Pentru cine mai ține minte vremurile nu prea îndepărtate când mii de tineri frumoși și liberi strigau „Puie Monta!” în piețele orașelor cerându-i demisia după #Colectiv, apariția domnului Victor Viorel Ponta alături de ceilalți lideri ai Opoziției și, mai ales, alături de domnul Klaus Iohannis poate părea surprinzătoare.
În definitiv, sunt exact aceleași personaje care cereau capul premierului Ponta, găsit vinovat de tragedia soldată cu zeci de morți. Și care acum dau mâna cu el, îi solicită sprijinul și semnează pact de colaborare. Pentru cei care au ieșit în stradă atunci solicitându-i lui Ponta să plece ca să-i lase locul lui Cioloș, evenimentul de la Cotroceni ar putea să pară o broască destul de greu de înghițit. Adică fix cel mai mare dușman, decretat de rețelele sociale, să fie invitat să dea mâna cu reprezentanții protestatarilor, reprezentanți certificați și înnobilati prin votul de la 26 mai! Așa ceva ar fi imposibil.
Dar, iată că este, și asta fără să se întâmple nici măcar o mișcare cât de cât firavă de protest la adresa acestei situații. Și ar trebui să ne obișnuim cu acest gen de faze, aparent contradictorii, însă, perfect adaptate vremurilor noastre, desprinse, parcă, din distopia „1984″ a lui George Orwell.
„Cine controlează trecutul, controlează viitorul. Cine controlează prezentul, controlează trecutul”, spunea MinAdev, Ministerul Adevărului. Iar prezentul este ușor de controlat prin propagandă astfel încât orice eveniment trecut să fie reevaluat în permanentă în funcție de necesitățile prezentului.
Rețelele sociale au distorsionat realitatea, care devine extrem de fluidă, albul putând fi prezentat drept negru, maro sau crem, după necesități. Iar dacă Rețeaua spune că Ponta e bun, așa cum a spus, cândva, că e rău, înseamnă că ăsta este adevărul, nu trebuie să ne mai batem capul cu alte amănunte.
Doar că, zic eu, ar trebui să ne pregătim și de ziua în care, în funcție de necesități, aceeași rețea va decreta, în aplauzele tineretului frumos și liber, că lumina vine de la Răsărit și că Putin, în definitiv, nu e un băiat chiar așa de rău…
