Acasă Blog Pagina 3310

Proiect pentru tinerii din Zemes

    Un tânar din Zemes – Bacau, Vasile Spatariu, a depus pe taraluiandrei.ro un proiect ce se adreseaza tinerilor ce provin din cazuri sociale care nu isi pot permite sa suporte plata scolarizarii auto.

    Proiectul se va desfasura in localitatea Zemes si va sustine 10 tineri pentru dobândirea permisului auto, acesta fiind un criteriu important in incercarea obtinerii unui loc de munca.

    „Din timpul liceului mi-am indreptat atentia spre cazurile sociale. Am inteles nevoia acestora de a se integra in societate si mi-am focalizat atentia spre realizarea acestui obiectiv. In prezent, in Zemes, sunt peste 150 de tineri care nu-si pot permite achitarea scolarizarii auto.

    Dobândirea abilitatilor de sofer si obtinerea permisului auto ar creste sansele ca acestia sa-si gaseasca un loc de munca. De altfel, dupa obtinerea permisului, ii voi ajuta sa isi construiasca un CV si voi merge cu ei la diferite firme pentru a incerca sai punem fata in fata cu un angajator”, a declarat Vasile Spatariu pentru Desteptarea.

    In momentul de fata, proiectul se afla in faza de jurizare.

    Cinci consilieri locali au parasit sedinta CL in aceasta dimineata

      Consilierii locali UNPR Elena Cosma, Gheorghe Huluta, Dragos Stefan si Cristi Manolache si consilierul independent Corneliu Dan Jitariu au parasit sedinta extraordinara a Consiliului Local programata marti dimineata.

      Aceasta, in semn de protest fata de ceea ce consilierul Cristi Manolache a numit „nerespectarea legii” si faptul ca liberalii, majoritari in CL, nu-si „recunosc incompetenta administrativa”.

      „Aceasta este o zi neagra pentru administratie, intrucât ni se prezinta din nou un proiect privind o rectificare bugetara fara a vedea exact unde se duc banii si un proiect care atesta ca sumele pe unele proiecte europene s-au pierdut si trebuie completate din bugetul local”, a explicat consilierul Cristi Manolache.

      Toti cinci au parasit sala, dar sedinta a continuat cu cei 12 consilieri PNL care au trecut cele doua proiecte.

      Desi proiectele incepute cu bani europeni pot continua pâna la 31 iunie 2016, se vor deconta din bani europeni doar lucrarile care se executa pâna la 31 decembrie 2015.

      Cele mai mari gauri in buget le vor inregistra proiectele nefinalizate de la Insula de Agrement si de pe strada Milcov.

      Reamintim ca in acest an si consilierii PSD Zvetlana Zaharia si George Bogatu si-au dat demisia din functia de consilieri locali, in urma unei decizii politice, invocând la acel moment ca propunerile lor nu au sustinerea colegilor din PNL.

      pag1

        pagina1

        Premiile Desteptarea 2015 – Editia a XX-a

        Printre noi sunt la tot pasul oameni cu adevarat destoinici. Uneori trecem pe lânga ei fara ca macar sa stim ce responsabilitati au pe umeri si cât de mult depindem de ei. Munca lor a fost si este reflectata constant in cotidianul Desteptarea, care in ultimii 26 de ani a fost oglinda societatii bacauane, cu bune sau rele.

        In final, jurnalistii si cititorii i-au scos in evidenta pe toti cei care fac tot posibilul ca lucrurile sa mearga bine, indiferent de domenii – fie cultural, servicii, sanatate, invatamânt sau sport. Acum este din nou prilej de sarbatoare, prilej sa ne gândim la cele bune si la oamenii care fac lucrurile sa se intâmple asa cum trebuie pentru ca bacauanilor sa le fie mai bine.

        Diplome 1 bun

        Este pentru al XX-lea an in care cotidianul Desteptarea ii premiaza pe campionii comunitatii locale. Un an in care am considerat ca a-i premia pe laureati chiar la locul lor de munca sau in mediul in care sunt apreciati ca lideri este cel mai potrivit.

