Acasă Blog Pagina 2201

Viorel Savin: „Ca viermele în hrean. Amintiri necenzurate”

La începutul anului 2019, la editura „Ateneul Scriitorilor”, apărea o carte document, prima cu acest subiect din Bacău: „Ca viermele în hrean. Amintiri necenzurate” (vol.I), autor Viorel Savin.

Cartea cuprinde, în cea mai mare parte, Dosarul de la Securitate (DUI) al scriitorului. Preocupat de mai mulţi ani (2006) de a-şi cunoaşte delatorii, informatorii, care-l turnau zilnic la Securitate: ce vorbeşte, cu cine se întâlneşte, ce opinii are cu privire la un aspect sau altul din politica, cultura şi administraţia locală, Viorel Savin a făcut toate demersurile legale la C.N.S.A.S. (Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii), pentru a-i fi desconspirate numele informatorilor din Dosarul „SOREL”, însă după o corespondenţă asiduă, abia în 2014 (parţial) şi ulterior 2018, a reuşit să afle răspunsurile la doar o parte din întrebările adresate instituţiei, restul rămânând în studiu.

Numele de cod şi numele adevărate: surprize de proporţii

Aceasta este cartea: adrese, răspunsuri, copii după documente, nume conspirative, adevăratele nume, comentarii, incursiuni în viaţa personală şi viaţa culturală a Bacăului. Documentele din DUI i-au adeverit suspiciunile şi i-au confirmat bănuielile, însă nu au lipsit nici surprizele: printre informatorii, delatorii care au colaborat cu Securitatea şi l-au „aranjat” pe Viorel Savin, fapt demonstrat de documentele din dosar, din răspunsurile primite de la CNSAS, au fost prieteni, colegi de serviciu, cunoştinţe apropiate şi chiar rude, unele nume sunt ale unor cunoscuţi oameni de cultură din Bacău. Dar Viorel Savin nu a fost „încondeiat” numai într-un dosar, în afară de „Sorel”, a făcut subiectul unor dealţiuni şi în dosarele „Cultura”, „Caloianul”, „Candrea” şi „Alexandrescu”, dosare în care, la rândul lor, turnătorii erau şi ei…turnaţi. Este o nebunie!

Cinismul turnătorului

Iată şi primele cuvinte scrise de Viorel Savin la începutul volumului: „Întregul construct intitulat cu nesfârşită milă faţă de mine «Ca viermele în hrean», dezvoltat aici în trei părţi egale ca importanţă: «ca viermele în hrean, Puzzle», «Ca viermele în hrean, Sorel!», «Ca viermele în hrean, Addenda» – toate alcătuite din amintiri, fotografii, documente, citate sau confesiuni provocate de Note informative de un cinism zguduitor -, este traversat de mereu «aceleaşi personaje»” aflate în febrile relaţii de iubire sau de ură, de colaborare sau de opoziţie, de prietenie sau, din calcul, de pândă şi denunţ. (…) Această carte nu mă răzbună. Nu plăteşte poliţe, nu mă face diferit şi nici nu mă reconciliază cu Securitatea, la îndemnul căreia unii dintre semeni şi-au dezvăluit lipsa de ruşine, urdorile şi toate dejecţiile bietelor lor suflete. Delatorul a fost cu mult mai scârnav şi mai nociv decât ofiţerul de securitate, care…era catalizatorul paranoiei de Partid, calităţile sau defectele lui făcându-l mai mult sau mai puţin om, pe când delatorul era arghirofil, ipocrit, profitor, laş şi adânc frustrat de incapacitatea de a-şi îndeplini visul; era ratatul care, bolnav de neputinţă, ura tot ceea ce voia să fie şi nu putea fi!

«Ca viermele în hrean» este mărturia unui inadaptabil.”

Viorel Savin a ales să prezinte faptele în succesiunea lor, cu intervenţii şi comentarii savuroase, dacă nu ar fi tragice. Nimeni nu-şi poate închipui viaţa sub teroarea Securităţii, orele, zilele, nopţile petrecute pe holurile şi birourile Securităţii, calvarul declaraţiilor, problemele din familie, stresul de la locul de muncă, iar după toate acestea, să reuşeşti să fii un om normal, pe stradă, la serviciu, la o cafea cu „prietenii(!)”. Cartea nu-i uşor şi nici comod de citit, însă cititorul trebuie să facă un efort pentru a ajunge la final, deoarece, ne spune autorul, urmează volumul II. În carte vi se vor dezvălui adevăratele nume ale celor care, cu diferite nume conspirative, au colaborat cu Securitatea.

„Ce pot spune însă «cu cartea pe masă», cum se zice, este faptul că Securitatea arondase bietei mele existenţe nu mai puţin de şapte informatori vajnici şi cinci sau şase ofițeri superiori! Ce făceau, de fapt, informatorii? Turnau. Ce făceau ofiţerii? Îndosariau. Ce făceam noi, ceilalţi, indivizii masificaţi şi manipulaţi cinic prin frică? Aşteptam. (…) Unii dintre noi aşteptau tremurând. Îndeobşte, aceştia erau lăsaţi în pace. Alţii aşteptau vociferând. Aceştia erau înghesuiţi, pentru a «convinge prin exemple», în lagăre de muncă şi în puşcării. Iar ceilalţi, cei care acţionau ascuns, fără efecte neapărat vizibile în societate, dar acţionau, deşi timid, la nivelul demnităţii şi convingerilor lor, erau CĂUTAŢI, IDENTIFICAŢI şi SUPRAVEGHEAŢI cu obstinaţie.”
Viorel Savin

După potop, se face evaluarea pagubelor!

    Ploile torențiale din perioada aprilie-iunie, însoțite de grindină sau vânt puternic, au produs pagube în 63 de unități administrativ-teritoriale (UAT) din județul Bacău. Apa scursă de pe dealuri, care a cărat pământ, crengi, pietre, a afectat atât gospodăriile oamenilor cât și infrastructura de transport: drumuri comunale, județene, naționale, căi ferate, poduri, podețe.

    Pentru evacuarea apei din curți și case și a mâlului de pe șosele au intervenit Inspectoratul pentru Situații de Urgență, Serviciul de Gospodărire a Apelor, Serviciul Public Județean de Drumuri, Secția Drumuri Naționale Bacău. „Chiar dacă au fost ploi puternice și apa a inundat terenuri agricole, gospodării și drumuri, județul Bacău a fost afectat într-o măsură mai mică decât alte județe, a declarat subprefectul Valentin Ivancea. Din fericire, nu s-au înregistrat victime.” Cele mai afectate au fost comunele Negri, Gârleni, Răcăciuni, Nicolae Bălcescu, municipiul Onești și orașul Comănești.

    Probleme mari în Răcăciuni…

    „La infrastructura județului, principalele probleme au apărut pe DN 2, la Gh. Doja, unde din cauza colmatării unui pod au fost inundate o parte din curțile cetățenilor. În regim de urgență, s-a stabilit în sarcina Secției Drumuri Naționale Bacău decolmatarea rapidă a podului. De asemenea, tot în sarcina celor de la Drumuri Naționale, în zonele cu puncte critice de pe DN2 s-a dispus înlăturarea aluvinilor scurse de pe versanți și decolmatarea podului din Răcăciuni”, a declarat subprefectul județului. Probleme au mai apărut pe DN 11A, între Onești și Adjud, unde s-au depus aluvini pe carosabil și a fost afectat terasamentul căii ferate, și pe DN 12A, Tg. Ocna – Comănești, unde s-a produs o fisură lungă de 20 de metri pe un sens de mers. Pe lângă faptul că a căzut o cantitate mare de precipitații într-un interval scurt, inundarea curților și drumurilor are și alte cauze.

    De exemplu, faptul că podețele și șanțurile sunt pline de gunoaie și resturi vegetale, vinovați fiind și edilii, și cetățenii. După potop, nu mai rămâne decât să fie constatate stricăciunile. „Patru echipe mixte constituite din specialiști ai Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Bacău sunt în teren pentru a evalua pagubele și a stabili măsuri pentru fiecare instituție responsabilă”, a precizat Valentin Ivancea. La ora aceasta, din cele 63 de UAT-uri care au trimis înștiințări privind pagubele, pentru 37 au fost întocmite notele de constatare, urmând ca până la sfârșitul săptămânii să fie evaluate pagubele și în celelalte 26 de UAT-uri rămase. Rapoartele finale vor fi transmise Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Dezvoltării Regionale.

    Thermoenergy investește la Spitalul Județean de Urgență

      Aleșii județului au aprobat, anul trecut, realizarea de către Thermoenergy Group (fostul CET) a studiului de fezabilitate cu privirea la o investiție în alimentarea cu energie termică a Spitalului Județean de Urgență (SJU) Bacău. Instituția de sănătate și-a dat acordul cu o condiție: lucrările să nu afecteze circuitele medicale și tehnice.

      În acest moment, încălzirea tuturor pavilioanelor SJU Bacău este asigurată de un sistem propriu de cazane și centrale, alimentate cu gaz metan de la rețeaua Delgaz Grid. În ultima ședință, s-a solicitat acordul cu privire la demararea investiției.

      „Este vorba despre o alternativă la sistemul termic, analizată din perspectiva raportului cost-beneficiu-calitate, a explicat Sorin Brașoveanu, președintele CJ Bacău. Investiția este a societății Thermoenergy și am cerut punctul de vedere al Consiliului de Administrație al SJU Bacău.”

      Analiza arată că, după intrarea în funcțiune a obiectivului, încălzirea pavilioanelor SJU va fi mai ieftină, economia fiind de aproximativ 21 la sută. Totuși, după doi de ani de exploatare, se va face o nouă analiză în funcție de care CJ Bacău va decide continuarea derulării contractului sau încetarea acestuia. „Acum, așa cum arată studiile, costurile vor fi mult mai mici dar trebuie să vedem cum se derulează investiția.

