Ati fost lunea in târg? Forfota de duminica ramâne uitata. In prima zi a saptamânii, banul are o cu totul alta valoare. Ma las ratacit printre tarabe. Sunt adapostite in cosmelii, construite din tabla ondulata. Voci imperative ma preiau de la intrare, fara a-mi da ragaz de a ma dumiri, ce produse sunt expuse spre vânzare.

„Cu ce va servim domnu’…?” Este o virtute a inertiei sa vii la munca, când stii ca, in aceasta zi fasta, de inceput ciclic datator de speranta, nimeni nu-si imprumuta un leu, tocmai din teama de a nu-i merge bine. Simt in jur o concurenta acerba, intr-o comunitate poleita cu politeturi. Inghesuiala de oferte, atârnate, risipite pe jos, peste care pasesc cu grija, ma duce cu gândul la timpurile când evreii ne invatau cum se face comert, pe Strada Mare. Sunt bacauani care n-au calcat niciodata pe aici. Locul este cunoscut ca „Târgul de rusi”, „Bazarul de pe Milcov” sau „Talciocul de la Cateaua lesinata”.

Mai vin duminica, dar rar, moldoveni de peste Prut, cu scrumbii afumate si conserve de peste, in cutii din alea de tabla, carora nu le rezista niciun deschizator chinezesc. Si daca tot veni vorba de peste, intr-un perimetru de nici o suta de metri liniari, gasesti aici cinci (hai sa le spunem magazine), cu articole pentru pescuit. Nouazeci si noua la suta din produse sunt de provenienta asiatica. Ai senzatia ca si viermisorii, la cum se inconvoaie dârdâind de frig in cutie, iti fac plecaciuni. Dar ca sa fiu impartial, am oprit in fata standului cu cea mai mare vechime din târg. Recunosc ca, de-a lungul timpului, am facut ceva cumparaturi de aici. Il cunosc pe patron, dar nu am stat niciodata la o sueta.

Ieri am vândut de-un leu

Traian Grigoras este si administrator, si contabil, si vânzator. Se ocupa cu aprovizionarea, dar da si cu matura când expune, in fiecare zi, standul. Il gasesc, imbracat cu trei hanorace si o gluga trasa pe cap, tastând la laptop. Profit ca afara fulguieste si, in jur, nici tipenie de clienti. „N-am ce sa spun. Nu e nimic deosebit. Haideti sa o lasam pe alta data”. Inceputul suna „promitator”. Greu insa sa ma mai las plecat de acolo. Si uite-asa, incet-incet, nici nu stiu când a trecut o ora.

„Pescuitul este a treia pasiune a mea. Ce fac acum am preluat de la tata. Ioan Grigoras. El avea dupa anii nouazeci, aici, o taraba. Iesise la pensie si mai aducea câte o undita, câte o lanseta. Acum are optzeci si opt de ani. Sunt multumit ca este activ si e la curent cu politica. Eu nu am mai fost de patru ani la pescuit. E frumos, imi place dar… e o indeletnicire murdara. Te apuci sa «omori» râmele in cârlig!

Am pescuit de când eram copil, pe Siret. Apoi la Poiana Largului, la Coada lacului la Bicaz. M-am nascut in Bacau, dar dupa parinti, radacinile sunt de la Tg. Neamt, de la Pipirig. Aveam o creanga de alun, o struna de treizeci si cinci si ace gasite pe la tata. El este un pescar adevarat. Ma consider bacauan, dar imi place foarte mult zona aceea, o zona frumoasa, de munte”. Suna telefonul. Era chiar tatal lui. Vorbesc ceva despre o reteta. Sta impreuna cu sora lui la Bârlad. Nu sunt indiscret. „In 92, am terminat politehnica la Iasi. TCM. M-am angajat la o firma, recunoscuta atunci, si faceam distributie.

Chiar imi placea. Au avut probleme financiare, s-a redus personalul… m-au dat afara. Ce era sa fac. M-a chemat tata sa vin in bazar. Nici nu stiam unde-i bazarul. Si nici nu concepeam ca eu pot sa fac asa ceva. Dupa o luna m-au chemat, sa ma intorc. Asta era prin doua mii. Nu m-am mai dus. A fost o perioada buna, pâna in doua mii opt. Bazarul e altceva. Stiu oameni care n-o sa vina niciodata sa cumpere de aici. Si nu ca imi fac reclama, dar aceleasi produse pe care le am eu, in oras le gasesti si de doua ori mai scump. Acum vine perioada de iarna, s-a dus sezonul. Ieri am vândut de un leu”. Traian s-a nascut in saizeci si sapte. Sotia este profesoara de matematica. Nu au copii.

