acreditate de Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

          La sfinţirea acestui centru, unic în Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, dar şi în ţară, au participat Înalt Prea Sfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, vicar Costea Pimen, preot Constantin Busuioc, protopop de Bacău, care, împreună cu un sobor de 15 preoţi, au oficiat slujba de sfinţire. Au onorat cu prezenţa acest important eveniment Luminiţa Coşa, prefect al Judeţului Bacău, Valentin Manea, primar al comunei Săuceşti, reprezentanţi ai unor instituţii publice, foşti şi actuali beneficiari ai Centrului, specialişti, voluntari şi colaboratori.

          “Locaţia în care ne aflâm astăzi, pusă sub oblăduirea sărbătorii «Izvorul Tămăduirii», a fost consacrată de ÎPS, părintele nostru, Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, după ce anterior a avut binecuvântarea noastră a Sfinţiei Sale, ca acest centru să fie destinat servirii unei categorii speciale de bolnavi, dependenţii de alcool, droguri, etnobotanice, jocuri de noroc şi alte comportamente compulsive. Echipa de aici, cu sprijinul Mănăstirii Tisa Silvestri, a Maicii Stareţe Teoctista, a multor persoane care s-au binevoit a ne sprijini, a Primăriei Săuceşti, s-a dedicat în totalitate în aceşti ani pentru a ajuta, pentru a oferi un ajutor specializat oamenilor din această categorie specială.

          Am plecat la această lucrare acum 11 ani, de când şi eu am bântuit prin această lume întuneactă şi am vrut să ajut şi pe alţii. Iniţial, centrul a funcţionat în cadrul Fundaţiei Episcop Melchisedec, filiala Bacău, apoi în incinta Parohiei Lazaret, iar când solicitările au crescut, ne-am mutat în Şerbăneşti, unde şi acum funcţionează Centrul de Zi «Izvorul Tămăduirii». Acum, aici, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a aplica în litera şi spiritual lui celebrul şi binecunoscutul Program terapeutic Minnesota, ce acoperă în tratament toate cele patru dimensiuni ale fiinţei umane: biologică, psihologică, socială şi spirituală. Întreg programul beneficiază de confidenţialitate, este personalizat, iar rezultatele sunt foarte bune, pentru că se bazează pe cei trei “C”: comunicare, comuniune şi cuminecare”, a spus preotul Liviu Burlacu.

          După sfinţire, invitaţii au vizitat centrul, care dispune de 12 camere a câte doua paturi cu baie proprie, televizor, frigider şi aer condiţionat, bucătărie dotată conform ultimelor standarde, sala cu mese, cabinete de consiliere psihologică, spirituală, psihoterapie, ergoterapie, cabinet medical, săli pentru recreere şi spaţii de petrecere a timpului liber şi de studiu.
          “Am ascultat şi am fost impresionată de istoria acestui centru, care şi-a propus şi reuşeşte să aibă grijă de oameni aflaţi în dificultate, ceea ce este un lucru minunat. Acesta este mesajul cu care ar trebui să plece la drum şi să continue ceea ce a început cu mult timp în urmă şi, aşa cum a spus preotul Liviu Burlacu, activitatea se bucură de suces. Fă felicit şi vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi”, a spus Luminiţa Coşa, prefect al Judeţului Bacău.

          După ce i-a binecuvântat pe toţi şi a sfinţit toate încăperile, ÎPS Ioachim, Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, a adus cuvinte de laudă preotului Liviu Burlacu pentru faptele sale, care îşi au izvorul în păcatul pe care l-a trăit şi din care s-a ridicat mai puternic, le-a spus celor prezenţi: “Viaţa noastră este o permanentă moarte şi o înviere, murim şi înviem permanent, niciodată să nu te mândreşti că ai ajuns la un punct de unde nu poţi să mai cazi, nu, nu există acel punct, decât atunci când ai trecut în transcendentul lui Dumnezeu. Noi suntem primii din ţară care facem terapie intensivă pentru astfel de cazuri, pentru această categorie care a căzut în această patimă a alcoolismului.

          Permanent trebuie să avem în vedere păcatul şi virtutea, sunt bucuros că aici preotul Liviu săvârşeşte în fiecare zi Liturghia, care, spre deosebire de cea euharistică, aceasta este Taina a 8-a, pe lângă cele şapte taine care ne conduc spre mântuire, spre infinit, în matematică 8 întors este semnul infinitului. Iată ce face preotul Liviu Burlacu, face o lucrare aparte, care nu oboseşte niciodată, minut cu minut, oră cu oră, zi cu zi, cu fiecare beneficiar. De aceea părintele nu trebuie lăsat singur, sigur are o frumoasă echipă de oameni minunaţi, pe care-i felicit că s-au angajat alături de noi în această nobilă şi prezenţa noastră aici înseamnă că îi vom acorda sprijin permanent. Doamne ajută!”

