Acasă Blog Pagina 2176

Scriitorii băcăuani sunt o voce care trebuie auzită

• interviu cu Dumitru Brăneanu, poet, preşedinte al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România

Dumitru Brăneanu (n. 26 octombrie 1953), fost deputat român în legislaturile 1990-1992, 1992-1996. Consilier parlamentar, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, în două legislaturi. Consilier judeţean. Absolvent al Institutului de Agronomie „Ion Ionescu de la Brad”, autorul a mai multor volume de poezie şi proză. Membru la Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Filialei Bacău. Membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei culturale “Octavian Voicu”, director al Editurii “Ateneul Scriitorilor”. Redactor la Revista de Cultură “Plumb”. Membru fondator al Fundaţiei “România Generaţia Următoare”. Membru fondator al Asociaţiei culturale “Stele Româneşti”.

– Cu toate că sunteţi o personalitate a vieţii sociale, politice şi literare, vă propun ca la începutul interviului, să consemnăm câteva date biografice. Aşadar, cine este Dumitru Brăneanu?
– Sunt un om ca toţi oamenii, care a trecut prin diferite faze ale vieţii, dintr-un sistem politic în altul, dintr-un registru social în altul, am plecat de la ţară, am ajuns la oraş. Sunt născut la Hârtop, lângă Fălticeni – Suceava. Am terminat liceul la Fălticeni, am urmat apoi Facultatea de Horticultură, de la Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi. Am fost prima promoţie care a făcut armata, şase luni, înainte de facultate, după care două săptămâni, la terminarea studiilor, pentru a primi gradul militar corespunzător. A fost ca o şcoală militară serioasă, n-a fost rău, ne-a mai ordonat, ne-a mai întărit pentru viaţă. Păcat, că s-a scos armata obligatorie, era ca o şcoală, de unde ieşeai mai puternic, cu experienţe care îţi foloseau mai târziu în viaţă. Şi trebuie să o spun, în ultimii ani înainte de 1989, armata era mai mult pe câmp, pe şantiere, ceea ce nu cred că era chiar aşa de bine. Armata este armată! S-a văzut în decembrie 1989, la începutul anului 1990, militarii tremurau cu arma în mână. Dar, asta este o altă problemă, au fost alte timpuri.
După facultate am fost repartizat în Neamţ, la Bârgăoani, o comună foarte interesantă, era aşezată în formă de Y, la intrare erau familii mixte, ortodocşi şi catolici, braţul drept era catolic, cel stâng era ortodox. O curiozitate mi s-a părut mie atunci, însă m-am simţit bine acolo, oameni gospodari, harnici, ospitalieri. Am venit după aceea în judeţul Bacău, în mai multe organizaţii agricole. Revoluţia m-a prins la Botoşani, stăteam la coadă la bomboane pentru pom, când am intrat în magazin, deja vorbea Mircea Dinescu. Vă amintiţi momentul: „A fugit dictatorul…!” Eram inginer şef la CAP Lipova. M-am ocupat de organizarea FSN-ului în comună. Am fost chemaţi la o conferinţă în Bacău cu liderii locali ai FSN, unde s-a întocmit o listă cu candidaţii Bacăului primul Parlament, Adunarea Constituantă. Am fost 20 de candidaţi, pentru 14 locuri la Cameră, şi vreo nouă pentru Senat. Acolo s-au dat note, pe baza unui program al fiecăruia, eu m-am clasat pe locul IV. Era 1990. Vasile Nistor era pe primul loc la deputaţi şi Mihăiţă Postolache, la Senat. Venise de la Bucureşti Alexandru Piru, băcăuan de-al nostru, trimis pentru a fi primul pe listă, la Senat, însă Postoloche a refuzat: primul pe listă sunt eu, ca preşedinte, a spus Postoloche, atunci Alexandru Piru, profesor universitar, s-a supărat şi a plecat, iar Mihăiţă a rămas primul pe listă. Aşa a fost atunci, intelectualii erau mai greu acceptaţi în sfera politică, însă aşa se întâmplă şi acum, pe de o parte, pe de alta, mulţi intelectuali foarte buni nu mai vin către politică, deoarece mulţi au mai păţit-o! Totuşi, în acel parlament au fost multe personalităţi, nume mari atunci, cu notorietate. A fost foarte greu, se lucra de dimineaţa până noaptea, era începutul nostru democratic, cu bune, cu rele. Am fost deputat din 1990 până în 1996, atunci au fost nişte discuţii, nu are rost să mai revin la ele. Am rămas consilier parlamentar, apoi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, am făcut echipă cu Neculai Lupu, eu, printre alte atribuţiuni, răspundeam de domeniul cultural. Probleme şi probleme, la Bibliotecă, la Muzeul de Istorie, ele sunt cunoscute, multe dintre ele s-au rezolvat, altele sunt în curs, apar altele.

– Şi acum, după 30 de ani sunteţi tot în politică.
– Nu numai în politică, da, sunt în politică din moment ce sunt vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PSD şi consilier judeţean. Am mai avut un mandat incomplet de vicepreşedinte al CJ, când mi-am dat demisia, nu mai discutăm acum, însă cred că am procedat bine. Este firesc, aşa este bine, atunci când simţi că nu mai eşti iubit, agreat. Îi spuneam unui prieten că la 70 de ani mă las de politică, trebuie să lăsăm locul la alţii, la cei tineri. Aşa-i viaţa!

– Aţi fost şi aţi rămas un om de partid, al unui singur partid, nu aţi încercat şi alte culori.
– Nu. Eu am fost la numărul 24 pe lista care a hotărât înfiinţarea FDSN. Am lucrat la primul program politic al FDSN, apoi al şaptelea, în Bacău, la înfiinţarea organizaţiei judeţene, devenit PSDR, apoi PSD. Eu sunt legat de acest partid. N-am cum să mă dezic, am fost format într-un regim de stânga, nu pot să vin acum şi să spun, cu am văzut la foarte mulţi, că sunt de dreapta, nu că nu apreciez dreapta, dar nu mă văd pe acea parte a politicii. În general, intelectualii, puteţi observa şi în Occident, sunt de stânga. Şi mai spun un lucru: este opţiunea fiecăruia, este liber să aleagă unde se plasează, însă nu agreez traseismul politic.

Viaţa ne aşează pe fiecare la locul lui

– O poveste de viaţă interesantă, însă constat că de la parlamentar, vicepreşedinte al CJ, consilier judeţean, concomitent aţi devenit un nume în cultura băcăuană, un domeniu care presupune altă trăire, alte lecturi, un domeniu sensibil al spiritului uman. Aţi publicat mai multe volume de poezii, primite bine de critica literară. De unde şi de când a început această pasiune?
– Din şcoală, din liceu mai ales. Am mai spus într-un interviu că, în perioada liceului mă credeam un geniu neînţeles! Eu scriam, însă nimeni nu mă înţelegea, nu mă publica. Mi-am şi găsit o explicaţie: sunt prea bun! Tinereţe, toţi, la vârsta aceea ne consideram superiori, neînţeleşi, până viaţa ne-a aşezat pe fiecare la locul său. Am fost membru al Cenaclului “Eugen Lovinescu” din Fălticeni, am publicat în Revista „Începuturi” a liceului, în 1971, apoi membru al Cenaclului literar-artistic al Institutului Agronomic Iaşi, condus de Stelian Baboi, asistent la catedra de filosofie. Toţi ne băteam la maşină creaţiile şi apoi le aranjam şi făceam o revistă, în 5-6 exemplare, care circula printre studenţi. Am mai cochetat cu cei de la Cronica. După facultate, însă, o bună perioadă nu am mai avut itmp de poezie, toată ziua pe câmp, controale de la judeţ, teleconferinţe până la 12 noaptea cu primul secretar. M-am rupt bine de literatură, mai grav a fost că nu mai aveam timp nici de lectură, doar în zilele ploioase sau iarna, când nu prea era de lucru pe câmp reuşeam să fac loc şi pasiunii mele, de care nu prea ştia nimeni. A fost o perioadă frumoasă, eu nu sunt dintre aceia care dau cu toporul, au fost şi treburi bune, s-au făcut şi lucruri foarte bune, ele au rămas, altele, din păcate, s-au distrus. Ceea ce consider că a fost rău, grav, a fost faptul că specialiştii nu erau lăsaţi să-şi facă treaba, partidul era peste tot, el spunea când să ari, când să semeni, când şi cât să recoltezi. Eram nişte simpli executanţi, nici nu ştiu de ce mai era nevoie de noi! Eu vorbesc din punct de vedere tehnic, nu politic. Trebuia să facem 8.000 de kg. la hectar la grău şi 12-14.000 kg la porumb, da, făcea Leuştean la Bălcescu sau pe la Negri, însă eu, la Lipova, altul la Filipeni, unde legam bostanii să nu cadă în vale, nu aveam cum. Şi ce se întâmpla? Stăteam nopţile pe la CUASC Traian şi calculam…Mai sunt şi acum asemenea apucături, numai că agricultura este privată, cu specialiştii ei, cu dotarea ei. Şi treaba merge foarte bine.

Poezia a revenit…acasă!

– Revenim la poezie, domnule Brăneanu.
– Vreo doi ani nici cât am fost în Parlament nu am mai scris. Nu era starea, nu era momentul… Alte paradigme, alte comandamente. Abia prin 1998 am revenit la acea stare când poezia putea reveni…acasă. Am adunat poezii mai vechi, cu ce scrisesem în acea perioadă şi am făcut un volum, pe care i l-am dat lui Gheorghe Iorga să-l citească. Mi-a spus că nu e rău, am discutat, sigur că nu era genial, însă l-am predat unei edituri şi a ieşit pe piaţă. Am avut lansarea în 2000, la Librăria „Vasile Alecsandri”. Volumul se cheamă „Fiii acestui timp etern”.

– Aşa se făceau lansările, la librării, obicei aristrocratic, nu la crâşmă.
– La librării, acolo era cadrul, acolo era obişnuit publicul. Este un semn de respect pentru carte, pentru cititor, dar şi pentru autor. Acum, lansările se fac în cele mai inedite locuri, prin pub-uri, în staţiile de autobuz, în parcuri…Gheorghe Iorga m-a încurajat şi, în 2003, am scos un nou volum, „Pe acoperişul vieţii”. Am continuat să public în reviste literare, am mai scos alte volume, am avut o perioadă foarte bună: „Vară târzie”; „A obosit lumina”; „Pe muche de poem” (ediţie bilingvă româno-engleză); „Pelerin la templul cuvântului” (antologie ”opera omnia”); „Condamnat la dragoste”, „Destrămarea lumii” (Editura Ateneul Scriitorilor, 2016), „Poeme pentru mai târziu” 2018.
Am fost primit în Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău, în 2009.

