O bătrână din Bacău a suferit răni grave după ce a fost lăsată nesupravegheată şi a căzut de mai multe ori din pat, informează România TV.

Femeia în vârstă de 66 de ani a ajuns la spital în luna februarie cu o fractură la şold. La mijlocul lunii aprilie, femeia a mers din nou la Spitalul Judeţean din Bacău pentru control. Medicul care a operat-o a constat că dispozitivul pe care i-l montase s-a deteriorat, aşa că a decis să o interneze din nou şi să o supună unei noi intervenţii chirurgicale.

Imediat după operaţie bătrâna s-a trezit, era conştientă, doar că în cursul nopţii, aceasta a căzut din pat şi a fost descoperită în zorii zilei de cadrele medicale. Femeia pierduse foarte mult sânge, iar starea sa s-a agravat.

Rudele îi acuză pe medici că după intervenția chirurgicală, femeia nu a mai fost supravegheată.

În replică, purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, Mirela Romaneţ, afirmă că după operație a fost necesară imobilizarea pacientei, deoarece, în ciuda recomandărilor specialiştilor, aceasta a coborât din pat şi a căzut.

În acest caz se aşteaptă rezultatele necropsiei pentru a se stabili cu exactitate de ce după o banală operaţie la şold, bătrâna s-a stins.

Cu trei reprezentatii in concurs, doua spectacole extraordinare, o lectura publica neasteptata, dar binevenita si inca una anuntata, tot neasteptata, dar amanata, cea de-a treia zi a Festivalului International al Recitalurilor Dramatice Gala Star se inscrie in seria intamplarilor „simple”, raspunsuri la intrebarea CINE SUNT?

Zborul lui Brancusi

Ziua de duminica, 26 aprilie, a debutat in cadrul Galei Star, la ora 11, in Sala Mare a Teatrului Municipal Bacovia – organizatorul evenimentului alaturi de Primaria municipiului Bacau – cu un spectacol de pantomima sustinut impecabil (asa cum eu, simplul spectator l-am perceput) de artistul George Ciolpan (Brasov), un spectacol omagiu adus sculptorului Constantin Brancusi. O prestatie uluitoare data de sincronizarea gest – muzica perfecta, mesajul clar, coloana sonora superba, coerenta „marturisirii” fara vorbe a unei povesti adevarate despre drumul lui Brancusi spre „Coloana Infinitului”, despre actul creatiei in diferitele ei forme de concepere si materializare, meditatie, zbor. „Nu am cautat, in toata viata mea, decat esenta zborului! Zborul, ce fericire!”, a incheiat Brancusi spovedania despre creatie, tradusa prin pantomima, impecabil, de George Ciolpan. Spectacolul „Pasarea in vazduh” e de vazut oriunde, oricand, pentru ca te va face sa-ti raspunzi, dincolo de numele pe care-l porti, la intrebarea „cine esti?”. Nota noastra, 8.50. Starea personala: de la Masa Tacerii pana la Coloana Infinitului, voi face un popas la Poarta Sarutului.

Fetita care cara in ghiozdan fluturi in loc de manuale

O definire a eului feminin ne-a oferit-o apoi, prin gratie si vibratie, in sapte trepte, pret de 50 de minute, artista Baczo Tunde (Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timisoara), in cadrul spectacolului – al doilea de pana acum, din punctul nostru de vedere, cu sanse mari de adujdecare a Trofeului Gala Star – „7/7”. O prestatie atat de frumoasa si armonioasa, atat de incarcata de mesaj si atat de intens generatoare de emotii si gasiri de sensuri pentru „cine esti?”, spectacolul de teatru-dans al lui Baczo Tunde m-a lasat, pe mine cel putin, fara grai. si o sala plina, in aplauze in picioare, minute in sir. Cine sunt eu? Fetita din anii de scoala care in ghiozdanul mai mare si mai greu de cat mine purta in loc de manuale, fluturi , adolescenta luata de val intr-o lume cu rochii de paiete croita de canalele TV, mama, femeia de cariera, nevasta, gospodina abandonata in sine pentru truda facerii de paine pentru fiecare zi… Intre ele, cine, totusi, sunt? O metafora de nota zece, un spectacol care, oriunde in lumea asta ar ajunge, ar ridica publicul in aplauze pentru minute in sir.