      Vă rămâne și cealaltă sursă pentru că, așa cum avem două surse la alimentarea cu apă și alimentarea cu energie electrică, e normal să avem și la energia termică o alternativă”, a afirmat Sorin Brașoveanu. Noua investiție presupune montarea a trei module termice în trei construcții noi, amplasate lângă Maternitate, Ambulatoriu și centrala veche. Studiul de fezabilitate realizat de Thermoenergy vizează și racordarea Colegiului Economic „Ion Ghica” la sistemul centralizat al Bacăului.

      O carte pentru bucuria sufletului – ”Monografia comunei Căiuți”

        La Sala de festivități și spectacole ”Zoe Rosetti”, ce se află în clădirea Primăriei din Căiuți recent au fost trăite momente înnălțătoare, prilejuite de lansarea unui volum scris de Gheorghe Matei. Este vorba de ”Monografia comunei Căiuți”, carte care a văzut lumina tiparului la Editura ”Magic Print” din Onești. ”Cu toată puterea sa de pensionar Gheorghe Matei ne onorează și ne bucură cu realizarea acestei cărți. În ciuda unor lucruri – bătrânețe, boală – o carte nu se scrie ușor! Îți trebuie ani de studiu, cunoaștere plus dorința de a lăsa ceva urmașilor! Este un eveniment cum rar se întâmplă la Căiuți”, a menționat profesorul oneștean Ștefan Epure la lansarea Monografiei. El a mai afirmat: ”Cu cât o carte este mai veche, cu atât ea e mai valoroasă! Sunt lucruri care se uită iar pentru tineri ea prezintă fapte pe care aceștia acum le află!”

        Este de menționat faptul că în cariera sa didactică de aproape 50 de ani prof. Ștefan Epure a avut în anii săi de început la catedră ca elev pe … Gheorghe Matei și a punctat acest moment cu cuvintele: ”M-am bucurat când am auzit că un om de ispravă, un cetățean al acestei comune vrea să facă o monografie a localității. I-am venit în sprijin și încetul cu încetul au fost adunate date, fotografii și a ieșit această carte. Ea prezintă nu numai istoria localității ci și industria, agricultura, vânătoarea și turismul din zonă. Satul Pralea (din com. Căiuți) a avut avantaje – asfaltare, electrificare – de pe urma vânătorii, ce alte sate nu le aveau! Dacă regimul politic s-a întors după 1989, noi întotdeauna trebuie ca să păstrăm ce a fost bun!” Prof. Ștefan Epure a evidențiat și modul cum este reflectată istoria comunei Căiuți în această carte:”După cum au scris cronicarii <> (Miron Costin), multe informații ale trecutului sunt adunate într-un capitol deosebit – cel închinat familiei de boieri Rosetti, care au avut în Căiuți conac și casă la Pralea. Dincolo de faptul că ei aveau mai mult și sătenii mai puțin, au fost legați de oamenii locului. De asemenea, sunt închinate multe pagini personalităților locale (cu exemple ale experienței de viață), se regăsesc tradițiile și obiceiurile de aici. Se specifică faptul că până în 1966 în comuna Căiuți a fost o linie de cale ferată îngustă”.

        Nerăbdător a -și împărtăși gândurile legate de realizarea ”Monografiei comunei Căiuți” Gheorghe Matei a declarat:”Am o mare satisfacție că suntem împreună! Ideea scrierii acestei cărți s-a născut dintr-o curiozitate, din anii tinereții, când eram dornic să aflu cât mai multe lucruri despre comuna Căiuți. Aceasta a avut o fabrică de cherestea, Ocolul Silvic, calea ferată îngustă până la Pralea, unde a fost și o mină (de cărbune – lignit!) Am dorit să transmit mai departe rodul tuturor strădanii ale mele de a afla cât mai multe lucruri despre comuna Căiuți și am scris cartea ca aceasta să rămână peste ani! Am adunat multe lucruri de la bătrânii de aici” Cu multe emoții în glas Gheorghe Matei a vorbit de metodele de exploatare a lemnului, de faptul că ”în Căiuți se află << un Stejar al Unirii>>, ce a fost plantat în 1918” și de inițierea fondului forestier de vânătoare de la Pralea (a cărui promotor a fost, în aceste locuri fiind prezent la vânătoare , alături de alți nomenclaturiști Nicolae Ceaușescu).

        Cu imboldul de a avea grijă „de relicvele istoriei” acestor meleaguri s-a adresat profesorul Nicolae Sârbu (consilier local), care a menționat:”Știam de intenția domnului Gheorghe Matei și acum ne bucurăm de această lucrare enciclopedică, ea arătându-ne ce am fost și ce suntem acum. Senectutea și înțelepciunea la care a ajuns domnul Matei se concretizează în această carte. Pe teritoriul comunei Căiuți (la granița cu comuna Ștefan cel Mare), se află podul din timpul lui Ștefan cel Mare, construit în anul 1496 pe vechiul «drum al sării», de la Târgu Ocna la Galați! Monumentul devalizat de la acest pod trebuie renovat și adus la starea în care a fost realizat. Mai sunt și alte monumente în comuna Căiuți…Biserica din lemn de la Pralea datează din anul 1774, din timpul Mavrocordaților. Conacul Răducanu – Rosetti a slujit multă vreme ca loc de întâlnire a unioniștilor Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Costache Negri”.

        Gabriel Orândaru, primarul comunei Căiuți, apreciind această lucrare ”în care altfel pătrunzi cu mintea, fiind vorba de locurile unde trăim”, a subliniat ”calvarul cu greutatea urnirii lucrurilor în privința reabilitării Conacului Răducanu – Rosetti, fiind înaintate documente la Ministerul Culturii!” El a mai făcut cunoscut că ”acum, în vară, când vom comemora 515 ani de la moartea lui Ștefan cel Mare încercăm să inaugurăm un mic popas la podul construit în timpul domniei acestui voievod al Moldovei”. Gabriela Toșa, director al Școlii Gimnaziale Căiuți a mărturisit că ”citind Monografia am descoperit multe lucruri interesante. Am aflat că gimnasta Lavinia Agache s-a format și a pornit de aici, că a mai existat un sat numit Lunca! Sunt convinsă că mulți oameni vor studia această carte!”

        Coregraful Francisc Enășel, ce desfășoară o bogată actrivitate culturală în comuna Căiuți a apreciat faptul că Gheorghe Matei cunoaște foarte bine istoria acestei comune.” Dacă profesorul Ștefan Epure a considerat această carte ”o enciclopedie și un tezaur, fiind prima monografie a comunei Căiuți scrisă de un fiu al localității”, un alt slujitor al catedrei, profesorul de istorie Nicolae Sârbu a concluzionat:”din momentul în care ajunge în mâna cititorului cartea este pentru bucuria sufletului!” Ion Moraru

        Avuția netă a românilor, cea mai mare din ultimul deceniu

        Informațiile oficiale furnizate în aceste zile de Institutul Național de Statistică, pe baza datelor Băncii Naționale a României, indică faptul că românii au economisit serios în ultimii doi ani și jumătate, de când PSD asigură în mod serios și pragmatic guvernarea țării. Practic, avuția netă a populației României a atins la finele anului trecut suma de 2.023 miliarde lei, respectiv 435 miliarde euro, procentul covârșitor, de 78%, fiind deținut de valoarea activelor imobiliare.
        Depășirea pragului critic de 2.000 de miliarde de lei al avuției nete a românilor constituie un maxim al ultimilor zece ani, precum și al doilea nivel înregistrat după anul 2008. Mai mult, cifrele instituțiilor de profil indică creșterea avuţiei nete a populaţiei cu 9,8% în 2018 faţă de nivelul anului 2017.

        Acest trend ascendent în evoluţia acestui indicator important în barometrul calității vieții a fost influențat îndeosebi de avansul activelor financiare, dar şi de majorarea portofoliului activelor imobiliare deținute de populație. Astfel, activele financiare nete ale populaţiei au crescut în 2018 cu 6,6% faţă de 2017, până la 443 miliarde lei, în timp ce pe segmentul imobiliare s-a înregistrat un avans de 10,7%, în valoare de 1.580,2 miliarde lei.

        În mod tradițional, românii continuă să cultive ideea de a fi proprietari, țara noastră fiind de departe campioană în Uniunea Europeană în ceea ce privește deţinerea de imobile. În acest context, se remarcă și sporirea numărului creditelor bancare, în special a celor ipotecare, contractate în ultima perioadă de români, cu sprijinul substanțial al facilităților oferite de Executiv, atât prin Programul „Prima Casă”, cât și prin „Investește în tine” și alte proiecte stimulative adresate îndeosebi tinerilor aflați în căutarea unei locuințe.

        Este indiscutabil că datele prezentate de INS și BNR, confirmate și de statisticienii europeni din Eurostat, arată în mod clar faptul că populația României câștigă mai mult, și, în consecință, trăiește mai bine. Creșterea economică din ultimi ani se resimte în confortul și bunăstarea românilor, iar aceste realități nu pot fi contracarate de dezinformări și minciuni, indiferent de unde vin acestea.

        Senator PSD Bacău,
        Miron SMARANDACHE

        Cod galben de averse torențiale, vijelii și grindină

          Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) a emis luni o atenţionare Cod galben de averse torenţiale, vijelii şi grindină, valabilă până miercuri seara în 40 de judeţe.