– Am ajuns la un punct important, multă lume întreabă, se fac aluzii răutăcioase: care erau şi care sunt condiţiile, criteriile, petru ca un scriitor să fie primit în Uniunea Scriitorilor din România, organizaţie profesională de prestigiu a celor care se ocupă, după cum spunea Ovidiu Genaru, cu gânditul?
– Într-o perioadă, trebuia să ai minimum trei cărţi şi obligatoriu, trei recomandări de la membri ai Uniunii Scriitorilor, după care dosarul mergea la Comisia Naţională de Validare. Ce se întâmpla acolo, nu ştiu, însă nu cred că cei şapte membri ai comisiei se apucau să citească 300-400 de cărţi într-o săptămână! Acum, nu se mai merge pe bază de recomandări. Dosarul se depune la Filială, s-a menţinut obligativitatea de a avea tipărite trei cărţi (poezie, proză, gramaturgie, critică, eseuri etc., au fost eliminate recomandările, care aveau – s-a spus – un conţinut de subiectivitate foarte mare, şi s-au introdus cronicile, la dosar trebuie să ataşezi cronici publicate în revistele USR sau agreate de USR, semnate, evident, de nume importante, de personalităţi ale criticii literare, agreate, şi ele, de Uniune. Precizez, este vorba de cele şapte reviste editate de USR şi alte 20 de reviste agreate, lista acestora este aprobată periodic, nu cunosc amănunte. Dacă ai o cronică la „Zori noi”, „Trepăduşul literar”, ca să dau doar două nume, chiar dacă sunt foarte bune, nu se ia în calcul. Cred că, în acest fel, se elimină acea doză necontrolată de subiectivism. O cronică semnată de Nicolae Manolescu, de Alex Ştefănescu, să zicem, cu toate că cei doi nu prea mai fac cronică la debutanţi, sau Holban, sau Cistelecan, atunci şi pentru comisie este o certitudine, alături de cărţile din portofoliu, că „subiectul” poate fi analizat cu seriozitate, după care urmează verdictul. Reluăm, dosarele sunt selectate, în primă fază aici, la Filială, după care sunt trimise la Comisia Naţională de Validare. Trimitem, de fiecare dată câte 10-14 dosare, iar aprobate sunt 2-3. Vedeţi, aşadar, că nu este nici simplu şi nici uşor să intri în Uniunea Scriitorilor. Vorbeam de obligativitatea publicării a trei cărţi când soliciţi intrarea în USR, dar, există un caz când un scriitor a luat Premiul Nobel cu o singură carte, este vorba de Saint-John Perse, scriitor şi diplomat american, de origine franceză, carte care a avut o critică foarte bună, la origine fiind critica americană. L-au susţinut până în pânzele albe. Ca să vedeţi ce poate face critica.

Lista scurtă de reviste ale USR

– În Bacău sunt critici cunoscuţi, sunt reviste de cultură. Care sunt agreate de Uniunea Scriitorilor?
– Acum doar Revista PLUMB are „egida” USR, Revista ATENEU a avut şi nu mai are. Nu că nu ar fi o revistă de calitate, cu o bogată istorie, cu redactori şi critici literari foarte buni, însă, atunci când am primit o adresă de la USR ca fiecare revistă să-şi facă, să-şi reînoiască dosarul, se pare că cei din conducerea revistei ori au uitat, ori au neglijat, nu ştiu exact ce s-a întâmplat, aşa că Revista ATENEU nu este „acreditată”, nu este agreată de USR, în sensul despre care am vorbit, nu după alte criterii, despre care am auzit că se mai afirmă prin târg. Este o procedură şi mă gândesc că trebuie respectată. Cei de la PLUMB s-au preocupat, au adus nume noi în revistă, nume consacrate, în caseta redacţională, dar şi în paginile revistei, şi a primit „egida”, cum se spune, în decembrie 2018. Şi mai fac o precizare, Revista PLUMB este a Asociaţiei Culturale „Octavian Voicu”, am dorit să o afiliem Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, însă cei de la Bucureşti nu au fost de acord, deoarece, ar fi trebuit să o finanţeze şi au spus că sunt suficiente şapte reviste cât are USR acum, pentru care alocă un milion de euro anual, bani de la Ministerul Culturii, plus alte sume din bugetul USR.

– Să lămurim lucrurile, cronicile literare publicate în ATENEU nu sunt luate în calcul atunci când se discută de către Comisia Naţională intrarea unui nou scriitor în Uniune.
– Da, îmi pare rău, dar asta este situaţia acum. Lucrurile pot fi schimbate, însă nu ştiu când şi cum.

Cărţi pentru familie şi prieteni!

– Astăzi, domnule Brăneanu, se afirmă tot mai des că se scrie mai mult decât se citeşte, cu referire la lecturile autorilor, dar cu bătaie mai lungă la cititor. Ies pe bandă rulantă cărţi de poezie, mai ales, de proză, de interviuri, critică şi istorie literară, carte de istorie, memorialistică, traduceri etc. Practic, cine are 4-5000 de lei poate să-şi tipărească o carte. Cele mai multe în tiraje minuscule, nici nu ajung în librării, 50 – 70 – 100 de exemplare.
– Că se scrie nu e rău, este foarte bine, că nu se citeşte, asta este o mare problemă. Cât priveşte tipăritul, este problema autorului şi a editorului. Şi ar mai fi un lucru foarte important: critica de întâmpinare. Nu se mai scrie critică de întâmpinare, criticii nu mai au timpul necesar, sunt sufocaţi de producţia de cărţi. În timpuri mai aşezate, criticul citea cartea înainte de a fi lansată şi o recomanda cititorului, sau nu o recomanda, sau făcea o critică de-l lecuia pe autor să mai scrie. Era o barieră. Acum nu se mai scrie critică de întâmpinare. Îmi spunea Alex Ştefănescu că primeşte zilnic câte 7 – 10 kilograme de cărţi pe zi, a ocupat toată casa, dependinţele, a scos maşina din garaj şi a pus cărţi. Când să citească omul ăsta toate cărţile! Normal că şi-a făcut o listă de priorităţi, alţi critici publică cronica după 2-3 ani de la apariţia cărţii. Sunt realităţi. Mai intervine şi lipsa consilierului literar, a consilierilor ştiinţifici, dacă este cazul. De aceea mai apar şi acum cărţi cu greşeli de gramatică, cu erori în discursul literar etc. Să vă mai dau un exemplu: Ca director al Editurii „Ateneul Scriitorilor” sunt obligat ca şapte exemplare dintr-o carte editată să le duc la Biblioteca Academiei, împreună cu ISBN. Acolo este un depozit imens, cu sute de tone de cărţi şi doar un un singur om care are în sarcină să facă ordonare şi pregătirea pentru accesul publiului la acea carte. Îmi spunea că cel mai repede, o carte nou apărută ajunge pe raft în decurs de 5-6 ani. Este o realitate, românul s-a născut poet, nu! Editurile au interes să pulbice, să scoată bani, lucrează pe criterii economice. În ţară sunt vreo 600 de edituri. Nu mai e ca pe timpuri, când editura, nu vorbim de cenzură, asta era o altă problemă, editura avea responsabilitatea a ceea ce publică, avea corectură, consilieri, tehnoredactori etc., un aparat profesional şi tehnic. Cu ani în urmă, marile edituri, Polirom, Humanitas, făceau publicitate la cărţi, la titluri, la autori. Era şi asta o garanţie a calităţii. Aţi mai văzut aşa ceva? Publicitate nu faci, critică de întâmpinare nu faci, de unde să afle cititorul de o carte sau alta? Mai sunt pasionaţi care cutreieră librăriile, dar câţi mai au timp. Şi librăriile au şi ele politica lor, în faţă cărţile comerciale, poezia, să zicem, pe ultimul raft. Nu sunt de neglijat în această ecuaţie, preţul cărţilor, astronomice pentru cei mai mulţi.
Pentru a face cunoscută producţia editurilor din Bacău, am încercat anul trecut, şi am reuşit prin bunăvoinţa unui patron care deţine un spaţiu la Luceafărul, să amenajăm un stand cu cărţi ale editurilor băcăuane. N-a mers, nu s-a vândut cartea. Sigur că nu avea nici vizibilitate, nu era vad. Încercăm acum o altă variantă. O să vorbim cu Ovidiu Budeanu, patronul de la MAL, să ne ofere, gratuit, un spaţiu, pentru a prezenta şi a vinde cartea scriitorilor băcăuani. Avem nevoie de un mecena, cum erau odată, că noi nu avem bani, după ce scriitorul îşi plăteşte tiparul, să-i mai ceri bani şi pentru promovare! Noi, să plătim doar vânzătorul.
Este adevărat că şi editurile ar putea să se asocieze cu noi, însă în afară de Ionel Rusei, de la BABEL, nu am găsit înţelegere. Fără bani, nu poţi să faci nimic.
În acelaşi timp, a scăzut interesul pentru citit. Mă uit la manifestările la care sunt invitat sau mă duc din curiozitate, din interes, aţi văzut şi dumneavoastră, peste tot cam aceeaşi oameni, şi la Centrul „Apostu”, la Biblioteca Judeţeană, şi la Muzeul de Istorie. Ba, în ultimul timp, şi dintre aceia au mai dispărut, trecând în alt tărâm.

Scriitorii nu au un sediu propriu

– Vorbeam despre publicitate, am discutat cu managerii unor instituţii culturale, care, şi ei, se plâng de lipsa publicului, fie la Filarmonică, fie la Teatru. Nici ei – şi au recunoscut – nu au o strategie de promovare a evenimentelor. Se limitează la un afiş pus la sediul instituţiei. Nu vezi unul la URA, la Potcoava, pe Miron Costin, în cartiere. Rar auzi la radio sau mai scrie prin ziare despre evenimentul respectiv. Au fost evenimente mari – şi sunt – de care auzi după ce s-au consumat.
– Aveţi dreptate, însă trebuie să o spunem, am văzut că şi dumneavoastră aţi scris în ziar, în Bacău nu există locuri de afişaj, locuri speciale, frumos construite, puse în locuri vizibile, protejate, elegante, care să se încadreze în geometria şi arhitectura locului. Unde să pui afişul? Pe ziduri, pe garduri? Magazinele, instituţiile nu-ţi dau voie, este proprietatea lor, unii îţi cer bani. Aşa se întâmplă acum şi arată urât, urât. Este, până la urmă vorba de disciplină, de design, de urbanistică, este vorba de viaţa noastră.

