sâmbătă, 20 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 71

An Exclusive Interview with the Writer Ovidiu Genaru: Contemporary with August 23, 1944 – Memories of the “Armistice”

Mr. Ovidiu Genaru, thank you for welcoming me into your creative space, this intimate universe where so many of your works were born. Our conversation revives an idea I’ve held since the pandemic: the desire to recover fragments of local history that official archives often overlook. I invite you, therefore, to what I call a “Therapy with and about Memories”—memories of Bacău as it once was, whether in the interwar or postwar period, and memories of the defining moments in Romania’s history that you personally witnessed. We also hope to explore the deeper meanings of history, which, I believe, reveal themselves only in connection with Truth and Human Virtues.

You were born in Bacău on November 10, 1934, in a Romania that was still a monarchy, yet already moving toward authoritarianism, dictatorship, and eventually totalitarianism. A quick internet search shows that the only historical event of note on that date in Romania is… your own birth: the birth of the poet, writer, and prose author Ovidiu Bibire-Genaru.

Ovidiu Genaru: Really? I had no idea! (laughs) This introduction is a bit intimidating because it’s so grand in scale. I must calibrate my memories to a much smaller scale—down to the room we’re sitting in now. After all, grand history is nothing but the sum of smaller histories, whether personal or communal. They are just as important, and often more enduring than grand history. The past is always shifting, unpredictable, and we are, in the end, the sum of our own memories.

– You lived through many pivotal moments in 20th-century Romania. Since we are approaching the anniversary of the day Romania “switched sides” in World War II, what do you remember about August 23, 1944?

– I was ten years old at the time… you realize it’s been 81 years since those events that reshaped Romania’s history. Yes, I remember that period vividly. The Russians had their front in northern Moldavia, where they paused for a while, but after August 20, the front was broken. Panic swept through our street… all the families were preparing to flee, and we did the same. We decided to head to Bucharest to escape the Russians. That night, my mother, my older brother, and I packed a few essentials into blankets and rugs, hid the most valuable things in the cellar, spoke with a local cart driver named Modrângă, and set out for the train station. There were crowds everywhere, total panic—people screaming, chaos all around. A livestock train was waiting, and we boarded it, leaving for Bucharest.

Near Râmnicu Sărat, the train stopped when the locomotive caught fire, and we got out into a field near a cornfield. The last wagon was a tanker guarded by a German soldier. That evening, the soldier bid farewell and departed westward… probably informed that Russian divisions were approaching.

I still vividly recall the German planes—probably Junkers Ju 88 or 87—bombing Russian tanks advancing on the road. I can still see the smoke rising from tanks hit by bombs from dive-bombing aircraft.

A miracle happened that night: we met my father, who had been stationed behind the front. We didn’t know where he was, and suddenly he appeared near the train. From there, we left with other families toward a military canton the next morning. Along the way, I saw Russian soldiers advancing through the cornfields toward Râmnicu Sărat. For a few hours, I was right on the front line… We were threatened with automatic weapons, forced to lie on the ground, and ordered to hand over our watches, rings, and earrings. Yes, it’s true. These are not stories… “From the Dniester to the Don: give the watch, give the coat.”

That evening, the area was completely occupied by the Red Army. I remember that near where we were—about four or five kilometers away, along a dead-end track—there was a supply train for the officers’ mess, abandoned by the German troops. It contained millions of cigarettes and all kinds of drinks from around the world, barrels full of red wine that we could help ourselves to. From there, we took cigarettes and yeast, which we exchanged for flour through small agreements with local residents—we practiced bartering. For almost two weeks, while we stayed at that canton, we ate only what we could find along the railway: corn, polenta, or, more rarely, bread.

We returned to Bacău after a long journey, with many stops, on an open freight train used for transporting planks and timber… We braved the rain, dozed wherever we could, saw numerous burned-out stations, and eventually made it back to our home on Ardealului Street. Only the lightbulbs had been stolen; everything else, our meager possessions, remained intact in a city occupied by the Russians.

– What was Bacău like during your childhood?

– My childhood Bacău was a simple market town, a commune full of “mud and corn stalks,” a “Jewish market full of huts,” as Bacovia said. My earliest memories are of the kindergarten on Banca Națională Street. I remember my teacher, Mrs. Grebenea; the great novelist George Bălăiță, my classmate in both kindergarten and high school; my years at Primary School No. 2 (today Al. I. Cuza); the special atmosphere during religious and national holidays; St. George’s Day; the willow branches at the gates; Santa Claus; the moment when part of the Ferdinand High School Library was burned by the communists; and Valea lui Ifrim, our favorite little sledding hill…

I am a man of the neighborhood, having grown up in a modest house on Ardealului Street, as it is still called today, in a family with limited financial means, working hard to pay rent and put bread on the table.

– The events of August 23, 1944, marked a profound change in Romanian society. In less than four years, virtually every aspect of Romania’s political, economic, constitutional, and cultural landscape had transformed. Your adolescence coincided with the Stalinization of our country. Were you aware of these deep changes? Did they affect your life in any way?

– Yes, of course, we felt it. Our family was persecuted. My older brother read a magazine called Signal, beautifully illustrated, published by the Germans. It was a political propaganda magazine, warning that the Stalinist kolkhoz system would bring famine—which indeed happened between 1947 and 1949. After the war, we encountered the new order: I worked at the poor people’s canteen for a bowl of pea soup, everything was rationed, while our trains departed east loaded with the earth’s wealth. A friend who recently returned from the CIS told me that the Russians still have stockpiles of the timber they took from us, stored in lakes… For today’s generations, the poverty of that time is unimaginable, and the abundance we see now is unprecedented in Romanian history—but it is built on debt. Returning to my own experience: yes, we suffered. My brother was imprisoned. I did not have a good record; I wasn’t a party member. But no one forbade me from writing, from playing sports, from having friends…

– After 1948, for 41 years, August 23 became Romania’s National Day. Initially, it celebrated “the liberation of Romania by the glorious Soviet Army.” Gradually, the original meaning was lost: the “anti-fascist armed insurrection” became the “national and social liberation revolution, anti-fascist and anti-imperialist,” and the August 23 holiday was co-opted by the communists to mark “the progress of communism” and to honor the “beloved leaders.” Attendance was almost compulsory. Did you ever find anything sincere or authentic in these orchestrated celebrations?