Partul deranjant al lui Dali

Tot cu intrebarea „cine sunt?”, chiar daca intr-o cu totul si cu totul alta abordare, m-a lasat si Kocsardi Levente (Timisoara), cel care a avut curajul, marele curaj! (altii i-ar spune „prosta inspiratie”) sa joace un spectacol de nisa intr-un Festival adresat unui public general. „Arta partului sau Conferinta Daliniana a contelui De La Trompette”, spectacol in regia actorului, lucrat pe texte din „Jurnalul unui geniu” de Salvador Dali, a fost primul (speram ca si ultimul) din cadrul Galei care a facut ca parte din public – pe nedrept si nepoliticos!, imi asum opinia – sa paraseasca sala in timpul desfasurarii lui. E adevarat, au existat hibe de regie, spectacolul a fost prea lung, asta nu justifica insa, repet, din punctul meu de vedere, parasirea de catre public a salii. Parasire inclusiv de catre cei care si-au adjudecat statutul de oameni de cultura si care, culmea, necontenind sa vorbeasca despre bune maniere si valori oriunde si oricand, soptesc totusi in timpul spectacolelor si, uneori, mai uita chiar sa-si inchida telefoanele mobile. Nu, nu spectacolul lui Levente i-a deranjat ci… sunt cinica, desi nu-mi sta in caracter, tocmai partul lui… SALVADOR DALI! Trecand peste asta, spectacolul are de la noi, nota 7.

In afara concursului

Neprogramat, dar binevenit, a fost, in cadrul celei de-a zecea editii a Galei Star – ziua a treia – momentul de lectura publica sustinut de actorul Bogdan Matei (gazda, totodata, alaturi de actrita Florina Gazdaru, a Galei), in Cafe du Theatre, a unor fragmente din lucrarea castigatoare a Sectiunii Monodrama din cadrul celei de –a noua editii a Festivalului, „Monolog in doi cu moartea la usa” de Mircea M. Ionescu. Pentru 40 de minute, Bogdan Matei, in prezenta autorului textului si a prietenilor lui, a intrat in pielea personajului – autorul insusi, pentru a impartasi emotionant, intens, dureros, dar optimist totodata, turnura pe care viata acestuia a luat-o din momentul in care a primit diagnosticul de cancer. O poveste despre curaj, o poveste terapeutica mai mult decat o lectie de literatura din punctul meu de vedere.

Un spectacol care pe mine m-a ridicat sincer in aplauze a fost cel sustinut, pe seara, in Sala Studio, de actorul Alexandru Bogdan ( laureat al Marelui Premiu si al Trofeului Gala Star, editia 2012),”Sublocotententul Gusti” (dupa Arthur Schnitzler, in adaptarea si regia lui Alexandru Bogdan). „Cine sunt?” a fost, evident – urmarind o poveste trista, dar nu rupta de realitate, a unui sublocotenet care ajunge sa-si puna capat zilelor doar (aparent, DOAR) pentru ca un bucatar l-a facut „gagauta” – , intrebarea la care continui sa caut raspuns intr-o lume creata de norme si valori impuse, in care stima de sine este umilitor, calcata in picioare.