– În 2018, colegii v-au ales preşedinte al Filialei Bacău a USR.
– Eram vicepreşedinte deja. Am sprijinit foarte mult filiala, la tot ce a fost nevoie. Nu aveam sediu, am umblat, am căutat, până la urmă am obţinut un sediu la Şcoala „Alexandru cel Bun”, după care ne-am mutat la Muzeul de Istorie, acolo am primit o cameră mai acătării, însă noua conducere a muzeului a avut nevoie de acea sală şi ne-a dat o altă cămăruţă, nu se putea sta şi lucra acolo. Am intervenit la conducerea SIF Moldova şi ne-a dat sediul unde suntem acum. Nu-i prea mare, dar este mai omeneşte, plătim chirie, ne descurcăm, ne-am adus mobilier, noi încuiem, noi descuiem, doar că celelalte activităţi, cenaclul, adunări, de fiecare dată căutăm alt spaţiu, pe la consiliu, pe la vreo şcoală. Veniturile noastre sunt de 12.-13.000 de lei pe an, din cotizaţii, din ce să plătim noi chirii pe alte spaţii, abia o plătim pe asta 350 de lei/lună.
Prin ianuarie 2017, trebuia să organizăm alegeri la filială, dl Calistrat Costin ne-a spus că se retrage, nu mai vrea, că-i obosit etc., mi-a sugerat să candidez şi eu. Prin martie, se răzgândeşte şi vrea să candideze, însă eu eram hotărât deja, îmi făcusem un plan, vorbisem cu oamenii, nu mai putean da înapoi, aşa că am candidat împotriva lui şi a lui Victor Munteanu. Am câştigat şi de atunci încerc să coordonez activitatea filialei din Bacău.

Un festival internaţional „George Bacovia”, în Bacău

– Câţi membri are Filiala Bacău a USR?
– Acum mai suntem 87, am fost 97, însă s-au mai dus.

– Pare aşa o filială naţională, sunt scriitori şi din alte judeţe, Buzău, Neamţ, Suceava, Prahova, Timişoara, Bucureşti, membri ai filialei din Bacău.
– Nu-i nicio noutate, fiecare are dreptul să se înscrie acolo unde doreşte, din alte judeţe au venit la noi, mai ales la început, când s-a înfiinţat filiala, deoarece nu aveam atunci numărul suficient pentru a o înfiinţa, alţii, de la noi, sunt trei membri la Iaşi, unul la Galaţi. Noi, din Bacău, în filială, suntem 25. Este o problemă care se discută de mult timp şi nu este rezolvată, şi nici nu va fi rezolvată prea curând: o anume subiectivitate în apreciere, în întocmirea dosarelor, în avizarea lor. Nu are rost să insistăm. Problemele noastre sunt altele. Să ţinem în viaţă Cenaclul „George Bacovia”, pentru a încuraja şi promova tinere talente, oameni care au talent, scriu însă nu au unde se manifesta. O altă problemă este îmbătrânirea filialei, există un gol între generaţii, peste 60 la sută dintre membri au peste 60 de ani, nu vin din urmă. În Bacău sunt două festivaluri literar-artistice, „George Bacovia” şi „Alecsandriada”, trebuie să ne mobilizăm, să muncim ca, împreună cu organizatorii, să se desfăşoare la un înalt nivel de calitate. Ne gândim, o spun în premieră, să organizăm un festival internaţional „George Bacovia”, însă presupune o bună colaborare Primărie şi Consiliu Judeţean, Uniunea Scriitorilor, alte instituţii de cultură. Nu mai argumentez acum de ce ar fi necesar un asemenea festival, promovarea poetului, a oraşului, a literaturii noastre. Nu ar fi numai beneficii, ci şi cheltuieli, muncă, responsabilitate. Nu poţi, să zicem, să organizezi o ediţie şi după aceea renunţi. Un festival internaţional aici, în Bacău, organizat ca la carte, după alte modele reuşite, şi sunt în ţară, ar fi ceva extraordinar. Sunt în lume destui traducători, autori de execeze, de teze de doctorat, critici, care au studiat opera şi au scris despre Bacovia. Aşa se întâmplă la Iaşi, în alte oraşe, cu alţi poeţi sau romancieri. Trebuie să ieşim în lume, trebuie să vină lumea la noi. Nu să stăm şi să tot ne lamentăm că suntem provinciali, că suntem trataţi ca nişte provinciali. Sigur că organizarea lui necesită timp, muncă, implicare. Eu zic că avem putere şi capacitate, mai trebuie voinţă şi bani. Dar, poate, despre această dorinţă a noastră, mai vorbim şi cu altă ocazie. Avem o filială puternică, scriitori foarte buni, premiaţi în ţară la diferite concursuri şi festivaluri, premiaţi de Uniunea Scriitorilor, de importante reviste de cultură. Şi filiala noastră acordă anual premii, cum fac şi Revistele ATENEU şi PLUMB, „Avangarda XXII”, cum se întâmplă şi la Festivalul Naţional „George Bacovia”. Se întâmplă lucruri minunate, de care lumea nu ştie sau ştie mai puţin. Scriitorii noştri merg în şcoli, în universităţi, se întâlnesc cu tinerii, cu elevii, chiar cu cei mici, de la clasele primare. Avem un site, unde ne promovăm activitatea. Încercăm, ca filială, dar şi fiecare în parte, să fim prezenţi în comunitate, chiar dacă, uneori, comunitatea, nu ne prea ia în seamă, suntem totuşi o forţă, o voce, avem multe de spus, numai să ne asculte cineva.

„Nu doar îi aşteptăm pe scriitori, le venim în întâmpinare”

– Ne apropiem de finalul interviului, care a pornit de la unul de informare şi a ajuns la unul de dezbatere, de atitudine, ceea ce, în opinia mea, nu-i rău. Care sunt acum, problemele filialei băcăuane a Uniunii Scriitorilor?
– Organizatoric: am făcut şi facem în continaure demersuri la administraţia locală pentru a ni se repartiza un sediu, în comodat, aşa cum prevede legea. Suntem 40-50 de scriitori activi, avem un cenaclu, o bibliotecă, o arhivă, avem activitate pusă în slujba comunităţii. Unde să le desfăşurăm? Mergeţi la Iaşi să vedeţi ce sediu au scriitorii! Există şi în Bacău asemenea spaţii, în centru, la stradă, pe care am putea scrie mare: Uniunea Scriitorilor din România. Filiala Bacău.
O altă problemă, de care am mai vorbit. Filiala noastră este îmbătrânită, 7-8 scriitori au peste 80 de ani, să fie sănătoşi şi să scrie în continuare, sunt mentorii noştri, sunt exemplele noastre, cu ei ne mândrim. 66 la sută au peste 65 de ani. Oameni în puterea creaţiei, activi, nume importante ale culturii noastre. Tineri sunt doar 10 la sută, tineri înseamnă sub 40 de ani. Sigur este doar o statistică, pe care am făcut-o la alegeri. Nu vin din urmă tineri, s-a creat un gol între generaţii, cum am văzut şi la artiştii plastici. Este adevărat că nu cu măsuri administrative se rezolvă această problemă, constatăm şi încercăm să creăm o atmosferă, o emulaţie, în jurul filialei noastre, în jurul altor instituţii de cultură, în şcoli, în universităţi. Suntem receptivi la orice fel de iniţiativă, pentru a sprijini cercurile şi cenaclurile literare, revistele şcolare, care sunt din ce în ce mai puţine. În acelaş timp, ne-am dori ca scriitorii băcăuani să se întoarcă acasă, în filiala noastră, Cornel Galben, Val Mănescu, Dan Petruşcă, Iancu Grama. Acum am trimis 12-13 dosare la Bucureşti pentru a fi analizate şi eventual aprobate de comisia de validare, pentru a fi primiţi în Uniune. Aşteptăm verdictul. Am mai discutat şi la Bucureşti, desigur neoficial, să fim mai deschişi către tineri, nu să fim îngăduitori, ci realişti, nu toţi sunt geniali, dar, în Uniune pot creşte, este un alt cadru, o altă atmosferă, dacă îi ţii departe, îi pierzi definitiv.

Senatorul Miron Smarandache: „Guvernarea PSD va continua în județul Bacău”

După un exercițiu democratic cel puțin ciudat, PSD părăsește guvernarea după aproape trei ani în care s-a muncit mult și cu folos pentru bunăstarea românilor. Moțiunea de cenzură a fost adoptată, dar lucrurile sunt departe a fi lămurite pe scena noastră politică. Nu este exclusă nici varianta ca PSD să poată reface majoritatea parlamentară, iar calculele pentru configurația viitorului Executiv depind în mare parte și de parlamentarii social democrați.
Din punctul meu de vedere și al colegilor mei, consider că ne-am îndeplinit corect atribuțiile referitoare la aplicarea punctelor destinate județului nostru din Programul de guvernare.
Doresc să transmit populației din Bacău faptul că PSD va continua guvernarea, prin finalizarea tuturor investițiilor începute și aflate în curs de execuție pe raza județului, atât cele din bugetul național, alocate până acum de Guvernul PSD, cât și cele din bugetul Consiliului Județean.
Se știe că se lucrează pe fronturi extinse aproape în tot județul Bacău, în sute de șantiere menite să dezvolte infrastructura, de la cea de transport rutier la apă și canalizare, la școli, grădinițe și spitale, și, în general, în toate domeniile de activitate. Continuă lucrările pe șantierul Variantei Ocolitoare Bacău, continuă modernizarea DN 2G Bacău-Moinești, s-a asfaltat Strada Aeroportului, s-au rezolvat problemele cu rezerva de apă, cu decolmatarea, s-a extins radioterapia, s-a modernizat aeroportul, se lucrează pe majoritatea drumurilor județene și foarte, foarte multe altele.
Numai în PNDL II, program al Guvernului PSD, sunt incluse 53 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat din judeţul Bacău, finanţate cu fonduri de la bugetul de stat în valoare totală de 100.065.176,57 lei. De asemenea, din bugetul Ministerului Sănătăţii, unităţilor sanitare din judeţul Bacău le-au fost alocate pentru cheltuieli de natura investiţiilor, respectiv achiziţia de aparatură medicală, numai anul trecut suma totală de 1.060.000 lei.
Băcăuanii le știu, foarte mulți dintre ei lucrează la ele, le văd zi de zi, iar aceste investiții realizate sau în plină desfășurare, efectuate din bugetul național și din cel județean, sunt incontestabile. De aceea, repet, guvernarea PSD va continua în județul Bacău, pentru a ne duce la îndeplinire tot ceea ce am promis băcăuanilor, pentru îmbunătățirea calității vieții acestora, prin dezvoltarea tuturor sectoarelor care produc plus valoare și creează servicii publice de calitate în folosul cetățenilor.