– It is said that at the first anniversary of August 23, in 1945, the main portraits on display were those of King Michael I, the Soviet leader Joseph Stalin, American President Harry Truman, and British Prime Minister Winston Churchill. The following year, the two Anglo-American leaders disappeared from the display, and by 1948 even King Michael was gone. I, of course, took part in organizing these demonstrations. I participated with my high school gymnastics team, climbing onto trucks… I remember the floats, the patriotic guards, and the workers called to march through the city center. We would gather near the park, marching in place for a while, then practicing the parade step. The events in our city were meager. Everything was for show. No, there was nothing sincere in this pageantry—no one truly believed in it. On the contrary, I heard many people cursing… (laughs). But you had to be there; otherwise… it wasn’t acceptable.

– Still, it must be said that after 1950, Bacău underwent a profound transformation, reaching unprecedented levels of population growth and cultural and economic development. You witnessed the city’s transition from the “Jewish market town” to the heavily industrialized city of the 1970s and ’80s.

– Yes, indeed, Bacău developed enormously during that period. Almost every economic and industrial sector was present in the cities of Bacău, Onești, and Comănești: aviation, industrial valves, petroleum extraction and processing, wood processing, the textile industry, poultry farming, Letea, and more. It seems incredible, but it was true. At one point, we were the leading economic power in Moldova and the sixth nationwide… a county rich in natural resources. Then… it was all plundered…

– We live in an age of post-truth, an era in which humanity externalizes its own historical memory onto digital media. How do you perceive the way younger generations relate to the idea of homeland, historical culture, and national celebration? Have we come to live and fight only for ourselves, selfishly, or do we still find reasons for cohesion?

– These devices—if we forget them at home, we feel lost; I mean our phones—have changed part of the world… nothing is the same. Direct human contact has been replaced by virtual forms of information transmission… a text message, an email… and this profoundly affects our ability to communicate, to socialize. They are said to be made for communication, but it is false communication. It is communication without emotion, without the joy of looking at another person… The reality we live in is no longer communal, no longer social; there is no longer a sense of togetherness. The changes are so profound that they alter our very human essence… but they didn’t happen suddenly… they were carefully planned, calculated. It is very possible that these concepts you mentioned may no longer hold any meaning for the next generation. It is already happening… We are forced to preserve our own identity, culture, and spirituality. No nation can survive, can endure, outside of its culture, outside of its own historical memory.

– Mr. Ovidiu Genaru, thank you for your time and for sharing these precious memories. They are all the more valuable for their uniqueness within the landscape of local historiography.

Alin Sebastian Popa,
Manager of the “Iulian Antonescu” Museum Complex

Accident feroviar mortal la Asău. O adolescentă de 15 ani a murit

    La data de 27 august a.c., polițiștii Postului de Poliție Transporturi Feroviare Comănești au fost sesizați cu privire la producerea unui accident pe calea ferată, în zona localității Asău.

    Se toarnă placa de suprabetonare la pasajul Domnești-Târg de pe Autostrada A7 (imagini aeriene)

      La Domnești-Târg, pasajul superior peste DN 2 și magistrala de cale ferată prinde contur pe zi ce trece. Tablierul său, lung de aproape 910 metri, se înalță treptat, în timp ce lucrătorii toarnă acum placa de suprabetonare pe deschiderile 1, 2 și 3, pe sensul Bacău – Focșani. Cofrările și armările continuă pentru restul deschiderilor, pregătind următoarele etape ale construcției.

      Acest pasaj face parte din Lotul 2 al Autostrăzii A7 Focșani – Bacău, un tronson de 38,78 km, unde antreprenorii de la SPEDITION UMB SRL, SA&PE CONSTRUCT SRL și TEHNOSTRADE SRL lucrează de la începutul lui mai 2023. Cu un ritm constant, șantierul a ajuns la 55% stadiu fizic, iar investiția totală depășește 2,4 miliarde de lei, finanțată prin fonduri europene din PNRR.

      Privind din aer, lucrările par orchestrate cu precizie, fiecare cofraj și fiecare bară de armătură așezată la locul ei, pregătind viitorul pasaj care va lega mai bine Moldova de restul țării. Autostrada A7 devine astfel mai mult decât un drum: un simbol al conectivității și progresului.

      Video: DRDP Iași

      CHILDREN’S EYES AND THE NEW SCHOOL YEAR


      Interview with Dr. Oana Chelaru Postolache, Senior Ophthalmologist, Gauss Eye Clinic

      Reporter: Doctor, the beginning of the school year is always an emotional moment for children and parents alike. Why should we also think about eye health at this time?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: It’s very important, because good vision is the foundation of any learning process. If a child cannot see the blackboard properly or gets tired quickly while reading, he or she will struggle not only at school but also in daily life. In recent years, we’ve seen a worrying rise in childhood myopia, one of the main causes being excessive screen time – phones, tablets, laptops.


      GADGETS AND CHILDREN’S EYES

      Reporter: So technology is really affecting kids?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: Yes, because children’s eyes are not built to stay focused on screens for hours on end. Apart from fatigue, they may experience headaches, blurred vision, dry eyes, or even sleep disturbances. That’s why I recommend parents use the 20-20-20 rule: every 20 minutes of screen use, the child should look away for 20 seconds at a distance of at least 6 meters.


      NIGHT LENSES – A MODERN SOLUTION FOR CHILDREN

      Reporter: What solutions are available to prevent or correct vision problems in children?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: One of the most modern and effective methods is night lenses, also called orthokeratology lenses. These are special rigid lenses worn only at night, which slow down the progression of myopia. During sleep, they temporarily reshape the cornea in a controlled way, so that in the morning the child removes them and sees perfectly throughout the day without glasses or contact lenses.

      The advantages are many: the child is free from glasses during the day, can play sports or do other activities without restrictions, and studies show these lenses can significantly slow down myopia. They are safe as long as hygiene rules and regular check-ups are respected.


      MIYOSMART LENSES – DESIGNED TO SLOW MYOPIA

      Reporter: We’ve been hearing more and more about MiYOSMART lenses. What are they?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: MiYOSMART lenses are an innovation in pediatric ophthalmology and an alternative to night contact lenses. They look like regular eyeglass lenses but are designed especially for children with myopia. Their unique technology not only corrects vision but also slows myopia progression – which is extremely important, since untreated or advanced myopia can cause serious problems in adulthood.

      They are easy to wear, safe, and often preferred by parents because they don’t require the adjustment period that contact lenses do.


      THE DIFFERENCE BETWEEN REGULAR GLASSES AND MODERN SOLUTIONS

      Reporter: Many parents wonder: why choose night lenses or MiYOSMART instead of regular glasses?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: Regular glasses correct vision at the moment but do not influence the course of myopia. The child sees better, but the diopters continue to increase over time. Night lenses and MiYOSMART, on the other hand, have a dual role: they correct vision and slow disease progression. That makes a real difference in the long run, because a child with low myopia has a much greater chance of becoming an adult without major eye complications.


