Lidia își amintește. La fel și Mariana. Și Eva, și Ioana, și Angela și Gabi. Toate își amintesc. Toate, până la ultima. De altfel, cum ar fi putut uita? Pe atunci, absolut tot ce aveau era muncit. Muncit din greu. Pentru că, deși în nomenclator nu figura profesia de handbalistă, era muncă și să alergi pe pantele de la Slănic, și să primești coate pe semicerc, și să pasezi lansat pe lângă șold, și să joci cu febră de aproape 40 de grade.

La final, când ridicai mâinile deasupra capului, în semn de victorie, venea, firește și răsplata. La drept vorbind, nu cine știe ce. Și în raport cu ce era pe atunci „afară” și cu ce este azi în țară. 3000 de lei pentru cucerirea Cupei României și 4000 pentru câștigarea unui campionat. Vorbim de anii ’80, adică atunci când salariul mediu bătea în 2500-2800 lei. Apropo, știți cât au primit fetele de la Știința Bacău pentru triumful din 1989, din Cupa Cupelor?

Ceva mai puțin de 5000 lei. Gina Cervenciuc, de exemplu, a mai pus ceva bani și și-a cumpărat o mobilă de bucătărie. Niciuna nu a uitat. Nici Lidia, nici Mariana, nici Eva, nici…Și toate s-au bucurat. Desigur, și pentru bani. Dar, mai ales, pentru orgoliul lor de mari sportive. Și, implicit, pentru ceea ce realizaseră. Dovadă că și acum, la 30 de ani distanță, cucerirea Cupei Cupelor de către echipa feminină de handbal a Științei rămâne cel mai important succes din întreaga istorie a sportului băcăuan în ceea ce privește jocurile de echipă. Iar alături de satisfacțiile profesionale și materiale se așeza prețuirea oamenilor.

„Nu voi uita niciodată cum am fost întâmpinate la intrarea în județul Bacău după revenirea de la Titograd, unde obținusem calificarea în finală”, mărturisește Mariana Târcă. Așa cum Gabi Manea, inițiatoarea splendidului proiect „Știința, Cupa Cupelor 1989-2019” nu poate uita nici astăzi prima pereche de pantofi sport Adidas care lua locul tenișilor de Drăgășani.

„În acele vremuri, jucai și pentru public, oraș și țară, nu doar pentru ceea ce ai fi putut primi ca recompensă”, a remarcat sâmbătă, Cristian Gațu. Iar Lidia, Mariana, Eva, Ioana, Angela, Gabi și toate celelalte îi dau dreptate. Pentru că, deși au trecut 30 de ani, ele nu au uitat nimic. Nici măcar cum se joacă handbal.