Senator PSD Bacău,
Miron SMARANDACHE

Accident la ieșirea din pasajul CFR

    FOTO: Narcis Gabriel

    Două persoane au fost rănite, duminică, la ieșirea din pasajul CFR, pe strada General Gușe, din Bacău.

    Ambele persoane au fost preluate de ambulanțele SMURD și SAJ.

    Flashmob pe Aeroportul Bacău

      De ziua Școlii Al. Ioan Cuza, 80 de elevi ai instituției de învățământ au organizat, duminică, la ora 13.00, un flashmob pe Aeroportul Internațional Bacău, între cursele de Torino, Londra și Bergamo.

      Când sunetele își trimit ecoul spre cer

        Măiestria și geniul uman își găsesc împlinirea când sentimentele, interpretate vocal, acompaniate de instrumente muzicale, ne creează acea stare de bine, de încredere și speranță. Sunetul este de fapt sufletul materialului din care este confecționat un instrument muzical, înălțat la cer datorită măiestriei celui care îl creează dar și a celui care îl folosește. Cel mai complex dintre toate, orga, este considerată pe bună dreptate, „Regina instrumentelor”. Ne aduce pe noi, trecători vremelnici prin lume, mai aproape de Divinitate.

        Duminică, la biserica Romano-Catolică „Sfinţii Petru şi Paul” din Bacău, începând cu ora 10.30, Nunțiul Apostolic, Episcop Miguel Maury Buendia, împreună cu părintele decan Isidor Dâscă, însoțiți de mai mulți preoți, după ce au celebrat Sfânta Liturghie Pontificală, au binecuvântat și sfințit orga înălțată aici. Cea mai mare din Moldova și poate unică în țară, prin forma și designul ei. Este încununarea muncii de peste cinci ani a maestrului organist Ioan Bejan. După sfințire a urmat un concert susținut de artistul Alexandru Catău. La sărbătoare au participat credincioși și iubitori de muzică din oraș și din împrejurimi, primarul municipiului, Cosmin Necula și alte oficialități locale.

        Meșterul

        Ioan Bejan a bătut la porțile lumii de Sf. Nicolae, anul 1967. Cu toate acestea, părinții, Elena și Anton, l-au botezat Ioan, așa cum era datina, să poarte numele bunicului. Primul instrument a fost acordeonul. „Am început să cânt la el de mic. Tata a făcut și el Școala Populară de Artă în Bacău. Cânta la acordeon într-o formație, într-o trupă cum spuneau ei. Erau invitați la diferite evenimente. Văzând cum stau lângă el, urmărindu-l mereu cum cântă, și-a dat seama probabil, că îmi place, așa că m-a dat și pe mine la școală. Eram în clasa a șasea. Am făcut trei ani cu tovarășa profesoară Elidia Soroagă, cum se spunea pe atunci. Era nemțoaică. Cânta la acordeon dumnezeiește. Începea cu polcile și marșurile acelea ale lor, de săreau tălpile. După nouăzeci a plecat înapoi în Germania. Pe la 12-13 ani, era așa ca o competiție între noi băieții, cine să tragă foalele la orga de la biserica din sat. Nu erau pe atunci suflante cu motoare electrice.

        Mulți băieți erau mai vânjoși ca mine, așa că nu prea apucam. Mă mutam și eu și stăteam mai aproape de organist. Urmăream ce face. Atunci am descoperit un lucru care m-a minunat pe vremea aceea. Claviatura este orizontală. Cum se întâmpla de apăsa clapele într-un loc și sunetul se auzea în altul, orga fiind în spatele organistului? Și mai avea niște butoane pe care le acționa, de suna ba într-un fel, ba în altul. Acest lucru a devenit fascinant pentru mine. Întâmplarea a făcut ca tot pe atunci preotul parohiei, Blaj Ciril, să dorească să pună o suflantă electrică la orgă. Tata lucrând la Letea, fiind un bun sudor, un bun meseriaș, a fost chemat să ajute. M-a luat și pe mine. Lucrând ei acolo, pentru că totul era improvizat, adaptat, aveau nevoie de cineva să apese pe clape, să testeze dacă suflanta face față consumului de vânt al orgii.

        Când m-am văzut la orgă pentru prima dată, atunci, și am apăsat toate butoanele și am auzit ce sunete ies, mi-am zis: acordeonul e depășit. A rămas și acum, doar de suflet.” Primul lui mentor a fost cantorul Anton Soare, în vara anului 1985. „Acesta m-a luat la el în timpul Postului Paștelui, și într-o vară m-a pregătit pentru cântatul liturgic. În toamnă, de hramul parohiei noastre, la Valea Mare, pe 29 septembrie, am cântat toată slujba. Și n-am terminat nici toate studiile cu domnul Soare, pentru că n-am mai putut să vin. Cântam la slujbe toată ziua, toată seara. Am căutat în acest timp răspuns la întrebarea: de ce apeși într-un loc și cântă în altul? Și am intrat prin ușa din spate, unde am descoperit o pădure de fluiere. Am rămas fascinat. De acolo a început dorința de a descifra această taină a meșteșugului orgii.”

        În 1991 a plecat la București. A ajuns organist la Catedrala “Sf. Iosif”. Acolo a învățat meserie de la Gheorghe Șchiopescu, care avea în întreținere instrumentele de la Sala Radio, de la Ateneul Român, de la catedrala unde cânta. A mers cu el tot timpul, să-l ajute să facă mentenanța tehnico-muzicală. Nu s-a mulțumit cu atât. A tradus din germană, din volumul care are o mie de pagini „Arta construcției de orgi”. Pentru a înțelege noțiunile de fizică, acustică, muzică, matematică, ajungând astfel să-și utilize un atelier cu mașinile necesare, pentru a experimenta, învăța, compara și construi. Au durat câțiva ani. S-a căsătorit în 1995, cu Tereza, asistentă medicală. Au împreună doi băieți, Marian și Sebastian, care au alte pasiuni. Următoarea lucrare? „Este de fapt terminarea lucrării de la biserica Bărăția, din București, „Sfânta Maria a Harurilor”, lucrare pe care am început-o în 2008, și pe care am întrerupt-o (de comun acord) când am venit aici.”

        Regina instrumentelor

        Tuburile, cunoscute sub denumirea de fluiere, au dimensiuni diferite. Pornesc de la diametre mai mici decât degetul unui copil, ajungând ca abia să poată fi cuprinse de palmele unui adult. Aflu de la Ioan Bejan că de lungimea lor diferă și înălțimea sunetelor. Pot avea de la câțiva centimetri până la câțiva metri. Timbrul este stabilit mai ales de forma tubului și mai puțin de materialul din care acesta este confecționat, în general din staniu, aliaje staniu-plumb, zinc dar și din lemn.

        Revenind la pădurea de fluiere, cel mai mare are 5 metri, este din metal, având un diametru de 230 mm, și frecvența de 32 HZ. Cel mai mic fluier are 10 mm, este tot din metal, cu 4 mm în diametru și frecvența de 16000 HZ. Vibrația coloanei este de ambele forme. Fluiere labiale și fluiere cu ancie. Față de orga demontată din Germania, care avea un total de 42 de registre sonore, dintre care 8 registre de ancie, cu un total de 2695 de fluiere, dintre care 132 trecute în prospect, orga montată în Bacău, este mult mai mare. Prin extindere au fost adăugate încă 5 registre, între care… trompeta spaniolă. Are 47 de registre, dintre care 9 de ancie, ajungând la 3214 fluiere.

        Claviatura mai este numită și „manual”. Pornește de la una singură, la orgile mici – cea de aici are trei – și poate ajunge până la șapte, cum este cea din Los Angeles, California, considerată cea mai mare din lume. „Tractura” este partea mecanică. La apăsarea degetului pe clapă se deschide ventilul care alimentează tuburile corespunzătoare cu aer.

        Artistul

        Înainte de concert, invitatul special venit de la Paris, Alexandru Catău, a făcut o succintă prezentare a instrumentului, care are 24 m înălțime și 8 m deschidere: „ Această orgă are tractură electro-pneumatică. Așa a fost ea gândită, concepută în anii șaizeci, pe tensiune electrică analogică, curent continuu. Acolo, consola fiind lângă instrument, nu se ridicau probleme tehnice de transmisie. Crescând distanța, cum este aici, ar fi apărut probleme de întârziere în transmisia electrică analogică. Acest lucru nu mai ajuta organistul. Dar având în vedere că tehnologia bitului a fost implementată și în orgă, transmisia prin fibră optică sau sistem wireless este aproape instantanee, pierderea fiind de o mili-secundă. Întârzierea este de fapt a sunetului care ajunge de la orgă la organist, dacă luăm în calcul viteza de propagare a lui, pe distanță de aproximativ 40 m, ca în cazul de față. Bineînțeles că la orga mecanică nu există nicio întârziere.”

        Este normal să ai emoții, când episcopul Miguel Maury Buendia te invită să iei loc la claviatură, după ce a testat el însuși orga. A început cu „Preludiu în Mi bemol major” BWV552 de J.S.Bach, continuând cu o succesiune de improvizații, de la clasic la modern, amprentă proprie, și terminând cu „Simfonia nr.5 pentru orgă” în Fa minor: (Allegro vivace, Alegro cantabile, Toccata).
        Alexandru Catău trăiește și studiază în Franța. Născut în Bacău, în 1991, a absolvit Colegiul de Artă „George Apostu” din Bacău în 2010, a studiat patru ani la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, la secția orgă, a urmat studii muzicale la Paris. În momentul de față este student la Conservatorul de muzică din Versailles, după ce a absolvit cursuri de improvizație la Conservatorul Național “Saint Maur des Fosses” din Paris. A susţinut recitaluri de orgă în Franţa, România, Elveţia, Italia, Serbia. Din anul 2015 a fost organistul bisericii ”Cœur Eucharistique de Jésus” din Paris, iar din iunie 2018 este organistul bisericii „St. François de Sales” din Paris.

        „Am trăit astăzi un moment extrem de emoționant. Mai întâi pentru faptul că am revenit cu un concert în orașul natal după mai bine de 6 ani! Între timp am cântat în multe locuri, mai puțin acasă. În al doilea rând, emoționat pentru că, parohia unde am început să cânt pentru prima dată la orgă a făcut un pas uriaș spre cultură, spre frumos, și anume achiziționarea unei orgi de concert cu o paletă largă de culori și posibilități de expresie, unică în zona Moldovei. Nu cred că a fost cineva prezent la eveniment care să nu fi fost deloc surprins de sonoritățile pe care poate să le producă acest instrument, numit de Mozart « regina instrumentelor ».