        Ei merita aprecierea noastra si le multumim in numele tuturor!

        gelu ciorava

        Primarul Gelu Ciorava: „O mie de copii invata in conditii moderne”

        Campusul Scolar Podu Turcului, al doilea construit in Moldova

        Dupa Spulber, Pricop, Forcos si Iacobescu, in Podu Turcului a fost ales un primar care, in sfârsit, a schimbat infatisarea acestei comune prafuite. O comuna care, chiar daca nu va vine sa credeti, aspira sa devina oras. Din pacate, in loc sa se dezvolte, a inceput sa se urâteasca, sufocata de gunoaie si buruieni, exhibându-si strazile rupte si cladirile imbatrânite. Campusul Scolar „Alexandru Vlahuta” parea si el predestinat esecului. Proiectul a fost demarat in 2007, prin Inspectoratul Scolar, dar in 2008 au fost sistate lucrarile din lipsa de fonduri. „De atunci a ramas si datoria, in urma careia au curs penalitati. In total, 13 miliarde de lei vechi”, explica Gelu Ciorava, actualul primar al comunei. In 2012 a câstigat alegerile si s-a apucat de treaba. Chiar daca, astazi, este cea mai importanta realizare a lui Gelu Ciorava, Campusul nu se afla pe lista sa, in campanie: „Am promis ca voi moderniza piata agro-alimentara si ca voi reabilita podul Scrofeni. Mi-a fost frica sa promit altceva. Am aflat, apoi, ca asa se obisnuieste: sa promiti, chiar daca stii ca nu poti sa faci!” Cele doua obiective au fost realizate in primul an de mandat.

        Invidie: „Universitatea din Podu Turcului”

        „Când am venit aici nu am gasit nimic, afirma Gelu Ciorava. Secretarul murise, iar viceprimarul a plecat dupa o luna. I-am gasit demisia pe birou. Al doilea viceprimar a murit dupa un an, iar al doilea secretar a plecat la Moinesti, unde era nascut.” In fine, comuna are al III-lea viceprimar si al III-lea secretar, iar cu acestia Ciorava se intelege foarte bine. „In 2013, impreuna cu secretarul comunei, Irina Apetroaie, am format o echipa noua, din angajati tineri, cu facultate, si am inceput sa studiem proiectul campusului. Mai exact, ce am gasit din el, caci o parte era la arhiva, o parte era la constructor… L-am reconstituit si am cautat solutii”. Iar solutia a fost Programul Operational Regional, care asigura o finantare nerambursabila de 85 la suta. Ministerul Dezvoltarii suporta 13 la suta, iar Consiliul Local Podu Turcului, 2 la suta. Un an s-a lucrat la proiect, apoi s-a obtinut finantarea. A meritat, caci aproape o mie de elevi invata acum in conditii moderne. „Universitatea din Podu Turcului”, asa e numit campusul de primarii vecini, ironici, dar si un pic invidiosi. „Pot spune ca am fost norocos ca am primit finantarea, afirma Ciorava. Sau, poate, copiii au fost norocosi. Dupa un an de munca, dupa zeci de drumuri la Piatra Neamt, am reusit sa depunem dosarul la ADR N-E, iar pe 27 februarie 2015 am semnat contractul de finantare.”

        A fost si diriginte de santier, si paznic

        Gelu Ciorava mai spune ca, dupa 1990, nu s-a construit nimic in Podu Turcului: „s-a reparat Scoala Cabesti, nimic altceva. Nu s-a facut niciun drum, nicio scoala, nicio gradinita!” In 2015, la Campusul Scolar au inceput lucrarile, iar primarul a crezut ca s-au terminat problemele. Nu a fost asa: „M-am transformat in inginer constructor, in diriginte de santier, in muncitor, cred ca am fost si paznic, mai ales in weekend, când exista riscul sa fie furate materialele!” Pe 27 decembrie e termenul final, iar primarul e convins ca va fi respectat. „Daca as fi ramas in urma mi-ar fi oprit finantarea. Am avut controale pe fonduri europene in fiecare luna. Este al II-lea campus scolar construit in Moldova, dupa cel din Iasi.” Probleme au fost destule, cea mai grava fiind lipsa muncitorilor calificati in zona: sudori, zidari, faiantari etc. „A trebuit sa ma implic si sa caut, impreuna cu constructorul, muncitori in zona. S-a lucrat cu cel putin 150 de angajati pe zi. Acum pot spune ca sunt multumit. Inainte, cei 950 de elevi invatau in fostul camin si in fostul liceu, in doua schimburi. Ora era de 45 de minute. Copiii din clasele a IV-a si a V-a terminau cursurile la orele 17-18 si faceau naveta 15 km, iarna, prin frig si zapada.” Investitia e aproape de final, mai trebuie pus parchetul in internat si gresie in câteva bai. Campusul Scolar „Alexandru Vlahuta”, care din toamna este functional, are 24 de sali de clasa, 8 laboratoare, 4 ateliere, o cantina cu 100 de locuri pe schimb, un camin cu 138 de locuri si o sala de sport. Desi a intâmpinat de multe ori dificultati, acest proiect a fost dus la bun sfârsit. De aceea, „Desteptarea” il premiaza pe Gelu Ciorava, primarul comunei Podu Turcului, pentru realizarea Campusului scolar „Alexandru Vlahuta”, un centru de studiu dotat la nivel european.