          La Centrul Rezidenţial “Izvorul Tămăduirii” lucrează o echipă mixtă, formată din medici, psihologi, asistenţi sociali, adictologi, consilieri, condusă de preotul Liviu Burlacu, care coordonează întreaga activitate de terapie (medicală, socială, psihologică, religioasă, administrativă), care are o bogată activitate în acest domeniu.

          Aerostar a spart gheața!

          Victorie importantă pentru Aerostar Bacău în etapa a 30-a a ligii secunde. Sâmbătă, echipa antrenată de Florin Bratu, Andrei Vatră și Dan Moței a pus punct seriei negre de cinci înfrângeri, impunându-se pe teren propriu cu 2-1 împotriva unei contracandidate la evitarea retrogradării, Daco-Getica București.

          Deși cu probleme serioase de efectiv, băcăuanii au dat dovadă de caracter și determinare, spre satisfacția ceolor aproximativ 200 de spectatori care i-au susținut necontenit, în ciuda vremii mohorâte. Aviatorii au deschis scorul după doar două minute de joc, grație lui Buhăcianu, autorul unui vole imparabil pentru Gavrilaș. Oaspeții au egalat în min. 19, prin Nsiah (cap sub transversală) și se părea că, în calitate de mari maeștri ai remizelor, vor reuși să-și treacă în cont cel de-al 13-lea rezultat de egalitate stagional.

          Cu atât mai mult cu cât în min. 57, Gavrilaș reușise să pareze un penalty procurat de Buhăcianu și executat telefonat de Vraciu. Numai că, în al doilea minut al prelungirilor, același Vali Buhăcianu, indiscutabil MVP-ul întălnirii de la Bacău, a efectuat o cursă senzațională pe partea stângă și, după ce a driblat tot ce i-a ieșit în cale, și-a deschis unghiul de șut cu încă o fentă reușită, înscriind golul victoriei cu 2-1.

          Deși continuă să ocupe locul 17 în ierarhia Ligii a II-a, Aerostar se apropie la un singur punct de învinsa sa de sâmbătă și pregătește cu mare încredere următoarea „finală„, cea de săptămâna viitoare, de la Constanța, cu Farul. Contra lui Daco-Getica, gruparea băcăuană a evoluat în formula Udeanu- Mihălăchioae, Mutu, Vișinar, Carabela- Chirilă, Tabacariu, H. Ilie- Buhăcianu, Ciocâlteu (min. 84 Al. Ichim)- Vraciu (min. 71 Adăscăliței).

          Controale ale polițiștilor pe linie de silvicultură

            La data de 11 aprilie a.c., poliţiştii din Moineşti au depistat în flagrant un bărbat de 68 de ani, din judeţul Covasna şi unul de 55 de ani, din comuna Ghimeş-Făget, care au tăiat ilegal 6 arbori, esenţă răşinoase.
            Materialul lemnos rezultat în urma tăierii ilegale, în volum de 4,7 m.c. şi o valoare de 1410 lei a fost confiscat şi predat în custodie reprezentanţilor ocolului silvic.
            Cei doi bărbaţi sunt cercetaţi pentru tăiere ilegală de arbori.

            De asemenea, poliţiştii moineşteni au depistat în flagrant trei tineri, cu vârste cuprinse între 17 şi 39 de ani, toţi din comuna Palanca, după ce ar fi tăiat şi sustras ilegal din pădurea Ocolului Silvic Comăneşti, opt arbori, specia molid.
            Materialul lemnos în volum de 3 m.c. a fost confiscat şi predat în custodie reprezentanţilor ocolului silvic.
            Poliţiştii au întocmit dosar penal în care efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracţiunilor de tăiere ilegală şi furt de arbori.

            Totodată, a fost depistat un bărbat de 36 de ani, din comuna Agăş, care ar fi tăiat fără drept 4 arbori, esenţă răşinoase, din pădurea primăriei.
            Materialul lemnos în volum de 2 m.c. şi o valoare de 456 de lei a fost confiscat şi predat în custodie Primăriei comunei Agăş.

            La data de 12 aprilie a.c., poliţiştii din Târgu Ocna au depistat un bărbat de 37 de ani şi unul de 39 de ani, ambii din Comăneşti, în timp ce transportau cu două autoutilitare, cantitatea de 3,8 m.c. material lemnos, fără documente legale de transport.
            Materialul lemnos cu o valoare de 2.428 de lei a fost confiscat, iar cei doi bărbaţi au fost sancţionaţi contravenţional conform Legii 171/2010.

            Patrula mixtă, formată din poliţist şi jandarm, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au depistat pe raza comunei Ştefan cel Mare, un tânăr de 22 de ani, în timp ce transporta cu o autoutilitară, cantitatea de 3,5 m.c. material lemnos, fără documente legale de transport.
            Materialul lemnos cu o valoare de 765 de lei a fost confiscat, iar tânărul a fost sancţionat contravenţional conform Legii 171/2010.