        Momentul a fost unul special și pentru faptul că am simțit că publicul a fost foarte « atras » de acest instrument și curios să îl descopere în același timp. Au fost prezenți credincioși din parohie dar și din împrejurimi și mulți iubitori de artă veniți de departe.

        Cred că după acest concert putem trage următoarea concluzie: acest instrument are misiunea de a ajuta comunitatea să se roage în cel mai frumos mod cu putință, dar în același timp, să dea naștere și la o nouă activitate culturală a orașului Bacău, care să pună în valoare acest instrument valoros și mult așteptat.
        Alexandru Catău, muzician

        Orga sfințită duminică în Bacău nu se adresează numai melomanilor, iubitorilor de muzică de orgă, romano-catolici. Este a tuturor locuitorilor din oraș, regiune, care sunt invitați să participe la concertele care se vor organiza aici.

        Pauză la sterilizare până la primăvară

        Nu mai puțin de 125 de căței cu proprietar au fost sterilizați în cele cinci campanii de sterilizare gratuită organizate de Primăria Municipiului Bacău cu sprijinul acordat de „Wir retten Hunde e.V.” din Germania.

        „Am promis că vom veni in sprijinul cetățenilor care doresc să iși sterilizeze câinele și, chiar dacă unii s-au arătat sceptici, Primăria Municipiului Bacău prin Serviciul de Gestionare a Câinilor fara Stăpin, a reușit să își țină promisiunea. Nu doar că am reușit acest lucru dar am făcut-o fără să cheltuim bani de la bugetul local. Iar aici meritul îi revine echipei asociației „Wir retten Hunde e.V.”, un partener extrem de serios (seriozitate de neamț adevărat) , care a asigurat finanțarea echipei medicale din adăpostul public Bacău”, a declarat Dinu Păncescu, șeful serviciului.

        Ce înseamnă cei 125 de căței sterilizați?

        El spune că, în primul rând, avem 125 de căței care vor trăi mai mult fiind feriți de o serie de boli și infecții ce le puteau fi fatale. În al doilea rând, dacă luăm in calcul că 115 dintre câinii sterilizați au fost femele și considerăm o singură montă cu minim 3 pui de fiecare femelă, avem 345 de pui care nu au mai devenit o povară pentru proprietari, care nu au mai ajuns pe străzile orașului Bacău, așa cum, din păcate, se intâmplă adesea.

        „Asta dacă discutăm de o singură fătare. Dacă ne referim la cățelele care fată iar și iar (am avut cazuri de cățele cu 4 fătări), rezultatul este catastrofal. Echipa medicală a avut pe masa de operație cățele despre care proprietarii nu aveau habar că sint gestante”, mai spune Dinu Păncescu. În al treilea rând, cei 125 de căței sterilizați din aceste campanii au avut și un rol de informare a băcăuanilor despre importanța sterilizării câinilor.

        Proprietarii au aflat cât de importantă este sterilizarea și care sunt efectele ei benefice.

        Ce urmează?

        Pe parcursul sezonului rece se va face face o pauză.

        „Partenerul nostru din Germania, „Wir retten Hunde e. V.”, a înțeles că noi punem mai presus de orice bunăstarea ciinelui. Din păcate, nu avem siguranța că toți proprietarii de câini vor ține animalele în casă, la căldură, în orele imediat următoare intervenției chirurgicale.

        Sunt ore în care câinele, sub efectul anesteziei, nu își poate regla singur temperatura iar riscul de hipotermie și deces este imens. M-am consultat cu medicul veterinar Darius Terhes, șeful echipei medicale, și am ajuns la aceeași concluzie: nu ne putem asuma acest risc”, a mai precizat Dinu Păncescu.

        Prin urmare, se vor relua aceste campanii de sterilizare gratuită a câinilor fără valoare chinologica, imediat cum vremea o va permite.

        Ședință ordinară la Consiliul Local Onești

          Consiliul Local Onești se întrunește în ședință ordinară luni, 14 octombrie, pe ordinea de zi fiind înscrise un număr de 10 proiecte de hotărâre. Printre acestea se află proiectele privind reorganizarea Comisiei pentru știință, protecție socială, învățământ, cultură, culte, tineret, sport, agrement, sănătate și conservarea monumentelor, organizarea și finanțarea unor activități cultural – artistice, trecerea din domeniul privat în domeniul public a unor imobile.

          Cel mai important proiect de hotărâre de pe ordinea de zi a acestei ședințe este cel privind aprobarea ajutorului pentru încălzirea locuințelor cu energie electrică în perioada sezonului rece (1 noiembrie 2019 – 31 martie 2020) familiilor și persoanelor singure din Onești. Un alt proiect deosebit aflat în dezbaterea consilierilor locali are în vedere aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Bibliotecii Municipale ”Radu Rosetti”, a Muzeului Municipal de Istorie și a Cinematografului ”Capitol”.

          Pe ordinea de zi a acestei ședințe se mai află îndreptarea unei erori materiale din cuprinsul Hotărârii Consiliului Local privind aprobarea costului mediu lunar de întreținere pentru copiii ce frecventează creșa din strada George Călinescu precum și aprobarea dării în folosință gratuită Centrului Școlar de Educație Incluzivă nr. 2 Comănești a unui spațiu situat în municipiul Onești, str. 8 Martie, nr. 22. De asemenea, vor fi analizate și probleme de interes local (diverse) ridicate de către consilierii locali oneșteni. Ion Moraru

          Toamna se numără locurile de muncă în Bacău

            Dacă am formulat astfel titlul acestui reportaj sper să nu fi greșit prea mult, pentru că târgul privat „Cafeneaua cu joburi”, care a ajuns la ediția a treia în numai nouă luni în orașul nostru, tocmai aceasta a făcut, la final: a numărat și ofertele și cererile de angajare depuse. Însă nevoia acută de forță de muncă resimțită tot mai mult în ultimul timp cam în toate domeniile îi obligă pe angajatori să contabilizeze permanent numărul locurilor de muncă disponibile. Originalul târg de joburi care s-a finalizat sâmbătă, 12 octombrie, a venit cu oferte de la peste 20 de companii de tot felul, care au adunat mult peste 500 de cereri de angajare.

            Coordonatorul proiectului, Marius Peterea, managerul Agenției de recrutare a forței de muncă ECIM, din Bacău, era mulțumit la finalul ediției din această toamnă a târgului. Alături de el au stat, în premieră, OLX Locuri de muncă, în calitate de partener principal, dar și partenerii naționali mefi.ro, Adaptive Management, Paradigma și Telesystem.

            Printre firmele care au venit cu oferte de locuri de muncă au fost Aerostar, Elmet Internațional, Selgros, Valoris Center, Lugera & Makler, SCC, Logitrans, FDL, Heisterkamp, Hercule România, Spartan Restaurants, Vialux și Cersanit.

            Un bonus pentru firmele participante a fost și o conferință de prezentare a celor mai bune sisteme de management al resurselor umane, organizată de compania Paradigma. Prin aceste metode firmele învață cum să recruteze forța de muncă și să facă „retenția” oamenilor selectați.

            Cum s-a văzut târgul din standurile angajatorilor

            Domeniile de interes au fost dintre cele mai variate, de la producție sau call center, la IT și retail.
            Foarte căutat a fost standul companiei Aerostar. Oferta întreprinderii cu prindea nu mai puțin de 12 meserii, între care ingineri de aviație, mecanici, electroniști sau de IT, dar și tinichigiu structurist de aviație, mecanic de aviație, operatori la mașini unelte cu comandă numerică etc.

            La alte standuri, despre ofertele companiilor și despre abordarea pe care o aveau cei interesați de locuri de muncă am stat de vorbă cu reprezentanții acestora. Am aflat noutăți de la Iulia Șomoiag, Marketing Coordinator la Valoris Center, companie de externalizare de servicii, prezentă acum și în Bacău, care caută vorbitori de limbă italiană și engleză la nivel avansat. Selgros Bacău căuta lucrători comerciali. Acolo am stat de vorbă cu Violeta Durlan, trainer de magazin, dar la standul rețelei de restaurante Hercule, care deschide o unitate și în Bacău, am vorbit cu managerul de resurse umane Mary Pauliuc. Rețeaua caută personal pentru noua unitate, de la manageri la preparatori de produse și tăietori de carne rotisatăla casieri.

            Alături, firma olandeză Heisterkamp căuta șoferi de camion profesioniști, pentru transport internațional. Reprezentanta filialei din Iași, Larisa Mocanu, recruiter,spunea că erau preferați și șoferii fără experiență, care ar urma să treacă prin cursuri de perfecționare gratuite.La fel am vorbit despre ofertele de angajare pentru Orangeși cu George Cristian Cucu Alexandru de la companiaLugera & Makler care face angajări pentru compania de telefonie mobilă.

            Și se cuvine precizat că la acest târg cafeaua a fost oferită de firma Cofee Point din Bacău, cunoscută pentru punctele sale de servire din Pasajul Revoluției și de lângă magazinul Kaufland din zona Autogării.

            Caravana pleacă mai departe

            Peste două săptămâni caravana „Cafeneaua cu joburi ” ajunge la Pitești, după care, inclusiv în luna noiembrie va ajunge și la Ploiești, la Botoșani, la Iași, la Galați și la Craiova.În ediția din această toamnă, caravana târgului de joburi a mai ajuns și la Suceava, la PiatraNeamț și la Brăila. Dar, deja încep pregătirile pentru edițiile 2020 ale târgului, care va fi deschis, în premieră, și în București, dar și în Brașov și în Cluj-Napoca.

            „Am abordat, de această dată, o nouă strategie de organizare și am făcut o promovare mult mai bună pentru firmele participante la târg. O promovare și a evenimentului, dar și a companiilor. Atunci, chiar dacă nu am mai avut peste o mie de vizitatori, la târg au venit exact cei care erau dedicați căutării unui loc de muncă și de care, evident, aveau nevoie și firmele ofertante. Astfel, firmele au fost mulțumite de contactele create. Și au fost și firme din străinătate care au activitate și în România. Mă așteptam ca numărul de angajări după târgul din Bacău să sară de 200”.
            Marius Petrea, managerul ECIM Bacău.