          Potrivit meteorologilor, de luni, ora 10:00 şi până miercuri, ora 23:00, în aproape toată ţara, cu excepţia judeţelor Constanţa şi Tulcea, vor fi intervale în care instabilitate atmosferică va fi accentuată şi se va manifesta prin averse torenţiale, frecvente descărcări electrice, intensificări ale vântului, vijelii şi grindină. Cantităţile de apă vor depăşi 15 – 25 l/mp şi izolat 35 – 40 l/mp.

          În special luni, 17 iunie, disconfortul termic va fi ridicat în orele amiezii, pe arii relativ extinse în regiunile sudice, estice şi local în cele centrale, unde indicele temperatura-umezeala (ITU) va atinge şi va depăşi uşor pragul critic de 80 de unităţi, avertizează ANM.

          Pe de altă parte, luni, între orele 12:00 şi 23:00, în aproape toată ţara, cu excepţia judeţelor Constanţa şi Tulcea, vor fi intervale în care instabilitate atmosferică va fi accentuată şi se va manifesta prin averse torenţiale, frecvente descărcări electrice, intensificări ale vântului, vijelii şi grindină. Cantităţile de apă vor depăşi 25 l/mp şi izolat 40 – 60 l/mp.

          Potrivit meteorologilor, de luni, ora 10:00 şi până marţi, ora 10:00, în Moldova, nordul şi vestul Munteniei precum şi în Oltenia, vor mai fi perioade cu instabilitate atmosferică temporar accentuată. Aceasta se va manifesta prin averse torenţiale, descărcări electrice, intensificări ale vântului, vijelii şi posibil grindină. Cantităţile de apă vor depăşi 25 l/mp şi izolat 50 l/mp.

          În funcţie de evoluţia şi intensitatea fenomenelor meteorologice, Administraţia Naţională de Meteorologie va actualiza aceste mesaje prin avertizări de vreme severă imediată. AGERPRES

          Munca înnobilează pe om, dacă știe … cum să o facă

          Într-o societate profund consumeristă, specialiștii consideră că nu e important ce lucrezi, ci cum lucrezi. La școală mulți învățăm ce ni se predă, alții, mai isteți, învață cum să practice ce ni se predă. Cei din urmă învață procesul de practică, adaptabilitatea și creativitatea, cei dintâi doar învățătura sau informația.

          În opinia psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, în vremurile străvechi, munca era un privilegiu de a-ți cunoaște ființa și de a ajuta comunitatea, tribul sau familia, iar în vremurile noastre, din cauza faptului că nu mai știm cum să lucrăm, nu ne mai cunoaștem, respectiv nu ne mai ajutăm, nici pe noi, nici comunitatea, nici familia; și asta din cauză că, de cele mai multe ori, nu avem o direcție a muncii noastre, pentru că nu îi cunoaștem mecanismul de funcționare.

          “Ca să învățăm cum să lucrăm, e nevoie să știm anumite legi umane. Nu cele de bun simt, care ni s-au tot băgat în cap, ci cele de funcționalitate umană. Legile umane sunt în manualele sacre, în toate religiile și arată înalta posibilitate de comportament a omului. Astfel, vedem că azi, în loc să ne comportăm cu Iubire într-un Job, ajutându-ne unii pe alții, învățând unii de la alții, noi urmăm doar Interesul – că așa e fashion, la modă și că așa e în Business. Direcția e la fel de bună, precum laptele nefiert la frigider. Joburile se deschid, sunt din ce în ce mai multe, pentru că oamenii se închid. Orice job are omul, daca o face doar in interes, îl va plictisi, dacă îl face pentru o anume virtute interioară, atunci îl va energiza constant”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

           

          8 lucruri care ne învață cum să lucrăm mai bine și, mai ales, să ne simți bine făcând-o

          1. Nu gândi despre o sarcină de muncă (că e grea sau ușoară), ci doar caută să mergi mai mult în profunzimea ei – să o faci cât de bine poți.

          2. Creează un ritual de începere și de terminare a zilei de lucru. Ex: cuvinte sacre, rugăciune, cântare, privitul soarelui, îmbrățișare, recunoștință pentru cineva etc.

          3. Oprește mintea care pleacă în altă parte, ține atenția doar pe ce ai în față ta, orice lucrezi. Planurile le faci după muncă sau pentru realizare seară înainte să închizi ochii.

          4. Simte-te pe tine în tine, când lucrezi. Prin asta vei transformă fiecare mândrie personală sau vanitate în demnitate și smerenie.

          5. Orice muncești, învață prin muncă disciplina, cu suferință ei cu tot.

          6. Ce muncești nu este cine ești (toată știința actuală zice pe dos, treaba lor)

          7. Nu trebuie să iubești ce muncești, trebuie să știi că o faci în timp ce o faci. Dacă îți vezi mintea gândind, emoția lucrând sau mâinile făcând, atunci vezi realitatea muncii tale, aici începe drumul spre virtute.

          8. Prin muncă ai șansa să crești că om, enorm. Doar dacă vrei direcția asta. Orice muncești are sens, doar dacă înveți ceva din ea. Cu cât înveți acum, cu atât vei învața în viitor.

          Groaznic accident la Răcăciuni: un mort și doi răniți după ce un TIR s-a ciocnit cu un autoturism

            O persoană a murit și alte două au fost rănite într-un cumplit accident petrecut astăzi dimineață în comuna băcăuană Răcăciuni.

            Azi dimineață, în jurul orei 04.30, un conducător auto de 54 de ani, în timp ce conducea un autoturism pe DN 2, în localitatea Racaciuni, pe fondul oboselii la volan, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune frontală cu un ansambl de vehicule, format din cap tractor și semiremorcă.

            În urma impactului, ambele autovehicule au ieșit în afara părții carosabile.

            În urma accidentului, a rezultat decesul conducătorului auto de 54 de ani, rănirea gravă a pasagerei din autoturism, o femeie de 42 de ani și rănirea ușoară a conducătorului auto de 39 de ani, din jud. Prahova.

            Acesta a fost testat alcoolscopic, rezultatul fiind negativ.

            Se continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.

            A intervenit echipa ISU care participă la concursurile de descarcerare

            La intervenția de azi dimineață s-a nimerit să acționeze cea mai bună echipa a Inspectoratului Județean pentru Situații de Urgență, cea care participă la concursurile de descarcerare și prim ajutor.

            „A fost o descarcerare cu un grad ridicat de dificultate având în vedere poziționarea mașinilor dar am reușit să scoatem cu brio victima conștientă fără alte traumatisme în afara celor suferite în momentul impactului . A fost și un plus că s-a nimerit să fim noi, echipa care participă la concursul de descarcerare și prim ajutor.

            Am făcut totul ca la carte conform, protocoalelor învățate”, ne-a declarat comandantul echipajului de descarcerare, plt. adj. Marius Tatariu.

            Din echipă au mai făcut parte plt. adj. Dorinel Savin și plt. maj. Ciprian Munteanu, servanți descarcerare iar echipajul de paramedici a fost format din plt. maj. Ovidiu Pintilie (comandant), plt. adj. Adrian Hârțescu, sg. maj. Gabriel Ungureanu și sg. maj. Răzvan Costea, paramedici EPA.

            Tenișii de Drăgășani și mobila de bucătărie

            Lidia își amintește. La fel și Mariana. Și Eva, și Ioana, și Angela și Gabi. Toate își amintesc. Toate, până la ultima. De altfel, cum ar fi putut uita? Pe atunci, absolut tot ce aveau era muncit. Muncit din greu. Pentru că, deși în nomenclator nu figura profesia de handbalistă, era muncă și să alergi pe pantele de la Slănic, și să primești coate pe semicerc, și să pasezi lansat pe lângă șold, și să joci cu febră de aproape 40 de grade.

            La final, când ridicai mâinile deasupra capului, în semn de victorie, venea, firește și răsplata. La drept vorbind, nu cine știe ce. Și în raport cu ce era pe atunci „afară” și cu ce este azi în țară. 3000 de lei pentru cucerirea Cupei României și 4000 pentru câștigarea unui campionat. Vorbim de anii ’80, adică atunci când salariul mediu bătea în 2500-2800 lei. Apropo, știți cât au primit fetele de la Știința Bacău pentru triumful din 1989, din Cupa Cupelor?

            Ceva mai puțin de 5000 lei. Gina Cervenciuc, de exemplu, a mai pus ceva bani și și-a cumpărat o mobilă de bucătărie. Niciuna nu a uitat. Nici Lidia, nici Mariana, nici Eva, nici…Și toate s-au bucurat. Desigur, și pentru bani. Dar, mai ales, pentru orgoliul lor de mari sportive. Și, implicit, pentru ceea ce realizaseră. Dovadă că și acum, la 30 de ani distanță, cucerirea Cupei Cupelor de către echipa feminină de handbal a Științei rămâne cel mai important succes din întreaga istorie a sportului băcăuan în ceea ce privește jocurile de echipă. Iar alături de satisfacțiile profesionale și materiale se așeza prețuirea oamenilor.

            „Nu voi uita niciodată cum am fost întâmpinate la intrarea în județul Bacău după revenirea de la Titograd, unde obținusem calificarea în finală”, mărturisește Mariana Târcă. Așa cum Gabi Manea, inițiatoarea splendidului proiect „Știința, Cupa Cupelor 1989-2019” nu poate uita nici astăzi prima pereche de pantofi sport Adidas care lua locul tenișilor de Drăgășani.

            „În acele vremuri, jucai și pentru public, oraș și țară, nu doar pentru ceea ce ai fi putut primi ca recompensă”, a remarcat sâmbătă, Cristian Gațu. Iar Lidia, Mariana, Eva, Ioana, Angela, Gabi și toate celelalte îi dau dreptate. Pentru că, deși au trecut 30 de ani, ele nu au uitat nimic. Nici măcar cum se joacă handbal.