            ‘75

            Doru Kalmuski ar fi împlinit…

            Doru Kalmuski ar fi împlinit pe 13 aprilie șaptezeci si cinci de ani. Și-ar fi lansat poate o nouă carte,provocând bucurie( prietenilor), invidie abil deghizată (neprietenilor).Ori revoltă(amatorilor de adevăruri gata confecționate). Afară ar fi plouat. Lucru care pe DK nu l-ar fi supărat. Dimpotrivă:,,Cei patru evangheliști ai muzicii sunt ploaia,clipocitul valurilor, foșnetul frunzelor, Mozart.”(,,Mesaj către manechine”,2018). Acum nu mai putem decât să ni-l amintim. Echilibrat(acea stare senină care vine după o zdruncinătură). Nedornic de a seduce, ca scriitorii care au făcut asta prin scris! Discret,refuzând cuvinte,gesturi protocolare.

            Dar deloc dispus la a admite impostura, kitsch-ul, ierarhiile consacrate. Oricare dintre cărțile lui trădează spaima faţă de cuvântul ce ar putea închide mersul spiritului,transformând textul într-o dulceață zaharisită, plescăită cu delicii pe la paranghelii, împreună cu bătăi pe umăr şi alungări de scame invizibile de pe reverele unor haine apretate. Ne-a oferit o Formulă a supraviețuirii într-o carte care ar trebui tradusă în cât mai multe limbi. O carte din care poţi citi tămăduitor .După ce ai închis televizorul ori o încâlceală realizată prin lipire şi adiţionare numită, gingaş, carte.

            Trăim într-o lume dominată de frica de anonimat. De aceea se pun atâtea,, glorii”în pagină. Ca sa nu rămână necunoscute.

            DK: ,,Distincția nobiliară implică anonimatul”.(despre călugării tibetani,n n).

            Doru Kalmuski a oferit Bacăului(care l-a meritat? nu l-a meritat?) o imagine asemănătoare celei a Poetului, despre care cineva spunea că voia sa treacă pe stradă nevăzut.

            Şi așa cred că trec toți acei scriitori pentru care paginile scrise vorbesc!

            Cornelia Ichim Pompiliu

            Eugen Budău consemna în Bacăul literar, 2004: “Fire incomodă şi spirit justiţiar, Doru Kalmuski este totodată un militant pentru instalarea deplină a libertăţii în societatea noastră”(…) el rămâne un scriitor cu o vigoare narativă particulară, apropiat de tehnicile kafkiene, aluziv şi direct deopotrivă, al cărui statut valoric îl recomandă, fără putinţă de tăgadă, printre prozatorii de frunte ai literaturii române de azi. În Religia minciunii , (cu marşul „fericiţilor” de pe DE 85), Doru Kalmuski „vede lumea ca pe un spaţiu al Răului, demascându-i realităţile incoerente, gravitatea întâmplărilor şi inconsistenţa efectelor”.

            A debutat literar în „Luceafărul” (1968) şi editorial în 1974. Colaborează cu articole de atitudine, cronici de artă şi proză în „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Steagul roşu”, „Deşteptarea” (zilnic, din 13 decembrie 1989 până în 7 mai 1990), „Moldova”, „Pur şi simplu”, „Tineretul liber”, „Cuvântul Românesc” (Canada), „Vatra”, „Steaua”, „Vitraliu” ş.a. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

            La „lansările spectaculoase ale propriilor cărţi, cu iz avangardist” s-a adăugat în 2015 răstignirea unei cărţi, în spirit de protest faţă de mascarada cu puscăriaşii – scriitori. Breasla pentru care a luptat a fost absentă.

            Textele adunate în volumul – Conspiraţia iudaică şi alte arătări – sunt un amestec de real şi imaginar, de documente şi ficţiuni, de apocrif şi oficial, de idealism şi raţionalism, de legendă şi istorie, de elevaţie, de refuz al literaturii şi complicitate cu ea. De aceea poate părea un labirint. Un labirint căruia nu-i găsesc ieşirea. Desigur, nici nu doresc s-o găsesc: ştiu ce-i dincolo de ea.

            Această carte (Spre Vest prin Nord Est – Afacerea Chardonnay – Ed. Deşteptarea, 2012) este reacţia mea faţă de realitatea gregară, amorală şi duplicitară. Ea are o semnificaţie personală dar poate servi şi drept compendiu autobiografic unei epoci şi personajelor ei, care multiplică zi de zi înţelesul păcatului originar.

            „Nu ştiu dacă mai suntem un popor, părinte. Suntem ce-au făcut alţii din noi. Ne-au injectat cu tot felul de otrăvuri, ca la pui. Şi ce-am ajuns. Nici îndeajuns de răi ca să fim temuţi, nici buni ca să ne zugrăvească în biserică. Un amestec călâi în care nici parveniţii nu cred despre ei că s-au ajuns, ci doar întind gâtul să vadă dacă e destul de sus”.

