Acasă Blog Pagina 1721

1895: Cum a vrut Bucureștiul să-i facă pe ardeleni să nu mai supere Austro-Ungaria

de
Răzvan Bibire
-

Speriată de Rusia, România își băgase capul în jugul alianței secrete cu Germania și Austro-Ungaria la 1883. Un deceniu mai târziu izbucnește scandalul Memorandumului în Transilvania, când, la 1892, liderii românilor cer drepturi etnice egale cu ale populației maghiare și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare. Tot în 1892, Dimitrie Sturdza devine noul lider al PNL. O parte dintre semnatarii Memorandumului au decis să treacă în România, după ce maghiarii deschiseseră proces semnatarilor acestui document.

Printre cei care ajung la București se numără Eugen Brote, fruntaș al Partidului Național Român din Transilvania, și Aurel Popescu. Acesta din urmă va deveni celebru pentru ideea sa de creare a Statelor Unite ale Austriei Mari. Brote se lipește de Dimitrie Sturdza și devine un fel de consilier al sau în chestiunea transilvană, deși Aurel Popescu nu vedea cu ochi buni implicarea PNR în treburile românilor din Regat pentru că acest lucru ar fi legitimat amestecul PNL în treburile românilor ardeleni.

La 1895, după 9 zile de la desemnarea sa ca premier, Dimitrie Sturdza ține un discurs la Iași în care suprinde pe toată lumea. Cunoscut pentru opiniile sale favorabile românilor transilvăneni, Sturdza spune, acum, că problema naționalităților de dincolo de Carpați este o afacere internă a Austro – Ungariei. Consternare în lumea politică românească, dar și dincolo de Carpați, mai ales în condițiile în care izbucnește un scandal referitor la drepturile de proprietate ale ziarului Tribuna, editat la Sibiu. Brote încearcă să pună mâna pe ziar dar Ioan Rațiu (tatăl fostului candidat la președinție din 1990) rămâne cu ziarul. Din acest motiv, Brote îl acuză că trădează lupta românilor ardeleni.

Mai mult, Ioan Slavici, cunoscut ca apropiat de Brote și Sturdza (era membru PNR dar și PNL), scoate o broșură în care concluzionează că „Dacă guvernul maghiar acordă o modificare a legii electorale, românii nu mai au ce pretinde”. Iarăși se declanșează un scandal, ardelenii fiind consternați de această concluzie.

Problema se va tranșa după ce Aurel Popescu va cere lămuriri de la Eugen Brote. Amănuntele vor fi publicate de presă dar și de Ioan Luca Caragiale, care va scoate o broșură numită „Culisele Chestiunii naționale”. Pe scurt, propunerea lui Brote, despre care acesta spunea că are și acceptul premierului Sturdza, era că PNR din Transilvania urma să fie reconstruit pe bazele unor vederi moderate, partidul urmând să devină ministeriabil, adică să între la guvernare, alături de partidele ungurești. Partidul urma să se organizeze ca partid oportunist, fără să mai țină seama de programul național. Evident că acest lucru nu s-a mai întâmplat iar Dimitrie Sturdza și-a pierdut mandatul de premier în anul următor, la 1896.

Multă lume consideră că atitudinea sa în problema transilvană a fost determinată de dorința de a nu afecta alianța defensivă semnată la 1883.

RCA-ul „scurt”, aproape de final

    de
    Florentin Radu
    -

    Proprietarii de automobile vor putea încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) doar pe șase luni sau pe un an. Măsura este prevăzută într-un proiect de normativ, lansat în dezbatere publică de Ministerul Finanțelor, prin care se urmărește „eliminarea riscului ca asigurații RCA să aleagă compania de asigurări exclusiv pe criterii de preț”.
    În curând, persoanele fizice nu își vor mai cumpăra polițe RCA pe o lună, având ca posibilitate doar asigurarea pe șase luni sau un an.

    În schimb, regulile pentru persoanele juridice rămân la fel ca în prezent. De când a fost introdusă, la începutul anului 2017, polița RCA valabilă doar o lună a devenit asigurarea auto obligatorie tot mai preferată de băcăuani. Cei mai mulți erau șoferii care nu prea au bani, dar și samsarii de mașini sau posesorii de motociclete, care le folosesc doar în sezonul cald. „Sunt destui care pur și simplu, uită să își reînnoiască RCA-ul și circulă așa până când îi depistează Poliția în trafic.

    În general, pentru noi, e un chin cu cei care aleg polița pe o lună, pentru că unii își fac poliță pe o lună, dar pe care uită să și-o achite, apoi se emite pe încă o lună și iar nu se interesează de plata asigurării auto, darmite de valabilitatea acesteia”, se plâng brokerii de asigurare locali.

    Excepții

    De reținut că proiectul menține excepțiile referitoare la încheierea RCA-ului pe o perioadă mai mică de o lună, valabile, în prezent, atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice. Astfel, se vor putea încheia polițe RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în alte state membre ale Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene pentru care se solicită asigurarea în vederea importului în România, pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietății, dovedită cu documente justificative, pentru vehiculele destinate exportului, pe o perioadă de maximum 30 de zile, dar și pentru vehiculele care se autorizează provizoriu pentru circulație, pe perioade de 30 de zile, dar nu mai mult de 90 de zile cumulate.

    Proiect mai propune ca RCA-ul cu decontare directă să devină obligatoriu atât pentru societatea de asigurări, cât și pentru asigurat. În plus, se propune introducerea în lege a unui preț de referință al manoperei practicate în România pentru reparația vehiculelor.

    Presă liberă, securitate pentru toți

    de
    Petru Done
    -

    Luni, 3 mai, a fost marcată în calendare a doua zi din an în care sărbătorim libertatea presei, Ziua Mondială a Libertății Presei. Mai mulți colegi de breaslă au fost de părere că nu se cuvine să trecem sub tăcere evenimentul, pe care îl prețuim și noi, ziariști din presa băcăuană, dar și membri ai Filialei Bacău-Neamț a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).

    Acum doar două săptămâni am consemnat încă un eveniment similar, pentru că în calendar sunt două zile dedicate libertății presei. Cel din 3 mai a fost declarat pe 23 decembrie 1993 de Adunarea Generală a ONU, în urma unei recomandări adoptate la a XXVI-a sesiune a Conferinței Generale a UNESCO, în 1991. ONU a declarat marcarea acestei zile pentru a aduce în atenția publică importanța și necesitatea respectării libertății de exprimare, ca o componentă fundamentală a drepturilor omului. Pe 3 mai 1991 a fost semnată „Declarația de la Windhoek” (Africa de Sud), care sublinia că „o presă liberă, pluralistă și independentă este o componentă esențială a oricărei societăți democratice”.