      OUTDOOR ACTIVITIES AND MYOPIA PREVENTION

      Reporter: Besides check-ups and lenses, are there simple things parents can do at home for their children’s eye health?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: Yes, absolutely. A key factor is spending time outdoors. Studies show that two hours of daily outdoor activity can significantly reduce the risk of developing or worsening myopia. Natural light has a protective role, and looking into the distance relaxes the eyes. That’s why I encourage parents to promote walks, playtime in the park, cycling – any activity that gets children away from screens.


      THE IMPORTANCE OF REGULAR CHECK-UPS

      Reporter: What do you recommend parents do at the start of the school year?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: Don’t leave the eye exam for last. Just because a child doesn’t complain doesn’t mean they see perfectly. Sometimes myopia progresses “silently” and is only noticed when school problems appear. An annual check-up is essential, and if there’s a family history of myopia, even more attention is needed.


      GAUSS EYE CLINIC – CLOSE TO PATIENTS IN SEVERAL COUNTIES

      Reporter: How can you support parents and children in practice?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: At Gauss Eye Clinic we offer full consultations for children and adults, we fit night lenses and MiYOSMART lenses, and we provide other modern treatments for vision problems. We have practices both here locally and in two other counties, so our patients can access services close to home.

      My message for parents is simple: take care of your children’s eyes just as you do with school bags, supplies, and uniforms. Healthy vision is the most valuable “tool” for learning.

      Reporter: One last piece of advice for parents?

      Dr. Oana Chelaru Postolache: I always tell parents that children’s eyes are the windows through which they discover the world. They deserve to be protected early, so that their future is clear and bright. At Gauss Eye Clinic we support families with expertise, patience, and modern solutions for every child. We warmly welcome you to our clinics, both here and in the other locations across the two counties where we have expanded.


      GAUSS EYE CLINIC LOCATIONS

      Bacău:

      • Str. I. S. Sturza no. 39

      • Str. Mioriței no. 29 B (opposite PTTR High School)

      • Str. Luminii no. 3 (same row as Hotel Bistrița)

      Piatra Neamț: Str. Decebal no. 14 (opposite Central Plaza Hotel)
      Onești: Str. Republicii 1 (inside the former G. Călinescu bookstore)
      Moinești: Str. V. Alecsandri no. 5 (between Town Hall and Marriage Office)
      Comănești: Str. Republicii E4 (between roundabout and railway crossing, next to BRD)
      Buhuși: Str. Tineretului, bl. 24, sc. D, ground floor (near Ion Borcea High School)
      Tg. Ocna: Str. Costache Negri no. A10, sc. B, ground floor
      Roman: Roman Mușat Blvd. no. 38 (same building as Pizza Luca)
      Tg. Neamț: M. Eminescu Blvd., bl. M9, ground floor
      Focșani: Cuza Vodă St. no. 1, Bl. B3, Ground Floor

      📞 Appointments & Information: 0732 377 377

      La Slănic Moldova

      Am simțit nevoia să vă împărtășesc câteva impresii proaspete dintr-o vizită de weekend la Slănic Moldova, mai ales că particip și la concursul de pe pagina Facebook Deșteptarea, organizat de Hotelul Perla Moldovei. După o lungă pauză, am revenit în stațiune cu un amestec de curiozitate și nostalgie, întrebându-mă dacă lucrurile s-au schimbat în bine. Am avut noroc de o vreme plăcută, nu foarte caldă, dar numai bună pentru plimbări, iar ceea ce am găsit acolo m-a surprins în mod pozitiv.

      Stațiunea era plină de turiști, semn că interesul pentru Slănic Moldova nu a scăzut. Mai mult decât atât, am remarcat curățenia exemplară a locului. Desigur, cine caută cu ochi critic poate descoperi mici nereguli, dar, per ansamblu, aspectul era mult peste ceea ce întâlnim, de pildă, în Bacău. Am tras cu urechea la discuțiile unor turiști și am fost încântat să aud aprecieri sincere, semn că experiența lor a fost una reușită.

      Unul dintre punctele care m-au impresionat a fost terasa renovată a Cazinoului. Atmosfera de acolo este cochetă și primitoare, locul perfect pentru o cafea savurată în tihnă. Este un detaliu care dă farmec stațiunii și o face mai atractivă pentru vizitatori. Pe de altă parte, mi-ar fi plăcut să ajung și la Păstrăvărie, dar m-am lovit de o situație ciudată: accesul auto era interzis în parcarea de acolo, deși zona este foarte frumos amenajată.

      Am remarcat și o schimbare semnificativă la Cascadă, unde spațiul fostului târg de suveniruri a fost transformat. În locul tarabelor improvizate au apărut restaurante, iar chioșcurile de amintiri au fost mutate pe marginea drumului. Această reconfigurare a zonei aduce un aer mai ordonat și civilizat, chiar dacă farmecul bazarului de altădată se simte acum mai discret.

      Un detaliu care mi-a rămas în minte este numărul mare de pisici pe care le-am întâlnit prin stațiune. Multe dintre ele nu se sfiau să se apropie de turiști sau de mesele de pe terase, iar reacția oamenilor era mai degrabă binevoitoare. Parcă aceste prezențe discrete adaugă o notă de viață și familiaritate locului.

      Per ansamblu, vizita mea la Slănic Moldova a fost o experiență plăcută și revigorantă. Mi-a dat sentimentul că stațiunea renaște treptat și că are potențialul de a redeveni o destinație de prim rang. Cu siguranță voi reveni, poate chiar mai curând decât mi-am propus, convins fiind că locul acesta merită redescoperit din nou și din nou.

       

      Cu respect,

      Un cetățean din Bacău

      Fotbal/ Liga 2: CS Dinamo București- FC Bacău, pe „sticlă”

      Partida programată duminică, 31 august, de la ora 11.30, în etapa a cincea, va fi televizată

      Bacău: Primăria vrea să știe câte animale de companie are fiecare cetățean și anunță un recensământ în acest sens

        Primăria Bacău a anunțat lansarea unui recensământ al animalelor de companie din municipiu, menit să contribuie la reducerea numărului de animale abandonate pe străzi prin controlul reproducerii necontrolate. Decizia a fost făcută publică de primarul Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, care a subliniat importanța implicării cetățenilor în acest demers.

        Acțiunea va începe la mijlocul lunii septembrie, în cartierele de case, unde echipe formate din polițiști locali și voluntari vor merge din poartă în poartă pentru a întreba locuitorii dacă dețin câini sau pisici și dacă animalele sunt sterilizate. Proprietarii care nu și-au sterilizat animalele vor primi informații despre obligațiile legale și o listă cu asociațiile care pot sprijini financiar procedura, în cazul în care costul reprezintă o problemă.

