La data de 24.09.2015, lucrătorii Postului de Poliţie Sascut, în urma exploatării unor informații deținute, au depistat în trafic pe raza localității, un barbat, în timp ce conducea o autoutilitară.

La solicitarea poliţiştilor, întrucât emana halenă alcoolică, acesta a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest pentru stabilirea alcoolemiei şi a refuzat totodată să fie condus la o unitate medicală pentru a-i fi recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev de art 337 CP, urmând ca la finalizarea cercetărilor să fie propusă soluţie legală prin Parchet.

Săptămâna 28 septembrie – 02 octombrie a.c. este perioada de desfăşurare a evenimentului organizat de Poliţia Română la nivel naţional sub titlul „Săptămâna prevenirii criminalităţii”, care a ajuns la a zecea ediţie

Evenimentul implică organizarea unei suite de activităţi preventive, în această perioadă urmărindu-se diseminarea mesajelor către un număr cât mai mare de beneficiari, obiectivul vizat fiind sensibilizarea cetăţenilor cu privire la necesitatea adoptării unui comportament vigilent, a colaborării poliţie – instituţii – comunitate, în vederea obținerii unui grad mai crescut de siguranţă pentru cetăţeni cât şi prezentarea consecinţelor care decurg din comiterea de fapte antisociale.

Manifestarea va avea un caracter unitar, tematica fiind din domeniile de referinţă selectate în baza priorităţilor Poliţiei pentru anul 2015.

Astfel, zilele de 28 şi 29 septembrie sunt dedicate prevenirii victimizării minorilor şi a delincvenţei juvenile, activităţile desfăşurate constând în întâlniri ale poliţiştilor cu elevi în unităţile de învăţământ de pe raza judeţului sau în spaţiul public, ocazie cu care vor fi prezentate măsuri prin care minorii să nu devină victime ale violenţei sau autori ai acesteia.

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău prin Compartimentul de Analiză şi Prevenirea Criminalităţii împreună cu poliţişti de proximitate vor organiza un punct de informare în Parcul Cancicov. Cu această ocazie vor fi prezentate şi înmânate materiale cu recomandări preventive de actualiatate şi vor fi purtate discuții cu cetățenii în scopul sensibilizării opiniei publice cu privire la victimizarea minorilor prin diferite tipuri de violență, trafic de persoane sau accidente rutiere.

De asemenea, poliţiştii de la structurile de analiză şi prevenirea a criminalităţii împreună cu poliţisti de proximitate se vor întâlni cu elevi, profesori şi directori ai Colegiului ,,Henri Coandă” Bacău, ocazie cu care va fi abordat subiectul importanţei adoptării unor conduite antivictimale şi antiinfracţionale in spaţiul unităţii şcolare şi în afara acesteia.

În ziua de 30 septembrie vor fi desfăşurate activităţi de prevenire a infracţiunilor contra patrimoniului. Compartimentul de Analiză şi Prevenirea Criminalităţii împreună cu poliţişti de proximitate vor organiza un punct de informare în Piaţa Centrală a municipiului Bacău. În cadrul acţiunii vor fi prezentate şi înmânate cetaţenilor materiale care conţin recomandări pentru prevenirea infracţiunilor de tâlhărie, înşelăciune, furt din locuinţă, furt de şi din auto şi furt din buzunare.
În ziua de 1 octombrie, se vor avea în vedere infracţiunile din sfera crimei organizate care au o incidenţă deosebită asupra tinerilor, respectiv: trafic de persoane, trafic şi consum de droguri, criminalitatea informatică. In acest sens, activităţile vor fi susţinute prin colaborarea cu structurile specializate de combatere a crimei organizate.

În ziua de 2 octombrie, poliţiştii vor desfăşura activităţi specifice pentru creşterea gradului de siguranţă rutieră. Incepând cu ora 11.00, lucrători din cadrul Serviciului rutier, vor desfăşura în zona ARENA MALL Bacău, o acţiune de informare pentru participanţii la trafic.