    Dar tot în 1991 Organizația „Reporteri fără frontiere” a propus data de 20 aprilie ca Zi Internațională a Presei Libere.
    Pentru sărbătoarea de luni, Înaltul Reprezentant al UE a făcut publică o declarație oficială a acestei organizații internaționale, „Într-o perioadă în care acoperirea mediatică liberă și independentă este mai importantă ca niciodată, libertatea presei continuă să fie amenințată – se arată în declarație. Jurnaliștii se confruntă în continuare cu condiții de muncă dificile, cu presiuni financiare și politice tot mai mari, cu supraveghere, precum și cu violențe și pedepse cu închisoarea arbitrare atunci când exercită profesia. Potrivit Observatorului UNESCO, la nivel mondial, 76 de jurnaliști au fost uciși din 2020, în timp ce mulți alții au fost arestați, hărțuiți sau amenințați. Violența de gen îndreptată împotriva jurnalistelor reprezintă un motiv special de îngrijorare”.

    Concluzia UE: libertatea presei înseamnă securitate pentru toți.

    Și UZPR a propus, acum șase ani, celebrarea Zilei Ziaristului Român pe 28 iunie, dată la care, în 1883, Eminescu a fost scos abuziv din viața publică și băgat în cămașa de forță. Organizația consideră că „în România libertatea presei este asediată din exterior, de instituțiile care ar trebui să o apere (Parlamentul și Guvernul) și subminată din interior de (pseudo)jurnaliști”. Propunerea încă nu a fost legiferată de autorități.

    Fotbal/ Liga a II-a: Au pus punct cu… un punct

    de
    Dan Sion
    -

    Se spune că, de multe ori, ultima impresie este cea care contează. Iar la finalul unui sezon de ligă secundă în care a lăsat mult, foarte mult de dorit, viitoarea divizionară C Aerostar Bacău a reușit să mai îndulcească impresia lăsată tuturor celor care o susțin. Concret, vinerea trecută, la ultimul joc disputat acasă în ediția de campionat 2020-2021, „aviatorii” au spart gheața. Și au obținut primul punct din play-out: 2-2 cu Unirea Slobozia.

    Punctul se putea…triplica dacă băcăuanii nu ar fi comis aceleași vechi greșeli pe faza defensivă, dar, chiar și în aceste condiții, merită remarcat jocul mult mai bun făcut de echipa condusă de Mișu Ionescu. Un joc mai agresiv, mai determinat și mai cursiv, care a permis Aerostarului să conducă în două rânduri. Gazdele au deschis scorul în min.5, prin Vraciu, care a transformat în gol o pasă alui Patrick Popescu, însă la zece minute de la reluare, limitele defensive ale Aerostarului la fazele fixe s-au văzut din nou, Suciu egalând în urma unui corner.

    Cu zece minute înainte de final, același Vraciu a ieșit la rampă, transformând un penalty obținut de Danale în urma unui fault comis de fundașul oaspeților, Toma, care a fost și eliminate. Cu gol și om în plus în ultimele minte, se părea că băcăuanii vor obține, în sfârșit, prima victorie din 2021. Din păcate, o nouă fază fixă i-a taxat pe „aviatori”, Dorin Radu finalizând cu un șut puternic un balon care fusese trimis în prealabil în transversală de Adăscăliței la lovitura liberă executată de de partea stângă de Vasile. Aerostar ratează astfel prima victorie a anului, dar și o dublă revanșă în fața Sloboziei. Una în cont propriu pentru înfrângerea cu 0-2 din sezonul regulat, înfrângere care a și compromis de altfel, la vremea respectivă, speranțele de salvare ale băcăuanilor.

    Dar și o revanșă în numele antrenorului său, Mișu Ionescu, care, vara trecută, a pierdut barajul de promovare în liga secundă cu Mostiștea Ulmu chiar în fața Unirii Slobozia. „E drept că aveam de luat o revanșă personală pentru un baraj pierdut cu cântec, dar asta trece în plan secund. Important era ca Aerostar să arate o altă față și eu spun că jocul nostru a fost unul schimbat în bine la acest meci. Păcat că prestația bună nu a fost dublată și de obținerea unei victorii”, a comentat antrenorul băcăuanilor, Mișu Ionescu, care a mizat pe următoarea garnitură: Cebotaru- Alecsandru, Chirilă, Ardei, Danale- Burlacu (min. 63 Al. Popescu), P.Popescu- H. Ilie, Gavrilă, Oteliță- Vraciu. Aerostar pune punct meciurilor de acasă cu un…punct și se pregătește de ultimul joc al sezonului, la Ploiești, cu Petrolul. De partea cealaltă, cu remiza de la Bacău, Unirea Slobozia rămâne agățată în cursa pentru ocuparea locului 5, care permite disputarea barajului de salvare. Pentru echipa lui Adi Mihalcea decisiv va fi meciul din ultima etapă, cu CSM Reșița.

    Rezultatele înregistrate în etapa șasea a grupei B din play-out: Concordia Chiajna- Viitorul Pandurii Târgu Jiu 0-2, CSM Reșița- Gloria Buzău 1-1, Aerostar- Unirea Slobozia 2-2.

    Programul etapei viitoare, ultima a sezonului (8 mai, ora 11.00): Petrolul Ploiești- Aerostar, Unirea Slobozia- CSM Reșița, Gloria Buzău- Concordia Chiajna.

    Clasament grupa B

    1 Viitorul Pandurii 6 3 0 3 15-14 41p.
    2 Petrolul Ploiești 5 2 2 1 6-4 39p.
    3 Gloria Buzău 5 2 3 0 9-4 35p.
    4 Concordia Chiajna 5 2 1 2 5-6 31p.
    5 CSM Reșița 5 2 1 2 8-6 26p.
    6 Unirea Slobozia 5 1 4 0 7-5 26p.
    7 Aerostar Bacău 5 0 1 4 4-15 11p.

    Fotbal/ Liga a IV-a: Și acum, barajul! Sau pre-barajul?

    de
    Dan Sion
    -

    Campioană județeană după victoria la penalty-uri contra Viitorului Curița, FC Dinamo Bacău așteaptă să vadă ce-i vor hărăzi sorții în tentativa de a promova în Liga a III-a

    Primul titlu de campioană județeană pentru FC Dinamo Bacău! Înființată în 2018, de Remus Pozînărea, Bogdan Ghica și Mihai Voicu, gruparea băcăuană a reușit anul acesta să câștige campionatul de Liga a IV-a, triumfând autoritar în sezonul regulat, cu maximum de puncte și apoi în finala disputată sâmbătă, pe stadionul „Aerostar”, cu a doua clasată, Viitorul Curița. În fapt, o reeditare a finalei din 2020, care fusese adjudecată în dublă manșă de curițeni. De data aceasta, câștig de cauză au avut băcăuanii antrenați de Andrei Întuneric, la capătul unui meci decis de loviturile de departajare.