Clientul il câstigi greu si-l pierzi repede

L-am intrebat care-i prima pasiune. Raspunsul a venit prompt. „Motoarele. Mi-au placut desenul tehnic, surubareala, masinile. Dar n-am avut bani ca sa-mi indeplinesc pasiunea. Daca as gasi un serviciu cu cinsprezece – douazeci de milioane, as lasa standul. Aici trebuie sa aduni vara ca sa ai bani pentru facturi iarna. Stai afara, te porti frumos cu cei care trec, mai suporti si glumele nesarate a câte unui nenorocit… Chiar ii spuneam cuiva ca am ajuns sa traiesc ca furnica, sau ca ursul, si bine ca nu seman cu greierele.” Un pescar se intereseaza daca are larve. „Nu. N-am mai adus de doi ani.

Nu sunt conditii sa le tin. Le-am pierdut atunci. Noaptea a dat inghet si a trebuit sa le arunc pe toate. Si dadusem ceva pe ele. Viermusi am. Iau de la o firma, tocmai de la Pitesti”. In general se cauta struna, unii ii spun guta, altii nailon, nada si cârligele. Consumabilele cum s-ar zice. Lansetele si mulinetele se vând mai rar. Oamenii prefera sa le mai cârpeasca sau sa le duca la reparat. Clienti fideli i-au ramas doar pensionarii. Având o sursa stabila de venit, reusesc sa-si mai puna deoparte o suma de bani si pentru satisfacerea acestei slabiciuni. A doua pasiune am aflat ca este sportul. A jucat fotbal, dar nu de performanta. Cel mai mare peste prins a fost o stiuca, de patru kilograme si jumatate, capturata la blinker, in Delta. „Bine, a mai prins cineva tot atunci una, de sase kilograme, si cu aia ne-am pozat toti. Am pierdut fotografia când am formatat calculatorul.

De ce n-am mai fost la peste? Imi arata toti pe telefoane, capturile. Asta ma dispera. Fiecare spune ca e unica. Unora chiar le place sa se laude. Si când vad câte douazeci pe saptamâna, mai ales vara, ajungi sa te saturi. Oricum dadeam drumul la majoritatea pestilor prinsi. Mi-era mila. De asta nu-mi place nici vânatoarea. N-as putea sa trag. Dar imi place natura si sa fac miscare in aer liber”. Nu este nici resemnat dar nici prea entuziasmat. Perspectiva a ce va fi peste zece ani nu-i creaza emotii.

„Din nouazeci si pâna azi s-au produs atâtea schimbari in viata mea, incât e greu sa ma uit asa departe. Un muncitor de la Mercedes vrea sa se vada peste zece ani tot in fabrica lui. Dar eu? N-as vrea sa ma vad la fel, ci undeva, unde sa o duc mai bine, dar nici sa nu am ce pune pe masa. Totusi, nu vad decât doua variante. Ori tot aici, in bazar, ori la tara. Acolo, la munte, unde avem ceva pamânt mostenit de la bunici. In urma cu sapte ani, am inceput sa punem câte-o caramida, la o casa. Nu mare. Doua camere si-o baie. Cel mai important insa, e sa fim sanatosi”. Nu mai ninge. Fac câteva fotografii si-mi iau ramas bun. Am sa mai trec pe aici când voi merge sa pescuiesc la copca. Traian ramâne pe scaunel, in fata laptopului. Asteapta calm, parca resemnat, sa-i vina clientii.

Tribunalul Bacau l-a condamnat la trei ani de inchisoare cu suspendare pe fostul sef al Serviciului cadastru din cadrul Primăriei Bacău, Aurel Cristinel Anghel. Anul trecut, acesta a fost trimis in judecata de procurorii DNA – Serviciul Teritorial Bacău pentru infractiunile de luare de mita si trafic de influenta.

Anghel a fost acuzat ca, in perioada ianuarie – februarie 2009, in calitate de sef al Serviciului cadastru din cadrul Primăriei Bacău si membru în comisia de analiză a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001, ar fi primit de la un denuntator suma de 5.000 euro, pentru urgentarea si solutionarea favorabila a unei cereri privind restituirea unor proprietati din municipiul Bacău.

In acelasi timp, la începutul anului 2009, Anghel ar fi primit de la acelasi denuntator suma de 1.400 euro pentru a-si exercita influenta asupra unei persoane cu functie de conducere din cadrul Primăriei Bacău si membru în Comisia de solutionare a notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, pentru solutionarea cererii de restituire a proprietătii in favoarea denuntatorului.

La urmarirea penala, Anghel nu a recunoscut faptele si a contestat in permanenta interceptarile convorbirilor despre care spunea ca sunt scoase din context si interpretate subiectiv.

Avocata acestuia, Daniela Burghelea, a refuzat sa comenteze decizia de condamnare data de instanta, confirmând doar ca va face apel.