Prin temele abordate în cadrul evenimentului „Săptămâna prevenirii criminalităţii”, poliţiştii doresc să concentreze un număr mare de întâlniri cu cetăţenii într-o perioadă de timp bine determinată, astfel încât, în colaborare cu parteneri – autorităţi locale, unităţi de învăţământ sau mass-media, cetăţenii să fie informaţi despre necesitatea adoptării unei conduite de autoprotecţie în vederea reducerii riscului de victimizare.

In sah, teoretic – o demonstreaza calculatorul – albu (l), care conform regulei, muta primul, câstiga. In piscicultura, logica este ca la… table. Natura da cu zarul si-ti muta „piesele”. Când esti mai sigur pe tine si totul merge bine, iti inunda casa, iti fura pestele. Cine si-a ales ca profesie piscicultura, „fara pasiune si entuziasm”, crede inginerul Florin Albu, nu a inteles ca una fara alta nu se poate, dar impreuna reprezinta un mod de viata.

„Iti neglijezi familia, stai departe de ea. Patru, cinci luni pe an dormeam la punctele de lucru. Erau vagoane din acelea tractabile, tip dormitor. Ploua afara? Trebuie sa fii acolo. Nu aveam buletine meteo ca acum. Intram in fibrilatie. Nu stiam cât ploua, ca sa stiu câta apa sa deversez controlat, din lac.” Un mod de viata atipic, pentru ca aceasta meserie este strâns legata de capriciile naturii. „In doua mii zece, când au fost inundatiile din iunie, a crescut apa cu un metru saptezeci, in patruzeci de minute. Atunci am inteles ce inseamna sa ai un soc.

Cea mai groaznica zi pe care am trait-o, când mi-a intrat apa pâna si in cabana. Cabana ridicata de mine. Cu toate ca am gestionat bine situatia, am resimtit acel sentiment de neputinta. Nu te poti pune cu natura. Au fost pierderi, mai ales din pestele mare. Au urcat la deal. Somnii se zbateau prin lanurile de porumb. Limita Horgestiului ajunsese pâna la intersectia cu Parincea. Asa de mare era apa. Nu te afecteaza? Crapi si de douazeci si patru de kilograme, sa vezi cum sunt recoltati cu furca, din capitele de fân, de catre sateni. Un somn de o suta de kilograme, l-au prins tiganii… nu vreau sa mai zic. Noi l-am pescuit cu o luna inainte, si dupa ce l-am fotografiat, i-am dat drumul. Cum mai poti dormi noaptea, când munca ta, de luni de zile, se topeste in mai putin de o ora?”

Fotografia… obligatorie in pescuitul sportiv

Am in fata un barbat la patruzeci si opt de ani, in toata puterea cuvântului. Ma priveste calm, cu un zâmbet abia schitat si o sprânceana subtil ridicata. Are rarul dar de a te asculta, fara sa te intrerupa. Sunt câtiva ani bunicei de când il cunosc si nu stiu sa-l fi vazut sau altii sa fie martori ca si-ar fi, cum se zice, „iesit din pepeni”.

L-am intrebat cum de reuseste. „Când am venit in Bacau, dupa facultate, cu repartitie la Intreprinderea Piscicola Bacau, in nouazeci si unu, am stat in gazda la o batrâna. Mi-a mâncat zilele. Eu eram un bun ascultator, ea… o buna povestitoare. Ca tânar stagiar, imi mai scadea din chirie cu ocazia asta. Ca tot vorbeam inainte de beldite, recent, la o nunta, cum au gândit mirii locurile la mese nu stiu (?!), lânga mine… un pescar. Patru ore l-am ascultat cum imi explica, fara sa-l intrerup, care-i diferenta dintre beldita si oblete. Dupa atâtea sfaturi ma intreaba: «domnule, da’ mata unde lucrezi?» I-am spus cu ce ma ocup. «Si ti-ai batut atâtea ore joc de mine?» De ce s-a suparat? Nici nu l-am aprobat, nici nu l-am contrazis cu nimic! M-a privit asa de lung.”