            Patru meditaţii despre predestinare …factura neachitată a istoriei noastre e şi creatoarea destinului acestui popor. Un fanariotism cu vechi state de serviciu, rudimentar, resentimentar şi agresiv faţă de orice ar ştirbi clientelismul tribal, ţine la un loc, coagulate, dejecţiile. Iar cu cât în morala politică se va vorbi mai apăsat de progres şi emancipare cu atât vom şti că mulţimii slugilor i se pregăteşte ştreangul în numele bunăstării generale.

            Doru Kalmuski declara într-un interviu:”… Important este să-ţi afli identitatea, locul, atât în universul material, cât şi în cel spiritual. Ultimul reprezintă, desigur, locul esenţial. Fără vorbe mari, mă interesează adevărul fiinţei mele, liniştea mea, sigur, relativă (O.K).

            „Păsări naționale” în emisiune filatelică

            Filateliștii pot găsi, de vineri, 12 aprilie, în magazinul Romfilatelia, emisiunea de mărci poștale „Europa 2019. Păsări naționale”. Aceasta este completată de un album realizat în tiraj limitat, de 387 de exemplare, care reunește produse aparținând filateliei și medalisticii. În interiorul albumului sunt expuse blocul cu două timbre nedantelate al emisiunii și medalia care prezintă, pe avers, în prim-plan, imaginea acvilei de munte. Blocul emisiunii este numerotat de la 001 la 387.

            PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite a ales pentru acest an, sub genericul Europa 2019, tematica „Păsări naționale”.

            Cele două timbre ale emisiunii de mărci poștale ilustrează Ciocârlia de câmp (valoare nominală 1,80 de lei) și Acvila de munte (19 lei).

            Aversul medaliei din album redă, în prim-plan, imaginea acvilei de munte, iar reversul Crucea Eroilor Neamului, proiectată și realizată prin grija Regelui Ferdinand și a Reginei Maria între anii 1926-1928, dedicată eroilor prahoveni căzuți în Primul Război Mondial.

            De asemenea, albumul include și o reproducere după o gravură artistică (2002), autor Ion Octavian Penda.
            Simbolul „vulturelui de munte” a fost legat de tradiția istorică a României, pornind de la vulturul primilor voievozi ai familiei Basarab, la stema Principatelor Unite din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, la cea de după obținerea independenței în timpul lui Carol I, ajungând să fie transformată în simbolul României Mari. În prezent, stema statului român are o acvilă în prim plan, având pe cap coroana de oțel a regilor României, dar este ilustrată și în primul cartier al stemei, cel în care se înfățișează stema Munteniei.

            „Moisil” Onești, pe podium

            În urma etapei județene a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar de handbal feminin, învățământ liceal, care a avut loc în Bacău, luna trecută, și unde s-au luptat pentru locul la faza zonală echipele de la Colegiul Național „ Grigore Moisil” Onești, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău și Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” Bacău, prima echipă (cea din Onești) a fost calificată pentru disputa din etapa următoare de la Iași, ce a avut loc zilele trecute.

            Astfel, la faza regională, organizată de Liceul cu Program Sportiv Iași, au participat cele 6 echipe reprezentative ale zonei Moldovei, respectiv Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești-Bacău, Liceul cu Program Sportiv Botoșani, Liceul cu Program Sportiv Iași, Liceul cu Program Sportiv Roman-Neamț, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava și Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Vaslui.

            În urma tragerii la sorți și a jocurilor disputate în serii (seria A: Suceava, Botoșani, Neamț și seria B: Bacău, Vaslui, Iași), echipa Colegiului Național „Grigore Moisil” a înregistrat două victorii cu Vaslui și Suceava și o înfrângere la limită cu câștigătoarea turneului, L.P.S Iași (25-23).

            Așadar locul III, un rezultat remarcabil și încurajator pentru jucătoarele colegiului: Manu Ruxandra, Stanciu Andreea, Abaza Maria, Manea Teodora, Rusu Andreea, Buzatu Ana, Gherasim Raluca, Tihoc Adriana, Balcan Teodora, Higiu Bianca, Tihoc Maria și Lăbonțu Crina, coordonate de profesor Stanciu Maria. O competiție la care și-au adus sprijinul conducerea Colegiului Național „Grigore Moisil”, Asociația Părinților „Grigore Moisil” Onești și mai mulți colaboratori, ce au susținut echipa pe tot parcursul pregătirii.

            Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” și Ora de Net

            În amfiteatrul Liceului Tehnologic „Dumitru Mangeron” s-a organizat evenimentul „Stop dependenței de Internet!” ce a reunit 120 de elevi, profesori, părinți. În cadrul acestuia, au fost dezbătute aspecte legate de folosirea internetului și riscurile dependenței de internet în rândul copiilor și tinerilor. Activitatea face parte competiția de proiecte școlare lansată de Organizația Salvați Copiii „Aleg conștient.

