Se aşază tot mai firesc în obişnuinţele începutului de an data de 15 ianuarie nu doar ca semn al (re)naşterii simbolului nostru sublim, ci ca prilej de meditaţie la destinul spiritualităţii româneşti. (Simbolul are el însuşi în fiinţa literală un crâmpei de sublim, potrivit teoriei lui Ferdinand de Saussure – „cuvântul din cuvânt“.)

Dacă la început tematica Eminescu era preponderentă, acum şi probabil în viitor vom veghea la un echilibru care să favorizeze şi subiectul cultural propriu-zis. Iar dacă norocul face ca ziua să fie una de lucru, atunci migrarea ideilor dinspre Luceafăr către spiritul autohton în concreteţea lui (şi invers) se face pe terenul faptei.

În două chipuri se poate gândi acţiunea pe tărâmul fertil al şcolii: ca o manifestare colectivă, cu impact semnificativ asupra tuturor, sau ca o adaptare a programului didactic la rezonanţa puternică degajată de data respectivă.

Am optat pentru a doua variantă şi am avut de câştigat sub raportul conţinutului, ceea ce s-ar traduce printr-un beneficiu pe termen lung. Am început cu un cadou: studenţilor filologi şi celor de la P.I.P.P. (circa o sută) le-am oferit ilustrata tipărită în 1989, reprezentând bustul poetului, realizat de Gh. Zărnescu pentru piaţeta din Lipova. (Localitatea e singura din judeţul Bacău atinsă de pasul eminescian, la 29 apr. 1876.) Grija filologilor aflaţi la seminarul de limba latină era să prelucreze citatul aflat pe faţa ilustratei: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc“ (G. Călinescu). Pentru fiecare unitate gramaticală diferită trebuia asociat etimonul latinesc, motivând încadrarea unui cuvânt sau a unei structuri în respectiva clasă morfologică (ex.: substantiv, din lat. sub „dedesubt“ şi stans, -tis „care stă; aşezat“ însemnând că orice cuvânt care stă/aşezat sub un obiect, fiindu-i nume acestuia, este substantiv).

Componenta orală a verificării a presupus lectura unei strofe din „Luceafărul“. Nu e prima oară când ne dau clasă studenţii din Republica Moldova: Cristina P., Ana V. şi Dumitriţa B. au citit în aşa chip încât ne-au convins că ştiu despre ce vorbesc. La P.I.P.P., scenariul s-a repetat. În plus, au fost invitate două basarabence, care au citit şi cântat (pe) texte eminesciene, ca posibile modele de exprimare artistică. Seara, a fost rândul masteranzilor de la cursul de „(Bio)grafia textului literar“ să-şi înscrie în program un moment dictat de specificul zilei. La secţiunea „Sfertul academic“, prof. univ. dr. Ştefan Munteanu a demonstrat că în 15 minute se pot transmite informaţii bogate şi interesante, încât una dintre masterande, Elena B., a punctat ca efect al expunerii abia încheiate: „Îmi propun să ajung la Biblioteca Universităţii George Bacovia ca să pipăi caietele eminesciene facsimilate“.

Cultura locală – mai ales cea cu iradiere naţională vizibilă – a fost a doua ţintă a celor opt ore curs şi seminar din chenarul datei de 15 ianuarie. Ca studenţi ai unei universităţi cu o egidă patronimică de rezonanţă universală, nu putea fi ocolit subiectul Casa Alecsandri. S-a plecat de la dictonul horaţian „Exegi monumentum aere perennius“ şi s-a ajuns la un bocet colectiv cauzat de neputinţa cronicizată a băcăuanilor de a soluţiona odată această criză culturală. Cu o maturitate excepţională când vine vorba despre identitatea oraşului lor, studenţii au devenit tribuni ai cauzei: autorul „Odelor“ se referă la perenitatea operelor literare, dar, „spre deosebire de acestea, construcţiile au neapărată nevoie de ajutorul omului pentru a putea rezista în timp“ (Daniela A.). Într-o zi ca aceea când atenţia este aţintită spre poetul naţional, ne „apare în minte întrebarea: de ce moştenirea spirituală, dar şi materială primită de la Eminescu poate beneficia de atâta atenţie şi îngrijire din partea autorităţilor, şi cea de la Alecsandri nu?“ (idem). Exemple de poziţii asemănătoare sunt cu zecile, dovezi ale unei realităţi eludate programatic: oraşul este al acestei generaţii, care şi-l revendică integral şi cu celeritate.