        Toate datele colectate vor fi centralizate într-o bază de date unică, pentru a permite o mai bună planificare a resurselor și a acțiunilor de control, asigurând respectarea legislației. Activitatea va debuta în cartierul Gherăiești, iar locuitorii vor avea și opțiunea de autorecenzare.

        Primarul a lansat, totodată, un apel pentru voluntari. Cei interesați pot trimite până pe 7 septembrie un email cu titlul „Voluntar pentru Bacău” la secretariatprimar@primariabacau.ro, indicând numele, prenumele, vârsta și zilele săptămânii în care sunt disponibili, între orele 16:00 – 19:00.

        „Împreună putem face o schimbare reală pentru animalele din oraș”, a declarat primarul Viziteu, precizând că, deși există instituții publice care ar fi trebuit să gestioneze această situație, prioritatea în prezent este crearea unui oraș modern, în care cetățenii și animalele de companie să trăiască în armonie.

        How to Prepare Our Cats for Autumn: A Practical Guide

        As the seasons change, cats feel the differences in temperature and light just like we do. To ensure their comfort and health during the colder months, it’s important to take a few simple but essential steps.

        1. Grooming
        In autumn, cats begin to change their coat in preparation for the cold season.

        • Regular brushing: Brushing daily or every other day helps remove dead hair and reduces the risk of hairballs.

        • Occasional baths: If your cat tolerates baths, a light wash with a cat-specific shampoo can help.

        2. Nutrition
        As temperatures drop, cats need more energy to maintain their body heat.

        • More nutritious food: You can slightly increase the protein and fat content in their diet, after consulting your veterinarian.

        • Hydration: Even if they are less active, cats should always have access to fresh water.

        3. Health Check
        Autumn is the ideal time for a veterinary check-up.

        • Vaccinations and deworming: Make sure vaccines are up to date and that your cat is protected against internal and external parasites.

        • General examination: Checking ears, eyes, teeth, and claws helps prevent health issues.

        4. Home Comfort
        Cats love warmth and comfort during the colder season.

        • Warm beds and resting spots: Place beds near radiators or in areas protected from drafts.

        • Toys and activities: As days get shorter, provide extra mental and physical stimulation to prevent boredom.

        5. Outdoor Safety
        If your cat has access to the yard or outdoors:

        • Avoid extreme cold: Limit outdoor time on very cold or rainy days.

        • Protected shelter: Provide a warm, dry, and wind-protected shelter for necessary outdoor trips.

        Preparing your cat for autumn means more than grooming and feeding: it’s about health, comfort, and attention to their special needs as the days grow colder. With a few simple adjustments, your cat will stay happy, healthy, and ready to face the cold season.

        Spitalul din Buhuși a făcut public meniul pacienților

          Spitalul „Prof. Dr. Eduard Apetrei” Buhuși a anunțat, recent, situația actuală privind mesele oferite pacienților internați. Conducerea unității medicale precizează că meniurile includ mic dejun, prânz, cină, precum și suplimente servite la orele 10:00 și 15:00.

          Preparatele sunt gătite în bucătăria proprie a spitalului, într-un mediu controlat și sigur, iar porțiile sunt ambalate în caserole de unică folosință, sigilate, pentru a respecta normele de igienă.

          Reprezentanții spitalului au subliniat că meniurile sunt stabilite în conformitate cu recomandările medicilor și în colaborare cu dieteticianul unității, astfel încât să răspundă nevoilor nutriționale ale pacienților.

          Cum schimbă inteligența artificială regulile jocului în industria de gaming

            Image by rawpixel.com on Freepik

            Gamingul de azi nu mai seamănă deloc cu cel de acum 20 de ani. Dacă pe vremuri adversarii virtuali răspundeau mecanic, după tipare fixe, acum inteligența artificială schimbă complet dinamica. NPC-urile (personaje non-jucător) nu doar reacționează la mișcările tale, ci le anticipează, învață din ele și își adaptează strategia în timp real. 

            Într-un shooter modern, inamicii nu mai apar la întâmplare din spatele unui zid. Îți analizează stilul de joc, colaborează între ei, se retrag strategic și creează situații noi de fiecare dată. Rezultatul? Fiecare partidă devine o experiență unică, care îți testează constant creativitatea și capacitatea de adaptare.

            Sportul virtual – mai realist ca niciodată

            În jocurile de fotbal, baschet sau curse auto, AI-ul observă modul în care joci și ajustează tactica adversarilor. Dacă obișnuiești să ataci mereu pe aceeași parte a terenului, data viitoare vei găsi acea zonă blocată. În curse, oponenții virtuali își pot schimba traseul, accelera în momente neașteptate sau simula erori umane pentru a te surprinde.

             

            Această tehnologie nu se limitează doar la gaming. Spre exemplu casa de pariuri VulkanSpiele folosește AI pentru a crea experiențe personalizate – sugestii adaptate preferințelor, interfețe ușor de folosit și recomandări care te ajută să găsești rapid ce te interesează. Totul pentru o interacțiune mai intuitivă și mai plăcută.

            Pariurile sportive și precizia AI-ului

            În zona pariurilor sportive, inteligența artificială devine tot mai importantă. Fotbalul este un exemplu perfect: există mii de date – de la forma echipei și istoricul meciurilor, până la accidentări, condiții meteo și stilul de joc al antrenorului. Analizate corect, aceste informații pot oferi predicții mult mai exacte decât metodele tradiționale.

             

            Platformele de pariuri fotbal VulkanSpiele folosesc algoritmi avansați pentru a genera cote dinamice și a oferi sugestii personalizate fiecărui utilizator. Nu mai e doar despre intuiție sau noroc – ci despre decizii sprijinite de analiză inteligentă și informație în timp real. Asta înseamnă un joc mai calculat, dar și o experiență mai satisfăcătoare.

            Lumi digitale care se modelează după tine

            În titlurile open-world, AI-ul merge și mai departe. Nu doar personajele reacționează la tine, ci întreaga poveste. O alegere făcută la începutul jocului poate influența evenimentele de peste zeci de ore de gameplay. Astfel, doi jucători pot trăi experiențe complet diferite în același univers.

             

            Această flexibilitate transformă jocurile din simple provocări tehnice în povești personalizate, pe care le creezi pe măsură ce joci. Este motivul pentru care mulți gameri reiau un titlu de mai multe ori – pentru a descoperi finaluri alternative sau misiuni ascunse.

            Viitorul gamingului – interactiv și inteligent

            Inteligența artificială nu face doar jocurile mai dificile, ci și mai vii. Îți testează gândirea strategică, îți menține interesul și îți oferă experiențe care par să se plieze pe stilul tău.

