Evanghelia de astăzi ne arată încă o dată cum, în atingere cu Hristos, bolnavii se tămăduiesc si morţii înviază. În vremea aceea, iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, îl ruga să intre în casa lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte.
Înţelegem durerea tatălui şi mai mult parcă simţim tragedia când cineva îi aduce vestea năprasnică : “Nu mai necăji pe Învăţătorul căci fiica ta a murit”. Cumplit lucru pentru el, care, la fel ca toţi iudeii, avea o credinţă firavă, nelămurită, în viaţa de după moarte . Mai mult, pentru un om cu întâietatea lui, lovitura era îndoită. O dată era durerea de părinte, apoi, ruşinea si umilinţa în faţa poporului, pentru că o astfel de pierdere era privită ca o pedeapsă de la Dumnezeu. “Nu te teme -zice Iisus – crede numai şi se va mântui”. Era o zi a dragostei şi a minunilor. După acest schimb de cuvinte, Iisus şi-a continuat drumul până la casa lui Iair, unde rudele şi prietenii plângeau şi se tânguiau de această pierdere înainte de vreme şi unde începuseră deja pregătirile de înmormântare.
Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan si pe Iacov si pe tatăl copilei şi pe mamă. A luat trei dintre ucenici, cei care aveau să fie mai târziu şi martorii Schimbării la Fată de pe Tabor si a luptei Sale din Gradina Ghetsimani. I-a ales pe cei mai în stare duhovniceşte de a pătrunde şi purta taina Puterii şi a Fiinţei Sale. Aceştia trei aveau să vadă cea dintâi înviere din morţi săvârşită de Domnul, şi să le spună celorlalţi nouă, ca să se înveţe astfel ucenicii să aibă încredere unul în altul. Intrând în casă, Domnul s-a îngrijit de cei ce plângeau şi jeleau copila care murise, pentru că toţi plângeau si se tânguiau pentru ea.Apoi le-a zis: « Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme ». Şi râdeau de El, ştiind că a murit. Matei şi Marcu lărgesc tabloul. Erau acolo cântăreţi şi bocitori tocmiţi în împrejurimi, după obicei , acelaşi şi la iudei şi la păgâni. Era tulburare si plângeau şi se tulburau mult (Marcu 5, 38). Iair era un om de vază, poate cel mai de vază, din acel ţinut. În afară de cântăreţii şi bocitorii plătiţi, trebuie să se fi adunat acolo o mulţime de rude, prieteni si vecini care plângeau din toată inima după copila dusă aşa de timpuriu. Iisus trecu cu vederea această lipsă de cuviinţă rezultată din neîncrederea în puterea Lui dumnezeiască şi în chemarea Lui înaltă şi apucând mâna celei adormite strigă: “Copilă deşteap-tă-te!”. “S-a întors duhul ei şi a înviat îndată” (Luca VIII, 50-51). Dând poruncă ca să-i dea hrană fetei şi nimănui să nu spună nimic din ceea ce s-a făcut, Mântuitorul Hristos a plecat.
Minunea aceasta a făcut-o pentru ca să se întărească credinţa. “Crede şi se va izbăvi fiica ta”. Au cunoscut toţi că Dumnezeu este Cel care are stăpânire asupra vieţii şi a morţii, Hristos Mântuitorul. Gândul care să ne cutremure pe noi trebuie să fie nemurirea, nu moartea. Veşnicia , nu vremelnicia. Luând aminte la viaţa de dincolo, capătă interes şi frumuseţe şi viaţa de aici. Ne-o spune mintea noastră de creştini, ne-o spune fiica lui Iair din Sf. Evanghelie şi mai presus de toate ne-o spune Domnul nostru Iisus Hristos-Stăpânul vieţii noastre.
Fiica lui Iair a fost înviată prin credinţa tatălui şi din mila Mântuitorului spre încredinţarea celor ce vor să fie .
Fiecare dintre noi vom fi înviaţi la judecata universală spre o viaţă veşnică, din mila lui Dumnezeu şi ca răsplată a credinţei şi faptelor noastre !