Erată la ediţia din 16 ian.: filologele (în manuscris), nu filoloagele.

Rămăsesem cu povestea la Aglaja Veteranyi, care spunea în cartea ei „De ce fierbe copilul în mămăligă” că, oriunde ar fi fost în lume, atunci când simţea mirosul de vinete şi ardei copţi, îşi amintea de mama ei, de vremurile copilăriei, şi de ţară. Şi mie îmi place la nebunie acest miros, de abia aştept augustul şi începutul de toamnă, când mirosul acesta pătrunzător e atotprezent. Iese din case, se simte pe scările de bloc.

Iar mie mi se pare specific românesc, pentru că îl ştiu de la mine de acasă. Deşi, după cum am aflat şi eu mai târziu, noi nu avem o bucătărie autohtonă de fapt, împrumutând mult din toate părţile, din zona balacanică, mai ales, de la slavi apoi, dar şi din Occident. Am luat mult din bucătăria otomană, din cea grecească, nici sarmalele, cele indispensabile la toate petrecerile româneşti, nici micii noştri, cârnaţi fără pieliţă, adică, nici mămăliga nu sunt invenţia noastră.

Dar ce contează, la urma urmei? Avem noi invenţii importante în alte domenii. Iar noi ne pricepem foarte bine la mâncat şi la benchetuit, nu cred că avem mulţi rivali în asta. Revenind la bucătăriseală, chiar dacă aceasta nu se ridică la nivelul de artă gastronomică, trebuie să spunem că imaginaţia, fantezia joacă un rol însemnat. În cartea de la care am pornit, „Intelectuali la cratiţă”, întâlnim atât gurmeţi, cât şi gurmanzi, după cum constată, cu nelipsitul său umor, Dan C. Mihăilescu.

Cel cunoscut ca „omul care aduce cartea” e de tot hazul mărturisind că îi plăcea cel mai mult coliva de la Bellu, unde mergea la pomeni, fiind dintr-o familie modestă care stătea la mahala. „Dă-i ăluia mic şi umflat”, se îndemnau între ele doamnele îndoliate, amuzate pesemne şi de bâlbâiala băiatului care îl tot lungea pe bogdaproste, părând că nu mai termină cu mulţumirile.

Era deci de mic un măncău, un gurmand, faţă de gurmeţii care sunt nişte fini degustători ai rafinamentelor culinare. Gurmeţii (de la gourmet, în franceză) par nişte sclifosiţi în comparaţie cu cei hrănace, oameni care apreciază orice fel de mâncare, fără pretenţii prea mari. Fără pretenţii de acest gen se arată a fi Mircea Cărtărescu, de pildă, care recunoaşte că nu e niciodată prea atent la ce mănâncă, fie că este într-un loc simplu, fie că e pe la vreun castel, cum a avut destule prilejuri. Nu uită, din vremea copilăriei sale, clătitele (care rămân marea lui febleţe) şi gomboţii, găluştele cu prune. În fine, în cartea cu pricina îi veţi găsi, la cratiţă şi povestind despre felurile lor preferate de mâncăruri, pe Antoaneta Ralian, Neagu Djuvara, Emil Brumaru, Ioana Pârvulescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu (care chiar ştie să facă nişte preparate interesante şi apetisante), Adriana Babeţi, Adriana Bittel, Oana Pellea, ca să nu-i numesc decât pe cei mai cunoscuţi.

Veţi putea să încercaţi şi reţetele care sunt în carte, desigur, dar cel mai mult vă va plăcea să intraţi într-un dialog cu participanţii la acest festin livresc, pentru că amintirile cheamă amintiri. Dar o să vă şi distraţi citind cartea, pentru că unul dintre ingredientele ei principale e umorul de cea mai pură esenţă, venind din partea unor oamenii de spirit. Oameni de gust care se pricep la mâncăruri de gust. Şi care ştiu cel mai bine că hrana nu e numai o chestiune de biologie, de fiziologie, ci şi de filosofie. Ca întâmplare amuzantă, Gabriel Liiceanu povesteşte cum filosoful Constantin Noica, vrând să-şi trateze discipolii cu o cafea s-a mirat grozav de tare când a pus boabele la fiert şi a văzut că nu iese licoarea cunoscută. Nu avea habar că trebuiau măcinate, fiind convins că, prin fierbere, din boabe iese esenţa. Ei, filosoful tot la esenţe se gândeşte, şi le mai încurcă şi el câteodată.