             

            Gamingul modern nu mai înseamnă doar să câștigi, ci să trăiești o aventură care evoluează odată cu tine. Iar fie că vorbim despre o campanie epică sau despre o platformă precum casa de pariuri VulkanSpiele, AI-ul este motorul invizibil care face totul mai captivant. Și, cel mai probabil, acesta este doar începutul.

            Sărituri în apă de la mare înălțime: Constantin Popovici (CSM Bacău) atacă din nou Cupa Mondială

            Sportivul antrenat de Adrian Gavriliu va participa în acest weekend, la Porto Flavia (Italia) la prestigioasa competiție pe care a câștigat-o în 2023 și 2024. Finala de duminică, 31 august, va fi transmisă în direct de TVR

            Cum zic italienii? „Non c”e due senza tre”. Nu există doi fără trei. Altfel spus, ceea ce s-a întâmplat de două ori are toate șansele de a se repeta și a treia oară. Multiplul campion la sărituri în apă de la mare înălțime Constantin Popovici cunoaște bine zicala. Și speră să o pună în practică la finele acestei săptămâni. Chiar în Italia.

            În splendia localitate din Sardinia, Porto Flavia, gazda ediției din acest an a Cupei Mondiale la sărituri în apă de la mare înălțime. Sportivul în vârstă de 36 de ani antrenat de Adrian Gavriliu la CSM Bacău a câștigat ultimele două ediții ale Cupei Mondiale, cea din 2023, din Statele Unite ale Americii și cea desfășurată anul trecut, în Bahrain. Și cum „non c e due senza tre”, Costa speră să-și treacă în palmares un al treilea titlu la „World Acquatics Hogh Diving World Cup”, așa cum sună denumirea oficială a întrecerii.

            Provocarea este una de cel mai înalt nivel. Și asta pentru că pe 30 și 31 august, în localitatea sardă (și în direct pe TVR), se va întrece crema mondială a săriturilor de la mare înălțime. La masculin sunt 15 competitori. În frunte cu americanul James Liechtenstein și spaniolul Carlos Gimeno, cei care l-au devansat pe Costa Popovici, medaliat cu bronz, la ediția din această vară a Campionatului Mondial de natație, de la Singapore, competiție pe care „CSMeul” băcpuan a dominat-o până aproape de final. Pentru Costa, Cupa Mondială este, deci, și un prilej de revanșă. Dar, mai ales, este o modalitate de a-și completa un palmares cu adevărat fabulos.

            De altfel, din 2023, de când concurează oficial pentru CSM Bacău, elevul lui Adrian Gavriliu a cucerit un titu mondial în 2023 (completat de un bronz în 2025), două Cupe Mondiale (cele amintite din SUA și Bahrain), un titlu de campion (2023) și unul de vice-campion (2024) al Red Bull Cliff Diving World Series.

            Interesant este că, spre deosebire de Campionatele Mondiale de luna trecută, care au propus un sistem experimental, dar, totodată, foarte solicitant, cu șase sărituri, la Cupa Mondială din Sardinia se revine la varianta clasică, bazată pe patru sărituri.

            La Porto Flavia, Constantin Popovici va fi însoțit de antrenorul Adrian Gavriliu, toate cheltuielile celor doi fiind acoperite de Federația Română de Natație și Pentatlon Modern. România va fi reprezentată la World Cup și de Cătălin Preda. Asta tocmai pentru că… non c” due senza tre!

            Bacău: Furnizarea apei calde va fi sistată în mai multe zone între 1 și 25 septembrie

              Image by jannoon028 on Freepik

              Thermoenergy Group S.A. Bacău anunță că, în perioada 1 – 25 septembrie 2025, va sista furnizarea apei calde de consum în zona deservită de CT 2 Miorița, pentru executarea unor lucrări de mentenanță planificate, conform programului aprobat pentru acest an.

              Judecătorii Curții de Apel Bacău cer retragerea proiectului de lege care vizează modificarea pensiilor de serviciu și amână procesele

                Tensiunile dintre magistrați și autoritățile statului cresc și la Bacău. Judecătorii Curții de Apel s-au reunit marți, 26 august, în Adunare Generală și au decis să transmită un mesaj ferm Guvernului și Parlamentului: retragerea de urgență a proiectului de lege care vizează modificarea pensiilor de serviciu.

                Potrivit comunicatului de presă, magistrații consideră că acest proiect afectează grav independența justiției și statutul judecătorilor. Ei cer, de asemenea, oprirea campaniei publice „agresive” împotriva sistemului judiciar, despre care spun că subminează statul de drept și încrederea cetățenilor.

                Decizia vine la pachet și cu măsuri concrete: începând de miercuri, 27 august, procesele vor fi amânate, cu excepția celor care privesc libertățile fundamentale ale persoanelor, dosarele penale aflate în faze esențiale (precum măsurile preventive) și cauzele privind suspendarea unor acte administrative. În rest, activitatea de judecată va fi pusă „pe pauză”, până la retragerea proiectului de lege.

                Chiar și în acest context tensionat, judecătorii spun că își vor îndeplini atribuțiile administrative – vor motiva hotărârile deja pronunțate, vor continua verificările și regularizarea cererilor, dar și formarea profesională.

                Decizia Curții de Apel Bacău se înscrie în mișcarea mai amplă a magistraților din întreaga țară, care contestă vehement reforma pensiilor de serviciu și avertizează că justiția nu poate funcționa sub presiunea unor măsuri considerate „nedrepte și periculoase”.

                OCHII COPIILOR ȘI ÎNCEPUTUL DE AN ȘCOLAR

                Interviu cu Dr. Oana Chelaru Postolache, medic primar oftalmolog, Clinica Oftalmologică Gauss

                Băcăuani cu care ne mândrim: Anton Achiței

                  Anton Achiței s-a născut pe 27 august 1946, în satul Mănăstireni-Poenari, județul Botoșani, într-o familie numeroasă de țărani. Tatăl său, Vasile, era un om priceput, îndeplinind mai multe meserii, de la fierar la tâmplar, iar mama, Anica, se ocupa cu gospodăria și creșterea copiilor. Încă de mic, Anton a fost atras de muzică. Fascinația i-a fost stârnită de un patefon vechi adus de tatăl său, prin care a ascultat pentru prima dată voci celebre ale folclorului românesc.

                  În clasa a VII-a a avut primul său moment public: a cântat la școală piesa „A venit aseară mama” și a fost aplaudat cu entuziasm, descoperindu-și astfel chemarea. Tânărul Anton s-a înscris apoi la Școala Populară de Artă din Suceava, unde și-a perfecționat vocea și tehnica de interpretare, inspirându-se din mari artiști ai folclorului. Prima apariție televizată a venit în 1967, marcând începutul unei cariere impresionante.