            A fost odată un Teatru de vară…

            Și există! Proiectanții băcăuani, după ’90, și-ar fi dorit construirea unui nou teatru, cu acoperiș retractabil. De ce numai sportivii să se bucure de noua tehnologie, aplicată pe marile stadioane. Scaunele cu adaosuri din polimeri oricum sunt mai rezistente decât un gazon din iarbă. Multe controverse, polemici și bani cheltuiți, să avem ceva funcțional.

            Parcă anticipând că și la noi vor veni tornade, s-a optat pentru o soluție inginerească în arcade, cu acoperiș fix. Dacă tot e tatru de vară, să vină lumea aici… tot anul.

            După organizarea unui prim mare „Festival Rock” la Bacău, în 1991, pe scena unde la sfârșitul anilor ’70 a venit să ne încânte Naarghita, cu melodiile din filmele „Vagabondul” și „O floare și doi grădinari”, din 1993, totul a rămas de izbeliște pentru mai bine de 15 ani.

            Am ascultat-o pe Naarghita cocoțat pe gardul înalt din beton, cu pătrățele, iar la cele trei festivaluri de rock, aparatul de fotografiat mi-a făcut cunoștință, în spatele scenei, cu artiști aflați la început de carieră.

            „În tufărișul situat între Parcul Libertății și sediul societății «General Proiect» S.A. din Bacău, a crescut (!!!) o mulțime de scaune,
            dispuse în amfiteatru, cât și o – unii îi zic – scenă” consemna în vara anului 1995, ziaristul Mircea Lupu. „Surse avizate, specializate în istoria orașului, ne-au informat că exact în acest loc a existat cândva un teatru de vară.

            Teatru care, din câte am reușit să aflăm, ființează încă în scriptele Primăriei și se află în administrația Teatrului Bacovia. Despre
            felul cum este administrat, imaginea alăturată vorbește, sperăm, suficient…”

            După ani de promisiuni electorale și idei interesante de reabilitare, consilierii noștri au votat proiectul arhitectului italian Alessandro Amirante, care a păstrat arhitectura veche a teatrului construit la începutul anilor ’60, chiar dacă 90% din construcția veche a fost demolată. Noutatea a constat în folosirea unor arce lungi de 49 de metri, realizate cu elemente din lemn curbat adus din Italia, care
            prin structura lor pot susține un acoperiș în suprafață de 2200 metri pătrați.

            Clădirea a fost inaugurată cu fast în 23 noiembrie 2009. Nu a fost folosită nici după doi ani de la finalizarea lucrărilor de modernizare, deoarece Primăria nu a dat banii necesari pentru instalațiile de sonorizare și de lumini.

            Gura lumii!

            Încet încet, a început să se ducă vestea și peste hotare că în Bacău există o sală, unde se pot desfășura tot genul de spectacole. O sală care poate oferi condiții optime de comfort pentru 1500 plătitori de bilete. A fost pictată în culori vii, la exterior, când Bacăul a devenit Capitala Tineretului European. Drum lung până aici. Găzduiește acum baloanele viu colorate, eliberate de tinerii absolvenți de liceu, la an aniversar de trecere spre maturitate.

            Teatrul de vară poartă astăzi numele marelui nostru actor băcăuan, Radu Beligan. Era indignat când i se înmâna câte o diplomă, un premiu, și era omagiat de reprezentanții „oficialilor” cu apelative de genul: „maiestru” sau „monstru sacru” al scenei românești. „Eu nu sunt un monstru! Sunt actor!”

            Rostea aceste cuvinte când, alături de Florin Piersic, pe scena teatrului „George Bacovia”, investiți Cetățeni de Onoare ai orașului, primeau ovații la scenă deschisă de la o sală arhiplină.

            „Diplome, diplome…! Da’ bani dau și ăștia ceva?” Veșnica dilemă a artistului bugetar. Avem clădirea unui Teatru de păpuși în ruină, o Casă de Cultură în conservare, și actori în vârstă aflați în neputință. Exemple de oameni demni, care și-au dedicat viața unei profesii. Orice investiție făcută în învățământ, în cultură, spun doar câțiva că se întoarce însutit. Deșteptarea!!!

            Arome rafinate la primul Regal privat de vinuri din Bacău

              Municipiul Bacău a găzduit, timp de trei zile, la sfârșitul săptămânii abia încheiate, prima ediție a expoziției private de vinuri „Moldavia Wine 2019”. A fost un veritabil festival al vinurilor, organizat de compania SITAEL Team în spațiul Restaurantului Decebal și a reunit 21 de expozanți – producători de vinuri, crame de renume și distribuitori. Între partenerii Moldavia Wine 2019 s-a numărat și Scaunul Cavaleresc Bacău al Ordinului European al Cavalerilor Vinului (OECV). Iar invitatul special al evenimentului a fost prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea, de la Iași.

              Manifestarea a fost salutată de Luminița Maricica Coșa – prefectul județului Bacău, de președintele Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu, și de viceprimarul Constantin Scripăț. La deschiderea evenimentului au mai fost prezenți Freddy Abramovici – președintele Filialei Nord-Est a Uniunii Naționale a Patronatului Român, consilieri județeni și oameni de afaceri băcăuani.
              A conferențiat prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea, de la Iași, care a vorbit despre poziția industriei viticole în România, în raport industria similară din Uniunea Europeană și din lumea întreagă.
              La Moldavia Wine 2019 au expus Casa COTNARI, Domeniile JIDVEI, Domeniile PANCIU, Crama AVEREȘTI, Strunga Winery, Crama Sâmburești, Vin de Măcin, Crama GITANA, Crama RĂTEȘTI, Crama Ștefănești, Crama Aramic, Crama LA SALINA, Crama 1000 de chipuri, Crama ROTENBERG, Crama GRAMMA, Crama Lechburg, Crama Trantu, Crama JELNA, Domeniile URLAȚI, Crama ȚIBU și AURVIN. Au fost organizate și patru standuri proprii cu produse tradiționale (produse din păstrăv de pe Valea Muntelui, de la familia Paliștan, lactate de la capre rasa Saanen, porc, curcan și berbecuț la proțap rumenite de Daniela și Nicu, din Mărgineni) și cu produse de artizanat, din ceară, de la familia Ghenade din Traian.

              Vinuri pentru tinerii responsabili

              Vinurile din expoziție au fost degustate de sute de băcăuani. Au fost vinuri noi, din soiuri renumite, obținute pe domenii viticole cunoscute și oferite de crame de renume. Casa Cotnari a venit cu o gamă de vinuri frizzante, precum Tămâioasa românească – un vin spumant dulce, Feteasca neagră – un vin spumant demisec și o Frâncușă. „Dar – am aflat de la Cătălin Panțiru, director zonal Horeca, reprezentantul Casei de Vinuri Cotnari – am adus și gama de vinuri Zaz, pe care vrem să o promovăm în rândul tinerilor preacuți și responsabili, să-i mutăm dinspre bere, dinspre whisky, să-i ducem ușor către vinuri. E un vin mai ușor, dar mai sprințar, mai fresh. Și etichetele sunt mai ochioase. E vin pentru tinerii între 25 până în 40 de ani, care nu sunt neapărat consumatori de vin”.

              Aroma rafinată al Pelinului de mai

              În standul Cramei Urlați l-a întâlnit pe somelierul Sorin Ailenei. Prezenta un vin foarte interesant, ZZPelin, un vin cu adaos de macerat din Pelin, un vin frizzante, digestiv, foarte bine echilibrat. „Este un vin recomandat pentru după-amiezile călduroase de vară, de preferință lângă o piscină, alături de domnișoare – ne-a spus somelierul. De altfel, vinul roze este creat special pentru ele. Celebrul artist francez Gallé a conceput chiar o sticlă în formă de femeie, iar noi celebrăm cu ZZPelin aceasta, pentru că acest vin ar trebui să te ducă pe cele mai înalte culmi. Acest vin vorbește de la sine, iar vinul care nu spune o poveste este doar un simplu produs alimentar”. Pentru bărbații care își doresc mai multă putere am văzut o Fetească neagră din gama Paganus, gama care oferă consumatorilor cele mai bune vinuri din fiecare an de producție.

              Vinuri cu autografe pe etichete

              La standul Domeniilor Țibu am stat de vorbă cu somelierul Răzvan Măgirescu. Domeniile Țibu sunt pe Dealul Vișanului, de lângă Iași. Poate și pe acest motiv, dar sigur și pentru calitatea vinului, pe eticheta unui vin Aligote sec de Țibu și-a pus autograful actorul Dorel Vișan. Dar crama este în negocieri avansate pentru un gest similar și cu Florin Piersic, pentru un vin Traminer.

              Ce spun cunoscătorii

              Băcăuanul Dan Mandrea a condus ani buni fosta societate Vinalcool. Un cunoscător în domeniu, deci nu-l puteam ocoli. „Astăzi – ne-a spus domnul Mandrea -, lumea are mai puțin cunoștință de arta producerii și consumării vinului. Este necesar ca oamenii să cunoască producătorii cei mai importanți de vinuri, calitățile vinului, dar și cum trebuie să bei și să apreciezi un pahar de vin. E o cultură și în acest domeniu. Din ce am degustat cu acest prilej, am apreciat foarte mult vinurile din Podgoria Panciu. Fosta Vinalcool Bacău a colaborat mult cu cei de la Panciu. Și vinurile de Cotnari sunt deosebite”. Moldavia Wine 2019, se poate spune, s-a bucurat cu atât mai mult de succes cu cât în aceeași perioadă în țară au mai avut loc evenimente similare, precum cele de la Constanța, Oradea și Brașov.