        Liviu Ciumeti si „armata” de postasi, parteneri de incredere ai bacauanilor

        ciumeti 2

        Una dintre misiunile importante ale lui Mos Craciun, zilele acestea, este sa lectureze cu multa atentie scrisorile pe care mai toti i le trimitem, in speranta ca vom gasi sub brad, in seara de Ajun, cadoul mult dorit. Pentru a duce lucrurile la bun sfârsit, Mos Craciun are nevoie nu doar de sprijinul spiridusilor sai, ci si de ajutorul postasilor, care alearga zilele acestea de zor ca sa ii duca mii si mii de epistole.

        Iar Mosul prefera epistolele scrise, in loc sa primeasca mesaje impersonale si standardizate, prin intermediul retelelor de asa-zisa socializare. In plus, o felicitare sau o simpla foaie scrisa de mâna si trimisa intr-un plic timbrat duce cu ea o boare de romantism ce nu razbate din ecranul calculatorului sau al altui dispozitiv electronic de comunicare. Posta Româna incearca, si reuseste cu brio, sa fata fata vitezei in continua crestere a comunicatiilor. Serviciile oferite de institutie s-au imbunatatit continuu si se afla pe drumul cel bun, dupa cum spune directorul Oficiului Judetean de Posta Bacau, Liviu Ciumeti. „In fata unei evidente cresteri a concurentei intre mijloacele de comunicare, lumea trimite acum mai putine felicitari de Craciun sau scrisori, in general, decât se intâmpla la inceputul anilor ’90. Dar inca se trimit si chiar intr-un volum care ne arata ca oamenii sunt inca atasati ideii de scrisoare clasica, dar si ca serviciile Postei Române sunt apreciate si utilizate”, spune directorul Ciumeti. Domnia sa conduce o „armata” de 700 de lucratori postali din tot judetul, de care este mândru si a carei apreciere a dobândit-o prin imbunatatirea conditiilor de lucru si a proiectelor aflate in derulare.

        De altfel, pentru contributia la imbunatatirea continua a serviciilor postale, adaptarea lor permanenta la nevoile unui public foarte divers si promovarea institutiei ca un partener corect si de incredere, ziarul Desteptarea i-a acordat anul acesta un premiu cuvenit directorului Liviu Ciumeti. Un premiu deopotriva acordat tuturor lucratorilor postali, care au responsabilitatea a peste 11 milioane de trimiteri postale saptamânal. Lucratorii postali sunt si cei carora li se datoreaza rezistenta pe piata a presei tiparite, care in ultimii ani a pierdut teren in fata internetului. Postasii sunt cei care distribuie presa scrisa abonatilor, in orice colt al judetului s-ar afla. „Depunem toate eforturile pentru a oferi servicii de calitate, consolidând un parteneriat de succes, mentinând o oferta flexibila de servicii, adaptate intotdeauna nevoilor clientilor nostri. Chiar si in era comunicatiilor electronice, Posta ramâne, pentru milioane de oameni, cel mai accesibil mijloc de comunicare.

        De mai bine de 150 de ani, Posta Româna s-a dovedit un partener corect si de incredere, construind de-a lungul anilor cea mai mare retea de retail din tara”, a spus directorul Ciumeti.
        Unul dintre obiectivele importante ale conducerii Postei Române este promovarea serviciilor sale pe internet. De altfel, site-ul institutiei, de la adresa www.postaromana.ro, s-a modificat radical si a devenit mult mai prietenos pentru clienti. „Pagina a devenit o interfata mult mai eficienta in relatiile dintre institutia noastra si client. Sunt prezentate toate serviciile intr-o maniera facila, iar una dintre noutati este posibilitatea de a completa direct pe calculator, de acasa sau de oriunde, formularele de expeditie prin intermediul nostru, care sunt listate direct la oficiul postal”, a mai spus directorul Ciumeti. Practic, din fata calculatorului se pot expedia bani, se pot expedia colete si, in general, se pot accesa toate serviciile Postei Române. Tot la capitolul imbunatatiri, de curând s-a lansat serviciul Post Colect, in parteneriat cu Emag, prin care trimiterile si receptiile se pot face la adresa si la ora la care doreste clientul. Iar serviciul Prioripost, prin care se pot face expeditii si receptii in 24 de ore, face fata oricarei concurente, si chiar la un pret foarte mic fata de toate firmele de curierat care mai exista pe piata.