            Erasmus + și Colegiul „Karpen”. Robot subacvatic, realizat și programat de elevi

              Colegiul Tehnic de Comunicații “Nicolae Vasilescu Karpen” din Bacău desfășoară, timp de doi ani școlari, în până în august 2020 un proiect Erasmus + de parteneriat strategic, denumit „European water investigation”. În cadrul acestuia, colegiul băcăuan are 3 parteneri europeni: Berufskolleg Tecklenburger Land din Germania, IIS Volterra Elia din Italia și Zespol Szkol Elektronicznych im. I. Domeyki w Boleslawcu din Polonia.

              „Scopul proiectului este de a conștientiza o problemă cu care se confruntă întreaga Europă: poluarea apei. Ideea proiectului este de a sensibiliza tinerii europeni cu privire la poluarea apei prin metode practice și de a-i motiva să ia parte la activități de protecția mediului, devenind astfel conștienți de faptul că ei înșiși sunt afectați de acest fenomen din regiunea lor de rezidență”, a declarat prof. Remus Cazacu, directorul colegiului.

              Pe durata proiectului se va realiza un robot subacvatic care să testeze și să monitorizeze calitatea apei din regiune. Robotul, realizat și programat de elevi, va face măsurători ale temperaturii, ph-ului, a conductivității pe râurile și lacurile din apropiere. Datele obținute vor fi analizate în orele de chimie și biologie. În timp ce lucrează la acest robot, elevii vor comunica dincolo de granițe și vor împărtăși rezultatele obținute. La finalul proiectului, fiecare școală va primi un manual care să le permită să construiască acest robot în propria școală, ceea ce va duce la îmbunătățirea predării obiectelor din categoria STEM (științe, tehnologii, inginerie, matematică).

              Până la această data au avut loc déjà trei întâniri directe între parteneri, ultima fiind la Bacău în perioada 3-6 octombrie 2019. Partenerii s-au reunit pentru a discuta stadiul în care se află construcția dispozitivului, pentru a-și împărtăși experiențele din primul an de proiect, a găsi soluții la problemele întâmpinate și a se cunoaște, întărind astfel parteneriatul. Implicați în acest proiect sunt profesori de specialități tehnice, dar și de științe și limbă engleză care coordonează un grup de elevi pasionați de electronică.

              Campanie de prevenție a Traficului de Persoane pentru elevii băcăuani

                Asociația „Valoare Plus” Bacău în colaborare cu Cooperativa Socială Proxima, Asociația Lule și Fundatia Comaschi din Italia a organizat o campanie de prevenție în rândul elevilor de liceu care a avut loc miercuri, 9 octombrie, la Colegiul Tehnic de Comunicații „N.V.Karpen” Bacău și la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacău.

                Campania a presupus o întâlnire directă cu elevii care provin din medii defavorizate, prin care li s-a prezentat o serie de metode de identificare și prevenire a Traficului de Persoane. De asemenea, elevii au avut oportunitatea să intre în dialog cu reprezentanții din Italia, discutând, în special, despre realitatea existentă în acest moment pentru unii cetățeni români ce se afla pe teritoriul Italiei și care trec prin diferite forme ale Traficului de Persoane.

                Cooperativa Proxima, prin intermediul serviciului său de asistență solidară, își desfașoară activitatea pe teritoriul sicilian, unde fenomenul exploatării forței de muncă în agricultură este prezent în mod masiv. Asociația „Lule” și Fundația „Comaschi” lucrează în nordul Italiei, confruntându-se cu fenomenul exploatării sexuale.

                „Obiectivul nostru, aici în România, este de a explica elevilor ceea ce vedem și găsim noi la noi în Italia și cum ar trebui ca ei să procedeze pentru a nu cădea pradă acestui gen de trafic de persoane. Acest proiect este dedicat pentru țara dvs. pentru că în zona în care lucrăm cea mai mare prezență este a comunității românești. Copiii au fost foarte receptivi la informațiile pe care noi le-am prezentat și chiar au rămas surprinși când le-am prezentat realitatea dinItalia”, a declarat Michele Millili, reprezentat al delegației italiene.

                În România, cele trei organizații desfășoară o activitate intensă direcționată pe fenomenul exploatării la locul de muncă și exploatarea sexuală. Campania se desfășoară în școli și licee din județele Botoșani, Iași și Bacău în cadrul proiectelor „Metiamo ali” al Asociației „Lule” și al Fundației Comaschi și „Fari 3”, al Cooperativei sociale Proxima, prin Acțiunea sistemului „La Busola”, finanțat de către Departamentul italian pentru Egalitatea de Șanse.

                La fiecare întâlnire din cele două colegii băcăuane au participat peste 100 de elevi de liceu. Reprezentanții asociațiilor italiene au declart că România deține locul doi ca număr de prostituate în Italia, după Nigeria și înaintea Albaniei.

                „Am mai auzit despre traficul de persoane pentru că am mai participat la întâlniri pe această temă. Este important pentru noi să primim astfel de informații pentru că, mai ales după ce împlinești 18 ani, suntem expuse la astfel de pericole și trebuie să știi cum să reacționezi. Noi chiar am avut o colegă într-o asemenea situație și care a fost aproape să alunce pe această pantă, dar noi, colegele ei care aveam astfel de informații am intervenit. I-am deschis ochii și putem spune că am ajutat-o și chiar salvat-o.”
                Laura Bolfă

                „Eu nu cred că voi ajunge într-o astfel de situație pentru că sunt bine informată. Am cunoștințe care au trecut prin situații asemănătoare aici, acasă. Le-am auzit poveștile. Din păcate, chiar dacă unora le este foarte greu, sunt și fete care preferă să facă treaba asta. Unele au ajuns în aceste situații pentru că așa au vrut dar sunt și fete care au fost constrânse să facă treaba asta. De aceea consider că sunt foarte importante genul acesta de activități la care am paricipat astăzi, mai ales că sunt tinere cărora nu are cine să le deschidă ochii și să le dea informații reale despre această problemă.”
                Carmen Neagu

                „Cred că traficul de persoane este în creștere și se face cu persoane din ce în ce mai tinere care sunt mai naive. Nu m-am aflat niciodată într-o astfel de postură pentru că știu să păstrez distanța față de anumite persoane. Eu sunt foarte selectivă chiar și pe siteurile de socializare unde nu accept conversații cu oameni pe care nu-i cunosc. Cunosc fete care au avut propuneri pe social media și care erau gata gata să pice în această plasă, dar au evitat acest eșesc, cel mai bun lucru pe care l-au făcut fiind discuția cu părinții. Dacă ți se întâmplă așa ceva trebuie să vorbești cu părinții, cu profesorii sau chiar să mergi la Poliție.”
                Alisa Chele

                Adio, vanity metrics!

                Am văzut o știre potrivit căreia o mare platformă de socializare, cum e Instagram, a luat hotărârea (foarte bună, zic eu) de a ascunde like-urile. Iar Facebook testează același lucru. Asta pentru ca oamenii să se concentreze pe conținut, motivează cei de acolo, și să nu mai simtă presiunea cu numărul de like-uri care vin să confirme, să laude, să aplaude niște postări. Flatându-l pe cel care a făcut postarea respectivă, și căruia îi crește așa, deodată, ca-n basme, încrederea în sine, și se vede mai frumos și mai deștept. Chestie de simplă vanitate, de fapt. De aceea, aprecierile respective, multe dintre ele nefiind câtuși de puțin sincere, altele fiind simple falsuri, au fost numite „vanity metrics”. Vai ce dezolare, vai ce deprimare pentru cei dependenți de like-uri! Vai cum vor șoma așa-zișii influenceri care se trezeau cu o grămadă de bani (unii dintre ei) pe prostioarele pe care le susțineau ei, în calitate de mari, de fini cunoscător, cică-se. Ce șmecherie, ce meșteșug de tâmpenie! Adică de ce-ar avea nevoie un om educat, lucid, cu picioarele pe pământ, cu capul pe umeri, cu personalitate, carevasăzică, să asculte ce zice unul și altul, și să urmeze sfaturile acestora. Numai oamenii slabi, niște nevolnici și niște neghiobi au nevoie de a fi aprobați tot timpul, că altfel îi apucă deprimarea, bieții de ei. Și numai obsedații de ei înșiși, narcisicii, egocentricii vânează mereu aplauze.
                Sunt multe pericole care pândesc de pe rețelele de socializare. Și de pe Internet. În numele unei continue informări se petrece de fapt un asalt al minţii noastre, golită, treptat, de tot ceea ce ne individualizază ca fiinţe umane, făcându-ne unici, irepetabili. Oamenii sunt îndoctrinaţi, manipulaţi, nivelaţi, „înturmerizaţi”, iar Internetul, deşi este o invenţie formidabilă, are un rol nu tocmai fast în toată povestea asta.
                Eu una cred într-o comunicare reală, față în față, în prieteni adevărați, în carne și oase, în libertatea alegerilor personale. Și așa ar trebui să-i obișnuim și pe copiii noștri să fie, ca să ajungă oameni deplini, și nu niște momâi dependente de tot felul de device-uri. Mi-amintesc de cartea lui Jean-Claude Larchet, „Captivi în Internet”, unde autorul povesteşte cum imaginea lui despre casa lui Steve Jobs, ca un paradis pentru pasionaţii de noile tehnologii informatice şi digitale, aşa numiţii nerds, i-a fost spulberată chiar de o mărturisire a fondatorului firmei Apple. Acesta a zis că la el acasă tableta nu era folosită, copiii săi având categoric limitat accesul la tehnologia digitală. Şi că familia lui are bunul obicei de a sta la masă, seara, împreună, în sufragerie, discutând despre cărţi, istorie şi despre tot felul de alte lucruri de acest gen. Nici vorbă să scoată cineva iPad-ul sau calculatorul, aşa că nici pomeneală de dependenţă de astfel de aparate. Un model bun, cel al familiei lui Steve, nu credeți? Eu sunt convinsă că poate fi urmat cu cea mai mare încredere și că rezultatele vor fi excelente.
                Carmen Mihalache

                Festivalul Toamnei i-a unit pe băcăuani

                  Toamnă de poveste cu vreme frumoasă. Pe lângă toate acestea, băcăuanii au avut bucuria unui festival care le-a adus de toate. Muzică, mici și bere, tiribombe. A fost o atmosefera de bâlci, dar pe gustul oamenilor care, cu sutele, au luat cu asalt zona din jurul stadionului municipal, acolo unde de vineri este în plină desfășurare ediția 2019 a Festivalului Toamnei.

                  Putem spune că această ediție, cu numărul III, este o premieră, festivalul derulându-se pe durata a patru zile, incluzând și ziua de luni. În primul rând este remarcabilă scena mare, acolo unde mai mulți artiști locali dar și conscarați au reușit să încingă publicul băcăuan, zona rezervată teraselor cu grătare, apoi sectorul pentru comercianții de artizanat și nu numai și, nu în ultimul rând, locul destinat divertismentului de tip tiribombe și alte cele.