    FC Dinamo a deschis scorul în min. 12, prin Tofan, iar Curița a egalat în min. 53, ca urmare a golului înscris de Mihai Pavel. La 1-1 după 90 de minute s-a trecut direct la penalty-uri, unde FC Dinamo Bacău s-a impus cu 5-3 grație reușitelor lui Pușcașu, Brăescu, Luncanu, Tofan și Furtună. Pentru noua campioană județeană urmează o nouă provocare: barajul pentru promovarea în Liga a III-a, programat în dublă manșă, pe 16 și 23 mai, contra uneia din codașele eșalonului trei. Asta dacă nu cumva sorții vor decide că băcăuanii vor trebui să dea și un pre-baraj, pe 12 mai, pe teren neutru, contra unei alte campioane județene. Totul, în contextul în care la barajul de pe 16-23 mai trebuie să ajungă doar 21 de echipe din cele 24 de câștigătoare ale campionatelor județene organizate anul acesta de AJF-uri.

    „Să sperăm că nu vom fi chiar într-atât de ghinioniști încât să fim nevoiți să dăm și un pre-baraj. Oricum, barajul pentru Liga a III-a se anunță foarte greu pentru moi, având în vedere că patru jucători de la noi nu vor avea drept de joc, iar alți patru, Matei, Patriche, Pușcașu și Panainte s-au ales cu accidentări serioase după finala de sâmbătă. Dacă adăugăm și absența lui Lupu, care a fost eliminat pentru roșu direct, e clar că vom avea mari dificultăți de lot. Cu toate acestea, noi ne pregătim astfel încât să ne batem până la capăt pentru șansele noastre de promovare”, a concluzionat antrenorul lui FC Dinamo Bacău, Andrei Întuneric. „A fost greu, va fi și mai greu, dar nu cedăm.

    Deocamdată, așteptăm să vedem câte din cele 24 de campioane județene vor fi validate drept participante la baraj în baza CIS-ului”, a completat Remus Pozînărea, președintele noii campioane a județului. Având în vedere că data limită la care AJF-urile tebuie să comunice FRF numele campioanelor județene este 8 mai, cel mai probabil, tragerea la sorți a meciurilor din cadrul pre-barajului, va avea loc luni, 10 mai. În cazul în care minimum trei din cele 24 de campioane județene nu îndeplinesc condițiile de participare la barajul pentru promovarea în Liga a III-a, se va renunța la pre-baraj.

    Omul de afaceri H. Victorov, originar din Târgu Ocna, a plecat la Domnul

      de
      Petru Done
      -

      A plecat la Cele Eterne inginerul, omul de afaceri, scriitorul, vizionarul și filantropul Herman Victorov, originar din orașul Târgu Ocna. Pe 9 august avea să împlinească 90 de ani. Trăia în Windsor (Ontario, Canada), dar – scrie publicistul Adrian Graunfels, de la Editura Saga din Israel – a avut o carieră plină de aventuri și cotituri spectaculoase. „A traversat, ca adolescent – precizează Graunfels -, împreună cu familia sa, anii de antisemitism și marele pogrom de la Iași, evenimente pe care le descrie cu exactitate și o deosebită emoție în cartea sa autobiografică «Sub aripa neagră a războiului» (Maple Red Publising House, Toronto, 2014. Coautor Mihaela Victoria Ignat)”.

      În anul 1975 a emigrat în Israel, iar în 1984 a plecat în Canada, unde a fondat Technophar Equipment and Services Ltd, companie producătoare de mașini pentru capsule din gelatină folosite în industria farmaceutică. Dar a investit și în România, la Odorheiu Secuiesc și Cornu.

      A scris cărți, a apărut în programe televizate și în ultimii ani a sponsorizat și Editura Saga, pentru a întreține vie cultura de limbă română din Israel. În iulie 2005 – citim în recentul „Dicționar al oamenilor de seamă – Târgu Ocna” publicat de Corneliu Stoica – a suportat cheltuielile necesare montării de noi conducte de gaze și de apă rupte de inundații pe valea Trotușului. Pentru acest gest, Herman Victorov a fost declarat cetățean de onoare al orașului Târgu Ocna.

      „Deși se apropia de vârsta de 90 de ani – mai spune Adrian Graunfels – dorea mult să revină în țară pentru conferințe și lansarea cărții sale autobiografice”. La începutul cărții „Sub aripa neagră a războiului” autorul povestește despre copilăria lui în Târgu Ocna (cartea poate fi achiziționată și online de la Librăria „Mihai Eminescu”).

      Poliția în acțiune

        de
        Deșteptarea
        -

        Dosar penal pentru conducere fără permis

        La data de 01 mai a.c, poliţiştii din cadrul Serviciului Rutier au depistat, în localitatea Onişcani, un bărbat de 45 de ani, din Bucureşti, în timp ce conducea un autoturism cu viteza de 102 km/h.
        Din verficări, s-a stabilit că bărbatul avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
        Poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul având acest drept suspendat.

        A refuzat testarea cu aparatul alcooltest

        Polițiștii Biroului Rutier Bacău au depistat pe raza aceleiași localități, un tânăr de 27 de ani, din judeţul Galaţi, în timp ce conducea un autoturism pe Calea Mărăşeşti, pe sensul opus de mers.
        Întrucât emana halenă alcoolică, i s-a solicitat testarea cu aparatul alcooltest, însă tânărul a refuzat. Totodată, acesta a refuzat şi recoltarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
        Poliţiştii au întocmit un dosar penal pentru comiterea infracţiunii de refuz de recoltare de mostre biologice de sânge.

        Cercetat penal de poliţişti pentru conducere sub influenţa alcoolului

        La data de 02 mai a.c, o patrulă mixtă, formată din poliţist şi jandarm au depistat, în flagrant delict, un bărbat de 54 de ani, din Bacău, în timp ce conducea un autoturism, pe raza comunei Vultureni, aflându-se sub influenţa alcoolului.
        Conducătorul auto în cauză a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.
        Din verificări s-a stabilit că, autoturismul avea inspecţia tehnică periodică expirată şi nu deţinea poliţă de asigurare de răspundere civilă obligatorie, fapt pentru care conducătorul auto a fost sancţionat contravenţional cu amendă în valoare de 3175 de lei şi i s-au reţinut certificatul de înmatriculare şi plăcuţele cu numerele de înmatriculare.
        Poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe.

        A furat un autoturism şi l-a condus băut şi fără permis

          de
          Comunicat de presa
          -

          Polițiștii au depistat în flagrant delict, un bărbat din comuna Dămieneşti, bănuit că ar fi sustras un autoturism. Acesta este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt în scop de folosință, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului și conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

          La data de 01 mai a.c., polițiștii din cadrul Secției 6 Poliție Rurală Traian au depistat în trafic, pe raza comunei Dămieneşti, un autoturism condus de un bărbat de 34 de ani, din localitate.

          Întrucât emana halenă alcoolică, conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 1,29 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital, unde i s-au recoltat mostre biologice în vederea stabilirii, cu exactitate, a alcoolemiei.

          De asemenea, în urma verificărilor, polițiștii au stabilit că bărbatul în cauză nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule şi ar fi sustras autovehiculul din faţa unui magazin din comună.