            Stop dependenței de Internet!”. Inițiativa este derulată în cadrul programului Ora de Net și se încadrează în mișcarea globală propusă de INSAFE – rețeaua internațională a Centrelor Naționale „Better Internet for Kids”. Partenerii acestei inițiative educaționale sunt Ministerul Educației Naționale, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității.

            Discuțiile au avut scopul de a crește nivelul de informare a copiilor, părinților și cadrelor didactice cu privire la riscul de dependență de Internet în rândul copiilor și tinerilor și prezentarea de alternative de petrecere a timpului liber care să nu implice mediul online.

            Au participat elevi din clasele a IX-a A, a IX-a B, a IX-a C, a IX-a P1, a X-a B, a X-a C, a X-a P2, a X-a P4, a XI-a A, a XI-a P1, a XII-a A, a XIII-a S2 coordonați de profesorii Cristea Carmen, Boboc Florinela, Gaman Teodora, Cosmescu Mihaela, Medvedev Oana, Corlade Eduard, Pădure Mihaela, Bîrgu Maria, Bușcă Lavinia, Gavriliu Jana, informaticienii Codreanu Andreea și Ghirvu Gianina, sub coordonarea prof. Iulia Corlade, director, și prof. Tania Radu. Informațiile privind riscurile dependenței de internet au fost prezentate de psihologul Gabriela Balan. Au fost vizionate și unele din filmele realizate de elevi pe această temă, care vor intra în competiția Ora de Net.

            Concursul a început în luna februarie și se va finaliza pe 12 aprilie. Urmează apoi realizarea de videoclipuri de către elevi și înscrierea în concurs. Autorii proiectelor câștigătoare vor primi diplome din partea Ministerului Educației Naționale și Organizația Salvați Copiii. Recompensarea echipelor câștigătoare va fi sprijinită de partenerii proiectului Ora de Net și va consta în echipamente care vor facilita procesul educațional.

            De nasul lui Enescu şi Creangă

              Un dublu şantier am găsit în faţa Muzeului de Artă din Bacău: se amenajează o nouă intrare în clădire, iar în părculeţul din faţă se lucra de zor la ceva mai pretenţios: reconstituirea nasului lui George Enescu. Bustul reprezentându-l pe muzicianul numărul 1 al ţării, care de ani de zile s-a odihnit în grădiniţa Muzeului de pe strada N. Titulescu (fostă Karl Marx), a suferit cândva un accident încheiat cu… retezarea nasului.

              Reîntregită, opera de artă (realizată de sculptorul vasluian Vasile Aciobăniţei-Mera, în 1967) îşi va găsi locul într-un spaţiu adecvat din incinta Aeroportului Internaţional „George Enescu” Bacău. Conducerea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” a decis să dea în custodie respectiva sculptură, act facilitat de faptul că ambele unităţi sunt în subordinea Consiliului Judeţean Bacău.

              Întâmplarea administrativ-artistică aminteşte de un episod petrecut în 1990: de la Bacău, am transportat în Republica Moldova originalul (în ghips) al bustului lui Ion Creangă (sculptor, Dumitru Gârea), ca dar pe care Şcoala Normală „Ştefan cel Mare” îl făcea şcolii surate din Orhei, la aniversare. (Alături, am pus şi o ulcică cu pământ de pe mormântul scriitorului.)

              Pe drum (mai ales prin cele de dincolo de Prut), rezemându-se de lemnul cuştii în care era închis, povestitorul de la Humuleşti şi-a cam pierdut din vigoarea nasului. Noroc de profesorul de desen Radu Lascăr, aflat cu noi, care l-a întregit şi astfel a putut fi predat cu fast fraţilor de sânge şi pedagogie. (Copia în bronz se află în curtea Colegiului Pedagogic Bacău.)

              Interesant ar fi ca ziua relocării bustului lui George Enescu să fie 27 aprilie (în această zi a anului 1924 s-a născut Vasile Aciobăniţei-Mera).

