Punct central al istoriei, Învierea Domnului Iisus Hristos, este Evenimentul care marchează, într-un mod profund și definitiv, timpul mântuirii noastre. Sărbătorită în anotimpul care ne dezvăluie frumusețile creației, biruința Vieții asupra morții ne revelează importanța credinței, evidența dragostei și devenirea prin nădejde. Dar și faptul că suntem chemați la a redescoperi ce înseamnă a fi candidați la Înviere.

Despre Taina vestitoare a Bucuriei fără de sfârșit, evangheliştii sfinți ne expun faptul că   s-a petrecut în miez de noapte, în zorii celei dintâi zile a săptămânii, după rânduiala iudeilor. În izvorul de lumină al Golgotei, intitulat Locul Căpățânii, treapta de unde începe urcușul spre Cer. Acolo unde pământul tresare, de bucurie, iar îngerii răstoarnă lespezile împovărătoare ale tristeților vieții. Obsedați de ticăloșia falsității, soldații romani se înspăimântă şi fug. Iar femeile mironosiţe, spre revărsatul zorilor, grăbite, obosite de tristețe și înfricoșare, urcă vibrând de singura bucurie rămasă: datoria de a fi purtătoare de mir. Au și o mare neliniște: cine le va prăvăli piatra? Dar, pe lespedea răsturnată, un Înger le surprinde cu întrebarea: De ce căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici! Și cu ale lor buze, arse de setea așteptării, rostesc: Hristos a Înviat! Dar nu au curajul să ducă bunăvestirea ucenicilor dezorientați, la îndemnul Îngerului Învierii, căci o spaimă li se înghemuiește în inimi. Aceea de a nu fi socotite nebune! Tac. Dar vestea izbucnește! Petru aleargă la mormânt și vede giulgiurile puse deoparte. Semn al liniștii ce însoțește Învierea. Și al vindecării de sperjur. Doar Bucurie şi Pace…  darurile sfinte de după anastază.

Suntem dinaintea lecției propriei noastre deveniri. Căci, darul cel mare al Învierii, pentru fiecare dintre noi, este împărtășirea cu Domnul. De aceea, rugăciunea adresată Mântuitorului, de ucenicii care se grăbeau pe drumul Emausului este minunată: «Rămâi cu noi, căci este spre seară» (Luca 24.29). Și Domnul nu a plecat! A rămas. Cu noi, Domnul ne este Înviere!

Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar



PUBLICITATE