          În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt în scop de folosință, conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

          Bărbatul a fost reţinut pentru 24 de ore.

          VIDEO: Șofer pe contrasens, la un pas de accident

            de
            Deșteptarea
            -

            Un accident frontal a fost evitat „la mustață”, dupa ce un șofer imprudent a pătruns pe contrasens și a rulat de la Policlinica Veche până la Stadion pe banda greșită. Acolo mașina pe care o conducea era să se ciocnească de un autoturism care circula regulamentar.

            Incidentul a fost suprins de o camera video amplasata la bordul unei mașini.

            Video: Alexandru Nicu Fânaru.

            Accident la Traian cu 2 răniți

              de
              Deșteptarea
              -
              FOTO: Marian Comănescu

              Un autoturism s-a răsturnat pe DN 2 F Bacău – Vaslui, în apropiere de localitatea Traian, în jurul orei 17.30.

              În urma accidentului, două persoane au suferit răni ușoare.

              FOTO: Marian Comănescu
              FOTO: Marian Comănescu

              La fața locului au sosit Poliția Rutieră și Ambulanța.

              O lume mai bună

              de
              Deșteptarea
              -

              Toți oamenii își doresc la un moment dat în viața lor o lume mai bună în care să trăiască. Dar nu fac nimic pentru asta.

              Păi, ce ar fi de făcut, cum ar trebui să rezolvăm acest aspect? Răspunsul căutat este foarte evident, ba chiar este atât de evident încât nu îl vedem, de cele mai multe ori, suntem ”orbi” în fața lui, din cauză că ne-am obișnuit să ne plângem că ne dorim ceva inaccesibil, că avem un obiectiv pe care nu-l putem atinge, că vrem un ceva intangibil, cum s-ar zice. Apoi ieșim repede din starea de căutare și revenim la monotonie, la zona noastră de confort, și renunțăm să mai încercăm, ori pur și simplu ne păcălim singuri, cu vorbele proprii, ne punem singuri piedici sau ne mințim singuri.

              Și, totuși, ce e de făcut să depășim acest prag? Ce trebuie să facem? Cum? Care este ”de ce”-ul nostru, acel ”de ce” la care să avem un răspuns venit din interiorul sufletului? Aceste întrebări, dacă ni le adresăm, sunt bune călăuze către lumină, către reușită.

              De exemplu, să spunem că ne dorim să avem un Pământ frumos, vrem ca locul în care trăim să fie mai curat, mai plin de flori și de copaci roditori. Mai ”verde”, într-un cuvânt. De ce? Pentru a avea sănătate, deoarece copacii ne dau oxigenul esențial pentru a respira. Așadar, înseamnă că trebuie să luăm măsurile necesare. Începem prin a găsi oamenii potriviți, care își doresc același lucru ca și noi. Apoi începem reciclarea deșeurilor și plantarea copacilor, florilor, pentru că ele ne dau nouă viaț, în schimbul atenției noastre. Ajutând planeta să fie mai verde, noi devenim mai sănătoși, bolile dispar și astfel ne putem întoarce la realitatea vieții pe care ne-o dorim.

              Clipa aceasta de ”iluminare” e practic momentul perfect să începem construcția fiecărui palier al lumii noastre, exact așa cum ne dorim noi ca el să fie. Să începem să aducem la viață ”Utopia”, acel loc bun, magic, care momentan este inexistent, un loc ce va urma să fie noua  noastră lume, mai bună, în care noi începem cu eliminarea greșelilor comise până acum și concepem ceva cu totul nou – O lume mai bună în care cu toții ne iubim și luptăm pentru bunăstarea planetei noastre! O lume perfectă creată de imperfecți ce iubesc natura și luptă împreună! Vrei să faci parte și tu din lumea noastră mai bună?

              Maria-Alexandra Vaman, 12 ani, elevă în clasa a VI-a A, la Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran”, membră a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Bacău

              Bacăul a ieșit, oficial, de sub restricțiile cauzate de depășirea procentului de 3 la mie

                de
                Răzvan Bibire
                -

                La două săptămâni după ce a scăzut rata de incidență sub 3 la mie, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) a decis, astăzi, să scoată municipiul Bacău de sub restricții.

                Aceasta înseamnă că se pot deschide restaurantele la interior, precum și cinematografele și teatrele.

                În ședința de astăzi, CJSU a aprobat lista cu clasarea localităților pe baza procentului de bolnavi COVID din fiecare localitate.

                Conform DSP, municipiul Bacău are o rată de incidență de 1,36 la mie, în vreme ce media pe județ este de 1,02 la mie.

                Tot DSP a comunicat că ieri, 1 mai, erau 171 de pacienți internați în spitale, față de 294 la data de 1 aprilie.

                Încă n-am obosit

                de
                Carmen Mihalache
                -

                Am de multă vreme o constantă nedumerire, de care nu-i chip să scap: de ce oare românii se află într-un război permanent cu propriile valori ? Cu acelea din România, vreau să zic. Pentru că, mai întotdeauna se întâmplă la fel, cum cineva ridică mai sus puţin capul, cum să grăbesc o mulţime de mititei să-i dea în el, să-l coboare și să-l denigreze cu orice preţ. Contestația e sportul preferat al nației. Cei care se bucură de succes, într-un domeniu sau altul, plătesc scump lucrul acesta, nu li se iartă că s-au rupt de pluton. Sunt urmăriţi, tracasaţi, hărţuiţi, şi li se pun în cârcă tot soiul de lucruri reprobabile, de vini imaginare. Ca sa aibă motive de satisfacție, să jublileze gloata de mediocri și submediocri care se ocupă cu nivelările, pentru că ei suferă de rău de înălțime.

                Nu prea avem de-a face cu excelența în niciun domeniu, în schimb suntem maeștri în arta dezbinării, în invidie, ranchiună, mașinațiuni, jocuri sordide de culise, răfuieli, reglări de conturi etc.e. Dincolo de chestiunea cu valorile, mai delicată şi complexă ca fenomen (se pare că nu reuşim decât în eşec, după cum spunea un filosof ) şi în planul vieţii comune, obişnuite, românii manifestă o adevărată fobie faţă de tot ce-i românesc. Snobismul ne omoară, strâmbatul din nas, uitatul de sus, în mod superior, fandoselile, fiţele făcând casă bună cu el. Snobismul de proastă calitate, însă, acompaniat de arţag, pentru că există şi un snobism care te împinge înainte, fiind un factor de progres, de civilizaţie. Cei care voiau să-i imite pe nobili (de aici vine originea cuvântului) i-au cam maimuţărit pe aceştia la început, dar, în timp, s-au petrecut și nişte schimbări reale în viața lor.