                  Pe scena mare au evoluat mulți artiști. Cei mai mulți dintre ei au reușit să îi adune pe băcăuani la mijloc și să-i unească în tot felul de hore și alte jocuri dansante. Chiar dacă unii erau mai chercheliți, au reușit cu brio să țină ritmurile folclorice de toate felurile. Cele mai apreciate au fost recitalurile artiștilor cunoscuți cum ar fi Cristina Spătar, Claudia Pavel sau Mateo. Pe lângă toate acestea trebuie aplaudate evoluțiile celor mai mici artiști de la mai multe cluburi de muzică din Bacău.

                  Prin mulțimea adunată de prin toate cartierele orașului, dar și de prin comunele din vecinătate și-au făcut apariția și fel de fel de… personaje. Un individ cu un peruș dresat încerca să-i convingă pe oameni că pasărea îți poate ghici viitorul, iar o femeie, înzestrată cu o pungă mare burdușită cu semințe de dovleac se lăuda că are „cele mai bune bomboane agricole”. Zona de food a fost foarte bine reprezentată. Dacă ești gurmand cu acte în regulă n-ai cum să reziști la un asemenea arsenal plin cu cârnați de toate felurile, mici, fleici și păstrămi scăldate în mujdei de usturoi. Și murăturile au fost la mare căutare. Pe lângă toate astea pofticioșii au fost ispitiți cu porumb fiert și copt, dulciuri artizanale, clătite și wafe. Nu au lipsit berea la pahar și vinul fiert, țuica și pălinca, dar și alte… specialități.

                  Din zona târgului de artizanat și alte nimicuri nu știu dacă merită ceva remarcat. Doar că unele lucruri părea incredibil de ieftine, ceea ce le făceau din start dubioase. Cum să coste o ie din in 30 de lei? În rest chinezari, iar pe ici, colo, lucruri mai de calitate, din…Turcia. Și uite așa ajungem în zona iujurilor și tiribombelor moderne, pline de lumini și muzici bubuitoare. Aici, hărmălaia de pe lume. Cei din ciocane, umbreluțe și alte instalații de viteză, urlă ca din gură de șarpe. Unii se mai dau și în spectacol. Dar ce mai contează când cei de la sol transmit live pe rețelele de socializare. Nebunie mare, însă, sâmbătă seară când la o parte din tiribombe a picat curentul. De spaimă, surprinzător, unii au tăcut, chiar dacă instalația în care se dădeau îi arunca dintr-o parte în alta. Noroc că iujul s-a oprit încet, încet, că altfel o puneam de un breaking news pe la televiziunile central. Nici unii dintre comercianții de cârnați și mici sau alte piese de îmbrăcăminte nu au scăpat de penele de curent, momente întâmpinate de chiuiturile celor aflați la coadă. Și ca tot peisajul să fie cel puțin mirific, nu prea știm pe unde, atâta lume, a rezolvat problema când a trebuit să meargă la toaletă.

                  Una peste alta, Festivalul Toamnei a fost minunat. Iar de acest lucru putem fi convinși de numărul impresionant de oameni care au ales să se bucure de asta. Dar și vremea a fost excelentă și ar fi fost păcat să nu te bucuri de ea, mai ales că toamna galopează către iarnă. Și uite așa, băcăuanii și-au încărcat bateriile dar și amintirile pe care le vor păstra până la următoarea întâlnire.

                  Accident cu trei răniți la Tg Trotuș

                    Astăzi, la ora 10.50, pe DN 12A, în afara localității Tg Trotuș, o tânără de 19 ani, din Onești, în timp ce conducea un autoturism pe direcția Tg Ocna-Onești, s-a angajat în depășirea unei coloane de autovehicule și încercând să evite impactul cu un autoturism condus de o femeie de 46 de ani, din Tg Trotuș, care de asemenea intenționa să se angajeze în depășire, a pierdut controlul volanului virând brusc la stânga, a intrat în șanț și s-a răsturnat.

                    Nu a existat impact între cele doua autovehicule.

                    În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporala a trei tineri, pasageri în autoturism, două fete de 17 ani și un tânăr de 20 de ani.

                    Șoferițele nu se aflau sub influența alcoolului.

                    Se continuă cercetarile pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

                    CECCAR Bacău: seminar pe probleme ale angajării imigranților

                    Membrii Filialei Bacău a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați (CECCAR) au fost informați, în cadrul unui organizat în parteneriat cu Instituțiile Teritoriale de Muncă și Serviciul de imigrări al Poliției, despre modul în care se face angajarea în muncă și detașarea cetățenilor străini pe teritoriul României și despre procedura de arhivare a documentelor financiar-contabile.

                    Au vorbit profesioniștilor contabili, pe aceste teme, prof. Vilică Munteanu, fost șef al Arhivelor Statului Bacău, subcomisarul de poliție Felix Popa, de la Serviciul de imigrări al Poliției, și Florin Elisei, inspector de muncă la ITM Bacău. Seminarul a fost moderat de președintele filialei, Radu Faghiean.

                    „Angajarea cetățenilor străini a luat amploare în România, dar și în județul Bacău – a precizat Felix Popa. La începutul acestui an, însă, Guvernul a aprobat 20.000 de locuri de muncă pentru cei nou admiși pe piața de forță de muncă de la noi, oameni care vin din afara Uniunii Europene. Numărul de locuri de muncă s-a epuizat încă din luna august și s-a suplimentat cu încă 10.000. Lipsa forței de muncă autohtone i-a determinat pe angajatori să apeleze la străini”. În județ, de la începutul anului până în luna octombrie au fost eliberate 150 de avize de muncă pentru străini.

                    Profesioniștii contabili au aflat noutăți despre procedura de angajare a imigranților și despre sancțiunile care pot fi aplicate în domeniu, dar și despre prevederile referitoare la cetățenii din Republica Moldova care vin să muncească la noi.

                    Florin Elisei le-a prezentat profesioniștilor contabili procedura angajării în muncă a străinilor după regulile practicate de Instituțiile Muncii, care sunt pașii de urmat în procedura de angajare, cum se eliberează permisul de ședere în România în scopuri de muncă, dar și cum se face salarizarea imigranților.

                    Un domeniu de interes și pentru profesioniștii contabili este modul în care trebuie făcută arhivarea documentelor fiscal-contabile cu care lucrează și cum pot fi predate acestea unor instituții specializate sau cum pot fi distruse cele care nu mai sunt necesare. Vilică Munteanu le-a adus membrilor filialei CECCAR Bacău chiar un curs cu astfel de metode de arhivare, le-a explicat, cu amănunte, cum și de ce se face arhivarea documentelor și le-a vorbit despre formularele necesare operațiunilor de arhivare, despre nomenclatorul arhivistic și despre modul de inventariere a dosarelor cu documente.

                    Tamponare pe fondul consumului de alcool

                      La data de 11 octombrie a.c, poliţişti din cadrul Poliţiei Moineşti au fost sesizaţi cu privire la faptul că, pe raza comunei Ghimeş-Făget a avut loc un eveniment rutier soldat cu pagube materiale.

                      Din cercetări a rezultat faptul că, un bărbat de 54 de ani, din localitate, în timp ce conducea un moped pe drumul sătesc, a pătruns pe DN 12 A fără să se asigure şi a acroşat un autoturism condus regulamentar de o femeie, de 38 de ani, din comuna Agăş.

                      Conducătorul mopedului a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar în cazul şoferiţei, negativ.

                      Totodată, din verificări, poliţiştii au stabilit că bărbatul în cauză nu deţine permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

                      În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, fără permis şi sub influenţa alcoolului.

                      La volan sub influenţa alcoolului

                        La data de 11 octombrie a.c., poliţiştii din Târgu Ocna au depistat în flagrant un bărbat, de 57 de ani, din comuna Târgu- Trotuş, în timp ce conducea un autoturism, sub influenţa alcoolului.
                        Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
                        Poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

                        La aceeaşi dată, o patrulă de poliţie rutieră din cadrul Biroului Rutier Bacău, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au depistat în flagrant un bărbat, de 49 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism, sub influenţa alcoolului.
                        Bărbatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,43 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
                        Poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

                        Traversarea neregulamentară a făcut-o victima unui accident de circulaţie

                          La data de 11octombrie a.c., în jurul orei 07.30, poliţiştii rutieri au cercetat un accident rutier produs pe DN 2G, în localitatea Ardeoani, în urma căruia o persoană a fost rănită.

                          Din cercetarea efectuată la faţa locului a reieşit faptul că un tânăr de 26 de ani, din Comăneşti, în timp ce conducea un autoturism pe direcţia Moineşti-Bacău, a surprins şi accidentat o bătrână, de 71 de ani, din comuna Strugari care s-a angajat neregulamentar în traversarea străzii şi fără să se asigure.

                          În urma impactului, pietonul a avut nevoie de îngrijiri medicale.

                          Testarea cu aparatul etilotest a conducătorului auto a fost negativă, iar în cauză poliţiştii i-au întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

                          Nu traversaţi drumurile publice prin alte locuri decât prin cele special amenajate şi semnalizate prin indicatoare sau marcaje rutiere şi numai după ce v-aţi asigurat temeinic, iar la trecerile semaforizate, numai la semnalul luminos de culoare verde!

                          Cercetat de poliţişti după ce a prezentat un permis de conducere fals

                            Poliția în acțiune

                            La data de 11 octombrie a.c., în jurul orei 23.30, o patrulă de poliţie rutieră din cadrul Poliţiei Oneşti, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, au depistat în flagrant un tânăr de 23 de ani, din comuna Helegiu, care conducea un autoturism fără permis de conducere.

                            Tânărul a înmânat poliţiştilor un permis de conducere care, în urma examinării, nu prezenta elementele de siguranţă ale unui astfel de document.

                            În cauză s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere şi uz de fals.

                            Trupa ”Vieții”…

                            Din seria ”10 motive să mergi să vezi Viața e în direct doar aici”, de Radu Herjeu, cea mai recentă premieră a Teatrului Municipal ”Bacovia”, astăzi, despre Trupa Vieții… , cum s-au autointitulat cei trei membri ai bandului pe care îl puteți asculta și admira în spectacolul conceput de regizorul Sorin Militaru: Vlad Nicolici (chitară, voce), Giuseppe Torboli (tobe) și Mihai Bălan (clape). Coloana sonoră a spectacolului – redată live, de band, ca în majoritatea show-urilor de televiziune, este scrisă chiar de ei, în note funky, funk – rock, și, veți vedea, aduc un vibe hipnotic, o energie tânără, seducătoare, unei scene de teatru, care a împlinit anul acesta 70 de anișori.