Pr.Liviu Burlacu
Centrul ”Izvorul Tămăduirii”-Bacău

Calendarul Roman marcheaza în ziua de 9 noiembrie sarbatoarea Sfintirii Bazilicii din Lateran, celebrata în aceasta zi înca din secolul al XII-lea. A fost mai întâi o sarbatoare a orasului Roma, dar apoi s-a extins la întregul rit roman ca un semn de iubire si unitate fata de Catedra Sfântului Petru.
Construita pe domeniul ce apartinea familiei Laterani, aceasta bazilica a fost considerata drept „mama si capul tuturor bisericilor din Roma si din lume”. Sfintirea ei a avut loc în anul 324, în timpul pontificatului papei Silvestru I (314-335). De numele bazilicii se leaga si desfasurarea a cinci dintre cele 21 de concilii ecumenice din istoria Bisericii (1123; 1139; 1179; 1215; 1512). De asemenea, bazilica adaposteste mormintele a sase papi: Sergiu al IV-lea (1009-1012), Alexandru al III-lea (1159-1181), Inocentiu al III-lea (1198-1216), Martin al V-lea (1417-1431), Clement al XIII-lea (1758-1769) si Leon al XIII-lea (1878-1903).
Sarbatoarea Sfintirii Bazilicii din Lateran ne învata ca templul, în sens fizic, are o semnificatie numai daca în el se reunesc persoane care îl adora pe Dumnezeu „în duh si adevar”, pentru ca, odata cu întruparea lui Cristos, Dumnezeu „si-a stabilit cortul printre noi” si însusi Isus este semnul prezentei sale în mijlocul nostru.
Apostolul Paul ne învata ca suntem „templul construit de Dumnezeu”, în care locuieste Duhul sau Sfânt, si ca „nimanui nu-i este îngaduit sa puna alta temelie decât aceea care exista deja: adica Isus Cristos” (1Cor 3,11).
Prin darul credintei, am fost introdusi în tainele lui Dumnezeu si facem parte din trupul mistic al lui Cristos, care este Biserica; am fost botezati în numele Sfintei Treimi, am început sa pasim pe drumul încrederii în Dumnezeu si am învatat sa traim iubirea fata de el si fata de aproapele. Asadar, fiecare zi din viata noastra reprezinta o noua crestere pe unica temelie a lui Cristos, pe care se înalta „templul construit de Dumnezeu” si în care locuieste Duhul sau Sfânt.
A fi templul viu în care locuieste Dumnezeu înseamna a trezi în noi constiinta datoriei de a mentine curat acest templu, de a fi o locuinta vrednica pentru Dumnezeu, de a face ca în el sa straluceasca lumina faptelor bune si sa rasune mereu glasul rugaciunii.
Un templu transformat în „casa de negustorie” nu mai poate fi numit „casa de rugaciune”, nu mai predispune la întâlnirea cu Dumnezeu, si atunci este nevoie de o interventie drastica din partea lui Isus, asa cum ne relateaza Evanghelia dupa Sfântul Ioan. Intrând în templul din Ierusalim si gasindu-i acolo pe schimbatorii de bani, pe negustorii de animale si pasari, dar si o zarva de nedescris, Isus îsi face un bici din funii si îi izgoneste pe toti afara din templu.
Acest episod din Evanghelie ne ofera ocazia de a reflecta asupra propriei stari sufletesti. Gândindu-ne ca poate si în templul sufletului nostru se afla gânduri, intentii, sentimente sau chiar pacate ce trebuie izgonite afara, sa-i permitem lui Cristos sa intre în sufletul nostru, ca sa ne purifice cu harul sau, si, primindu-l în sfânta Împartasanie, sa ne ajute sa mentinem curat acest templu.

Pr. Emanuel Imbrea, vicar la Parohia Romano-Catolica „Sf. Nicolae” Bacau

De mai multi ani, in Bacau, pe lânga Galeriile expozitionale traditionale (Alfa, Frunzetti, Muzeul de Arta Contemporana a Centrului de Cultura „George Apostu”, ale Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” si Complexul Muzeal „Ion Borcea” etc.), s-au deschis si doua galerii private, cum sunt „Galeriile Velea”, apartinând artistului plastic Gheorghe Frantz (str. Oituz nr. 32) si KARO, a familiei Carmen si Constantin Tinteanu (str. Oituz 45). De altfel, pictorul Ilie Boca, invitat sa expuna la deschiderea Galeriei KARO (ianuarie 2014) afirma ca strada Oituz ar putea deveni ceea ce este/a fost Montmartre din Paris.

Spatii intime, amfitrioni stilati, oameni de cultura daca nu excentrici, cu siguranta buni cunoscatori ai fenomenului, ai artistilor, astfel ca orice vernisaj, fiecare expozitie devin adevarate sarbatori ale frumosului, artei plastice de buna calitate, sustinute nu numai de numele si personalitatea celor invitati sa expuna, dar si de publicul prezent la asemenea evenimente. Nume ca Ilie Boca, Ion Mihalache, Silvia Tiperciuc, Dumitru Macovei, Stefan Pelmus, Gheorghe Frantz etc. au venit fara rezerve pentru a-si expune lucrarile de arta, in „personale” sau expozitii colective. „Galeriile Velea” au gazduit si interesante expozitii ale viitorilor artisti, acum elevi ai Colegiului National de Arta „George Apostu”, astfel ca, pe „Montmartre” din Bacau se intâlnesc, firesc, monstrii sacri cu aspirantii la glorie.

O galerie de arta nu este doar un spatiu, unde artistul isi expune tabloul pe simeze si invita apoi publicul la banchetul culorilor, acea institutie – daca isi respecta statutul – poate deveni promotoare a actului artistic, poate promova un artist, o grupare, un curent sau o generatie de artisti.

In premiera, Galeriile KARO a organizat o tabara de creatie la Manastirea Râsca, din judetul Suceava, unde a invitat mai multi artisti, nume consacrate in arta plastica bacauana si nationala, cu stiluri si tehnici diferite, insa toti artisti cu prodigioase cariere artistice si didactice. La Râsca, un loc extraordinar, aproape de Baia, cu peisaje mirifice, cu oameni coborâti parca din poveste, s-au inspirat si au creat, in perioada 5-12 septembrie, maestrul Ilie Boca, Ion Mihalache, Dumitru Macovei, din Bacau, Ion Grigore, Stefan Pelmus si Mihai Sâmburescu, artisti bucuresteni.