                Adică şi-au cizelat manierele, s-au îmbrăcat elegant, precum aristocraţii, şi-au făcut case mari și aspectuoase, au deschis saloane pentru mondenităţi, au cumpărat opere de artă, în fine, au evoluat, aspirând către ceva mai înalt. Pe când snobii de tip nou nu-s decât nişte parveniţi cu ifose, niște penibili imitatori. Pe dinăuntru fiind goi, se agață doar de aparențe, sunt egolatri, narcisiști și au un tupeu enorm. Îi vezi și îi auzi lăudându-se cu achiziţiile lor scumpe, cu voiajurile în locuri exotice. Etalează un lux făcut ca să ia ochii celorlalţi, să-i pună în inferioritate. Sunt aroganţi şi dispreţuitori. Sunt semeți câtă vreme le merge bine, iar dacă se schimbă roata și le le merge rău își pierd repede cumpătul. Așa că, mai toți se-mbolnăvesc subit, iar alții pozează în precucernici, în evlavioși, implorând pronia cerească să-i scape de necaz.

                Șmechereală este o altă trăsătură des întâlnită în lumea românescă, la fel superficialitatea, fușereala, treaba făcută de mântuială, dezorganizarea. Când vom ajunge să lăsăm deoparte frazele goale, și neseriozitatea, când vom avea mai multă aderență la valori ? Când vom scăpa de „meningita morală”, de corupție? Ca să mergem împreună spre un bine comun, așa cum a sunat și îndemnul papei Francisc când a venit în vizită în România, în 2019. Îmi stăruie și acum în minte cuvintele acelea simple și calde, dar care sunau atât de melodios, „caminiamo insieme”. Cred că ne trebuie multă voință, unitate, tărie de caracter, dar și realism pragmatic ca să facem asta, schimbând lucrurile în bine. Poate că este o iluzie, dar eu cred că totul este cu putință când dorești ceva cu toată puterea ființei tale. Și mereu aștept, n-am obosit încă, minunea unei schimbări la față. Știu că asta sună naiv, de vină fiind idealismul meu, desigur, dar el mă ferește de uscăciune sufletească, de cinism, așa că nu mă dezic de el și pace.

                Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ne este dăruită tuturor!

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Am ajuns și la Sfintele Paște. Gândul și inima sunt alături de cei dragi de acasă sau aflați cine știe unde, atât de departe și aproape, deopotrivă, de sufletul nostru. Însă mintea zboară și spre virusul care a devenit cap de afiș al vieții publice din întreaga lume, la masca cu o față albă și una albastră, parte din vestimentația cotidiană.

                  În această stare de alertă și urgență (sau cum o mai fi), devenită subit normalitate, omul gospodar și-a încheiat pregătirile specifice sărbătorilor pascale. Bătrânii noștri au scos din cuptor o pască cu brânză și stafide, un cozonacul cu rahat și nucă, mulțumind lui Dumnezeu și însemnându-se cu semnul sfintei cruci. Multora dintre ei le-a fost greu din cauza vârstei, a bolilor, a lipsurilor, dar nu s-au lăsat. Și ieri și azi, încă se mai simte prin cartiere, zburând pe geam, mireasma sărbătorii, pentru că tradiția rămâne sfântă: nu e Paște fără miros de cozonac și de pască în casă. La unii dintre bunici, care au bucuria sau șansa de-ai avea aproape pe copii, astăzi bate la ușă câte un nepot care „trage” câte o poză cu telefonul, zâmbind bătrânilor, fără a înțelege rostul agitației de zilele trecute, pentru că în mintea lor totul poate fi cumpărat. Dar se arată și ei încântați pentru că în ajun de Sfintele Paște, au ajutat acasă la vopsitul ouălor.

                  Pentru adulții a căror viață cotidiană înseamnă muncă într-o companie multinațională sau cine știe unde, mâncărurile au venit decuseară comandate, băuturile cumpărate, iar comenzile de pască și cozonac onorate. O zi, două, libere, sunt cel mai bun pretext pentru odihnă sau o fugă la munte ori la căsuța cumpărată undeva în zonele limitrofe.

                  Oricum, pentru toți va fi a doua sărbătoare pascală cu mască pe chip. Unii ar spune că nu asta contează, ci faptul că suntem sănătoși, spre deosebire de miile de români care au trecut prin coșmarul virusului în această perioadă. Și nu-i poți contrazice. Mai ales dacă te gândești la cei care n-au mai apucat Sfintele Sărbători din acest an.

                  Anul acesta, de Înviere, am învățat (sperăm) că, în noaptea pascală, nu mâncarea și băutura de pe masă sunt importante (le poți avea în orice zi din an), nici programele tv care sunt înțesate încă din ajun cu filme religioase și programe culinare,  nici măcar sutele de mesaje care inundă rețeaua de socializare, majoritatea cu imagini kitschioase având tentă biblică sau umanist-motivațională. Toate astea constituie ambientul amăgitor al unui confort și comodități care par a ne face fericiți. Sigur nu a fost Sfintele Paște asemeni aceluia când slujba religioasă a fost „trăită” exclusiv la televizor sau pe net. Deși unii au ales și acum această formă „safe”.

                  Învierea Domnului din 2021 are o încărcătură spirituală aparte. Se resimte o atmosferă aparte fie și pentru că în ultimul an au avut loc schimbări profunde și subtile în viața noastră, cât n-au reușit digitalizarea și noile tehnologii de două decenii. E vorba de inocularea fricii de cel de lângă noi, de boală și de moarte, pricinuită de pandemie. O desprindere de semenii noștri, care pot fi purtători și transmițători de viruși. Dar și crearea unei dependențe de televizor și internet, forme de comunicare prin intermediul cărora se poate „trăi” slujba de Înviere fără nici un risc.

                  În noaptea pascală, din stradă sau din mașinile autorităților s-au putut vedea pete mari de lumină, brăzdând orașul. Mulți au „îndrăznit” să iasă din case, să participe „pe viu” la slujba religioasă specială. Iar la miezul nopții, mii și mii de suflete s-au regăsit împreună în această legătură tainică și adâncă a credinței, trecând pe străzile pline de viață. A fost noaptea când bisericile au vibrat ca niciodată și dintre zidurile sfintelor lăcașuri s-a răspândit în fiecare casă lumină din Lumina sfântă pe care preoții au împărțit-o tuturor. Și cred că fiecare om, indiferent de profesie, și-a înălțat privirea către cer încercând să deslușească o fărâmă din chipul cuiva drag plecat dintre noi. Unii mai discret, alții mai dezinvolți, dar având în colțul ochiului un strop de lacrimă. Pentru că nu există Sfinte Paște în care să nu plângem fie de bucuria prezenței celor dragi, fie de întristarea lipsei lor sau de dorul celor de departe.

                  Și în acest an, mulți sunt nevoiți să petreacă sfintele sărbători departe de casă. Dar, în Italia, Germania, Spania, Regatul Unit sau cine știe unde, toți au avut inima acasă. Pentru că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ne este dăruită tuturor, dar o trăim fiecare în felul nostru, căci însăși viața e aceeași, dar atât de diferită în sufletul și în mintea noastră.

                  După un an 2020, al tăcerii, cred că ne-am dorit cu toții ca-n noaptea aceasta sfântă să fim liberați de orice grijă și să trăim cu toată ființa tocmai pentru că s-ar putea să fie cel mai frumos Paște al vieții noastre.