        O cariera dedicata Postei Române

        Directorul Liviu Ciumeti este bacauan din comuna Poduri, absolvent al Liceului „George Bacovia”, promotia 1987, si toata viata sa a lucrat in cadrul Postei. A inceput meseria la Moinesti si a urcat pe scara ierarhica pas cu pas, pâna la functia de director, „fara nici un fel de interventie sau sprijin, ci exclusiv prin propriile puteri”, dupa cum spune. Se declara pasionat de meserie si cele mai mari mâhniri profesionale sunt atunci când intâmpina dificultati in rezolvarea unei probleme. Una dintre motivatiile sale puternice pentru determinare si putere de munca este propria sa familie: sotia sa, sef de agentie bancara, si fiica sa de 23 de ani, studenta la Litere.

        Mihai Nistor, speranta noastra pentru Rio

        Campion mondial APB, laureatul Desteptarii este singurul boxer care va reprezenta România la Olimpiada din 2016

        nistor cu relu auras

        O fractura de maxilar

        La 19 ani era deja un fost boxer. Dinamo Bucuresti ii pusese cruce. Si ii spusese „adio”. O cariera frânta odata cu fractura de maxilar, o cariera frânta inainte de a incepe cu adevarat. Sau nu! „Lasa, Mihai, nu-i nimic. Vii cu mine, la Bacau si ai sa vezi ca intr-o buna zi le vei da tuturor peste nas. Ai incredere in ce-ti zic”. Cuvintele lui Relu Auras au sunat ca un veritabil „abracadabra” pentru Mihai Nistor. „Sincer, am simtit ca ma mai nasc o data. Nu degeaba spun ca maestrul Auras mi-a fost si imi este ca un al doilea tata”, marturiseste Mihai Nistor.

        Povestea cu Feri

        Atunci, in 2009, cei de la Dinamo si-au frecat mâinile de bucurie; dadeau „mortul” din casa. Relu Auras a zâmbit. Mai trecuse prin asa ceva in 1993, atunci când, impreuna cu Dumitru Sechelariu il luasera la Selena Bacau pe Feri Vastag, aflat intr-un puternic declin. „Dorule, Relule, ce teapa v-ati mai luat cu Feri”, i-au persiflat pe Sechelariu si pe Auras maharii de la Bucuresti. Dupa doar câteva luni, Francisc Vastag devenea campion european si campion mondial! In drum spre Bacau, Auras i-a spus lui Nistor povestea lui Vastag din ’93: „Aceleasi planuri le am si cu tine, Mihai. Vreau sa te scot campion mondial”. De data aceasta, pe fata maestrului Auras nu se mai zarea niciun zâmbet. „Il ascultam si mai ca nici nu respiram”, isi aminteste Nistor.

        Buletin de Bacau

        „Venirea la Bacau a fost sansa vietii mele. Dintr-un boxer considerat drept terminat am devenit un campion. National si international”, continua Mihai Nistor. Si cum sa nu-i dai dreptate? Bronzul la Europenele de Tineret, titlurile nationale pe banda la super-grea si, ulterior, succesele din Campionatul Mondial al Cluburilor, cu italienii de la Dolce & Gabbana si cazacii de la Astana Arlans au aratat ca Auras a avut din nou ochi si fler. Iar Nistor, pumni de fier. „Acele rezultate internationale mi-au dat o incredere enorma si m-au pregatit pentru noile provocari ale carierei”, spune pugilistul iesean in vârsta de 25 de ani. „Puteti sa scrieti fara probleme boxerul bacauan. Acum am si buletin de Bacau”, zâmbeste Nistor.