              Duminica a cincea din Postul Mare

              “Dar între voi nu va fi aşa: ci oricare va vrea să fie între voi mai mare să vă fie slugă; şi cel ce vrea să fie între voi întâiul să fie tuturor slugă căci şi Fiul Omului n-a venit ca să-L slujească alţii, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”(Marcu X,43-45).
              Sunt cuvinte ce ne rețin atenția spre finalul Evangheliei din Duminica aceasta-a cincea din Postul Mare . Sunt concluzia firească la cererea pe care Ioan și Iacob o adresează Domnului Iisus : “ Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta” (Marcu 10,37)și ne duc cu gândul la o alta concluzie rostită de Mântuitorul : “Cel ce se va înălța pe sine se va smeri și cel ce se va smeri se va înălța” auzită de noi în Duminica Vameșului și Fariseului.
              Cuvintele Mântuitorului sunt un arc peste timp având aceeaşi profunzime şi atunci când au fost rostite acum două mii de ani și pentru noi cei de astăzi. Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, cuprinşi de ceaţa iluziilor propriilor aşteptări vin la Domnul Iisus cu cererea de a sta “în Slava Ta” unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Învăţătorului. Acești ucenici ca și ceilalți despre care se face vorbire în pildele zise de Iisus au uitat ce este smerenia ,au uitat ce este slujirea! Au uitat cine este cel dintâi ! Au uitat că slujirea adevarătă este cea care te înalță !
              Dintre toate lucrurile pe care trebuie să le învețe omul, smerenia este lucrul cel mai greu. De aceea Domnul Iisus și-a făcut cunoscută învățătura Lui despre semerenie în termenii cei mai limpezi cu putință, atât în cuvânt, cât și în faptă, așa încât nimeni să nu poată pune la îndoială însemnătatea de nemăsurat și de neînlăturat a smereniei, în lucrarea de mântuire a omului.
              De aceea El a luat trup omenesc întocmai ca al lui Adam. Nu este aceasta, în sine, o lecție destul de limpede, despre smerenia pe care trebuie să o învețe oamenii cei păcătoși ? Domnul a repetat această lecție prin Nașterea Lui, prin patimile, jertfa, moartea și Învierea Sa. Cu toate acestea, oamenii au socotit că învățătura despre smerenie este cea mai grea de priceput și la fel de greu este să o pună în lucrare. Chiar și ucenicii lui Hristos care fuseseră dimpreună cu bunul și smeritul lor Domn în fiecare zi , nu au fost în stare să înțeleagă bunătatea Lui și nici să învețe smerenia Lui. Prin asemenea exemplu Domnul vrea să-i învețe pe oameni smerenia, singura, fără de care întreaga zidire a mântuirii se va fi ridicat fără temelie. Domnul voiește să-i deprindă pe oameni ce este slujirea din iubire, cea care aduce întâietate și care dă valoare creștinismului.
              De ce pune slujirea, smerenia, iubirea mai presus de orice altceva? Răspunsul este simplu : dacă creştinismul este ceva, atunci este iubire şi mai mult decât atât ! Creştinismul este iubire militantă. Este iubirea în acţiune. Este iubirea pornită să slujească. Este iubirea care se sacrifică pe sine. Este iubirea ce îşi are temelia în iubirea lui Hristos care a venit “nu ca să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”(Matei 20,28).

              Pr. Liviu Burlacu
              Centrul Izvorul Tămăduirii-Bacău

              Pilda orbului și oglinzile heliostatice

              În „Cercul mincinoșilor” (București, Editura Humanitas, 2006), minunată culegere de povestiri filosofice din lumea întreagă, Jean-Claude Carriére redă dialogul dintre un orb și Srulek, un fel de Nastratin Hogea polonez. „Cum arată zăpada?”, întreabă orbul. Răspunsul: „Albă”. „Dar ce înseamnă albă?”, întreabă din nou orbul. „Albă, i se răspunde, înseamnă așa, ca laptele”. Dialogul continuă… „Dar laptele cum e?” „Laptele e ca și păsările de apă, știi tu, lebedele”.

              „Dar, spune-mi, Srulek, cum arată o lebădă?” „Ei bine, răspunse acesta, este o pasăre mare cu aripi mari, cu gât lung și arcuit și un cioc cam așa…” Pentru a fi mai convingător, Srulek și-a îndoit încheietura mâinii precum gâtul unei lebede. Pipăind brațul interlocutorului, orbul a spus satisfăcut: „Acum înțeleg, în sfârșit, cum arată zăpada”. „Care e morala acestei istorisiri?”, întreabă filosoful Petru Bejan în „Lumea artei. Târcoale hermeneutice” (Iași, Editura Fundației Academice Axis, 2012). De bună seamă, ea trimite la o situație care pune în dificultate orice teorie a înțelegerii sau a receptivității”.

              Am aproape jumătate de secol de atașament față de catedră, dar, dacă m-ar întreba astăzi cineva care este esența învățământului românesc, dacă m-ar invita să-i vorbesc despre reperele/strategiile sale, oricât m-aș strădui, n-aș putea să schițez portretul domeniului mai mult decât a realizat Srulek portretul zăpezii. Și nu pentru că interlocutorul meu ar fi orb sau ar avea în destrămare virtuți ale percepției, ci pentru că în acest haos managerial nu e nimic de priceput…