                  Să nu uităm că sărbătoarea din anul trecut a fost una sub semnul fricii de boală, de moarte… S-ar putea spune că așa au fost și ucenicii Mântuitorului: temători și fricoși. Da! Sfânta Scriptură ne încredinează de acest fapt. Așa au fost Sfinții Apostoli. După moartea Lui, stăteau ascunși ca nu cumva să fie văzuți și dați pentru a fi judecați și omorâți. S-au temut și când L-au văzut pe Însuși Învățătorul lor, Iisus Hristos, înviat din morți. Dar s-au ridicat. Au înțeles că Învierea nu este un cuvânt, o metaforă sau o iluzie, ci o realitate văzută, palpabilă. Au rămas lângă El pentru că nimeni și nimic nu-i mai ține departe de iubirea sfântă a lui Hristos.

                  Oare noi, astăzi, cum suntem? Ne simțim părtașii iubirii dumnezeiești? O împărtășim? O trăim? Sau e doar un gând în spatele căruia se ascunde aceeași teribilă teamă de boală și de moarte?  

                  Acum ne înfruptăm nu doar din cozonaci sau ouă roșii, ci și din durere. Și nu e durerea de a purta o mască pe chip sau de a păstra distanța socială impusă de pandemie. E durerea că în loc să devenim mai buni și mai empatici, mai milostivi și iubitori, am devenit mai goi lăuntric, mai săraci și mai sceptici.

                  Una peste alta, Sfintele Paște din acest an rămâne și bucuria aprinderii lumânărilor, alături de copii și de nepoți, la mormintele celor trecuți din lumea aceasta. Fie și pentru câteva ceasuri privim mai încrezători. În drumul pe aleile înguste dintre crucile reci, unii au avut bunăvoința și dragostea de a opri și la căpătâiul celor care nu mai pe nimeni și au aprins o lumânare ca mărturisire că le pasă nu doar de sine și familie, ci și de semenii lor.

                  Și astănoapte și astăzi facem fotografii pe care le vom trimite celor rămași în Italia, Spania, Marea Britanie sau cine știe unde, pentru a-i face părtași prin imagini la bucuria smerită de acasă, pentru a-i încuraja să lupte cu toate greutățile acolo unde sunt, pentru că nu i-am uitat. Ne gândim la cei ce plâng în noaptea de Paște, departe de casa și pământul părinților, și care, printre străini, au aprins o căndeluță lângă icoana ce veghează fotografia familiei.

                  Anul acesta trăim o sărbătoare pascală scăldată în mângâierea dorului, în timp ce tăcerea și întunericul, înveșmântate în frica de boală și moarte, s-au topit.

                  Astăzi, libertatea, curajul și prietenia înscrise în sensul sărbătorii de azi renasc. Libertatea de a fi om care știe ce înseamnă jertfa de sine pentru aproapele, libertatea de a vedea în chipul celui de lângă tine o fărâmă din icoana lui Dumnezeu dăruită fiecărui om; curajul de a te strădui să-l înțelegi pe celălălat și curajul de-al accepta, încercând să-i fii model și exemplu prin însuși modul tău de a fi în relație cu lumea aceasta: prietenia, acea legătură fundamentală, definitorie, care unește oamenii unii de alți nu doar în timpul acesta scurt și plin de încercări, ci și dincolo de moarte. Se întâmplă la acest moment sacru ca din lăuntrul omului să tindă spre a ieși la lumină această sămânța deopotrivă a libertății, curajului și prieteniei, pe care Învierea Domnului o hrănește permanent pentru a o vedea înalțată deasupra lutului uman acoperit cu mizeriile sclaviei, fricii și trădării.

                  Rostim cu glas tare „Hristos a înviat!”, mărturisind nu doar un crez, ci și o realitate care devine sursă de energie lăuntrică și dă putere de a răzbi prin încercările acestor timpuri urâcioase și dificile. Pentru că, indiferent de epocă sau context social sau istoric,  Însuși Iisus Hristos Dumnezeu Cuvântul Întrupat rămâne modelul deplin al omului liber, curajos și prieten adevărat.

                  Preot Constantin Gherasim

                  Domnul ne este Înviere!

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  Punct central al istoriei, Învierea Domnului Iisus Hristos, este Evenimentul care marchează, într-un mod profund și definitiv, timpul mântuirii noastre. Sărbătorită în anotimpul care ne dezvăluie frumusețile creației, biruința Vieții asupra morții ne revelează importanța credinței, evidența dragostei și devenirea prin nădejde. Dar și faptul că suntem chemați la a redescoperi ce înseamnă a fi candidați la Înviere.

                  Despre Taina vestitoare a Bucuriei fără de sfârșit, evangheliştii sfinți ne expun faptul că   s-a petrecut în miez de noapte, în zorii celei dintâi zile a săptămânii, după rânduiala iudeilor. În izvorul de lumină al Golgotei, intitulat Locul Căpățânii, treapta de unde începe urcușul spre Cer. Acolo unde pământul tresare, de bucurie, iar îngerii răstoarnă lespezile împovărătoare ale tristeților vieții. Obsedați de ticăloșia falsității, soldații romani se înspăimântă şi fug. Iar femeile mironosiţe, spre revărsatul zorilor, grăbite, obosite de tristețe și înfricoșare, urcă vibrând de singura bucurie rămasă: datoria de a fi purtătoare de mir. Au și o mare neliniște: cine le va prăvăli piatra? Dar, pe lespedea răsturnată, un Înger le surprinde cu întrebarea: De ce căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici! Și cu ale lor buze, arse de setea așteptării, rostesc: Hristos a Înviat! Dar nu au curajul să ducă bunăvestirea ucenicilor dezorientați, la îndemnul Îngerului Învierii, căci o spaimă li se înghemuiește în inimi. Aceea de a nu fi socotite nebune! Tac. Dar vestea izbucnește! Petru aleargă la mormânt și vede giulgiurile puse deoparte. Semn al liniștii ce însoțește Învierea. Și al vindecării de sperjur. Doar Bucurie şi Pace…  darurile sfinte de după anastază.

                  Suntem dinaintea lecției propriei noastre deveniri. Căci, darul cel mare al Învierii, pentru fiecare dintre noi, este împărtășirea cu Domnul. De aceea, rugăciunea adresată Mântuitorului, de ucenicii care se grăbeau pe drumul Emausului este minunată: «Rămâi cu noi, căci este spre seară» (Luca 24.29). Și Domnul nu a plecat! A rămas. Cu noi, Domnul ne este Înviere!

                  Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar

                  Hristos a înviat!

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Băcăuanii au ieșit în număr mare să ia Lumină, după ce anul trecut, autoritățile au impus o serie de restricții. Anul acesta este permisă circulația pe străzi până la ora 5.