Pentru editia a X-a, aniversara, a Festivalului International al Recitalurilor Dramatice “Gala Star”, care va avea loc in perioada 24-28 aprilie 2015, Teatrul Municipal “Bacovia” lanseaza proiectul “Foto STAR – Un spectacol într-o fotografie”, care se adreseaza fotografilor profesionisti si amatori, jurnalistilor si bloggerilor si se deruleaza în perioada 1 februarie – 15 iunie 2015. Fotografii participanti la proiect vor fi parteneri ai editiei jubiliare a “Galei Star” si vor avea acces liber la toate spectacolele la care fotografiatul este permis.

Concursul are doua etape, cea de inscriere, care presupune trimiterea pe adresa teatrulbacovia@yahoo.com 1 – 10 fotografii realizate la una sau mai multe dintre cele noua editii ale Galei „Star”, numarul de telefon si, daca este cazul, adresa site-ului/blogului la care colaborati. Fisierele foto trimise trebuie sa aiba marimea 30×20 cm, la 300 dpi, si fiecare fotografie în format electronic trebuie sa fie denumita cu numele autorului si numarul de ordine al fotografiei. Fotografiile propuse pot fi transmise si pe adresa Teatrului Municipal „Bacovia”: strada Iernii, nr. 6, Bacau. Data limita de înscriere: 15 februarie.

Participantii care au parcurs prima etapa vor avea de facut în perioada 1 februarie – 30 martie 2015 fotografii la cel putin doua spectacole programate de Teatrul Municipal „Bacovia”, la Sectia Drama, si la cel putin doua spectacole programate la Sectia de Animatie. Toti concurentii care au trecut de etapa I au în aceasta etapa accesul liber asigurat, pâna pe data de 30 martie, la spectacolele pe care aleg sa le fotografieze. Programul spectacolelor va fi transmis pe e-mail concurentilor care au parcurs etapa I. Fisierele foto înscrise în concurs, la etapa a II-a, în vederea jurizarii si a organizarii expozitiei, trebuie sa aiba marimea 30×20 cm, la 300 dpi, si fiecare fotografie în format electronic trebuie sa fie denumita cu numele autorului si cu numarul de ordine al fotografiei. Fotografiile realizate în aceasta etapa vor fi trimise pe adresa teatrulbacovia@yahoo.com, pâna la data de 25 martie.

Cele mai expresive fotografii vor fi selectate pentru expozitia „Foto STAR – Un spectacol într-o fotografie”, care va avea vernisajul vineri, 24 aprilie 2015, la Teatrul Municipal “Bacovia”, în deschiderea celei de-a X-a editii a „Galei. Star”.

Expozitia va fi itinerata, pâna la finalul stagiunii 2014 – 2015 a Teatrului Municipal „Bacovia”, în alte doua locatii: Gara Bacau si Universitatea „Vasile Alecsandri” – Facultatea de Litere.
Selectia fotografiilor pentru expozitie va fi realizata si jurizata de un colectiv al Teatrului Municipal „Bacovia”, din care vor face parte reprezentanti ai Departamentului Secretariat literar&PR, si de artistul fotograf Ioan Viorel Cojan, în calitate de presedinte al juriului.
Câstigatorul concursului va primi Trofeul „FotoSTAR” din partea Teatrului Municipal „Bacovia”, în cadrul ceremoniei de decernare a Premiilor editiei a X-a a Galei “STAR”. Primii trei clasati vor primi un abonament pentru doua persoane la premierele Teatrului Municipal “Bacovia”, din stagiunea 2015 – 2016.