              „Moldavia Wine este un târg de vinuri și de produse tradiționale. Am văzut în expoziție branduri cunoscute, dar puse la un loc au putut oferi vizitatorului cunoștințe în plus despre vinuri. Manifestarea este importantă și pentru producătorii de vinuri, dar și pentru cei care lucrează în restaurante și, în general, în Horeca, pentru că au putut face comparații între produse.”
              Prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea

              Posibile fraude prin SMS în numele ANAF

                Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) atrage contribuabililor atenția asupra unei posibile fraude care poate avea loc chiar în aceste zile.

                Persoanele fizice recepționează sms-uri sau email-uri în care sunt informați că pot primi bani de la ANAF.

                Persoanele sunt sfătuite de infractori să acceseze un site pe care este disponibil un formular în care sunt solicitate, în numele ANAF, date personale, inclusiv date ale conturilor și PIN-urile acestora.

                „Rugăm contribuabilii să nu acceseze site-ul din sms-urile primite și, totodată, le reamintim că AgenţiaNaţională de Administrare Fiscală nu transmite informații nesolicitate prin sms, iar portalul oficial al instituției este www.anaf.ro” – spun oficialii instituției.

                Doi artişti, o singură expoziţie

                După ce am citit într-o revistă un dublu interviu cu cei doi artişti, de curând am avut ocazia să le admir creaţiile. Proiectul este interesant, a cărui paternitate a rămas în… pronunţare. Nefiind vorba de consecinţe materiale, să spunem că doar titlul generic al expoziţiei, „Un punct, două cercuri”, a venit de la Dragoş. Oricum, ideea de a reuni în aceeaşi expoziţie creaţiile a doi artişti, tată – Ioan Burlacu, şi fiu – Dragoş Burlacu, a fost a curatorului acesteia, Constantin Ţinteanu, patronul Galeriilor KARO (unde a avut loc vernisajul), critic de artă şi publicist. Interesul a fost mare, curiozitatea a umplut până la refuz micuţa şi cocheta galerie de pe str. Oituz, cu toate că, o parte din public cunoştea, din epoziţiile personale sau colective ale celor doi artişti, temele, maniera şi viziunea fiecăruia despre artă, în special despre arta contemporană. Artistul are nevoie de critic, criticul Constantin Ţinteanu se interpune discret între operă şi public. (Gh.B.)

                „Ioan Burlacu a studiat pictura la Universitatea de Arte «George Enescu» din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1978. Debutează cu pictură în celebrele tabere «plain-air» ale şcolii băcăuane de peisaj. În urma unor stagii artistice în Cehia şi Franţa abordează tehnici precum colajul – decolajul dar experimentează şi cu intervenţii peste imagini printate. Treptat trece spre zone de relief, obiect, sculptură mică şi instalaţii. Hârtia pe care o foloseşte poate fi suport cu trimiteri discrete la volumele obiectelor sale, monocromii cu accente muzicale, adăugiri de tot felul. Prim-planuri, anatomii, bestiare, stilizări, metamorfoze sunt doar câteva propuneri luate aproape la întâmplare din materialul selectat. Pictează, studiază şi expune în Bacău, în ţară şi străinătate (Tirana, Moscova, Laussane, Tampere, Paris, Chişinău, Torino, Limoges etc.). Este profesor la Colegiul Naţional de Artă «George Apostu». Nu-l ocoleşte nici talentul literar, publicând «Blick-ul efemeridei» (2011) şi «Săditoarea de urme» (2019. Expune la KARO 22 de lucrări, atât la parter, cât şi la etaj, Dragoş Burlacu mult mai generos reprezentat se înfăţişează cu un număr de 40 de lucrări.

                Atunci când tatăl său termina facultatea, lui Dragoş i se eliberează certificatul de naştere. În 2008 finalizează studiile universitare şi masterul la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Mediul în care crează dar mai ales contactul cu arta vest europeană, modernă vor fi hotărâtoare în formarea sa profesională, participă la expoziţii importante în oraşe ca Stutgart, Liverpol, Paris, Londra, Bruxelles, Padova. Temele explorate sunt cotidianul/instantanee cotidiene sau punerea în discuţie a unor momente şi figuri istorice. Caracteristica procesului său artistic este non-linearitatea şi utilizarea unor multiplicităţi de stiluri şi medii subordonate temelor abordate. Pictură cu suprafeţe netede, apăsări nestăpânite, culoare îmblânzită de griuri, ţinută într-un fragil echilibru controlat în permanenţă de tensiuni create în puncte vulnerabile. Atingerile mătăsii întrerupte ferm de rugozităţile pastei, pasaje subtile acoperite aproape cu totul sub dominatoare treceri abrupte, clipa împrejmuită cu gard, dezvelită apoi în faţa tuturor fără ascunzişuri. Drumurile artistice ale celor doi sunt cât se poate de diferite, nu numai datorită deosebirilor dintre generaţii, ci, mai ales modurilor de abordare. Sunt aspecte care au relevanţa lor dacă mergem înspre detaliu cât mai des şi încă puţin, compunem sau des-compunem, ca parte ori ca întreg, urmărind serializarea dar mizând întotdeauna pe accident.
                Ce consideră pictorul important să aleagă, după ce criterii se ghidează atunci când deosebeşte aspectul particular pe care alţii nici nu l-au luat în seamă? Cum se face că doi artişti foarte apropiaţi desigur, atât de altfel în mai tot ce au ajuns să fie? Studiul faţă cu reveria, metoda alături de improvizaţie, expresivitatea fluidităţii uleiurilor potenţată de aluzii la materiale găsite. Pe bicicletă sau cu maşina, cafeaua slabă pe care doar poezia o va îndulci, detaşarea şi entuziasmul în măsuri egale, atât cât trebuie, nimic în plus.

                Expoziţia nu este o retrospectivă, ci, mai degrabă, o introspecţie în trecutul şi prezentul creativ al celor doi artişti. La ambii se disting etape ale creaţiei, ciclurile preferate (flori, peisaj, combinaţiile colaj-decolaj, la Ioan Burlacu), fluturi, fata pe deal, cap de porumbel, portrete, la Dragoş Burlacu. Amatorii de artă adevărată se pot opri în faţa Tripticului «Cap de porumbel» al lui Dragoş, dar şi în faţa celor trei «Zgravitări», ale lui Ioan Burlacu.

                Lucrările, în expoziţie, nu poartă titluri, ci doar numere, astfel că privitorului îi revine sarcina de a se cufunda în acest dialog, de a naviga între cele două maluri apropiate-depărtate, să fie poet sau om de ştiinţă, nimeni nu-i va da formula de înţelegere fiindcă nu e una singură, fiecare va trebui să o descopere pe cea care i se potriveşte.”

                Monta se întoarce

                Pentru cine mai ține minte vremurile nu prea îndepărtate când mii de tineri frumoși și liberi strigau „Puie Monta!” în piețele orașelor cerându-i demisia după #Colectiv, apariția domnului Victor Viorel Ponta alături de ceilalți lideri ai Opoziției și, mai ales, alături de domnul Klaus Iohannis poate părea surprinzătoare.

                În definitiv, sunt exact aceleași personaje care cereau capul premierului Ponta, găsit vinovat de tragedia soldată cu zeci de morți. Și care acum dau mâna cu el, îi solicită sprijinul și semnează pact de colaborare. Pentru cei care au ieșit în stradă atunci solicitându-i lui Ponta să plece ca să-i lase locul lui Cioloș, evenimentul de la Cotroceni ar putea să pară o broască destul de greu de înghițit. Adică fix cel mai mare dușman, decretat de rețelele sociale, să fie invitat să dea mâna cu reprezentanții protestatarilor, reprezentanți certificați și înnobilati prin votul de la 26 mai! Așa ceva ar fi imposibil.

                Dar, iată că este, și asta fără să se întâmple nici măcar o mișcare cât de cât firavă de protest la adresa acestei situații. Și ar trebui să ne obișnuim cu acest gen de faze, aparent contradictorii, însă, perfect adaptate vremurilor noastre, desprinse, parcă, din distopia „1984″ a lui George Orwell.

                „Cine controlează trecutul, controlează viitorul. Cine controlează prezentul, controlează trecutul”, spunea MinAdev, Ministerul Adevărului. Iar prezentul este ușor de controlat prin propagandă astfel încât orice eveniment trecut să fie reevaluat în permanentă în funcție de necesitățile prezentului.

                Rețelele sociale au distorsionat realitatea, care devine extrem de fluidă, albul putând fi prezentat drept negru, maro sau crem, după necesități. Iar dacă Rețeaua spune că Ponta e bun, așa cum a spus, cândva, că e rău, înseamnă că ăsta este adevărul, nu trebuie să ne mai batem capul cu alte amănunte.

                Doar că, zic eu, ar trebui să ne pregătim și de ziua în care, în funcție de necesități, aceeași rețea va decreta, în aplauzele tineretului frumos și liber, că lumina vine de la Răsărit și că Putin, în definitiv, nu e un băiat chiar așa de rău…

                Şcoală de Vară la Muzeul de Ştiinţele Naturii

                  Proiectul educaţional se va desfăşura în perioadele 2-4 iulie şi 9-11 iulie 2019 la sediul Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău. În cadrul activităților sunt propuse trei grupe de lucru astfel:

                  ECOKIDS – ZIUA 1:

                  „Despre reciclarea deşeurilor” – atelier de creaţie artistică în care se utilizează materiale reciclabile pentru confecţionarea unor obiecte decorative utile; „Poluarea şi purificarea apei” – activitate practică de confecţionare a unui sistem de filtrare a apei poluate.