                    (Des)pre limba lui Cioran (IV)

                    de
                    Ioan Dănilă
                    -

                    Riscurile… adjectivitei

                    Pare o operaţie simplă să asociezi unui substantiv o însuşire, mai ales când descrierea (unul dintre tiparele textuale, ca să mă exprim în limbajul didactic actual) cere cât mai multe combinaţii de acest fel (boala s-ar numi adjectivită). Şi totuşi, „niciun adjectiv nu se potriveşte perfect. Deci orice adjectiv e criticabil şi rişti folosindu-te de el. Adjectivul presupune o judecată de valoare, o interpretare. Ar trebui folosit cu moderaţie. Abuzul de adjective e propriu autorilor de proastă calitate”. „Pentru Quintilian, o frază în care abundă adjectivele evocă o armată în care fiecare soldat ar fi urmat de propriul lui valet.” Un scriitor de talent ştie să le drămuiască: „Sistemul celor trei adjective la Proust, care par să se anuleze şi care în realitate se completează. Un exemplu dintr-o sută, dintr-o mie: ironia Dlui de Charlus este caracterizată ca «amară, dogmatică şi exasperată»”. Cel ce ne-a lăsat „În căutarea timpului pierdut” e un performer: „Am citit într-un interviu al unui profesor sovietic de stilistică (conduce o şcoală de scriitori) că doar un geniu are dreptul să folosească «trei adjective la rând». Are dreptate… În principiu, nu le îngăduie elevilor săi să folosească decât unul”. Nici în lucrările de specialitate nu e permis orice: „Deschid un volum masiv dintr-o gramatică savantă şi cad peste această expresie fără noimă: «fiinţaţiune adjectivoasă» [în original, «étance adjectiveuse»]. Închid pe loc volumul”.

                    Ne aflăm în faţa unui evaluator: „Zece zile după operaţia la picior, i-am spus chirurgului că mă tem de o infecţie. Îmi scoate pansamentul şi-mi răspunde pe un ton de reproş şi de triumf: «Degetul dumitale e valabil». Un deget valabil. După adjective ar trebui să-i judecăm pe oameni”. Alteori particularizează: „Minunată seară petrecută ieri cu Sam şi cu Suzanne. Dacă adjectivul «nobil» are un sens, atunci i se potriveşte lui Sam, e făcut pentru el”. „Nu toată lumea are privilegiul unei copilării nefericite. A mea a fost mai mult decât fericită: desăvârşită. Nu găsesc un adjectiv mai bun care să exprime ce a fost sublim în ea, cea a fost triumfal până şi în spaimele ei.”

                    Nici cu adverbul nu e uşor

                    Parte de vorbire de rangul al doilea în raport cu adjectivul, adverbul serveşte la a nuanţa acţiunile exprimate de verbe. Pentru un scriitor, există norme tacite: „În materie de proză, nu există nicio regulă; ba da, să fii zgârcit cu adverbele”. Nu toţi reuşesc: „X. Stilul lui: cascadă de adverbe. Ce tic mizerabil! De-ar putea să nu folosească nici unul sau măcar să nu abuzeze de ele, ar fi agreabil de citit. Numai că prea a frecventat în tinereţe autori care se bat cu pumnul în piept”. „Tocmai am terminat Jurnalul lui Bloy […]. Ca scriitor este, uneori, extraordinar – în invectivă, evident. Ce păcat că nu şi-a ţinut în frâu adverbele! Cel mai adesea sunt inutile sau insuportabile.”

                    „Mama mi-a spus că noi nu mai suntem oameni”

                    de
                    Ion Fercu
                    -

                    „Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor»…” (Ieremia, 17:5).

                    Debuta Săptămâna Mare în noaptea de duminică spre luni, când, pe ecranul celebrei Academy Awards, la Gala Oscar, erau derulate secvențe din documentarul „Colectiv”, filmul care sintetizează tragic-elevat drama celor care-au murit într-un nenorocit incendiu căruia oficialitățile nu i-au găsit încă vinovații. M-a cutremurat gândul unui doctor ATI care, în una dintre aceste secvențe vizionate de milioane de oameni, a rostit ceva memorabil, tragic, niște vorbe pe care nici în varianta celui mai pesimist existențialism nu le găsești: „Mama mi-a spus că noi nu mai suntem oameni”. Sunt vizate în acest Strigăt autoritățile, care ne abuzează fără pauză, dar, după ce Nietzsche ne-a spus că ,,statul este cel mai rece dintre toți monștrii reci” („Așa grăit-a Zarathustra”), poate că discursul managerial otrăvit al statului nu mai este o surpriză. Mărturisirea doctoriței ATI ne aduce aminte de faptul că statul nu este o entitate locuită de abstract, ci de ființe care, inițial, erau oameni, nu atomi devastatori care compun acest monstru.

                    Din păcate, statul nostru, devenit nu doar pe alocuri monstru, a infectat și caracterele multora dintre pigmeii jilțurilor, inși care, temporar și întâmplător, trezindu-se aleși prin nu știu ce sătuc, țin să ne argumenteze cât de ușor este să devii non-om. Tot felul de analfabeți, curvari, corupți și ipocriți, care-și trădează religia originară, familia și prietenii, sărind ca țânțarii turbați dintr-o înjghebare politică în alta, legitimează zisa din „Colectiv”: „Mama mi-a spus că noi nu mai suntem oameni”.

                    Înainte de a muri, mama mea, care se amuza mereu știind că-mi era teamă doar de un animal pe care îl puteam întâlni foarte rar, mi-a spus ceva cutremurător: „Mamă, să ai grijă! Să te ferești de oameni!” Vorbele doctoriței din film mi-au amintit de cele ale mamei. Și mama îmi spunea cât de mult este întinsă pecinginea pe sufletele multor oameni.

                    Fusesem avertizați de „Asinaria” poetului latin Plaut (195 Î.Ch.), prin acel aforism istoric – „Lupus est homo homini, non homo, quom qualis sit non novit” – de faptul că omul este inamicul omului și că ororile cele mai mari de pe din ce în ce mai inospitaliera noastră Terra nu sunt săvârșite de animale, ci de oameni. Au venit apoi tot felul de avertismente pe această temă. Cel al lui Thomas Hobbes este de referință: „Când doi sau mai mulți oameni au același scop, aceștia devin dușmani și fiecare caută să-l distrugă pe celălalt; ei nu găsesc o plăcere nici în a se întovărăși, că fiecare așteaptă ca și celălalt să-l prețuiască la fel de mult cum se prețuiește el însuși, iar disprețul sau lipsa de apreciere apar drept motive de conflict” (apud Emanuel-Mihail Socaciu, Iași, ,,Filosofia politică a lui Thomas Hobbes”, Editura Polirom, 2001). „Fraternitatea linșorilor” (Jean-Paul Sartre) a coborât sfidător, din doctrina existențialiștilor, printre noi.  Zilele acestea voi merge din nou la mormântul părinților mei. Îi voi mărturisi mamei că n-am știut, într-o viață deja lungă, să-i ascult sfatul. Mi-am apropiat chiar și oameni pe care i-am crezut prieteni. Cu unii m-am înșelat crunt. Nu pot uita comportamentul lor, dar i-am iertat. Îi voi mai spune despre o altă zisă a lui Sartre, cea despre care ea, probabil, nu a auzit: „Suntem responsabili pentru lucrurile pe care nu le-am ştiut evita”. Eu sunt responsabil și pentru oamenii pe care nu i-am putut evita. Îmi duc povara. Cu atât mai mult cu cât fusesem avertizat și… biblic: „Nu va mai încredeţi dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?” (Isaia, 2.22)… „Aşa vorbeşte Domnul: «Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor»….” (Ieremia, 17:5).