        Un an de gratie

        2015 a fost un an de gratie pentru Mihai Nistor. A luat bronzul la Europene si a câstigat titlul de campion mondial la super-grea in APB, divizia profesionista creata de forul international, dupa o finala cu marocanul Mohammed Arjaoui disputata in fieful acestuia, la Marrakesh. O victorie care i-a adus elevului lui Auras calificarea la Olimpiada de la Rio. Pâna in acest moment, Mihai este singurul bacauan care si-a asigurat prezenta la Rio. Dar si unicul pugilist român! Dupa Marrakesh a venit un nou succes. Unul si mai mare: titlul mondial in Aiba Pro Boxing, cucerit, prin KO tehnic, in fata germanului Erik Pfeifer, chiar pe terenul acestuia, la Hamburg. „Un român face istorie in APB”, a vuit presa internationala. „Campionul nostru”, a titrat Desteptarea.

        Si la anul, tot la fel!

        Acum, la final de 2015, cotidianul „Desteptarea” ii ofera lui Mihai Nistor premiul titlul de Campion Mondial al Categoriei Supergrea in APB si pentru calificarea la Olimpiada de la Rio in 2016. „Este o onoare pentru mine, mai ales ca vine din partea unui ziar pe care il citesc mereu cu mare placere. Iar faptul ca sunt laureatul «Premiilor Desteptarea» ma bucura si mai mult”, zâmbeste campionul nostru. „Sper ca rezultatele de anul viitor, de la Olimpiada de la Rio sa va oblige sa ma premiati si la editia cu numarul 21”, ne face cu ochiul Mihai Nistor. OK, placerea va fi de partea noastra, Mihai!

        Parintele Constantin Gherasim, o lectie de Evanghelie aplicata

        pr gherasim

        Inca de când a imbracat haina preotiei, parintele Constantin Gherasim a stiut ca misiunea sa nu se rezuma doar la propovaduirea Cuvântului ziditor. Astfel, din anul 2007, când a fost hirotonit preot de catre IPS arhiepiscop Ioachim, sfintia sa a preluat munca sociala demarata de preotul Vasile Radu in parohia Sf. Gheorghe – Bacau. Prin urmare, parintele Constantin s-a implicat in munca filantropica si, in cei opt ani parcursi, a reusit sa aduca o raza de speranta in viata celor impovarati de greutati materiale. Tinând cont de toate acestea, pr. Constantin Gherasim, parohul Bisericii „Sf. Gheoghe”, este unul dintre laureatii celei de-a XX-a editii a Premiilor Desteptarea pentru activitatea social-filantropica desfasurata in Asezamântul „Samarineanul milostiv”.

        Sacerdot printre copii

        Sensibilitatea pr. Constantin fata de durerile lumii i se trage, probabil, si de la perioada in care a slujit Cuvântul ca mod de informare. Si-a incercat puterile in munca de jurnalist facând parte din prima echipa a Editurii Trinitas, sub coordonarea PF patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Revenit acasa, el a colaborat cu publicatii precum Monitorul de Bacau, Ziarul de Bacau sau revista „Lumina”, devenind un fin observator al vietii spirituale si culturale din judetul nostru. Chemat la misiunea de sacerdot, pr. Constantin a ales sa impleteasca vestirea Evangheliei cu milostenia aplicata in viata de zi cu zi. Prin asezamântul social-filantropic „Samarineanul Milostiv”, anual, un numar de aproximativ 30 de copii primesc zilnic o masa calda gratuita. De asemenea, in preajma praznicelor imparatesti, mai multe familii din parohie, si nu numai, au primit sprijin material constând in alimente, haine, rechizite si jucarii pentru cei mici. De câtiva ani, un grup de profesori-voluntari au fost cooptati intr-un program de pregatire a elevilor pentru examenele de Evaluare Nationala si Bacalaureat. Rezultatele nu s-au lasat asteptate, astfel ca una dintre participante a reusit sa termine ca sef de promotie. Din acest an, pr. Constantin, sprijinit atât de preotii co-slujitori Constantin Leonte si Gheorghe Chirica, cât si de enoriasi, a purces la extinderea asezamântului atât de necesara pentru proiectele viitoare pe care le vrea implementate in viata comunitatii: program de „scoala dupa scoala”, cursuri de vara si organizarea de evenimente culturale.