                  TRECUT ŞI PREZENT ÎN LUMEA ANIMALĂ – ZIUA 2:

                  „Din lumea animalelor preistorice”- observaţii asupra unor fosile autentice din colecția de paleontologie a Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău; jocuri interactive: etapele prin care o fosilă poate ajunge exponat într-un muzeu; atelier de creaţie, pictarea de către participanţi a unor replici ale unor fosile precum trilobiţi, figurine cu dinozauri sau dinţi fosili; concurs „Descoperă exponatul!”, identificarea unor animale preistorice din cadrul expoziției „O lume dispărută”; „Diversitatea lumii animale”- prezentare şi observaţii asupra unor exponate autentice din colecţii de zoologie şi din expoziţiile muzeului.

                  DIN LUMEA PLANTELOR –ZIUA 3:

                  „Cum se face un ierbar? ”; „Ce sunt plantele medicinale?”;
                  „Micro – vegetal” – realizare de secţiuni histo-anatomice prin organele vegetative ale plantelor.
                  Activităţile se vor desfăşura zilnic, între orele 10.00 – 13.00. Înscrierile se vor face pentru fiecare perioadă 2-4 iulie sau, respectiv, 9-11 iulie, în funcție de opţiune. Tariful de participare este de 10 lei/copil/zi.

                  Înscrierile se fac până la data de 28 iunie 2019, la telefon 0234/51.20.06.

                  Cronica teatrală / Dincolo de provocare

                  Am să spun dintru început că, pentru mine, teatrul de animaţie este o veche şi statornică dragoste, că merg la spectacole cu mare bucurie şi multă curiozitate, dornică să văd ce lucruri minunate se mai petrec acolo. Şi, de cele mai multe ori, aşteptările nu-mi sunt înşelate, pentru că arta animaţiei are posibilităţi infinite, cea mai largă şi bogată paletă de mijloace de expresie, e o lume magică a fanteziei nemărginite. Îi admir pe actorii-păpuşari pentru măiestria lor, ştiind cât de grea este arta pe care o slujesc cu pasiune şi talent. O artă care nu este deloc minoră, mărturie stând multe creaţii excepţionale, semnate de regizori importanţi, care au adus pe scena animaţiei opere literare şi dramatice ale unor geniali scriitori. Mă gândesc la Aristofan, Ovidius, Shakespeare, Cervantes, Goethe, Voltaire etc., şi la regizori ca Margareta Niculescu, Cristian Pepino, Ştefan Lenkish, Cătălina Buzoianu, Alexander Hausvater.

                  La animaţie se fac spectacole de o mare diversitate şi cu diferite grade de complexitate, pentru anumite categorii de vârstă, pentru toată familia, şi doar pentru adulţi.

                  Am făcut o mică introducere, ca să mărturisesc că am fost surprinsă când am auzit că la Secţia de Animaţie a Teatrului Municipal „Bacovia” se montează „Take, Ianke şi Cadâr” de V.I. Popa, o binecunoscută şi foarte populară piesă din perioada interbelică, care a a avut, de-a lungul timpului, interpreţi iluştri, îi amintesc pe Alexandru Giugaru, Gheorghe Timică, Ion Finteşteanu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică. Şi chiar Victor Ion Popa l-a jucat pe Cadâr. Sunt roluri pentru actori maturi, experimentaţi, cu ştiinţa comediei, cu farmec, cu haz. Şi, dacă îi ai în teatru, atunci alegerea repertorială este pe deplin justificată. Că piese despre prietenie, iubire, toleranţă, acestea fiind mari teme ale literaturii dintotdeauna, sunt destule, aşa cum sunt şi poveşti, şi basme cu aceste teme.

                  Ni se propune, aşadar, prin vocea regizorului Toma Hogea, să pornim de la zero când venim la spectacolul făcut de el cu actorii de la Animaţie, „pentru că este o propunere cu totul şi cu totul altfel”. Altfel poate să fie, dar depinde în ce sens, cât de credibilă, cât de motivată estetic este propunerea sau provocarea, cum se spune acum, cu un cuvânt obosit prin supralicitare. Adevărul este că spectacolul nu arată rău, dimpotrivă, are o scenografie frumoasă, inspirată, semnată de talentatul Mihai Pastramagiu, cu multe reuşite în teatrul de animaţie, și un clar desen regizoral. Ilustraţia muzicală a lui Ciprian Manta e plăcută, iar light design-ul lui Adrian Buliga e făcut cu profesionalism. Problema e la actorie, însă. Strădaniile se văd, dar, oricât de mult, de aplicat ar fi lucrat Toma Hogea cu actorii (şi a făcut-o, la modul cel mai serios), ei au multe stângăcii. Inerente la cei foarte tineri, care fac roluri de compoziţie, Giuseppe Tarboli (Take) şi Tiberiu Gabor Bitere (Cadâr), ei neavând căptușire interioară pentru astfel de roluri.

                  Apreciez travaliul, munca, efortul, dar ele nu sunt criterii estetice. Credibili în acest spectacol sunt seniorii Laurenţiu Budău, cu câteva momente bune în Ianke, şi Marian Puiu Gheorghiu (Ilie), într-o schiţă caricaturală de personaj. Cei doi tineri îndrăgostiţi sunt Ilinca Istrate (Ana) şi Andi Andriucă (Ionel), corecţi în partiturile încredinţate, acestea având şi un grad foarte mic de dificultate, pentru că ei, actorii, îşi joacă vârsta. Eforturi consistente de compoziţie face şi Alina Neagu, ea conturând o babă Safta ca o păpuşă dezmembrată, un mecanism dereglat, grotesc, desigur, pe linia dată de Toma Hogea, care încearcă un „fusion” de elemente teatrale, aducând câteva specifice teatrului de animaţie. Şi Cadâr, de exemplu, are un moment când se foloseşte de două păpuşele ca să spună o inventată poveste de amor.

                  Mi se pare evident că e un spectacol la care s-a lucrat mult, Toma Hogea, un actor deosebit de talentat, cultivat, pasionat de arta lui, de animaţie (în care are şi un doctorat), mai nou şi de regie, luându-şi foarte în serios dificila misiune. Dar această versiune a lui „Take, Ianke şi Cadâr” nu m-a convins. N-am prejudecăţi, nu sunt conservatoare, dimpotrivă, cred că trebuie mereu căutată noutatea, experimentate alte forme şi formule de expresie teatrală. Păstrând însă principiul verosimilităţii şi al adecvării. Iar cât priveşte autoperfecţionarea actorilor, de acord, ea este necesară, dar în interiorul specialităţii pe care şi-au ales-o, arta păpuşărească, în cazul de faţă. Ea este profilul, identitatea lor, acolo trebuie să aspire la excelenţă.

                  „Stiința e ca o floare”

                  Sâmbătă, Bacăul a reunit crema handbalului românesc din anii 80-90, cu prilejul celebrării a 30 de ani de la cucerirea Cupei Cupelor de către Știința

                  Doar telefoanele mobile care filmează și fotografiază fără întrerupere ne amintesc că suntem în 15 iunie 2019. Totul în rest vine din trecut. Până și melodiile atent alese de crainicul Sălii Sporturilor, Costin Alexandrescu au parfumul epocii de aur, iar de data aceasta, termenul nu are nimic peiorativ. Cântă Queen și Madonna, ca-n vremurile în care toceam vinilurile din import și mozaicul de la „Vivariu” ori „Căsoaie”. Ca-n vremurile în care, o dată la două duminici, luam cu asalt Sala Sporturilor pentru a le vedea și încuraja- „Murim, murim, și nu vă părăsim!”- pe handbalistele Științei. Jucând cu Chimistul, pentru campionat, cu Spartak Kiev, în finala Cupei Campionilor sau cu Kuban Krasnodar, în ultimul act al Cupei Cupelor.

                  La 30 de ani de la victoria cu Krasnodar, care a adus trofeul în vitrina Științei, legendele handbalului feminin băcăuan sunt din nou în Sala Sporturilor, împreună cu echipa de aur a Chimistului Râmnicu-Vâlcea, care, tot în ‘89, cucerea Cupa IHF. Sunt din nou în fața noastră. Le-a reunit proiectul fostei lor colege (sau adversare, în cazul vâlcencelor), Gabriela Manea, „Știința, Cupa Cupelor 1989-2019”, proiect finanțat de Consiliul Județean Bacău.

                  Toate și toți sunt din nou aici, în această călduroasă zi de vară. Majoritatea, pe teren. Restul, în inimile noastre. Iar când Bernardin Tamaș și Costel Bălan, exponenții galeriei de ieri, iau microfonul și încep să cânte „Știința e ca o floare”, sala se face ecou. La propriu si la figurat. Se opresc până și fetele (fetele?!) din încălzire. Cântă și ele. Din răsputeri.

                  Iar undeva sus, în înaltul tribune, galeria de azi, condusă de „Creastă”, care a preluat ștafeta de la tatăl său, Lucian (nelipsit de la meciurile Științei Maxima), afișează un banner pe care se poate citi „Gloriile eterne azi sunt lângă noi/ Știința nu moare, nu dă înapoi”. Știința îi dă deci înainte. Ca și manifestarea care a reunit câteva sute bune de spectatori în Sala Sporturilor. Au venit încă de la nouă și jumătate, pentru a vedea meciul „de deschidere”, dintre Știința anilor 90-2000 și actuala divizionară A pregătită de Ion Arsene. Echipa „de ieri” se mișcă încă bine.

                  Chiar dacă, într-un fel sau într-altul, joacă împotriva propriilor fiice. Întrebați-o pe Mihaela Jâmbu! Echipa „de azi” se înclină cu 12-11 și probabil că o face și din politețe față de Iulia Curea, Alina Matanie și toate celelalte ex-handbaliste ale Științei. Sala aplaudă, iar ovațiile cresc în intensitate pe măsură ce protagonistele meciului vedetă Știința 89- Chimistul 89 se iau după umeri și dansează pe ritmurile muzicii din „Zorba Grecul”.

