Măiestria și geniul uman își găsesc împlinirea când sentimentele, interpretate vocal, acompaniate de instrumente muzicale, ne creează acea stare de bine, de încredere și speranță. Sunetul este de fapt sufletul materialului din care este confecționat un instrument muzical, înălțat la cer datorită măiestriei celui care îl creează dar și a celui care îl folosește. Cel mai complex dintre toate, orga, este considerată pe bună dreptate, „Regina instrumentelor”. Ne aduce pe noi, trecători vremelnici prin lume, mai aproape de Divinitate.
Duminică, la biserica Romano-Catolică “Sfinţii Petru şi Paul” din Bacău, începând cu ora 10.30, Nunțiul Apostolic, Episcop Miguel Maury Buendia, împreună cu părintele decan Isidor Dâscă, însoțiți de mai mulți preoți, după ce au celebrat Sfânta Liturghie Pontificală, au binecuvântat și sfințit orga înălțată aici. Cea mai mare din Moldova și poate unică în țară, prin forma și designul ei. Este încununarea muncii de peste cinci ani a maestrului organist Ioan Bejan. După sfințire a urmat un concert susținut de artistul Alexandru Catău. La sărbătoare au participat credincioși și iubitori de muzică din oraș și din împrejurimi, primarul municipiului, Cosmin Necula și alte oficialități locale.
Meșterul
Ioan Bejan a bătut la porțile lumii de Sf. Nicolae, anul 1967. Cu toate acestea, părinții, Elena și Anton, l-au botezat Ioan, așa cum era datina, să poarte numele bunicului. Primul instrument a fost acordeonul. „Am început să cânt la el de mic. Tata a făcut și el Școala Populară de Artă în Bacău. Cânta la acordeon într-o formație, într-o trupă cum spuneau ei. Erau invitați la diferite evenimente. Văzând cum stau lângă el, urmărindu-l mereu cum cântă, și-a dat seama probabil, că îmi place, așa că m-a dat și pe mine la școală. Eram în clasa a șasea. Am făcut trei ani cu tovarășa profesoară Elidia Soroagă, cum se spunea pe atunci. Era nemțoaică. Cânta la acordeon dumnezeiește. Începea cu polcile și marșurile acelea ale lor, de săreau tălpile. După nouăzeci a plecat înapoi în Germania. Pe la 12-13 ani, era așa ca o competiție între noi băieții, cine să tragă foalele la orga de la biserica din sat. Nu erau pe atunci suflante cu motoare electrice.
Mulți băieți erau mai vânjoși ca mine, așa că nu prea apucam. Mă mutam și eu și stăteam mai aproape de organist. Urmăream ce face. Atunci am descoperit un lucru care m-a minunat pe vremea aceea. Claviatura este orizontală. Cum se întâmpla de apăsa clapele într-un loc și sunetul se auzea în altul, orga fiind în spatele organistului? Și mai avea niște butoane pe care le acționa, de suna ba într-un fel, ba în altul. Acest lucru a devenit fascinant pentru mine. Întâmplarea a făcut ca tot pe atunci preotul parohiei, Blaj Ciril, să dorească să pună o suflantă electrică la orgă. Tata lucrând la Letea, fiind un bun sudor, un bun meseriaș, a fost chemat să ajute. M-a luat și pe mine. Lucrând ei acolo, pentru că totul era improvizat, adaptat, aveau nevoie de cineva să apese pe clape, să testeze dacă suflanta face față consumului de vânt al orgii.
Când m-am văzut la orgă pentru prima dată, atunci, și am apăsat toate butoanele și am auzit ce sunete ies, mi-am zis: acordeonul e depășit. A rămas și acum, doar de suflet.” Primul lui mentor a fost cantorul Anton Soare, în vara anului 1985. „Acesta m-a luat la el în timpul Postului Paștelui, și într-o vară m-a pregătit pentru cântatul liturgic. În toamnă, de hramul parohiei noastre, la Valea Mare, pe 29 septembrie, am cântat toată slujba. Și n-am terminat nici toate studiile cu domnul Soare, pentru că n-am mai putut să vin. Cântam la slujbe toată ziua, toată seara. Am căutat în acest timp răspuns la întrebarea: de ce apeși într-un loc și cântă în altul? Și am intrat prin ușa din spate, unde am descoperit o pădure de fluiere. Am rămas fascinat. De acolo a început dorința de a descifra această taină a meșteșugului orgii.”
În 1991 a plecat la București. A ajuns organist la Catedrala “Sf. Iosif”. Acolo a învățat meserie de la Gheorghe Șchiopescu, care avea în întreținere instrumentele de la Sala Radio, de la Ateneul Român, de la catedrala unde cânta. A mers cu el tot timpul, să-l ajute să facă mentenanța tehnico-muzicală. Nu s-a mulțumit cu atât. A tradus din germană, din volumul care are o mie de pagini „Arta construcției de orgi”. Pentru a înțelege noțiunile de fizică, acustică, muzică, matematică, ajungând astfel să-și utilize un atelier cu mașinile necesare, pentru a experimenta, învăța, compara și construi. Au durat câțiva ani. S-a căsătorit în 1995, cu Tereza, asistentă medicală. Au împreună doi băieți, Marian și Sebastian, care au alte pasiuni. Următoarea lucrare? „Este de fapt terminarea lucrării de la biserica Bărăția, din București, „Sfânta Maria a Harurilor”, lucrare pe care am început-o în 2008, și pe care am întrerupt-o (de comun acord) când am venit aici.”