                    † DUMINICA a 5-a a Paştelui

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Evanghelia duminicii a 5-a a Paștelui relatează înţelesul relaţiei vitale pe care Isus Cristos înviat a instaurat-o cu fiecare ucenic, folosind imaginea viţei care face ca mlădiţele ei să aducă roade. Transformată în alegorie, metafora viţei dătătoare de viaţă permite exprimarea întregului proces de rodire în care mlădiţa este prezentată ca beneficiara unei iniţiative conjugate a lui Isus Cristos şi a Tatălui. Cuvântul Tatălui, revelat prin Fiul, este acel „germen de viaţă” înrădăcinat în fiecare ucenic care trebuie să rodească, mai precis să se concretizeze în atitudini care să-l caracterizeze drept ucenic al lui Isus Cristos.

                    Care sunt mlădiţele care nu aduc rod? Sunt persoanele atât de preocupate de ceilalţi, încât nu mai au timp să-şi reconsidere propria poziţie, să-şi verifice din când în când propria rodnicie. Şi deşi nu aduc rod, continuă să-şi tragă seva din aceeaşi rădăcină a Bisericii, din unica viţă de vie. Poartă masca celor mai buni fii ai Bisericii, dar nu constituie în realitate decât o povară şi o ruşine, un exemplu viu al degradării şi degenerării falsei religiozităţi şi al mediocrităţii într-un mod de a fi.Cine nu aduce rod, îi lipseşte şi pe alţii de rodul la care au drept şi care trebuie să le fie destinat. Adică, nu mai este o chestiune strict personală. Suntem în context comunitar. Viaţa spirituală a fiecăruia nu determină un circuit intimist, ci o reţea de coresponsabilitate.

                    Acolo unde există mlădiţe roditoare, creştini autentici, acolo pot respira şi trăi şi alţi oameni, se pot desfăşura şi pot crede în Dumnezeu, pentru că le oferă în dar asemenea fructe coapte ale unei vieţi consecvente de creştin. Roade producem când ne pasă unii de alţii, când ne respectăm reciproc, când prezenţa noastră aduce bucurie, pace, când încurajăm.

                    Sunt atâtea ocazii şi căi prin care putem aduce roade bogate. Oare noi de ce preferăm totuşi altceva? Ce fel de mlădiţă sunt eu? Nu cumva sperăm în zadar că vom prinde timpul culesului? Dacă chiar azi vine timpul culesului în cazul nostru, cu ce roade ne va găsi?

                    Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

                    10 reguli pentru pentru masa pascală

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    Medicul Tudor Ciuhodaru spune că moderaţia ar trebui să fie cheia alimentaţiei şi de sărbatorile pascale. El a scris pe pagina sa de Facebook câteva reguli pentru masa de Paște:

                    1. Nu daţi startul la mese copioase chiar de la 12 noaptea sau imediat dupa slujbă. Aşteptaţi măcar până dimineaţă sau mai bine până la orele prânzului.

                    2. Alimentele trebuie introduse treptat. Puteţi începe cu friptură de miel, precedată eventual de o salată de crudităţi, asociată unei garnituri de legume făcute la grătar, urmată de o felie de ananas crud, nu din conservă, pentru a vă facilita digestia. Cei care au postit trebuie să reia cu prudenţă alimentaţia normală începand cu brânzeturi, legume, fructe şi carne de pasăre, urmate de cantităţi mici de ciorbă şi drob.

                    3. Fiecare masă trebuie să conţină un singur aliment ,,concentrat”. Consideraţi ,,concentrat” tot ce nu e fruct sau legumă, aşa că friptura, drobul, sarmalele se vor consuma separat, nefiind recomandate nici măcar amestecurile de friptură cu ouă sau al cărnii de miel cu cartofii şi nici consumul de dulciuri sau fructe imediat după masă.

                    4. Asiguraţi o pauză de cel puţin jumătate de oră între felurile de mâncare pentru a evita atât senzatia de suprasaturaţie cât şi sindroamele dispeptice.

                    5. Indiferent de starea de sănătate alcoolul trebuie băut cu prudenţă putând, mai ales în asociere cu mancarea grasă, duce la pancreatite, ulcere, hemoragii digestive, colici biliare.

                    6. Precauţii speciale trebuie avute în vedere la cei cu afecţiuni digestive, metabolice
                    sau cardiace, ce trebuie să respecte regimul igienodietetic (fără dulciuri, sare etc) şi medicamentos.

                    7. Pacienţii cu afecţiuni metabolice (diabet) vor respecta indicaţiile terapeutice pentru că, în caz contrar, decompensarile pot fi grave, mergând până la comă.

                    8. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (hipertensiune, insuficienţă cardiacă, cardiopatii ischemice) vor fi atenţi la excesul de sare şi grasimi. Orice durere precordială cu durata de peste 3-5 minute indică susipiciunea unui sindrom coronarian acut ce necesită prezentare urgentă la spital.

                    9. Cei cunoscuţi cu alergii alimentare vor avea grijă la tipurile produselor consumate, vor avea la ei medicaţia de urgenţă şi se vor prezenta la spital în cazul erupţiilor pruriginoase asociate tulburarilor respiratorii.

                    10. Nu întrerupeţi medicaţia cronică pentru a manca sau bea în exces.

                    Rețineți:

                    1. Când mergem la spital? Nu ignoraţi apariţia simptomelor digestive precum greaţă, vărsături, dureri abdominale, tulburări de tranzit, a febrei sau frisoanelor sau a celor cardiace ce includ dureri precordiale, palpitaţii, cefalee, vertij şi nu temporizaţi prezentarea la consult…

                    2. Excesul caloric va creea suficiente probleme celor care ţin la siluetă. Încercaţi să înlocuiţi carnea, dulciurile şi grasimile cu salate şi fructe şi rezervaţi timp pentru plimbari în aer liber sau sport sau veţi fi nevoiţi sau nevoite să vă luptaţi mai târziu cu kilogramele dobândite în aceste zile.

                    3. Oare când vor adopta legea Ciuhodaru privind introducerea educație (inclusiv noțiuni de prim ajutor și educație nutrițională) pentru sănătate de care să beneficieze toți românii?!

                    1...1.7201.7211.722...5.933Pagina 1.721 din 5.933

                    ULTIMELE ȘTIRI