Apropo de privire. Are ochii caprui si pleoape cu timp de expunere, la 3/1 secunde. (Este un bun fotograf si cameraman. Are in arhiva peste patruzeci de mii de fotografii. Principala tema, piscicultura. A fost printre pionierii care au deschis un site de promovare a pescuitului sportiv si mai recent, a unui blog de consultanta, un fel de Florin Albu „In spatele cortinei”. E dezamagit ca multe din imagini le-a regasit apoi, semnate de altii. Pacat ca la noi, legea privind drepturile de autor nu se aplica.

Fotografiile care ilustreaza acest reportaj, le-am selectat impreuna, din magnifica lui arhiva.) „Am invatat sa cunosc omul privindu-l in ochi. Cât m-am ocupat de organizarea competitiilor si administrarea iazurilor amenajate pentru pescuitul sportiv, au venit peste doisprezece mii de pescari, care au stat macar o zi la pescuit. Zece minute de vorba cu fiecare… atâtea priviri. Stiam cine va face probleme si cine nu. Am fost o balanta intre patron si angajati, si un prieten sincer cu pescarii. Aflasera ungurii de competitiile organizate aici, incât incepusem sa invat si eu ungureste. Nu mai vorbesc de numarul mare de bucuresteni. Ma mai suparam pe angajatii care abuzau de alcool, dar n-am putut sa accept si sa inteleg, fatarnicia si lipsa de loialitate, pe care unii oameni o au.”

De la varga… la pescador

Cine se mai poate lauda cu asa ceva? S-a nascut la Asau, copilarind pe Valea Trotusului. „Când eram prin clasa intâi, mergeam cu o varga din alea de alun, la pescuit. A venit un vlajgan: «Ba, da’ tu ce faci aici? Pescuiesti fara permis?», apoi imi da un sut in fund si-mi ia undita. L-am vazut apoi ca pescuia el cu ea. N-am putut sa-l uit. Ne-am intâlnit peste treizeci de ani. Ce sa-i mai fac? Eram de doua ori cât el.”

Inginerul Albu nu prea are timp liber. Dar oricât ar fi de ocupat, familia este pe primul loc. Pe Dana a cunoscut-o dupa doi ani de acomodare cu Bacaul. Nu este pasionata de pescuit. Compenseaza Daria, fiica lor de unsprezece ani, surprinsa de tatic in sute de ipostaze, cu undita in mâna. Si-a facut o fereastra, intre doua deplasari, sa stam de vorba la ei acasa, dupa opt seara. Abia venise de la Câmpulung Moldovenesc. Una din putinele deplasari… de suflet. Cu toata oboseala acumulata, nu putea rata „Intâlnirea de treizeci de ani” cu fostii colegi de la Liceul Silvic pe care l-a absolvit acolo. „Un liceu aproape militarizat pe vremea aceea. Si acum, la inceperea cursului festiv, fostul director ne-a disciplinat: «Atentiuneee! Drepti!».”

A urmat apoi cursurile Facultatii de Chimie Alimentara si Tehnica Piscicola de la Galati. „Era singura facultate unde aveai posibilitatea sa pleci din tara, la pescuit oceanic. In anul trei, in practica de vara facuta in Africa, in jurul coastelor Mauritaniei, unde era cantonata flotila noastra de pescuit, am avut primul meu contact dur cu pescuitul. Doua luni, pe pescadorul Putna, in carturi de sase ore munca, sase ore liber, nonstop. Am slabit cinsprezece kilograme. Când m-am intors in tara, e drept si cu bani buni, aveam cinzeci si trei de kilograme, la o inaltime de un metru optzeci si sapte. Am prins furtuni mari, dar cea mai grea era corvoada de a sorta, aproape zilnic, treizeci de tone de peste care se pescuiau odata.”

„Baboieri” alias termite

Are satisfactii, dar si neimpliniri. Nu s-a putut infiinta in Moldova „Clubul de Pescuit Sportiv Horgesti”. Avea inscrisi deja saptesprezece pescari, taxa fiind de sase sute de euro anual. S-a ajuns la asemenea nivel dupa multi ani si multe eforturi. Dupa cursuri, burse si vizite de lucru, mai multi ani la rând, in Marea Britanie, si tot felul de alte specializari, in primavara lui nouzeci si opt a primit acceptul directorului de atunci, sa preia lacul Antohesti. Sa-l amenajeze pentru pescuitul sportiv de agrement, pe principiul englezesc: „prinde si elibereaza”, intrare cu taxa.