                  După perioada armatei, a lucrat la Ansamblul Casei Creației Populare din Botoșani, iar mai târziu a făcut parte din „Rapsozii Botoșanilor”, interpretând cântece tradiționale cu o sinceritate și o pasiune care îi cucereau imediat publicul. În 1981, a fost transferat la Ansamblul „Plaiurile Bistriței” din Bacău, unde și-a dedicat decenii întregi activității artistice, cântând doine, bătute, hore și sârbe din toate regiunile României.

                  Anton Achiței a fost și dascăl devotat, pregătind generații de artiști la Școala de Arte din Bacău. A compus peste o sută de cântece populare și a publicat două volume de poezie, păstrând vie tradiția și spiritul autentic al muzicii românești.

                  A murit pe 16 aprilie 2020, lăsând în urma sa o moștenire impresionantă. Muzica sa continuă să răsune în sufletele celor care iubesc folclorul, iar vocea sa rămâne un simbol al Moldovei și al frumuseții cântecului popular. Anton Achiței a fost, pe deplin, vocea unui popor și păstrătorul tradițiilor sale.

                  Informare Publică: Avarie pe strada Vrancei din municipiul Onești!

                    Echipele RAJA intervin astăzi – 27 august 2025, pentru remedierea unei avarii survenite pe conducta de alimentare cu apă, de pe strada Vrancei din orașul Onești.

                    În vederea executării acestor lucrări se reduce presiunea apei potabile, în intervalul orar 10.50 – 15.50, consumatorilor de pe străzile Vrancei, Democrației și Mircea cel Bătrân, iar la etajele superioare ale imobilelor se poate înregistra lipsa totală a acesteia.

                    Ne cerem scuze pentru disconfortul creat abonaților din zonă, pe care îi asigurăm că echipele de intervenție deplasate la fața locului vor face tot posibilul pentru remedierea avariei și reluarea furnizării apei potabile în cel mai scurt timp.

                    Biroul de comunicare

                    Programul Rabla 2025 pentru persoanele fizice: vouchere reduse la mașinile electrice și ghid actualizat

                      Programul Rabla destinat persoanelor fizice va fi lansat în septembrie 2025, anunță autoritățile. În acest an, schema va veni cu un ghid actualizat, care a fost propus recent spre dezbatere publică de Ministerul Mediului. Una dintre cele mai importante modificări vizează voucherele pentru mașinile electrice, care se vor acorda la jumătate din valoarea inițială, respectiv 18.500 de lei (aproximativ 3.700 de euro).

                      Recent, prin Ordonanța de Urgență nr. 41/2025, au fost stabilite reguli noi privind gestionarea investițiilor finanțate atât din Planul Național de Redresare și Reziliență, cât și din fonduri publice. Printre acestea se numără și suspendarea, până la finalul anului, a lansării și evaluării programelor sau proiectelor, cu câteva excepții.

                      Totodată, ordonanța permite Ministerului Mediului să inițieze, în 2025, un program dedicat exclusiv persoanelor fizice pentru achiziția de autovehicule noi, bugetul alocat fiind de 200 de milioane de lei.

                      Pentru implementarea programului Rabla 2025, Ministerul Mediului a pus în dezbatere publică un proiect de ordin care definește ghidul actualizat al programului. Principala modificare vizează reducerile pentru voucherele acordate la achiziția de mașini electrice sau cu pilă de combustie pe hidrogen, de la 37.000 de lei (aproximativ 7.400 de euro) la 18.500 de lei (circa 3.700 de euro).

                      Valorile celorlalte ecotichete rămân neschimbate:

                      • 10.000 de lei pentru autovehicule noi cu motor termic (inclusiv GPL/GNC) sau motociclete;

                      • 12.000 de lei pentru autovehicule noi hibrid;

                      • 15.000 de lei pentru autovehicule plug-in hibrid sau motociclete electrice.

                      Fiecare persoană fizică va putea solicita maximum două ecotichete într-o sesiune de înscriere, câte unul pentru fiecare vehicul nou.

                      Lista dealerilor validați anterior rămâne valabilă și pentru Rabla 2025, cu condiția semnării contractelor de participare conform noilor reguli. În rest, regulile programului rămân similare: ecotichetele se acordă doar la predarea unui număr echivalent de autovehicule vechi și nu se pot cumula pentru achiziția unui singur vehicul.

                      Proiectul de ordin trebuie aprobat și semnat de ministrul Mediului și publicat în Monitorul Oficial pentru a intra în vigoare.

                      Promoția Săptămânii la Direct din Fabrică!

                      • Porc copt în jar – fraged, aromat și rumenit exact cât trebuie, acum la doar 45 lei/kg

                      • Brânză de burduf în vezică – gust autentic, tradițional, la doar 44 lei/kg

                      📅 Ofertă valabilă în perioada 28.08 – 02.09.2025

                      📍 Te așteptăm în magazinele DDF – Direct din Fabrică, cu produse locale și proaspete!

                      Gheorghe Piperea (AUR) critică legile austerității: „Un profesor cu 30 de ani vechime va pierde 1000 de lei/lună”

                        Europarlamentarul AUR, avocatul Gheorghe Piperea, a realizat o analiză critică cu privire la impactul pe care legile austerității „bolojaniene” îl au asupra românilor. Acesta arată modul în care prin măsurile luate, Guvernul Bolojan afectează una dintre categoriile esențiale ale statului, și anume profesorii.

                        „Prin legile austerității „bolojaniene”, salariul profesorilor scade de la 54 de lei/oră, la 30 de lei/oră. Un profesor cu 30 de ani vechime va pierde 1000 de lei/lună.

                        Inflația: 20% pe produse și servicii de bază (și acesta e doar începutul inflației galopante). Ratele la bănci: dublate. Facturile la utilități: dublate sau chiar triplate. Costul transportului și carburantului: cu 60% mai mare, numai anul acesta. La anul – Dumnezeu cu mila”, a arătat eurodeputatul AUR.

                        Potrivit acestuia, așa arată în viziunea guvernării PNL-PSD-USR-UDMR România educată și onestă.

                        Totodată, într-o postare pe pagina sa de Facebook, Gheorghe Piperea precizează că Ministerul Transporturilor anunță majorarea cu 40% a prețului transportului în comun, ceea ce va duce la o presiune mai mare pe românii care fac naveta.