                            Pe Mihai Bălan, muzician, profesor la Coegiul Național de Artă ”George Apostu” îl cunoașteți, l-ați mai văzut cântând live și în alte producții ale Teatrului Municipal ”Bacovia”, așa că astăzi îi veți cunoaște pe cei doi actori, insolent de tineri și de frumoși, care înregistrează cu acest spectacol debutul lor pe scena de Dramă a Teatrului Municipal ”Bacovia”. Nu oricum, ci în postura de muzicieni, în primul rând, ceea ce dezvăluie publicului că actorii băcăuani sunt artiști complecși, cu abilități multiple, care merită admirația, respectul și de ce nu, chiar fidelitatea spectatorilor. Următoarea reprezentație a spectacolului ”Viața e în direct doar aici” va putea fi văzută duminică, 13 octombrie, de la ora 19.00, pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia”.

                            Vlad Nicolici, debut absolut pe scena băcăuană, chitarist, vocalist, actor

                            Îl veți recunoaște imediat în spectacolul ”Viața e în direct doar aici”. Vlad Nicolici este tânărul vocalist și chitarist, wild, ludic și seducător, a cărui bucurie de a se afla pe scenă se transmite în vibrații magnetice publicului prezent. Cu “Viața e în direct doar aici”, Vlad își face debutul pe scena băcăuană, ca nou actor angajat al Secției Dramă a Teatrului Municipal ”Bacovia”.

                            Vlad Nicolici

                            A absolvit cursurile de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), în anul 2016, la clasa lui Florin Zamfirescu, iar în prezent este masterand al acestei universități, la clasa profesorilor Tania Filip și Radu Gabriel, pentru a se specializa în Arta actorului. În paralel cu activitatea pe scena de teatru, Vlad Nicolici își desăvârșește formarea artistică și în zona muzicii, ca lider și chitarist al formației de pop rock R.U.A. (Royal Unknown Artist) și al trupei de blues – rock Blue 420.

                            Deși este un artist cu portofoliu internațional, a ales să dea concurs, în vara lui 2019, pentru postul de actor al Teatrului Municipal ”Bacovia”, și a fost selectat, convingând comisia de valențele sale artistice multiple. ”Mi-am promis la începutul anului acesta că n-o să ratez niciun concurs. Aici am venit cu niște prieteni, care erau din Bacău și care au tras de mine să vin la concurs, că e mișto aici, că e important… Și am simțit că trebuie să fac asta, e important pentru mine să fiu actor angajat. Pentru fiecare tânăr actor este foarte important acest lucru.

                            Vlad Nicolici

                            Plus că și câțiva regizori din București îmi recomandau să particip la acest concurs. Am venit în Bacău să fac artă, să fac teatru, teatrul de aici încă e un teren necunoscut pentru mine, încă îl descopăr. Am fost foarte bine primit de trupă, mă simt foarte bine aici. Cu acest spectacol, l-am descoperit și pe Giuseppe, ne potrivim foarte bine muzical, nu trebuie să explicăm lucrurile, și le facem, am lucrat foarte bine împreună.”

                            Vlad Nicolici mărturisește că activitatea muzicală a contribuit la formarea sa ca actor și că rolul din ”Viața e în direct doar aici” i se potrivește foarte bine.”Muzica te ajută foarte tare să ai ritm în scenă, să ai ritm în voce, în tonalitate, în tot. Pe lângă asta, eu, ca artist, înclin cumva spre zona de musical, și Viața acesta este combinația perfectă între aceste două zone, teatrul și muzica.

                            În acest spectacol noi nu facem genul de muzică pe care o vedem la orice emisiune TV cu band live, nu avem teme muzicale standard, am creat teme pentru personajele din piesă, am pornit de la text și am încercam să respectăm energia fiecărui caracter, a fiecărei intenții. Muzica este făcută să vină în sprijinul actorului și a personajului său. Cred că aici surprindem din punct de vedere muzical în acest spectacol”, a mai spus chitaristul din Trupa ”Vieții…”.

                            În opinia sa, spectacolul ”Viața e în direct doar aici” se adresează publicului de orice vârstă, de la adolescență la maturitate, și dacă iubești teatrul, muzica, umorul și ai trecut de gimnaziu, n-ar trebui să ratezi întâlnirea cu noua producție a Teatrului băcăuan.

                            ”Cred că este un spectacol ușor de digerat, care atrage prin comicul de personaj, cred că muzica ajută enorm în acest spectacol și creează acea atmosferă mișto, pentru emisiunea asta de can-can, și contribuie la acea notă ironică pe care a dorit-o autorul piesei. Cred că este un spectacol care va prinde foarte bine la adolescenți, la tineri, dar care va rezona puternic și în mentalul publicului matur”, a încheiat cu o invitație implicită la spectacol Cant-Actorul Vlad Nicolici.

                            Giuseppe Torboli, un păpușar cu sânge de toboșar

                            De la debutul său pe scena băcăuană, ca actor al Secției de Animație, Giuseppe Torboli, originar din Iași, a apărut inițial în fața publicului băcăuan ca artist păpușar, apoi ca actor în rol dramatic, în ”Take, Ianke și Cadâr”, unde face un rol de compoziție, interpretându-l pe bătrânul Take, iar în ”Viața e în direct doar aici” își dezvăluie latura sa wild, rock-temperamentală, și dragostea pentru muzică, în postura de toboșar al Trupei Vieții, care ”curentează” atmosfera cu precizia sa de a stăpâni instrumentele de percuție.

                            Are o experiență de 12 ani în muzică, domeniu în care și-a început formarea la Colegiul Național de Artă ”Octav Băncilă”, din Iași. Cântă la tobe, pian, chitară, flaut, e în lumea muzicii ca peștele în apă, dar ”Viața e în direct doar aici” este primul spectacol în care a fost implicat ca muzician, la propunerea regizorului Sorin Militaru și a actriței Eliza Noemi Judeu, manager al Teatrului Municipal ”Bacovia”. Este absolvent al Universității Naționale de Arte ”George Enescu” din Iași, Secția Actorie, Păpuși, Marionete și urmează la aceeași instituție de învățământ superior cursurile de master în Artele spectacolului.

                            Când îl asculți vorbind despre spectacolul ”Viața e în direct doar aici”, îți dai seama că a lucrat cu drag la acest proiect, în care a putut îmbina dragostea de teatru și dragostea de muzică, că pentru el a fost o ”joacă” preferată.

                            ”Îmi place foarte mult cum lucrează Sorin (Sorin Militaru, regizorul spectacolului ”Viața e în direct doar aici”, n.m.). A trecut tot spectacolul prin filtrul lui și a încercat să ne aducă prin emoția lui, să fim toți pe aceeași lungime de undă. Iar trupa de la Dramă, cu care joc pentru prima dată sunt oameni faini și talentați, actori buni și atmosfera a fost bună, productivă. Pentru a crea muzica, am stat închiși toți trei în studio vreo patru zile și a fost cumva un work in progress, am lucrat pe diferite idei de muzică, pornind de la situațiile din piesă. Ideea era să mergem foarte mult pe funky, funk-rock, zona asta, pentru funk-ul e mai vioi, mai ritmat, și se pretează mai mult pe genul ăsta de emisiune de talk – show. Având în vedere că toți trei cântăm de foarte mult timp, cumva din instinct ne pliem pe ritmul spectacolului”, a mărturisit Cant-Actorul Giuseppe Torboli.

                            Cum se împarte el între teatru și muzică? Giuseppe are un răspuns și pentru asta: ”Suntem cumva ca o slugă la doi stăpâni, numai că stăpânii au în grijă aceeași moșie: arta. Teatrul și muzica se completează reciproc, teatrul fiind o artă sincretică înglobează și muzica. Muzica îi unește pe actori”.

                            Laura Huiban
                            Foto: Chromatique

                            Valoarea unui suflet se măsoară prin mărimea recunoştinţei

                            † DUMINICA a 28-a de peste an

                            Unul dintre cei zece leproşi vindecaţi de Isus, despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, „s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i; iar acesta era samaritean”. Toţi cei zece au fost vindecați, însă numai acesta s-a reîntors spre a mulţumi.
                            Valoarea unui suflet se măsoară prin mărimea recunoştinţei. Ea este semnul distinctiv de ridicare a sentimentelor şi a gândurilor, afirmă abatele Huvelin.
                            Recunoştinţa este icoana credinţei mântuitoare. Zece s-au vindecat, dar numai unul s-a mântuit prin credinţa că ceea ce a primit nu i se datorează, ci este un dar, menit să facă din el însuşi un alt dar pentru alţii. Din moment ce primim daruri, este dovada cea mai grăitoare că Dumnezeu ne iubeşte şi are încredere în noi, că investeşte în noi valori menite să aducă la credinţă şi la mântuire, la fericirea şi la viaţa veşnică pe toţi cei din jurul nostru. Câţi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul credinţei? Ce ar fi viaţa noastră fără speranţă? Câţi îi mulţumim pentru dânsa? Recunoştinţa leprosului vindecat a devenit obiect de mântuire pentru mulţi, chiar şi pentru noi, fiindu-ne exemplu.
                            De ce ceilalţi nouă nu s-au întors şi nu şi-au arătat recunoştinţa faţă de binefăcătorul lor? Le-a lipsit credinţa. Ei sunt icoana majorităţii oamenilor. S-au grăbit să se arate preoţilor, după cum au fost trimişi de Isus conform Legii, ca apoi să fie integraţi legal în comunitate şi societate şi aşa să-şi poată satisface datoriile lor omeneşti. Dar luându-se cu cele ale lumii, au uitat de cele dumnezeieşti.
                            Noi, fraţilor, conştienţi de ceea ce ne spune sfântul Iacob că orice dar de preţ şi orice bun desăvârşit ne vine de sus, coboară de la Părintele luminilor (1,17), să facem toate în numele Domnului Isus şi să-i mulţumim prin el lui Dumnezeu Tatăl (Col 3,17), recunoscând cu umilinţă că el nu are trebuinţă de recunoştinţa noastră, dar credem că este un mare dar al său, ca să-i arătăm recunoştinţă, căci, deşi lauda pe care i-o aducem nu adaugă nimic maiestăţii sale nemărginite, în schimb ea ne obţine harul mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos (Prefaţa a IV-a ferială).

                            Pr. Richardo-Dominic Baciu

                            Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” – Bacău

                            ULTIMELE ȘTIRI