              O elevă îi scrie ministrului Educației, așezând degetul pe rănile învățământului românesc. I se răspunde ca-n Kafka: „Nu putem schimba totul peste noapte”. De fapt, noaptea aceasta are cel puțin 30 de ani. Vreme în care actualul ministru a gestionat fenomenul în vreo trei mandate. Trăim în coșmar: școli/ clase supraaglomerate, programe sufocante, mizerii mentale, manuale asediate de greșeli, birocrație alienantă, uzine de diplome și doctorate, politizare excesivă, sfidarea intereselor elevului/ părintelui/ societății. Ministerul schimbă nonșalant regulile jocului în timpul anului școlar, cei plătiți numai și numai pentru a elabora subiecte pentru evaluări/ examene naționale se fac de râsul curcilor cel puțin o dată pe an, o disciplină de studiu nu este trecută („Am uitat!”) în portofoliul unui bacalaureat dorit a fi revoluționar, simulările naționale au devenit variante de spectacole pentru circ, investițiile în viitorul resurselor umane/ materiale sunt caricaturale, interesul pentru studiul autentic este atins de apatie, motivarea tinerilor pentru cariera didactică lipsește.

              Doamna ministru are o obsesie cu noaptea. Și locuitorii orășelului norvegian Rjukan au avut o asemenea problemă. Ei nu vedeau razele Soarelui, din cauza unor munți, decât jumătate de an. Au cugetat și au rezolvat problema, instalând pe un munte trei oglinzi heliostatice uriașe, numite Solspeil, care au rolul de a reflecta lumina. Se va găsi cineva capabil să instaleze asemenea oglinzi și pentru învățământul românesc?

              Duminica Floriilor

              Ne emoţionează din nou în fiecare an, în Duminica Floriilor, să urcăm împreună cu Isus muntele către sanctuar, să-l însoţim de-a lungul căii spre înălţime. În această zi, pe toată faţa pământului şi prin toate secolele, tineri şi oameni de toate vârstele îl aclamă: „Osana Fiului lui David! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului!”.
              Dar ce facem cu adevărat atunci când ne inserăm în această procesiune – în ceata celor care împreună cu Isus urcau la Ierusalim şi îl aclamau ca rege al lui Israel? Este ceva mai mult decât o ceremonie, decât un obicei frumos? Oare are de-a face cu adevărata realitate a vieţii noastre? Pentru a găsi răspunsul, trebuie să clarificăm înainte de toate ce anume a voit şi a făcut în realitate Isus însuşi. După mărturisirea de credinţă, pe care Petru a făcut-o la Cezareea lui Filip, Isus a pornit ca pelerin spre Ierusalim pentru festivităţile de Paşte. Este în drum spre templul din Cetatea Sfântă, spre acel loc care pentru Israel garanta în mod deosebit apropierea lui Dumnezeu faţă de poporul său. Este în drum spre sărbătoarea comună a Paştelui, memorial al eliberării din Egipt şi semn al speranţei în eliberarea definitivă. El ştie că Îl aşteaptă un nou Paşte, că El însuşi va lua locul mieilor jertfiţi, oferindu-se pe sine însuşi pe Cruce. Ştie că, în darurile misterioase ale pâinii şi vinului, se va dărui pentru totdeauna discipolilor săi, le va deschide poarta spre o nouă cale de eliberare, spre comuniunea cu Dumnezeul cel viu. Este în drum spre înălţimea Crucii, spre momentul iubirii care se dăruieşte. Punctul ultim al pelerinajului său este înălţimea lui Dumnezeu însuşi, la care El vrea să ridice fiinţa umană.
              Procesiunea noastră de astăzi vrea să fie imaginea a ceva mai profund, imagine a faptului că, împreună cu Isus, pornim în pelerinaj: pe calea înaltă spre Dumnezeul cel viu. Despre această urcare este vorba. Este drumul la care ne invită Isus. Dar cum putem noi ţine pasul în această urcare? Oare nu depăşeşte forţele noastre? Da, este mai presus de posibilităţile noastre. Din totdeauna oamenii au fost plini de dorinţa de „a fi ca Dumnezeu”, de a ajunge ei înşişi la înălţimea lui Dumnezeu. Sfinții Părinţii au spus că omul se află la punctul de intersecţie dintre două câmpuri de gravitaţie, unul care trage în jos – spre egoism, spre minciună şi spre rău; gravitatea care ne îndepărtează de Dumnezeu și forţa de gravitaţie a iubirii lui Dumnezeu. Omul se află în mijlocul acestei duble forţe de gravitaţie, şi totul depinde de faptul de a scăpa de câmpul de gravitaţie a răului şi de a deveni liberă să ne lăsăm totalmente atraşi de forţa de gravitaţie a lui Dumnezeu, ne ridică, ne dăruieşte adevărata libertate.