In perioada iunie 2014-martie 2015, gratie programului Erasmus+, Asociatia Oblio implementeaza proiectul “Get Involved in Education”. Acest proiect ofera sansa unor tineri din Turcia, Italia, Georgia si Moldova sa vina, sa traiasca si sa invete (despre ei insisi mai ales) in România, despre România.

Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale, care reglementeaza si dirijeaza implementarea acestor proiecte, organizeaza, periodic, stagii de instruire (On Arrival Training, Mid-Term si Departure Training) voluntarilor SEV (Serviciul European de Voluntariat) sositi la noi in Romania. La cel mai recent stagiu OAT desfasurat la Predeal a participat, din partea Asociatiei Oblio, voluntara din Turcia, Seren Kotan.
Cum cel mai eficient mesaj e cel vazut prin ochii participantului, am ales sa o lasam pe a sa ne povesteasca, nu inainte de a traduce cuvintele sale.

“Inainte de a pleca la Predeal, ma gândeam ca va fi o saptamâna plictisitoare. Spre surprinderea mea, a fost insa o saptamâna minunata de la inceput pâna la sfârsit. Plecati fara un info-kit , fiecare dintre noi a fost destul de stingher in prima zi, nestiind daca vom putea desfasura cu success activitatile planificate.

In prima zi, am realizat ca sunt singura voluntara din Bacau si, desi m-am simtit ciudat in aceasta postura, am incercat – si am si reusit – sa ma focusez pe avantajele (si mai putin pe dezavantajele) oferite de aceasta situatie.

Cu toate ca programul nostru a fost foarte dens si bine planificat in timp, “imbracarea” activitatilor in jocuri, ale caror scopuri si beneficii le-am inteles in mare parte, a facut ca saptamâna sa treaca foarte repede. Trainerii participanti au fost mereu pe aceeasi lungime de unda cu noi, anticipându-ne intrebarile si fiindu-ne aproape la fiecare problema.

La sfârsitul stagiului, fiecare dintre noi a fost pus sa aleaga o poza reprezentativa pentru cele 6 zile de activitati. O poza surprinzând un om legat la ochi, tragând cu pistolul, mi-a atras atentia. A fost alegerea mea; am plecat la Predeal, cu ochii inchisi, dar in acelasi timp, dorind sa-mi ating tinta – sa inteleg cât mai bine ce inseamna SEV in România. Toate activitatile m-au ajutat sa devin mai agera: sa inteleg voluntariatul dintr-o noua perspectiva”.

Bacaul va avea un nou depozit de colectare deseuri, care va fi amenajat pe strada Chimiei, de catre societatea Ecorec Recycling din Buhusi. Proiectul a primit ieri avizul consilierilor locali bacauani, in cadrul sedintei ordinare care s-a desfasurat la Centrul de Afaceri.

Inainte insa de a primi acordul, consilierul liberal Neculai Nechita a spus cu ton apasat ca Bacaul nu are nevoie de o noua groapa de gunoi. „Abia am inchis o groapa de gunoi acolo. Pai ce facem, deschidem alta, câte una la fiecare iesire din oras?”, a intrebat consilierul Nechita.

Reprezentantul societatii, aflat si el la sedinta, a explicat ca este vorba doar despre un depozit de colectare a pet-urilor. In sprijinul sau a intervenit si consilierul Cristi Manolache, iar dupa votul secret, 15 consilieri din cei 23 prezenti au aprobat planul urbanistic.

Alte proiecte dezbatute si aprobate fara obiectii fac referire la reglementarea situatiei mai multor terenuri de pe raza orasului si la ridicarea unui ansamblu de locuinte pe strada Lunca Bistritei.
Ultimul punct de pe ordinea de zi, cel de „Diverse”, a fost insa mai animat decât restul sedintei.

Consilierul local liberal Laurentiu Novac Diaconu le-a vorbit colegilor sai despre necesitatea unor proiecte pentru oras, pentru care a propus accesarea de fonduri europene.

„Ar trebui un pasaj subteran in centrul orasului, in perspectiva inchiderii traficului si transformarii zonei in zona pietonala. In al doilea rând, am putea pune la punct un sistem android pe care oricare cetatean sa il foloseasca pentru a trimite la Primarie imagini cu problemele pe care le gaseste prin oras. Propun si amenajarea unei zone de promenada pe malul Bistritei, in zona Insulei, precum si o parcare subterana sub Parcul Catedralei”, a spus consilierul Diaconu.

Propunerile sale au fost primite cu zâmbete si chiar urale ironice din partea colegilor consilieri de la alte partide si au ramas, deocamdata, doar la stadiul de enunturi.