Rezultatele jurizarii nu sunt contestabile si reprezinta viziunea organizatorilor concursului.
Organizatorul concursului îsi rezerva dreptul de a folosi imaginile înscrise în competitie pentru promovarea proiectului si a concurentilor, pe pagina de Facebook a Teatrului Municipal „Bacovia” si a Galei „Star” si în materialele de promovare a Teatrului Municipal „Bacovia” si a Galei „Star”.
Daca doriti si sustineti financiar sau material derularea acestui proiect si, în special, organizarea expozitiei, puteti contacta organizatorii la adresa teatrulbacovia@yahoo.com sau la numarul de telefon 0735 521 591, de unde puteti obtine si alte informatii suplimentare.

Marii creatori au stiut sa concilieze intr-o rodnica armonie diferite forme ale manifestarii spirituale: folosofia cu stiinta, artele cu poezia. Pentru filosofia lumii de azi, amenintarea vine tocmai din partea stiintei, a tehnicii, care, dupa cum sublinia Martin Heidegger, ,,ii rupe tot mai mult pe oameni de pamânt si-i dezradacineaza. Nu mai este nevoie de nicio bomba atomica; dezradacinarea omului a si avut loc”. Samuel Butler scria: ,,Omul va fi pentru masini ceea ce sunt astazi câinele si calul pentru om. El va continua sa traiasca, bineinteles va cunoaste in plus imbunatatiri si probabil viata sa va fi mai agreabila decât astazi, domesticita sub triumfala putere a masinilor…. Dar in ferocitatea lor, masinile câstiga teren pe z ice trece, zilnic suntem mai tributari lor, exista din ce in ce mai multi oameni destinati sa le serveasca, sclavi… Rezultatul final nu este decât o problema de timp”…

Am privit aceste avertismente, multi dintre noi, ca pe niste reactii afective ale unui filosof, ale unui literat. Iata ca astazi suntem avertizati, din aceeasi perspectiva, si de cel mai cunoscut astrofizician contemporan, Stephen Hawking, cel care, conform BBC News, a afirmat la sfârsitul anului trecut, ca dezvoltarea inteligentei artificiale ar putea constitui o amenintare la adresa omenirii. ,,Dezvoltarea completa a inteligentei artificiale ar putea insemna sfârsitul rasei umane”, a opinat el. Astrofizicianul considera ca formele ,,primitive” de inteligenta artificiala dezvoltate pâna acum si-au dovedit, in multe situatii, utilitatea, dar se arata profund ingrijorat de faptul ca noile tehnologii ar putea ajunge din urma inteligenta umana si chiar ar putea-o depasi. ,,Oamenii, considera el, sunt limitati in dezvoltarea lor din cauza evolutiei biologice lente. Astfel, ei nu ar avea capacitatea sa tina pasul cu inteligenta artificiala. La un moment dat, robotii ar putea sa se autodezvolte singuri, intr-un ritm tot mai rapid”.

Profesor la catedra de matematica a Universitatii Cambridge, Stephen Hawking lanseaza acest avertisment in contextual in care dezvoltatorii Intel au creat un sistem revolutionar prin intermediul caruia astrofizicianul, diagnosticat cu scleroza amiotrofica laterala, ar putea comunica mult mai usor. La acest proiect au colaborat si specialisti din cadrul companiei britanice Swiftkey, care au contribuit la realizarea unei aplicatii care intelege modul de gândire al lui Stephen Hawking si alege cuvintele pe care acesta, potrivit silogismului creat, le-ar putea folosi in continuarea conversatiei.

Stephen Hawking crede ca modul in care a evoluat inteligenta artificiala s-a dovedit folositor, dar este ingrozit de consecintele pe care le-ar putea avea o masinarie care, din punctual de vedere al gândirii ar putea depasi omul. Iata cum anticipeaza el posibila reactie a unui robot sofisticat: ,S-ar putea inchide automat, la fel cum s-ar putea reinventa de unul singur. Oamenii, care sunt limitati din punct de vedere biologic, nu i-ar putea tine ritmul”.

Pesimismul sau nu este impartasit de toti. Rollo Carpenter, creatorul Cleverbot, cea mai avansata forma a inteligentei artificiale, spune: ,,Cred ca vom detine in continuare controlul tehnologiei pentru o perioada buna de timp…” Dar pentru cât timp ?… Aceasta-i intrebarea….