„Am crezut doar eu in idee. Toti pescarii ma aprobau si pe la spate… bagau pestele in traista. La zece lei ziua…! Le spuneam «baboieri». Eu munceam si ei furau. Când am amenajat si Horgestiul, dupa patru ani, tot pe principiul naturist, fara pontoane pentru competitii, am marit de cinci ori taxa, dar am intarit si sistemul de paza si control. Am anuntat ziua deschiderii si credeam ca n-o sa vina nimeni, aflând ce taxa am pus.

Dimineata erau deja douazeci de masini la bariera.” Acum Florin Albu da consultanta in domeniu. Ii las lui cuvântul de incheiere: „Tin sa multumesc primului meu mentor, inginerului Neculai Zaharia, un profesionist desavârsit, si inginerlui Constantin Sosu, pentru implicarea si sprijinul pe care mi l-a oferit in toate proiectele mele, aparent nebunii la inceput.”

In 1971 a trecut pentru prima data pragul Cooperativei „Progresul” si de atunci a lucrat numai in acest loc. In toti anii acestia a cunoscut sute de oameni, multi dintre ei fiindu-i clienti fideli si in ziua de azi. Constanta Tantu si-a petrecut aproape toata viata confectionând sau reparând incaltarile si gentile bacauanilor.

In atelierul ei din spatele pasajului de lânga C.E.C.-ul din centru, vin zilnic zeci de oameni sa repare diverse: pantofi, sandale, posete… Mai sunt si zile când nu intra nimeni in cizmarie, dar Constanta Tantu nu-si face probleme. Are destule comenzi care trebuiesc onorate. Când am intrat in atelier am gasit-o pe doamna Tantu in toiul unei operatiuni de coasere la o masina ce mi s-a parut un pic cam veche.

„Când am terminat clasa a VIII-a parintii mi-au dus dosarul la Confectia. Când am vazut câta lume era acolo, nu mi-a placut. Asa ca m-am dus si mi-am luat dosarul si am venit aici la Cooperativa, ca aici era mai liniste. Mi-am dorit un loc mai linistit”, isi incepe povestea Constanta Tantu. Avea numai 15 ani când a venit la Cooperativa.

A fost ucenica doi ani, si nu i s-a parut greu deloc. „Mi-a placut din prima. Prima zi când am venit, chiar am facut ceva. Am luat cutitul de subtiat si am subtiat o bareta la o sanda”, isi aminteste doamna Constanta. Pe vremea aceea nu se faceau reparatii. Se faceau doar incaltari noi, la comanda sau in serie, marfa ce se vindea in magazinele Cooperativei. Nu-si aduce aminte cine isi facea incaltari pe comanda dar erau teancuri, teancuri de comenzi.

„Eram copil pe atunci, dar mi-aduc aminte ca veneau oamenii la magazin, unde se vindea marfa, dadeau comanda, se luau masurile si se aduceau comenzile in atelier si se lucrau”, povesteste Constanta. Numai la sectia de sub pasaj erau peste o suta de oameni, iar in intreaga cooperativa lucrau in jur de 1300 de angajati, iar acum au mai ramas zece oameni, pe numarate.

Cooperativa s-a destramat, cei câtiva actionari preluând din spatii, iar o parte din ei au continuat activitatile specifice cooperativei. Doamna Constanta a ramas cu atelierul din spatele gangului. Dupa Revolutie, totul s-a stricat, totul s-a desfiintat, oamenii au plecat, au mai ramas doi-trei oameni care mai desfasoara activitatile de dinainte de 89. Nu se mai fac comenzi, totul se aduce de afara, piata e plina de incaltaminte…

Astazi se lucreaza prost iar marfa e de proasta calitate. „Am intâlnit de multe ori cazuri in care oamenii au cumparat incaltari si au venit cu ele direct la reparat”, ne dezvaluie doamna Tantu dupa care a spus ca ar putea cu usurinta sa faca o pereche de pantofi pe comanda, dar nu e prea rentabil.