Pentru a veni in intâmpinarea acestei nevoi a pietei educationale din România si având in vedere numarul in crestere de candidati la aceste examene, Colegiul National „Ferdinand I” isi deschide iarasi portile examenelor Cambridge. Prin urmare, liceenii bacauani (si nu numai) sunt invitati sa sustina aceste examene la aceleasi standarde de calitate, fara a se inregistra cu cheltuieli suplimentare de transport, cazare, masa, spre centrele universitare. Si de data aceasta, furnizorul de examene este EEC (European Examinations Centre), care, pe lânga examenele clasice, sustinute pe hârtie, pune la dispozitia candidatilor si posibilitatea de a da examenul pe cele mai moderne mijoace IT.

„Astfel, pâna pe 16 decembrie, Colegiul National «Ferdinand I» organizeaza pretestari pentru 100 de candidati CAE – Certificate in Advanced English – si viitorii absolventi de liceu, care vor sustine examene de competente lingvistice in centrul Cambridge. Pretestarile sunt de nivel B2. Examenul CAE CB (computer-based) este stabilit pe 5 decembrie.”
prof. Gabriela Laslau, coordonatorul centrului EEC de la Colegiul National „Ferdinand I”

Acest atestat Cambridge este pe viata, daca examenul este de nivel CAE sau mai sus, pentru cunostintele de limba engleza asimilate. Mai mult, atestatul este una dintre conditiile de inscriere ceruta de majoritatea universitatilor din lumea intreaga studentilor straini sau pentru a avea acces la programele de masterat si doctorat.

Tot atestatul Cambridge este conditia pusa la angajare de tot mai multe institutii serioase (companii multinationale, de exemplu) din România si nu numai. Si, nu in ultimul rând, atestatul poate echivala examenul de competente lingvistice la bacalaureat. „Ca sa nu mai vorbim si de alte avantaje – pretul mai mic, flexibilitatea mai mare a accesarii continutului examenului, câstigarea timpului de transcriere a rezultatelor – lucru care se face instantaneu, pe ecran, volumul ajustabil la proba de ascultat, durata mult mai scurta pâna la primirea rezultatelor si altele”, a mai explicat prof. Gabriela Laslau.

Cimitirele sunt o tinta constanta a hotilor de fier vechi. Acestia s-au specializat insa si nu se mai complica cu orice teava ruginita, ci urmaresc in mod special obiectele de bronz. Asa s-a intâmplat si in cimitirul din cartierul CFR, unde intr-una din noptile trecute, indivizi ramasi necunoscuti au dat iama printre morminte.

„Intr-o zi am trecut pe la cimitir, sa aprind o lumânare. Am observat ca placa de marmura de pe cavoul familiei, care e foarte grea, fusese deplasata, ca felinarul a fost spart si scos de la locul lui, iar mânerele de bronz de pe monument lipseau. Doar unul mai era la locul lui, pesemne ca nu l-au putut desuruba.

Cele patru mânere m-au costat 300 de lei”, povesteste O.F., un localnic in vârsta de 90 de ani. Intâmplarea a fost raportata Administratiei Cimitirelor si va urma si o plângere la Politie, pentru ca hotii sa fie prinsi, iar paguba, eventual, recuperata. „Intr-adevar, hotii creeaza probleme in cimitir. S-au specializat pe furtul obiectelor de bronz, fiindca scot bani mai multi decât pe fierul obisnuit.

De obicei, ii ajutam pe cei pagubiti sa isi refaca monumentele funerare. Probabil ca Politia va face cercetari si in acest caz de furt”, spune Andrei Sosu, reprezentant al firmei SC Luvis, care administreaza cimitirele din Bacau.

Curios este ca acelasi O.F. a mai fost victima hotilor, intr-un caz similar, de acum doi ani, când Administratia Cimitirelor i-a inlocuit barele de inox furate de hoti. Si tot in cimitirul CFR s-a mai intâmplat o grozavie acum mai multi ani, când vandalii au darâmat si distrus mai multe cruci.

Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacau, in parteneriat cu Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” si Asociatia Nationala a Veteranilor de Razboi, filiala „Gen.Eremia Grigorescu” Bacau, a marcat Ziua Nationala a României.

Evenimentul s-a desfasurat joi, 27 noiembrie, de la ora 13.00, in Sala de conferinte a colegiului, unde au participat elevi, cadre didactice si invitati. Proiectul si-a propus o abordare integrata, menita sa ofere tinerilor informatii istorice si sa insufle acestora sentimente patriotice si civice.

In cadrul manifestarii au fost sustinute prelegeri, s-a prezentat si un program artistic, iar, in paralel, a fost organizata si o expozitie tematica cu desene, dedicata momentului aniversar: „1 Decembrie – Mândria de a fi român”.

Activitatea a promovat sentimentul national, mândria apartenentei la neamul românesc, dar si formarea caracterului si a responsabilitatii sociale. Activitatea a fost organizata si coordonata de profesorii colegiului – prof. Oana Madalina Cruceanu, prof. Maria Irina Dromereschi, prof. Claudia Benchea, prof. Florentin Botezatu si prof. Oana Sopca.