        Un premiu al oamenilor de suflet

        Când i-au acordat premiul, jurnalistii cotidianului Desteptarea l-au gasit pe pr. Constantin trebaluind prin Casa Domnului. Intre un sfat duhovnicesc si un deviz de lucrari, el si-a facut timp sa primeasca simbolul recunostintei noastre pentru activitatea sa de pâna acum si pentru promisiunea unei continuari pe masura. „Consider premiul acesta nu atât al meu, cât al oamenilor cu suflet mare din aceasta parohie. Fara sa-i stiu pe ei in spatele meu, n-as fi putut realiza atâtea lucruri frumoase pentru cei aflati in dificultate” a marturisit pr. Constantin vadit emotionat. Si pentru ca nu puteam pleca de la sfintia sa fara o vorba de duh, Padre a concluzionat: „Niciunul nu imparatim lumea asta. Au fost imparati, oameni bogati, miliardari, si niciunul n-a imparatit lumea, n-a ramas nimic in urma lor. Ramâne doar dragostea care ne-o purtam unii altora si dorinta de a face bine.”

        GTL Medical Clinic Bacau… o experienta pe care nu o poti rata

        buna gtl

        GTL Medical Clinic Bacau ofera servicii medicale, psihologice, de relaxare si intretinere corporala. Este o clinica holistica, ofertanta, cu o abordare completa, adaptata nevoilor actuale. Acum, la editie aniversara, cotidianul Desteptarea premiaza Centrul GTL Medical Clinic, pentru ca a adus o noua abordare in peisajul medical bacauan si un concept inedit in domeniul sanatatii: echilibru pentru minte, trup si suflet.

        Servicii de inalta performanta din toate specialitatile medicale

        La GTL Medical Clinic beneficiezi de o experienta pe care nu o poti rata. O spune chiar managerul general al clinicii, Ana – Maria Crâsmaru. „Acest centru a aparut, in urma cu trei ani, pentru a satisface o nevoie acuta de servicii medicale de inalta calitate si profesionalism in zona de nord-est a tarii”, explica Ana – Maria Crâsmaru. Este un centru in care se gasesc multe specialitati medicale, oferind consultatii pe mai multe domenii – ORL, cardiologie, ginecologie, medicina interna, ecografie doppler color generala, ecografie tesuturi moi, BFT ambulatoriu si BFT spitalizare de zi (specialitate in contract cu Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate – CJAS), analize medicale de laborator (in contract cu CJAS), gastroenterologie, endocrinologie, mica chirurgie, alergologie (contract cu CJAS), oxigen-ozono-terapie, chirurgia si tratamentul hemoroizilor si varicelor, endocrinologie, fise medicale auto si de port arma, fise medicale pentru siguranta circulatiei, medicina muncii, medicina sportiva, psihologie, psihiatrie (in contract cu CJAS).

        Ultimele noutati

        Pentru a fi cât mai aproape de nevoile pacientilor si de cererile lor, GTL Medical Clinic a introdus de curând si servicii medicale de Alergologie / imunologie, dar si Gastroenterologie si Endocrinologie. In cadrul cabinetului de alergologie si imunologie se acorda urmatoarele servicii, decontate prin CJAS pe baza biletului de trimitere, atât pentru copii, cât si pentru adulti: consultatie, teste cutanate alergologice prick (alergeni respiratori si alimentari), testare cutanata anestezice stomatologice, explorari functionale respiratorii (spirometrie), imunoterapie specifica cu vaccinuri alergenice. Afectiunile abordate sunt rinita si conjunctivita alergica, astmul bronsic, weezing recurent, tusea cronica, urticaria, angioedemul, dermatita atopica, dermatita de contact, alergii si intolerante alimentare, reactii de hipersensibilitate, reactii adverse la medicamente, suspiciune de alergie la anestezice locale, si materiale stomatologice, alergii post-intepatura de insecta, boli autoimune si autoinflamatorii de tipul vasculitelor, colagenozelor etc, deficite imune.

        „Suntem o echipa tânara de medici, bine pregatiti, cu disponibilitate si dorinta de a oferi permanent servicii de calitate. GTL Medical Clinic este un concept ce vine tocmai pentru a fi in sprijinul oamenilor si a rezolva, intr-o singura locatie, anumite probleme medicale. In GTL Medical Clinic principiul dupa care functionam este: respect fata de clientul pacient !”
        Ana – Maria Crâsmaru, manager general

        Miracolul de lânga noi. 11 copii, binecuvântare si bucurie pentru parinti

        familia sava

        Sunt o familie unita, frumoasa, binecuvântata. Sunt oamenii de lânga noi. Dar pe care, daca ajungi sa-i cunosti, nu ai cum sa-i mai uiti. De aceea putem spune ca un premiu cu o mare incarcatura emotionala a fost acordat de cotidianul Desteptarea familiei Nicoleta si Daniel Sava (37 si 41 de ani), pentru curajul de a spune DA vietii si pentru asumarea pe deplin a educarii si cresterii celor 11 copii! Ca motivatia decernarii premiului celor doi soti are intrutotul acoperire in realitate aveam sa ne convingem când am poposit in mijlocul acestei familii minunate.