Regina instrumentelor
Tuburile, cunoscute sub denumirea de fluiere, au dimensiuni diferite. Pornesc de la diametre mai mici decât degetul unui copil, ajungând ca abia să poată fi cuprinse de palmele unui adult. Aflu de la Ioan Bejan că de lungimea lor diferă și înălțimea sunetelor. Pot avea de la câțiva centimetri până la câțiva metri. Timbrul este stabilit mai ales de forma tubului și mai puțin de materialul din care acesta este confecționat, în general din staniu, aliaje staniu-plumb, zinc dar și din lemn.
Revenind la pădurea de fluiere, cel mai mare are 5 metri, este din metal, având un diametru de 230 mm, și frecvența de 32 HZ. Cel mai mic fluier are 10 mm, este tot din metal, cu 4 mm în diametru și frecvența de 16000 HZ. Vibrația coloanei este de ambele forme. Fluiere labiale și fluiere cu ancie. Față de orga demontată din Germania, care avea un total de 42 de registre sonore, dintre care 8 registre de ancie, cu un total de 2695 de fluiere, dintre care 132 trecute în prospect, orga montată în Bacău, este mult mai mare. Prin extindere au fost adăugate încă 5 registre, între care… trompeta spaniolă. Are 47 de registre, dintre care 9 de ancie, ajungând la 3214 fluiere.
Claviatura mai este numită și „manual”. Pornește de la una singură, la orgile mici – cea de aici are trei – și poate ajunge până la șapte, cum este cea din Los Angeles, California, considerată cea mai mare din lume. „Tractura” este partea mecanică. La apăsarea degetului pe clapă se deschide ventilul care alimentează tuburile corespunzătoare cu aer.
Artistul
Înainte de concert, invitatul special venit de la Paris, Alexandru Catău, a făcut o succintă prezentare a instrumentului, care are 24 m înălțime și 8 m deschidere: „ Această orgă are tractură electro-pneumatică. Așa a fost ea gândită, concepută în anii șaizeci, pe tensiune electrică analogică, curent continuu. Acolo, consola fiind lângă instrument, nu se ridicau probleme tehnice de transmisie. Crescând distanța, cum este aici, ar fi apărut probleme de întârziere în transmisia electrică analogică. Acest lucru nu mai ajuta organistul. Dar având în vedere că tehnologia bitului a fost implementată și în orgă, transmisia prin fibră optică sau sistem wireless este aproape instantanee, pierderea fiind de o mili-secundă. Întârzierea este de fapt a sunetului care ajunge de la orgă la organist, dacă luăm în calcul viteza de propagare a lui, pe distanță de aproximativ 40 m, ca în cazul de față. Bineînțeles că la orga mecanică nu există nicio întârziere.”
Este normal să ai emoții, când episcopul Miguel Maury Buendia te invită să iei loc la claviatură, după ce a testat el însuși orga. A început cu „Preludiu în Mi bemol major” BWV552 de J.S.Bach, continuând cu o succesiune de improvizații, de la clasic la modern, amprentă proprie, și terminând cu „Simfonia nr.5 pentru orgă” în Fa minor: (Allegro vivace, Alegro cantabile, Toccata).
Alexandru Catău trăiește și studiază în Franța. Născut în Bacău, în 1991, a absolvit Colegiul de Artă „George Apostu” din Bacău în 2010, a studiat patru ani la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, la secția orgă, a urmat studii muzicale la Paris. În momentul de față este student la Conservatorul de muzică din Versailles, după ce a absolvit cursuri de improvizație la Conservatorul Național “Saint Maur des Fosses” din Paris. A susţinut recitaluri de orgă în Franţa, România, Elveţia, Italia, Serbia. Din anul 2015 a fost organistul bisericii ”Cœur Eucharistique de Jésus” din Paris, iar din iunie 2018 este organistul bisericii „St. François de Sales” din Paris.
„Am trăit astăzi un moment extrem de emoționant. Mai întâi pentru faptul că am revenit cu un concert în orașul natal după mai bine de 6 ani! Între timp am cântat în multe locuri, mai puțin acasă. În al doilea rând, emoționat pentru că, parohia unde am început să cânt pentru prima dată la orgă a făcut un pas uriaș spre cultură, spre frumos, și anume achiziționarea unei orgi de concert cu o paletă largă de culori și posibilități de expresie, unică în zona Moldovei. Nu cred că a fost cineva prezent la eveniment care să nu fi fost deloc surprins de sonoritățile pe care poate să le producă acest instrument, numit de Mozart « regina instrumentelor ».
Momentul a fost unul special și pentru faptul că am simțit că publicul a fost foarte « atras » de acest instrument și curios să îl descopere în același timp. Au fost prezenți credincioși din parohie dar și din împrejurimi și mulți iubitori de artă veniți de departe.
Cred că după acest concert putem trage următoarea concluzie: acest instrument are misiunea de a ajuta comunitatea să se roage în cel mai frumos mod cu putință, dar în același timp, să dea naștere și la o nouă activitate culturală a orașului Bacău, care să pună în valoare acest instrument valoros și mult așteptat.
Alexandru Catău, muzician
Orga sfințită duminică în Bacău nu se adresează numai melomanilor, iubitorilor de muzică de orgă, romano-catolici. Este a tuturor locuitorilor din oraș, regiune, care sunt invitați să participe la concertele care se vor organiza aici.