                        „În București s-a anunțat deja că transportul în comun va costa cu 40% mai mult. Prețul unei călătorii metrou plus STB va crește de la 5 la 7 lei. Pentru profesorii (mai ales suplinitori, deci prost plătiți) care vor fi nevoiți să facă naveta la mai multe școli pentru a completa noua normă didactică și pentru studenții trimiși de minister să muncească part time din lipsă de bursă va fi un an școlar, respectiv, universitar de vis. Poate chiar anul abandonului…

                        „De fapt, cum spuneam, costul transportului plus combustibilul se va majora în termeni reali cu 60%, căci inflația pe produsele și serviciile de baza va crește cu 20%”, a subliniat europarlamentarul AUR.

                        Gheorghe Piperea menționează că, dacă ar fi decident, „aș face ca transportul în comun să fie gratis pentru bucureșteni. Aglomerația și poluarea din oraș, plus sărăcia, ar putea fi astfel diminuate”.

                        Am cucerit 14 vârfuri de peste 2.500 m în doar 7 zile; aventura nebună care mi-a schimbat viața!

                          Întotdeauna am iubit să călătoresc, să cunosc oameni diferiți și să adun povești pe care niciun album foto nu le poate cuprinde pe deplin. Am avut norocul să cutreier continente, țări și să mă pierd pe străduțe încărcate de istorie, să sorb din vibrația locurilor în care mă aflam și să dezleg mistere. Dar, în tot acest drum, am înțeles că uneori cele mai mari aventuri sunt chiar la noi acasă.

                          I. Începutul — Cum am decis să mă aventurez la așa ceva?

                          Știu exact când mi-a încolțit ideea. Într-o zi când am văzut pe o rețea de socializare evenimentul postat de Asociația Door2Outdoor : 14 x 2500 Vârfuri în Carpații României! O provocare care la prima vedere părea imposibilă, dar care mi-a aprins curiozitatea și mi-a pus inima în mișcare.

                          Pagina lor o urmaresc frecvent, fiindcă organizează diferite drumeții în natură și dintre care poți alege exact ce simți tu că ți se potrivește, fie ca ești adult, adolescent sau copil. Au expediții montane, ture de una, două sau mai multe zile, tabere de aventură, de biciclete, tabere de supraviețuire. Primești de la început toate detaliile referitoare la modul în care se desfășoară evenimentul, de orele de plecare și întoarcere, lista cu echipamentul necesar, gradul de pregătire pe care trebuie sa îl ai astfel încât să reziși la efort și să simți satisfacția la finalul aventurii. Aspectul pe care eu îl consider cel mai important este că au ghizi foarte bine pregătiți și, oriunde ai alege să parcurgi un traseu cu ei, simți confortul, sprijinul și spiritul de echipă, chiar dacă vii singur sau însoțit de prieteni ori familie.

                          Știam că n-o să fie ușor. Am mai trăit momente grele pe Ceahlău, un munte nu tocmai ușor, mai ales în anotimpurile reci când ai bocancii uzi și vântul îți mușcă din tâmple, dar care îți dă în schimb tot echilibrul mental de care ai cea mai mare nevoie.

                          Așa că am început să mă pregătesc, fizic și moral, să găsesc calea optimă să îmi testez nu doar corpul ci și ceea ce nu se vede- voința, capacitatea și rezistența. Am avut îndoieli, și era firesc, iar în minte mi-au năvălit zeci de întrebari: Cât de greu va fi, oare? Nu e prea mult pentru mine? Sunt suficient de pregatită? Ce se întâmplă dacă nu reușesc? Răspunsurile nu aveam cum să le aflu altfel decât să mă arunc în această aventură. Și așa am și făcut! Am pornit cu planuri pe hârtie, cu pași petrecuți pe poteci, cu trasee de anduranță să capăt antrenament și am început din timp să îmi pregătesc organismul cu suplimente de magneziu, aminoacizi și produse pentru articulații.

                          Plecarea a fost într-o zi de duminică, special aleasă pentru a avea un drum lejer până la Nucșoara, locul în care aveam să ne cazăm pentru a da start visului nostru luni, 04.08.2025. Cu emoții dar și cu 4 rucsaci ticsiți cu diferite lucruri, începând de la mâncare, haine de drumeție și de schimb, încălțăminte, bețe de trekking și alt echipament sportiv, până la trusa de prim-ajutor, ne-am adunat la punctul de întâlnire, așa cum stabilisem pe grupul de whatsapp creat special pentru acest eveniment. Odată ajunsă, am constatat că trebuie să distribuim toate bagajele într-un microbuz și intr-o remorcă atasată la un SUV.

                          Curioasă, mi-am îndreptat ochii spre ceilalți membri ai grupului și inevitabil mă întrebam deja câți dintre noi de vom întoarce victorioși acasă.

                          După aproximativ 10 ore am ajuns la destinație, acel loc din care a doua zi urma să înceapă aventura mea și a celorlalți14 oameni: cucerirea vârfurilor și lupta de a să demonstra că, ceea ce pare uneori imposibil, poate deveni realitate.

                            II. Povara nevăzută — Rucsacul și oboseala.

                          Cine crede că muntele se face cu zâmbetul pe buze n-a urcat niciodată cu un rucsac de 15 kilograme, într-o zi cu soare nemilos și lipsă de apă. În fiecare dimineață, îl puneam în spate ca pe o cruce. Nu doar echipamentul, ci și frica, prudența și simțul răspunderii. Aveam lucruri în el pe care nu le foloseam niciodată, dar pe care nu îndrăzneam să le las acasă. Pe munte, lipsa pregătirii poate însemna mult mai mult decât un efort în plus.

                          Aici văd eu importanța prezenței și sfaturilor pe care ți le oferă un ghid montan. Pe Dan Gârleanu l-am cunoscut mergând la evenimentele asociației lui D2O ( Door2Outdoor). E un tip fantastic, modest, cu un spirit de aventură care dă dependență și mi se pare puțin când spun toate astea. Are un mod minuțios să organizeze lucrurile in cele mai mici detalii, se implică, dedică timp să îți explice cum să te pregătești, prevede și evită riscurile, dă sfaturi cu privire la echipament, îți ridică moralul când vede că ai un moment de cumpănă pe traseu, echilibrează grupul și îl compactează și cel mai fabulos lucru pe care îl pot spune despre el e că a reusit în 2020 să stabilească un record montan recunoscut la nivel national, de a parcurge cele 14 vârfuri exclusiv prin alergare și deplasare cu bicicleta.

                          Revenind la istorisire, unii dintre colegii mei au dormit în corturi, sub cerul înstelat. Eu am ales pensiunile. Nu pentru că aș fi căutat luxul — pe munte nu există așa ceva — ci pentru că după zece ore de mers cu diferențe de nivel de peste o mie de metri, ai nevoie de un duș cald, de un pat și de liniștea care să-ți repare articulațiile.