        Un tot unitar

        Am pasit pragul casei, incarcati cu daruri din partea Desteptarii pentru copii. Ni s-a alaturat si un reprezentat al Gradinitei „Benthal”, care a tinut sa le ofere celor mici alte minunate daruri. In primul moment am crezut ca am nimerit intr-o farmacie. Totul stralucea de curatenie si tot ce vedeam vorbea despre harnicia si bunul gust ale celor doi soti. Ne-au intâmpinat politicosi, cu urari de bun venit, Diana, 17 ani, Emanuel, 16 ani, Andreea, 14 ani, Daniela, 13 ani, Liliana, 11 ani, Teofil, 8 ani, Stefan, 6 ani, Miriam, 5 ani, Ruben, 3 ani, si Iosif, 2 ani. La scurt timp, fata cea mare a adus-o in grup si pe mezina familiei. O cheama Rahela, are doar o luna si arata ca de pe revista. Toti o inconjoara cu dragoste, sentiment pe care il sesizezi din primul moment in aceasta familie. Se vede imediat si ca intre membrii ei exista o armonie si o intelegere deplina. Copiii mai mici radiaza de fericire, râd intre ei, chicotesc, ca orice prichindel de vârsta lor. Parintii ii privesc cu ingaduinta si intelegere. Nici pe Ruben, nazdravanul familiei, nu-l dojenesc pentru neastâmpar. Dar, bine educati, copiii nu intrec masura.

        „Cu ajutorul lui Dumnezeu le biruiesti pe toate”

        Pentru orice parinte care a adus pe lume unul, doi sau cel mult trei copii, si nu 11, ca sotii Sava, surpriza de a vedea acest tablou minunat este de proportii. Ce le da putere celor doi parinti sa duca pe umeri misiunea de a-i creste si educa exemplar, asa cum o fac, pe cei 11 copii ai lor? Daniel Sava, tatal copiilor, care lucreaza ca sofer la o firma privata, ne-a raspuns: „Si eu, si sotia mea am crescut in familii numeroase, de oameni credinciosi, si am vazut ce inseamna sa ai copii multi si sa le asiguri tot ceea ce au nevoie. Ei sunt o bucurie pentru noi, o binecuvântare a lui Dumnezeu. Când ai credinta in Dumnezeu, cu ajutorul Lui, le biruiesti pe toate. Noi am simtit si simtim binecuvântarea Lui”. Sotia, Nicoleta Sava, si ea cu aceeasi convingere, ne-a declarat: „Cu credinta in Dumnezeu, cu ajutorul Lui, ne descurcam. Nu spun ca este usor, dar e frumos sa le dai viata, sa cresti si sa educi copiii!”