A treia zi de Gala s-a incheiat cu recitalul Danielei Vrinceanu (actrita la Teatrul Municipal Bacovia), „Amalia respira adanc”, de Alina Nelega, in regia Firutei Apetrei, spectacol castigator al Premiului Cel mai bun One Women Show la a III-a editie a Galei Star, 2008. O poveste emotionanta despre trezirea, culmea, prin moarte, dintr-un vis urat numit viata unei femei – victima a ororilor regimului comunist. O lectie, totodata, desigur, despre „cine sunt…”

[wonderplugin_gallery id=”224″]

Elevii si profesorii de la Colegiul National de Arta „George Apostu” Bacau au pus pe tapet, fara frica, toate neregulile si nedreptatile care se intâmpla in premierea participantilor la olimpiadele nationale. Si nu de acum. Ci de ani de zile. Numai ca, in acest an, situatia nu a mai putut fi tolerata. Cel putin de ei.

„Ma bucur ca nu sunt singura care vede «detaliile» din cadrul Olimpiadei Nationale de Muzica. Din pacate, dupa 6 ani de experienta cu «dânsa», mi-am dat seama cum se pune in valoare tot ce tine de cunostinte, pile, ochi frumosi. De la an la an, eforturile, munca, studiul, daruirea sunt din ce in ce mai transparente, facând loc doar celor care stiu sa se afirme doar prin mizerii. Sincer, am incheiat acest «fenomen» cu o mare dezamagire. Rusine voua, cei care stiti sa va bateti joc de munca elevilor si care stiti sa apreciati nesimtirea, fitele si tot ce tine de un moral murdar. Pe restul, va felicit din toata inima pentru ca sunt elevi care-si merita locurile si toate laudele. Iar corectitudinea voastra, dragi profesori din jurii, este uitata de mult timp.”

Acesta este mesajul pe care Ana Eliza Dragoi, eleva la Colegiul National de Arta „George Apostu” Bacau, in clasa a XII-a, l-a postat pe facebook imediat dupa Olimpiada Nationala de Interpretare (ea fiind concurenta la percutie). O olimpiada de la care ea a plecat dezamagita, intrigata, neinteleasa de „jurati”, nedreptatita. Desi spune ca s-a prezentat foarte bine pe scena (si o credem pe cuvânt pentru ca ii stim performantele muzicale de la alte concursuri, gale si festivaluri, despre care am mai scris in cotidianul nostru), Eliza nu a primit niciun premiu. Numai ca nu asta a infuriat-o, ci, dupa cum spune, lipsa de profesionalism din partea membrilor comisiei.

„Nu se poate ca participanta care scapa betele pe jos, se opreste din cântat, priveste comisia in timpul evolutiei din concurs, care la inceput, când a intrat pe scena, in loc sa cânte, a cerut sa se incalzeasca, o concurenta care chiar nu a fost buna, sa ia locul I. Groaznic. Aceasta problema e mai veche, dar acum lucrurile au mers mult prea departe. Nu ma deranjeaza ca nu am luat niciun premiu, ci ca a câstigat cine nu trebuia. Imi pare rau ca inchei un astfel de capitol (fiind in ultimul an de liceu) atât de urât. Au mai fost si altii care s-au revoltat, dar nu au avut curajul sa spuna nimic. Eu sunt pur si simplu dezgustata. Noi, cei mai mari, suntem caliti, dar cei mici nu inteleg deloc lucrurile astea si s-ar putea sa le afecteze in evolutia lor ulterioara si chiar in cariera”, ne-a declarat si noua eleva de la „Arte”, când a revenit acasa.

Revoltata, Eliza acuza membrii juriului care „nu apreciaza deloc valoarea, care nu fac decât sa demoralizeze concurentii si asta nu e corect. Pentru cine sunt aceste concursuri, pentru noi, elevii, sau pentru ei, profesorii?”

Nereguli vazute prin ochii unui concurent

Tot Eliza a mai observat in acest an anumite disfunctionalitati in organizarea olimpiadei: nu s-a stiut deloc componenta juriului (desi aceasta trebuia afisata pe site-ul olimpiadei), nu s-au dat deloc premii speciale, au fost (iar asta e o practica de ani de zile) evaluati „la gramada” toti concurentii, indiferent daca erau din clasa a IX-a sau de a XII-a, desi e vorba de repertorii diferite, de ani diferiti de studiu, de experienta, in cazul celor mai mari. Apoi, dupa acordarea premiilor s-a aflat ca unul dintre profesorii din juriu era acolo doar in calitate de invitat de onoare, nicidecum cu drept de notare.