                          III. Când organismul cedează — dar sufletul nu

                          Munții Parâng, Retezat,Făgăraș și Bucegi au fost scena principală, iar fiecare zi a adus alt peisaj, trăiri aparte și o altă luptă cu limitele mele. Au fost dimineți reci, când soarele încă se ascundea după creste, furtunile de vară pornite de nicăieri, oboseala chinuitoare, o enteroviroză care s-a strecurat în grup și seri târzii, când epuizarea se amesteca cu bucuria că am mai cucerit un vârf.

                          Cele mai grele momente au venit nu din urcușurile abrupte, ci din confruntarea cu mine însumi: cu îndoiala, cu teama că nu voi reuși. Dar, de fiecare dată, frumusețea naturii, oamenii alături de care am creat acel scop comun de a nu renunța și determinarea de a fi toți o echipă, a fost răspunsul. Pe unii îi vedeam chinuindu-se, palizi, cu stomacul în revoltă, dar cu ochii fixați pe potecă. Își făceau pașii mici, dar nu se opreau. Poate n-au vrut să-i lase pe ceilalți în urmă, poate nu au vrut să piardă din vis. Altitudinea, cu presiunea ei insidioasă, le amplifica răul. Și totuși mergeau. Un pas, încă unul. Nu voi uita niciodată privirile acelea.

                          Nu glumesc când spun că pe munte nu poți merge oricum. Alături de bețele de drumeție și echipamentul cumpărat, aportul suplimentelor pentru susținerea organismului joacă un rol important. Eu am folosit zilnic din cele pe care le-am avut la îndemână- magneziu, aminoacizi, electroliți, activatori cu cofeină, substanțe care relaxează musculatura și unele care întăresc articulațiile, iar aportul acestora mi-au adus cel puțin 25% din puterea de a parcurge până la capăt aventura.

                          IV. Coșmarul de la altitudine — Ploaia cu grindină

                           Poate cel mai puternic companion de drum mi-a fost frica. În special în pădurile dese, unde lumina se pierde printre brazi, iar liniștea nu e liniște, ci o prezență. Frica de urs. Știam că poate apărea oricând, că e în habitatul lui, că noi suntem doar niște oaspeți. Nu l-am văzut. Dar l-am simțit. În fiecare foșnet. În fiecare pas grăbit când rămâneam în urmă.

                          În schimb, natura a fost darnică altfel. Am întâlnit turme de oi însoțite de câini cu ochii curioși și calzi, capre sprintene pe stânci, măgăruși blânzi, broaște alpine pe care abia le vezi, pierdute în iarbă. Florile montane, unele atât de rare că par pictate de mână, îți taie răsuflarea. E un altfel de Eden, cu miros de cetină și vânt sărat de stâncă. Lacuri glaciare ca oglinzile albastre, creste ascuțite ce păreau desprinse din basme și liniștea aceea unică pe care doar muntele ți-o poate dărui.

                          Și a venit momentul care m-a învățat smerenia. Eram pe un vârful Dara, aproape de cer, când norii s-au rupt deodată. Nu a fost doar ploaie. A fost grindină — cu bile de gheață mari cât unghia, care loveau ca niște pietre. Cerul a început să bubuie, vântul s-a transformat în bici, iar vizibilitatea a căzut la aproape zero.

                          Eram udă până la piele. Îmi simțeam bocancii grei, hainele se lipeau de corp, bețele de drumeție îmi alunecau printre degete. În jurul meu, grupul cobora în fugă. Un haos controlat. Nu vedeam prea bine, dar simțeam cum mă cuprinde frica. În acel moment, am făcut singurul lucru pe care-l puteam face: m-am rugat.Am coborât în grabă, pe stânci ude și poteci înguste. Încă simt acea senzație de alunecare continuă, de luptă cu elementele, de luptă cu mine însămi.

                          V. Muntele nu minte niciodată

                          Muntele îți ia tot ce e de prisos: vanitatea, graba, ego-ul. Îți lasă în schimb esențialul — respirația, bătaia inimii, un pas, apoi altul. Am terminat expediția cu genunchii obosiți, cu oasele zguduite și cu sufletul ușor. Nu, nu a fost ușor. A fost departe de ceea ce-și imaginează unii: nu este o poză reușită pe Facebook sau Instagram, nici o competiție de bifat vârfuri. Este o experiență de anduranță, o întâlnire cu propriile limite și cu acel „nu mai pot” care trebuie transformat în „încă un pas”.

                          Când în a șaptea zi, 10.08.2025, am pus piciorul pe ultimul vârf, am simțit că am câștigat mai mult decât o provocare. Am câștigat încredere, recunoștință și o legătură mai puternică cu țara mea. România are munți care nu doar îți taie respirația, ci îți dau și lecții despre răbdare, perseverență și frumusețea drumului, nu doar a destinației.

                          Expediția a însemnat 106 km parcurși și peste 7.500 m diferență de nivel acumulată, în timp de 7 zile, explorând și cucerind pe rând semeția vârfurilor; Parângul Mare, Păpușa, Peleaga, Vânătarea lui Buteanu, Moldoveanu, Viștea Mare, Dara, Hârtopul Darei, Negoiu, Lespezi, Cornul Călțunului, Capul Morarului, Omu și Bucura Dumbravă. Este, probabil, o premieră în România, ca un grup organizat să atingă toate cele 14 vârfuri de peste 2500 metri în doar 7 zile.

                          VI. Finalul- lecții despre viață și umanitate

                          Această experiență m-a făcut să realizez că pasiunea mea pentru călătorii nu înseamnă doar să văd locuri noi, ci și să mă descopăr pe mine în fiecare pas, fie că sunt la capătul lumii, fie că sunt chiar pe crestele Carpaților. Vârfurile înalte nu mai sunt doar linii pe o hartă sau visuri îndrăznețe, ci parte din povestea noastră, din amintirile pe care le vom purta mereu cu noi.

                          Totul a fost un cumul de senzații și trăiri, unele mai intense decât altele. Recunoștință nemărginită și prietenei mele Ștefana, care m-a însoțit în această călătorie, care a fost alături de mine în mod necondiționat și cu care am sărbătorit cei 10 ani de prietenie adevărată. Fiecare strop de oboseală a fost transformat în zâmbet și fiecare privire aruncată spre orizont ne-a învățat ceva despre puterea și despre frumusețea drumului parcurs împreună.

                          Și poate, la final, o întelepciune tăcută: muntele nu trebuie cucerit. El se lasă urcat doar de cei care știu să-l respecte.

                           

                          Pasionată de drumeții, o călătoare prin lumi, în căutare de povești și emoții autentice,

                            Corina Adăscăliței