„A fost prima tabara organizata de o galerie privata din Bacau. Pentru artisti, a fost o experienta sa locuiesti intr-o chilie, dar mai ales atmosfera specifica traiului intr-o manastire. Aceasta initiativa a domnului Tinteanu, patron de galerie si organizator de evenimente artistice, este de laudat. A fost prima incercare, sper sa continue, deoarece, in Bacau, sunt artisti exceptionali, iar daca acum am fost pictori maturi, cred ca trebuie sa li se ofere si celor tineri sansa unor asemenea experiente.”
Ilie Boca, artist plastic

Tabara de la Râsca s-a finalizat, tot in premiera, cu o expozitie la manastire, dupa care, toate operele create acolo, tablouri de o frumusete aparte, au fost expuse la Galeriile KARO, al carei vernisaj a avut loc pe 30 octombrie, priliej pentru pictorul Vasile Craita Mândra de a le prezenta publicului, intr-o maniera absolut originala: scurt si condensat, astfel ca amatorii de arta sa retina esenta, magia, ideea, creând o imagine solara, in care dominante au fost peisajele, bogatia de culori, tehnicile fiecarui artist, insa nu au lipsit nici experimentele.

„Ma gândesc de mai mult timp la o asemenea tabara, insa abia acum, la inceputul toamnei, am reusit sa o aplic. Am gasit usile deschise la aceasta frumoasa manastire, ctitorie a lui Petru Rares, cu o bogata istorie. Cheltuielile au fost impartite, insa nu acest aspect este important. Importanta este finalitatea, vedeti, aici, pe simeze, toate tablourile lucrate acolo. Este, si in opinia artistilor, dar si a criticilor una dintre cele mai importante expozitii din acest sfârsit de an”, ne-a spus Constantin Tinteanu, patronul Galeriilor KARO.

Expozitia va fi deschisa pâna la sfârsitul anului, astfel ca bacauanii pot sa vada, sa se transpuna, si ei, in atmosfera de la Manastirea Râsca, adusa aici de cei sase pictori.

În cadrul Proiectului de Promovare a Potentialului Turistic al municipiului Moinesti, în fiecare toamna au loc aici trei evenimente care dau masura valorilor culturale locale si certifica atasamentul moinestenilor pentru acestea.

Astfel, simpozionul „Oameni si locuri”, expozitiile anuale „Ancestral si actual pe plaiurile Moinestiului” si „Mâini de aur” (cu obiecte de creatie populara) au dat un contur clar valentelor culturale promovate in „orasul petrolului”.

Grupate sub genericul „Aurul Negru-Traditie si continuitate în Moinesti”, aceste manifestari ce au ajuns la editia a IV-a au oferit prilejul de a fi prezentat publicului un istoric detaliat si ilustrat cu fotografii de arhiva al exploatarii petrolului pe aceste meleaguri, multe dintre acestea inedite.

Mai mult, la eveniment au participat si ingineri petrolisti cu vechi state de serviciu, deveniti profesori, oameni care au stiut sa capteze atentia publicului povestind întâmplari de mare impact si primind, în schimb, diplome si medalii din partea municipalitatii. Expozitia anuala de arta fotografica si video „Ancestral si actual pe plaiurile Moinestiului”, ajunsa tot la cea de-a patra editie, a constituit un extraordinar schimb de experiente si de cunostinte între generatii.

Manifestarea a fost organizata în parteneriat cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau si Liceul Teoretic „Spiru Haret” si a beneficiat de prezenta extraordinara a unei doamne profesor în vârsta de 98 de ani. Aceasta a împartasit tuturor, din memoria ei prodigioasa, marturii despre portul popular, obiceiuri locale, organizarea casei si a obstii în perioada interbelica. Au fost prezentate 7 expuneri, de catre conf. univ. dr. Ecaterina Cretu, conf. univ. dr. Ioan Danila, profesor pensionar Letitia Leonte si de prof. Maria Trifonescu, Cristina Popescu, Anisoara Rusu, Ana Busila, precum si de expertul in comunicare Viorel Florin Costea, fiecare dintre acestea fiind ilustrate cu prezentari foto-video multimedia.

Inedita manifestare Expozitia anuala de creatie populara „Mâini de Aur” a prilejuit prezentarea a nenumarate exponate, in marea lor majoritate executate de catre artizani locali, mesteri populari daruiti cu har si talent, adevarati pastratori ai tezaurului artei populare autentice: tesatori si împletitori, olari, creatori de costume, ii, brâie, ilice si opinci, ceratori de instrumente muzicale – naiuri, fluiere si aranjamente decorative. În deschidere, a fost organizat un adevarat spectacol de muzica si dansuri populare de catre copiii de la Gradinita „Cheita de Aur”, Scoala Gimnaziala „Tristan Tzara” si Clubul Elevilor din municipiul Moinesti.