„Daca vrei sa faci un pantof pe comanda trebuie sa ai tot ce-ti trebuie: un calapod la moda, o piele la moda, si nu poti sa bagi bani in asa ceva pentru ca apoi nu poti sa ti-i scoti. Poti sa primesti o comanda la nu stiu cât timp…iar un calapod este peste o suta de lei. Si nu-ti convine sa dai comenzi. Apoi mai pui in calcul si modelele…trebuie sa bagi bani in materiale si apoi nu-i scoti.”

Inca mai sunt oameni care cumpara pantofi tinând cont de calitate si care tin la aspectul asta. Dar, majoritate cumpara tinând cont de pret si de moda. Mai ales tineretul, care nu tine cont de calitate ci sa fie la moda. Un alt aspect, ceva mai trist, este faptul ca sunt bacauani care-si procura incaltarile de la second-hand.

„Vin foarte multi oameni cu astfel de incaltari, dar nu recunosc ca le-au luat de la second-hand. Dar imi dau seama imediat de unde provine marfa”, a mai spus Constanta Tantu. Ca orice meserie, cizmaria are secretele ei. Doamna Constanta nu a vrut sa divulge care sunt secretele ei, rezumându-se doar sa ne spuna asa:

„Daca iti place sa te ocupi de ea, stii sa o faci asa cum trebuie. Trebuie sa faci cu drag meseria asta, daca o faci in dorul lelii…nu iese”. Are clienti multii, unii dintre ei de câteva zeci de ani. Din pacate, multi dintre clientii vechi s-au stins iar unii au plecat din tara. Viitorul pentru aceasta meserie insa se arata sumbru. Nu mai vine nimic din urma iar tineretul nu se arata dispus pentru asa ceva.

„De unde ucenici ? Dar sta vreo unul ? Daca te murdaresti de solutii si trebuie sa te speli de zece ori pe zi, daca vine un tânar si se uita la tine cum te-ai murdarit, pleaca imediat. Am avut ucenicii de Scoala 3, dupa 1990. Au facut câte jumatate de an dar niciunul n-a venit sa spuna ca-i place. Toti au plecat”, a spus cu amaraciune in glas Constanta Tantu.

Treaba e cât se poate de clara. Nu vine nimic din urma, cizmarii sunt din ce in ce mai putini, iar cu timpul, asa dupa cum spune doamna Constanta, aceasta meserie va disparea. Si e mare pacat, ca lumea are nevoie. „De multe ori ne multumeste lumea ca existam”, a spus la finalul intâlnirii noastre Constanta Tantu.

Miercuri dimineata, orasul Buhusi a fost impânzit de echipaje de politie si mascati care sub coordonarea unui procuror de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau au efectuat perchezitii la mai multe adrese, printre care sedii de firme si la primaria din oras, pentru a ridica probe intr-un dosar pe care il au in lucru.

„S-au efectuat 18 perchezitii domiciliare, in orasul Buhusi, pentru strângerea de probe intr-un dosar care este in lucru. S-au ridicat mai multe documente, sisteme informatice si medii de stocare, care vor fi analizate. Nu s-au facut audieri si nici retineri. Deocamdata s-au ridicat probe”, a explicat pr. Felix Banila, prim-procuror la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau.

Dupa ce vor verifica documentele ridicate la perchezitii, anchetatorii vor stabili ce cale va urma ancheta si pe cine vor chema sa dea declaratii. Potrivit unor surse judiciare, mascatii au oprit si la poarta unei societati comerciale care se ocupa de salubrizare si ecologizare in oras, in baza unui contract incheiat cu Primaria Buhusi.

Edilul sef a confirmat ca s-au ridicat acte si din institutia pe care o conduce. „S-au ridicat niste contracte, facturi, legate de o licitatie din 2007, de salubrizare, de alte lucrari. Dar acestea sunt documente pe care eu le-am mai dat de vreo doua ori si nu-mi fac probleme”, ne-a declarat Ionel Turcea, primarul orasului Buhusi.