Dezgustat si cu o decizie definitiva: nu mai participa la olimpiade

Si colegul Elizei Dragoi, dar din clasa a XI-a, Mihail Caloianu, care a participat la aceeasi olimpiada, dar la instrumentul pian, sustine ca e dezgustat de tot ce a vazul in concurs si a decis: nu mai participa niciodata. Desi a obtinut premiul III, inca e indignat de ceea ce a vazut si trait acolo.

„Nu numai eu am fost dezavantajat. E o situatie care se tot repeta, dar anul acesta a ajuns la un nivel care deranjeaza. Ideea principala este ca s-a ajuns ca aceste olimpiade sa conteze mai mult doar prin sustinerea pe care o ai si nu pentru valoarea ta sau a evolutiei tale de pe scena”, ne-a spus elevul, de altfel un interpret de exceptie, apreciat in multe concursuri nationale, de un an si internationale, care a dus renumele liceului chiar si in Europa.

„Da, e adevarat ca, in principiu, sunt trei mari centre de influenta in România pe acest domeniu – Cluj, Iasi, Bucuresti – dar s-a ajuns la o exagerare deranjanta. Nu ai cum sa promovezi, sa ridici, sa premiezi, sa feliciti numai elevii anumitor profesori care au norocul de a fi din aceste centre. Sunt de acord sa atraga studenti spre ei, e corect, dar ar trebui sa se aprecieze valoarea reala a concurentului, nu numai numele lui, profesorul pregatitor sau orasul de unde provine. Am avut la clasa mea un elev promovat in cei 8 de exceptie, dar sincer nu avea ce cauta in aceasta olimpiada.

Am experienta concursurilor, a festivalurilor, dar ce am vazut anul acesta in olimpiada nationala m-a dezgustat definitiv. Unde e valoare, nimic de comentat. Numai ca se pare ca aceasta nu mai conteaza. Decât sa-mi concentrez timpul, efortul si studiul pe un astfel de concurs, pentru ca la final totul sa aiba un gust amar, mai bine nu mai particip in olimpiadele nationale si ma indrept spre competitii corecte.

Am peste 50 de participari la alte concursuri nationale, am experienta, dar ce a fost acum la Nationala, este ceva ce nu mai pot accepta. Am auzit colegi care, tot din cauza nedreptatii in evaluarea finala, au spus ca se lasa de cântat sau isi schimba instrumentul. Nu e corect. Ar trebui ca cei in drept sa intervina. Si cel mai corect ar fi sa existe posibilitatea de contestatie, iar evolutiile sa fie inregistrate”, a mai declarat Mihail Caloianu.

„Iasiul trebuie sa mearga mai departe”

Aceste atitudini deranjeaza. Asta e clar. Numai ca pâna acum nimeni nu a avut curajul sa o spuna. „Acum 3 ani, la un concurs coral de la Iasi, unde am fost si eu in juriu, corul nostru pur si simplu a fost descalificat. Eu nu am avut drept de notare, dar fiind acolo, am vazut reactia publicului, am vazut cum au evoluat cei care au fost favorizati sa mearga mai departe. Fiind organizat la Iasi, trebuia ca tot Iasiul sa câstige.

Asa s-a spus: «Iasul trebuie sa mearga mai departe». Si asta era acum trei ani. O alta problema, generalizata de altfel, e faptul ca an de an in juriu sunt mereu aceiasi membri – aici fiind incalcata si metodologia de organizare care prevede clar ca juriul trebuie tras la sorti. Cel mai corect ar fi ca in aceste competitii – olimpiade, concursuri etc – sa se inregistreze fiecare evolutie si, apoi, sa existe drept de contestatii. Or, asta, acum, nu se face”, a spus-o raspicat si prof. Antonela Leahu, directorul adjunct al Colegiului de Arta Bacau.