                  Lovitura de începere o dă Maria Torok-Duca, „cea mai tehnică jucătoare româncă din toate timpurile”, așa cum o caracterizează Gabi Manea. Mori, care, înainte de a pleca în 1982, la Chimistul, a jucat patru ani sub culorile Bacăului de-abia își trage piciorul. Dar nu refuză să execute o lovitura de la 7 metri contra Științei. O face din piruetă, spectaculos, dar Ioana Vasilca apără. Scorul e deschis de gazde, dupa o pasă „no look” a Marianei Târcă. Cu Iulia Curea, Raluca Ivan și Narcisa Lecușanu pe post de întăriri, Știința stabileste rezultatul primului mitan: 6-5. Imediat după pauză, „bolta” Evei Darvaș peste „cel mai bun portar al lumii ever”, Luminița Huțupan măreste avantajul băcăuancelor.

                  Numai că vâlcencele vin peste. Și de la 7-5 se face 7-10. Ok, e un meci demonstrativ, dar Știința e Știința. Iar orgoliul băcăuancelor face ca tabela să înțepenească în dreptul unui protocolar 13-13, fixat de lovitura de la 7 metri transformată de Mariana Târcă în ciuda opoziției a…doua portărițe, Luminița Huțupan si Doina Kopacz Rodeanu. Finalul evenimentului prilejuiește o amplă festivitate de premiere, deschisă de directorul CS Știința, Florin Grapă și continuată de președintele Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu, cu Gabi Manea pe post de „maestră de ceremonii”.

                  În fața publicului apare și invitatul de onoare al evenimentului, multiplul campion mondial Cristian Gațu, care, după ce împarte câte o minge cadou președintelui CJ, Sorin Brașoveanu, directorului CSM, Adrian Gavriliu și fostului crainic Florin Filioreanu și oferă o plachetă inițiatoarei proiectului, Gabriela Manea- Antoneanu, vine și cu o propunere: „acordarea titlului de cetățean de onoare tuturor acestor jucătoare”.

                  Presedintele Sorin Brașoveanu îi înmânează trofeul-replică a Cupei Cupelor 1989 fostei sale colege de facultate, Mariana Târcă, iar cuvintele golgheterului all-time al lumii ne readuc în prezent: „Pentru că, pe lângă emoțiile fantastice create de acest eveniment, mă încearcă și un sentiment de tristețe si pentru că alături de mine îl am pe fostul meu coleg de facultate, Sorin Brașoveanu, sper ca Bacăul să revină acolo unde îi este locul, iar noi să ne revedem în Liga Națională”. Telefoanele continuă să „scapere”. Și n-ar fi de mirare ca unele din ele să aibă, de acum încolo, ca ring-tone, „Știința e ca o floare…”.

                  Stiința Bacău 1989: Ioana Vasilca, Angela Brândușoiu, Ecaterina Marian, Eva Darvaș, Marinela Matei, Marilena Petrea, Maria Borcea, Raluca Ivan, Lidia Butnărașu, Adriana Popa, Ioana Vasilca, Narcisa Lecușanu, Mariana Târca, Gabriela Manea. Antrenor: Costel Petrea.

                  Chimistul 1989: Luminița Huțupan, Doina Kopacz Rodeanu, Magda Ionescu, Mia Rădoi, Denisa Romete, Nadina Nedelcu, Felicia Tipi, Florentina Carcadia, Lucica Creța, Simina Matei, Gabriela Ivănoiu, Rodica Pestrea, Nicoleta Lazăr, Edit Torok Matei, Maria Torok Duca. Antrenor: Ion Gherhard.

                  CSM, cu un pas în Liga a III-a

                  CSM Bacău a făcut un pas important pentru accederea în Liga a III-a. Sâmbătă, în manșa tur a barajului de promovare, echipa băcăuană s-a impus pe teren propriu cu 5-0 contra campioanei Botoșaniului, Voința Albești.

                  După „dubla” lui Bogdan Bucur care a stabilit scorul pauzei, „CSMeii” pregătiți de Gheorghe Penoff și Sebi Păuceanu s-au dezlănțuit în partea secundă, punctând de alte trei ori prin Zarzu, Antal și R. Istrate. „Deși am început ceva mai timorat, este bine că am reușit să ne facem jocul.

                  Rezultatul este unul foarte bun, dar «barajul» încă nu e încheiat”, a declarat antrenorul CSM Bacău, Gică Penoff, care a utilizat formula: Lepădatu- A. Istrate, Vlad, Paveluc, Păduraru- Maxim, R. Istrate- Nicodim, Preda, Antal- B. Bucur. Au mai jucat: Zarzu, Mocanu, Juncu și Gafar. Returul „barajului” va avea loc la Albești, pe 22 iunie.

                  Un învățător de elită s-a retras la pensie

                  Clemansa Măucă. A fost dascăl 41 de ani şi în tot acest timp a ştiut să-şi păstreze pofta de a preda la catedră, de a se dedica profesiei și de a transforma orele în lecţii de suflet. Un profesor iubit de copii, de părinți, de colegi, în același timp. 41 de ani a învățat elevi. 41 de ani a stat în fața lor și i-a educat, cu blândețe, dar și categoric, distinsă, calmă, cu o responsabilitate pe care și-a asumat-o permanent. Și astfel a creat destine.

                  Destine frumoase, care îi vor rămâne mereu în inimă. „Eu cred că am reușit să las în urmă ceva. Acel ceva care a crescut în timp și acum este un pom zdravăn ”, mi-a spus, sincer, cu modestia care o caracterizează, în timpul întâlnirii pe care am avut-o chiar ieri. Am stat de vorbă un ceas. Poate și mai mult. Nici nu știu când a trecut timpul. Iar amintirile s-au derulat ca într-o poveste fără sfârșit. Pentru că ea nici nu are un sfârșit. Ci s-a oprit acum la un capitol firesc din viața fiecăruia, prima zi de pensie, care de altfel înseamnă începutul unei noi călătorii. Și un nou capitol de viață.

                  Discuția noastră a decurs natural, normal, de parcă ne cunoaștem de o viață. Povestea a curs frumos, am depănat pagini de viață, am retrăit bucurii. Am dat și timpul înapoi cu 41 de ani, pentru a afla cum a decis distinsa doamnă Clemansa Măucă să aleagă această nobilă meserie: cea de învățător.

                  „Am ales Liceul Pedagogic din Bacău, în 1973, deși eu eram fată de la țară, de undeva din județul Vaslui. Poate că, fără să îmi dau seama, decizia aceasta a fost luată pentru mine de o mătușă, de sora tatălui meu, care profesa în învățământ și care îmi vorbea despre această meserie ca fiind cea mai nobilă din câte poate exista pe pământ, pentru că ești responsabil de viitorul unor oameni care la acea vârstă, de copil, nu știu încă ce vor fi. Apoi, a fost amprenta tatei, care mi-a spus să urmez acest drum pentru că așa am posibilitatea să cunosc lumea. Și mi-a mai spus ceva: «Ia, fată, și învață! Creionul care zburdă pe hârtie, te scapă de prostie!». Sunt vorbele unui țăran hâtru, care a vrut să stea în satul lui, care a refuzat o casă la oraș, dar care și-a dorit, la fel ca și mama, ca fetele lui – mai am și o soră – să învețe la oraș. «Ai să vezi, îmi mai zicea, că orașul reprezintă o altă lume, față de cea ca a noastră, de aici, de la sat, deși ea este clădită tot pe existența satului». Nu degeaba se spune că… veșnicia s-a născut la sat.”

                  A reușit să introducă limba română în clasele unei comunități de ceangăi

                  Așa că a luat drumul Bacăului, a intrat în lumea orașului, a urmat 5 ani cursurile Liceului Pedagogic, a cunoscut încet-încet tainele meseriei, a făcut și practică, a făcut și sport, fiind membră a unei echipe de atletism, așa a cunoscut și lumea orașului, cu problemele ei, cu vânzoleala ei, cu oamenii ei, iar, după absolvire, a ales o școală de la sat. Cea mai apropiată de casă, cu gândul de a face naveta. Așa că prima clasă în care a intrat a fost una dintr-o școală din Fundu Răcăciuni, într-o comunitate de ceangăi, într-o lume unde, la început, nu s-a regăsit deloc și unde, vreo trei ani, a fost nevoită să învețe cum să predea în limba locală, dar și cum să transmită elevilor săi dorința de a se învăța și limba română.

                  „Am avut noroc de gazda mea, pentru că programul încărcat nu mi-a permis să fac și naveta, un fost prizonier de război, trecut prin toate, care știa și limba română. De la acesta am învățat cum să comunic cu elevii mei, iar ei au învățat prin mine cum să comunice în limba română. Chiar pot spune că eu și generația mea de colegi care am fost repartizați acolo am reușit să introducem limba română în clasele de ceangăi din zonă.

                  A fost foarte greu, dar copiii au fost foarte receptivi, părinții lor la fel, foarte înțelepți, care au înțeles rolul nostru acolo, și cu mândrie spun și acum, așa cum a spus-o mereu, acest lucru mi-a adus și multe satisfacții, pentru că peste timp, acei elevi ai mei au venit la mine, mari fiind, i-am regăsit, și mi-au mulțumit că datorită mie au reușit și ei să viseze altceva, să aleagă să studieze mai departe, la oraș, și chiar să-și găsească un loc de muncă mult mai ușor… pentru că știau să vorbească și românește”. După Fundu Răcăciuni, unde a stat opt ani, a fost și Viforeni, apoi Faraoani, iar din 1988 Bacău. La Școala 18, acum Școala Gimnazială „Spiru Haret”. A preluat atunci… o clasă de a III-a. Și nu orice clasă!

