Un dublu şantier am găsit în faţa Muzeului de Artă din Bacău: se amenajează o nouă intrare în clădire, iar în părculeţul din faţă se lucra de zor la ceva mai pretenţios: reconstituirea nasului lui George Enescu. Bustul reprezentându-l pe muzicianul numărul 1 al ţării, care de ani de zile s-a odihnit în grădiniţa Muzeului de pe strada N. Titulescu (fostă Karl Marx), a suferit cândva un accident încheiat cu… retezarea nasului.
Reîntregită, opera de artă (realizată de sculptorul vasluian Vasile Aciobăniţei-Mera, în 1967) îşi va găsi locul într-un spaţiu adecvat din incinta Aeroportului Internaţional „George Enescu” Bacău. Conducerea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” a decis să dea în custodie respectiva sculptură, act facilitat de faptul că ambele unităţi sunt în subordinea Consiliului Judeţean Bacău.
Întâmplarea administrativ-artistică aminteşte de un episod petrecut în 1990: de la Bacău, am transportat în Republica Moldova originalul (în ghips) al bustului lui Ion Creangă (sculptor, Dumitru Gârea), ca dar pe care Şcoala Normală „Ştefan cel Mare” îl făcea şcolii surate din Orhei, la aniversare. (Alături, am pus şi o ulcică cu pământ de pe mormântul scriitorului.)
Pe drum (mai ales prin cele de dincolo de Prut), rezemându-se de lemnul cuştii în care era închis, povestitorul de la Humuleşti şi-a cam pierdut din vigoarea nasului. Noroc de profesorul de desen Radu Lascăr, aflat cu noi, care l-a întregit şi astfel a putut fi predat cu fast fraţilor de sânge şi pedagogie. (Copia în bronz se află în curtea Colegiului Pedagogic Bacău.)
Interesant ar fi ca ziua relocării bustului lui George Enescu să fie 27 aprilie (în această zi a anului 1924 s-a născut Vasile Aciobăniţei-Mera).