              Pr. Cristinel Alecu,
              Parohia „Inima Neprihănită a Mariei” Bacău

              Alcool la volan

                Poliția în acțiune

                La data de 11 aprilie a.c., polițiștii din Buhuşi au depistat în flagrant un bărbat de 53 de ani, din judeţul Neamţ, în timp ce conducea un autoturism pe strada Libertăţii din localitate, sub influenţa alcoolului.
                În urma testării conducătorului auto cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație de 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                La aceeaşi dată, în jurul orei 21.00, o patrulă de poliţie din cadrul Secţiei 7 Poliţie Rurală Brusturoasa, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au depistat în flagrant un bărbat de 33 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe raza comunei Ghimeş-Făget.
                În urma testării conducătorului auto cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație de 1,27 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                Polițiști din cadrul Secţiei 3 Poliţie Rurală Oneşti au depistat în flagrant un bărbat de 40 de ani, din comuna Caşin, în timp ce conducea un autoturism pe raza localităţii.
                În urma testării conducătorului auto cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație de 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                O patrulă de siguranţă publică din cadrul Secţiei 2 Poliţie Bacău au depistat în flagrant o tânără de 31 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe strada Ştefan cel Mare.
                În urma testării conducătoarei auto cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condusă la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                Manifest artistic #şîŞCOALAmea la Şcoala „Cancicov”

                  Consiliul Reprezentativ al Părinţilor din Şcoala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău a organizat vineri, 12 aprilie, în curtea şcolii “Georgeta şi Mircea Cancicov”, structură a Şcolii “Mihai Drăgan”, o acţiune sub forma unui Manifest Artistic, denumit “#şîŞcoalamea”.
                  Au participat numeroşi părinţi ai căror copii sunt elevi la această şcoală, care au format o expoziție fotografică sub forma unui lanț uman, fotografii cu imagini din interiorul şcolii, din băi, holuri, clase, sala de sport, cât şi din exteriorul clădirii. Scopul a fost de a sensibiliza Primăria şi Consiliului Local Bacău, care, afirmă organizatorii, manifestă indiferenţă şi lipsă de implicare în reabilitarea/întreţinerea/dotarea corespunzătoare, la “standarde normale” a acestei instituţii de învăţământ, cu toate insistenţele şi cererile adresate atât conducerii Şcolii “Mihai Drăgan, cât şi Primăriei Bacău.

                  “Este forma noastră de a manifesta faţă de indiferenţa autorităţilor. În nenumărate rânduri Consiliul Reprezentativ al Părinţilor a făcut adrese către Primărie, în care am arătat starea deplorabilă a Şcolii «Georgeta şi Mircea Cancicov», structură a Şcolii «Mihai Drăgan», însă de fiecare dată au rămas fără răspuns. Sunt foarte multe neajunsuri, vrem ca şcoala noastră, fiind una dintre cele mai mari structuri din municipiul Bacău, să fie la un nivel la care a fost până acum câţiva ani, mai ales că întotdeauna a avut un proces educaţional de calitate. De asemenea, acest manifest artistic, nu l-am numit protest, arată respectul şi dragostea noastră faţă de copiii noştri, pentru a le oferi un viitor mai bun, însă nu se poate fără sprijinul, implicare autorităţilor locale. Vrem ca aceste lucruri, aceste imagini, care sunt reale, făcute de părinţi în şcoală, să fie văzute, să fie auzite doleanţele noastre. Părinţii sunt revoltaţi, de aceea au fost de acord să organizăm acest Manifest. Nu vrem sub nicio formă să denigrăm propria şcoală, din contra, vrem să o readucem la standarde normale. Nu pretindem neapărat standarde europene, aşa cum vedeţi pe unele fotografii, pe care scrie «Aşa DA», vrem normalitate, vrem ca elevii să fie în siguranţă”, ne-a spus Mona Biliboc, preşedinte al Consiliului Reprezentativ al Părinţilor din Şcoala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău.


                  Participanţii la Manifestul artistic #şîŞCOALAmea cer alocarea de urgenţă de către Consiliul Local a fondurilor necesare pentru reabilitarea şcolii, mai ales că, s-a spus, elevii sunt în pericol, deoarece este afectată şi structura de rezistenţă.

                  “Condiţiile sunt total inadecvate, sunt anormale, multe spaţii sunt insalubre, dar mai grav, placa de susţinere a clădirii este fisurată, fapt ce pune în pericol siguranţa copiilor. Exteriorul este deplorabil, tencuiala cade, gradul este jalnic. De aceea, noi considerăm că este urgenţă, urgenţa urgenţelor, ca ordonatorul de credit, Primăria, să aloce fondurile necesare pentru reabilitarea acestei şcoli”, ne-a declarat şi Gabriel Lupu, membru al Consiliului Reprezentativ al Părinţilor.

                  Manifestul artistic s-a încheiat după un sfert de oră, după care am încercat să stăm de vorbă, să aflăm şi opinia conducerii Şcolii Gimnaziale “Mihai Drăgan”, însă, cu toate insistenţele noastre, directorul şcolii, prof. Luminiţa Huţuţui, nu ne-a permis accesul în şcoală şi nici nu a mai răspuns la telefon.

                  ULTIMELE ȘTIRI

                  blugi

                  d1

                  d3

                  d2