Sustinerea profesorilor

„Trebuie sa se inteleaga ca in aceste olimpiade nu concureaza scoala, ci copilul. Astfel de nedreptati nu fac decât sa descurajeze elevul, sa-si piarda increderea in el. Ceea ce s-a intâmplat acum trei ani la Iasi, cu corul nostru de la gimnaziu, s-a intâmplat si anul acesta cu corul «Armonia».

Tot Iasiul a luat locul I si a mers in etapa urmatoare. Ma bucur ca cei doi elevi din liceul nostru au avut curajul sa ia atitudine, iar noi ii sustinem”, a aratat si prof. Dana Birzu, directorul colegiului.

Evaluarile la interpretare sunt subiective, e clar, o spune si profesorul Florin Blaj, amintind de faptul ca, tot acum trei ani, a avut si o experienta asemanatoare cu eleva Georgiana Paduraru.

„E foarte buna, o stie toata lumea, a confirmat ca asa este in evolutia ei. Atunci nu a primit niciun premiu, la canto traditional, desi a cântat impecabil. A fost un moment greu in viata ei, a demoralizat-o enorm. Si tot juriul a fost cel care a decis, iar presedinte era chiar Gheorghe Zamfir. S-au mai facut demersuri in acest sens, s-au mai ridicat voci, dar se pare ca nu se doreste sa se schimbe ceva”, a acuzat si profesorul Florin Blaj, de la acelasi colegiu bacauan. Si exemplele cred ca sunt mai multe (chiar si la alte discipline). Numai ca nu sunt spuse (asumate).

Asociatia “Betania” se pregateste de o noua investitie: reabilitarea Centrului de Recuperare pentru copiii cu dizabilitatI neuro-motorii. Lucrarile vor costa aproximativ 110.000 de euro, suma ce va fi acoperita de finantatorii din Olanda si de Fondurile Elvetiene.

“Renovarea consta in izolarea centrului si realizarea unui sistem nou de ventilatie deoarece apa e foarte calda si se formeaza condens, ceea ce distruge peretii”, arata Andre Muit, presedintele Asociatiei “Betania”.

Lucrarile vor fi realizate de voluntari sositi din Olanda special in acest scop. Andre Muit mai planuieste, tot pentru 2015, si extinderea Centrului de Recuperare intrucât cererea de servicii este foarte mare. In prezent, aici pot beneficia de terapie 30 de copii/zi, urmând ca dupa extinderea capacitatatea centrului sa creasca la 80-100 de copii/zi.

– toate intrarile in curtea unitatii medicale vor fi dotate cu bariere ce se vor ridica doar pe baza unui card de acces

Un agent de politie, care in urma cu un an a fost trimis in judecata de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) pentru infractiuni de folosire, prezentare cu rea-credinta de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri europene, si-a primit sentinta.

Acesta a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bacau la un an si sase luni de închisoare cu suspendare si are si un termen de supraveghere de trei ani si sase luni. La momentul savârsirii faptei, acesta era sef de post in Stanisesti si ar fi depus o cerere de finantare la Oficiul Judetean pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit Bacau prin care solicita un ajutor financiar nerambursabil pentru proiectul „Instalarea tânarului fermier” într-un sat din Gaiceana.

El este acuzat ca ar fi declarat in mod fals sediul social al persoanei fizice autorizate si asa a primit finantarea de peste 100.000 de lei. Ulterior a renuntat la contract si a restituit si banii, doar ca dosarul a mers mai departe iar el a fost condamnat. Dupa ce s-a dat sentinta, Inspectoratul Judetean de Politie Bacau a incetat raporturile de serviciu cu acesta, iar agentul a fost exclus din sistem.