                  Clasa soției mentorului său

                  „Am avut ca mentor un învățător, la practica pedagogică, pe Gheorghe Crihan, de la Școala 28, acum Școala «Miron Costin», care încercase să revoluționeze învățământul românesc și care își confecționase, după propriile idei, o clasă atipică, dotată cu diferite metode de predare, cu aparatură video și audio, cu un panou de comandă, cu planșe. Un dascăl extraordinar, un om pretențios, dar care știa și să te ghideze, și să îți ceară, dar și să te atenționeze atunci când te abăteai de la drumul tău, urmare a lipsei de experiență. Având această bază de practică, am fost și eu remarcată, la cercurile pedagogice și didactice pe când eram învățătoare la Viforeni. Așa mi s-a propus să vin la o școală din oraș. Am fost remarcată chiar de soția domnului Crihan, și, iată, că am fost apoi repartizată chiar la școala și clasa doamnei Crihan, ce se retrăgea din activitate în acel an, deci nimeni alta decât soția mentorului meu. Atunci am realizat, încă o dată, că în viața mea nimic nu a fost întâmplător.” Și așa au urmat alte generații peste generații de elevi…

                  Dascălul tuturor… altfel nici nu se putea

                  A iubit cel mai mult, copiii. Altfel nici nu se putea. Nu avea cum să se dedice cu trup și cu întregul suflet profesiei de dascăl. A fost dascălul tuturor. Elevii ei au devenit părinți, unii sunt acum chiar bunici, copiii lor i-au stat cuminți în bănci, nepoții, la fel. Ce poate fi mai frumos? „Au evoluat alături de mine și cu mine. Mai ales din punct de vedere a apetenței, a docilității față de traseul pe care îl impune cadrul didactic. Ultimii 20 de ani au fost poate mai puternic influențați de larghețea sistemului care a permis copiilor să spună și ce vor, iar noi, profesorii, să ne pliem pe nevoile lor și să răspundem astfel cerințelor lor.

                  Trebuie să recunosc că mereu am acceptat propunerile lor, modul cum și-au folosit elevii dreptul la o opinie, la susținerea unei păreri, dar am făcut în așa fel, fără ca ei să simtă, ca scopul meu să fie mereu același. Și mă întorc mereu la tata care îmi spunea… «Fată dragă, în viața ta, pe unde mergi, pe unde o să fii, să îți faci datoria și chiar mai mult decât atât»”. Ceea ce a făcut și a reușit. Tocmai de aceea, pe lângă dascăl, a fost pentru elevii săi și mamă, și tată, și confident, și doctor, și prieten, și antrenor, și partener de joacă. De toate. Pentru că asta i-a plăcut și asta i-a fost menirea!

                  Regăsiri frumoase. Și încărcate de emoție

                  Simte că și-a pus amprenta în formarea lor, a tuturor generațiilor de elevi pe care i-a educat. Așa cum se spune că în spatele fiecărui om, fie el bogat sau sărac, celebru sau nu, mare sau mic, se află un dascăl, iar cu siguranță primul dascăl care începe să sculpteze caracterul, poate chiar și sufletul, e… învățătorul, așa a simțit și Clemansa Măucă, de-a lungul întregii sale cariere, că a fost. „Am norocul de a avea o memorie vizuală foarte bună.

                  Așa mi-am regăsit elevii. Prin mimica feței, sclipiri de ochi, tonuri de glas… Îi țin minte pe toți, sau aproape pe toți, copii fiind atunci, adulți frumoși acum, pe care mereu îi regăsesc și mă bucur că nu am niciun copil… șomer. Știu unde sunt, cu ce se ocupă, așa punem la cale întâlniri de generații, sau vizite în clasă a foștilor elevi, am elevi care și-au adus copiii lor la clasa mea. Sunt regăsiri încărcate de emoții de fiecare dată. Și de fiecare dată simt că eu, învățătorul lor, am însemnat acel «ceva» pentru ei.”

                  Are elevi care acum sunt medici, profesori, ingineri, unii chiar i-au urmat cariera. „Copiii mei și-au găsit toți rostul în toate domeniile și mă bucur când citesc despre ei, când aflu că studiază în străinătate, că s-au realizat în meseriile lor, că au devenit oameni. Și sunt convinsă că și eu, undeva, odată, în viața lor, am pus acea cărămidă de bază la temelia formării lor și în ceea ce sunt astăzi.”

                  O nouă etapă, o altă călătorie

                  Acum, pentru Clemansa Măucă urmează o nouă călătorie. După 41 de ani, în viața ei începe o nouă etapă. Alte gânduri, alte lucruri, alte planuri… „Chiar dacă am decis să ies la pensie, nu mă opresc aici. Elevilor mei, colegilor mei, le-am spus că ușa casei mele nu are lacăt. Nu mă despart de ei, ci mergem mai departe. E un moment în viața fiecărui om în care trebuie să ia și această decizie. Le voi fi mereu alături tuturor… pentru că atunci când știi să faci ceva, e păcat să nu dai și altora. După 41 de ani de activitate didactică sunt mulțumită.

                  Cred că odată cu fiecare generație am luat o sămânță, am sădit-o, am crescut-o, apoi a fost o mlădiță, o floare, apoi un pom zdravăn și că peste tot pe unde am fost am lăsat urme. Și aceste urme se văd în devenirea fiecărui copil. Iar eu niciodată nu m-am abătut de la misiunea mea. O misiune care a fost strâns legată de promisiunea pe care mi-am făcut-o, la început de drum: de a-mi face datoria și chiar mai mult, cum zicea tata.

                  A fost poate și greu, pentru că nu e ușor să fii dascăl, pentru că trebuie să fii de toate, dar foarte, foarte frumos! Dacă viața în general este frumoasă, eu am simțit că viața de învățător e și mai frumoasă. Pentru că te bucuri de toate viețile tuturor, a celor pe care tu i-ai format, copii fiind, la un moment dat.”

                  Iar bucuriile vor urma. Vor fi altele, mereu altele… Ca într-o frumoasă poveste fără de sfârșit.

                  “The@tron 2019” şi “Seara tinerilor coregrafi”

                  În organizarea Centrului de Cultură “George Apostu”, în Bacău vor avea loc două evenimente artistice inedite, “The@tron 2019” ((Organizatori: Facultatea de Litere a Universității „Vasile Alecsandri” – Grupul de cercetare interdisciplinară „Logos”, afiliat Centrului „Interstud” şi Centrul de Cultura “George Apostu”), şi „Seara tinerilor coregrafi români” (organizator: Asociația A&A Associated Artist).

                  Pe 18 iunie, ora 10.00, la Muzeul de Artă Contemporană, profesorul Liviu Dospinescu, de la Universitatea Laval din Québec (Canada), director al programului de studii teatrale în cadrul Departamentului de literatură, teatru şi cinema, va susţine conferinţa “Teatrul esenţial este dansul”, iar de la ora 14.30, urmează “Teatrul dansului”, un atelier de cercetare susţinut tot de profesorul Liviu Dospinescu.

                  „Seara tinerilor coregrafi români” se va desfăşura miercuri, 19 iunie 2019, ora 18.30, la Teatrul Municipal “Bacovia”, sub forma unor spectacole de dans, după următorul program: “LAYERS”, coregrafia: Andreea Vălean; “Grafice”, coregrafia: Sergiu Diţă;

                  “Fără direcţie”, coregrafia: Ana Mihai; „Ritual” şi “Kamma”, coregrafia: Sofia Sitaru, Emma Trîncă;
                  “Nihil Sine Deo”, coregrafia: Daniel Alexandru Dragomir.

                  Regia Tehnică: Andreea Tănăsescu, Elena Zamfirescu.

                  Interpreţi/Performeri: Ana Mihai, Anastasia Preotu, Andreea Vălean, Sergiu Diţă, Sofia Sitaru, Anca Stoica, Andreea Vasilescu, Emma Trâncă, Edina Pongrac, Roxana Costea, Daniel Dragomir, Daniel Mihoc, George Pleşca.

                  Proiectele The@tron 2019 şi „Serile tinerilor coregrafi români” ale A&A Associated sunt cofinanţate de Administraţia Fondului Naţional Cultural (A.F.C.N.).

                  Parteneri: Universitatea Naţională de Artă teatrală şi cinematografică “I.L. Caragiale, Bucureşti (U.N.A.T.C.), Uniunea Artei Coregrafice din România (U.N.A.C.O.R.), Centrul de Cultură „George Apostu”, Bacău, Teatrul Municipal „Bacovia”, Teatrul de Balet Sibiu (T.B.S.), Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” Bacău prin Grupul de cercetare interdisciplinară „Logos” afiliat Centrului „Interstud”.

                  ”În România există prea puţine structuri care să ofere coregrafilor tineri permanente căi de dezvoltare profesională, ajutor logistic şi financiar. Din cauza acestor lipsuri mulţi tineri de valoare nu ajung să-şi prezinte creaţiile în faţa unui public, simţindu-se deseori izolaţi.

                  Puţinele programe de dans, lipsa unor iniţiative de ajutorare profesională reală a coregrafilor tineri ne-au condus la speranţa că printr-un astfel de proiect am putea ajuta la descoperirea unor formule de integrare a tinerilor coregrafi şi dansatori în mediul artistic autohton, de finanţare a acestora, găsirea unor modalități reale de comunicare între tinerii creatori” (Andreea Tănăsescu, realizatorul proiectului, director al asociaţiei „A&A Associated Artist”, profesor U.N.A.T.C.).

                  ULTIMELE ȘTIRI