        Harnici in casa si buni la invatatura

        Tot ceea ce se vede in jur, prin casa, este, intr-adevar, dovada bunilor gospodari a celor doi soti, dar si a harniciei copiilor mai mari. Toti ii ajuta pe parinti la treburile gospodaresti. Fetele fac curatenie, spala vasele, calca rufe, iar baietii ii dau o mâna de ajutor tatalui. „Copiii au primit educatie in acest sens, ca sa ne ajute, ne-a mai spus Nicoleta Sava. I-am invatat sa simta responsabilitatea pe care trebuie sa o aiba fiecare, potrivit vârstei.” Stradania celor doi parinti de a face din copiii lor oameni de nadejde se vede si din rezultatele la invatatura ale celor care sunt de vârsta scolara. Diana este eleva intr-a XI-a la Colegiul National „Ferdinand”, la o clasa de matematica-informatica, si doreste sa urmeze o facultate de medicina, Emanuel este in clasa a IX-a la Colegiul Tehnic de Comunicatii „N.V.Karpen” si vrea sa devina inginer, iar ceilalti cinci elevi din familie sunt la Scoala „Mihail Sadoveanu”, din apropierea casei lor. Toti invata bine, sunt sârguinciosi. Ca sa ne convinga ne arata doua albume pline cu diplome pe care le-au primit pentru rezultatele la invatatura si implicarea in alte activitati organizate de scoala. Dar ne-au uimit nu numai cu succesele lor la invatatura. Ne-au lasat aproape fara grai atunci când sub bagheta nevazuta a tatalui lor au inceput sa cânte melodii si sa recite poezii. Mai intâi au cântat Ruben (3 ani), Miriam (5 ani), Stefan (6 ani) si Teofil (8 ani) care au prezentat si o sceneta. Deliciul spectatorilor l-a facut Prâslea grupului, care a si recitat fara nicio poticnire o poezie destul de grea. Momentul inaltator a continuat cu melodii religioase cântate de fete, impreuna cu tatal lor si acompaniate la acordeon de Emanuel. Vocile lor ne-au facut sa credem ca ne aflam in fata unui grup vocal de la un liceu de muzica. Dupa o ora de reala incântare am parasit aceasta familie, cu speranta ca modelul ei va fi urmat de cât mai multe altele.

        Despre suflet si cortina de la teatru, cu „Tata Geo”

        geo balint buna

        Despre cei nascuti in zodia Pestilor se spune ca se evidentiaza in arte, stiinte sau literatura si devin populari prin succesul operelor lor. O confirma regizorul Gheorghe Balint, nascut pe 6 martie 1956 in Bacau, crescut aici, ajuns la maturitatea artistica in acelasi loc, recompensând astfel comunitatea din care face parte cu nenumarate spectacole pentru adulti, dar si pentru copii. „Cei care primesc premiu de la UNITER (n.r. Uniunea Teatrala din România) sunt morti sau aproape de finalul carieriei”, ne-a spus Geo Balint, usor ironic, la momentul in care echipa cotidianului Desteptarea i-a inmânat diploma pentru „meritul de a fi dus renumele Teatrului Municipal «Bacovia», pe scenele lumii, prin spectacolele de Drama si Animatie create ”.

        Un premiu prin care am vrut sa-l felicitam si sa-i multumim pentru tot ce ne-a transmis de-a lungul anilor prin spectacolele sale, dar l-am asigurat si ca trebuie sa mearga mai departe, pentru ca lumea, asa cum este ea azi, are nevoie mai mult decât oricând de povesti. „Traim alandala. Si in teatre e asa din cauza vitezei. Ca sa faci meseria asta, trebuie sa fii copil, sa ai o doza de… Desenez de când ma stiu, mi-a placut mereu povestea si sa ajung la sufletul oamenilor. Am noroc ca ma lipesc repede de oameni”, spune senin regizorul, asezat pe un scaun, in fata scenei Teatrului „Bacovia”.

        Inceput si prezent

        Si-a inceput cariera in 1986, dar nu-si mai aminteste clar cine pe cine a gasit, el teatrul sau invers. „Impreuna cu actorul Valentin Lozinca am batut satele judetului nostru jucând piese de teatru cu papusi, atât pentru copii, cât si pentru adulti. In 1990, am regizat primul meu spectacol, «Micul print», dupa Antoine de Saint-Exupery”. Doua intâlniri ulterioare i-au confirmat ca acesta este drumul sau, cu Eugene Ionesco la Paris, apoi cu Liviu Ciulei, caruia i-a fost asistent la regizarea lui „Hamlet”. Ce e oarecum surprinzator, in ciuda CV-ului impresionant, e ca Geo Balint spune despre sine ca nu e un actor bun.

        „Sper ca inca mai invat cu fiecare spectacol sa fiu un regizor normal. Se spune despre un spectacol ca e bun atunci când nu se vede regia. Un lucru este clar: teatrul nu da raspunsuri, ci pune intrebari. Se ridica cortina, s-a nascut povestea, se lasa – teatrul a disparut”, explica „Tata Geo”, cum ii spune lumea artistica. Teatrul „Bacovia” i-a fost casa din 1990, dar n-a lucrat in permanenta aici, având, cel putin in ultimii ani, nenumarate spectacole in alte judete ale tarii si chiar in afara granitelor. Nu vorbeste prea mult despre premii si titluri, desi se mândreste cu titlul de „Cetatean de onoare al Falticeniului” si are un regret pe care nu-l pronunta prea apasat, „de ce au gasit de cuviinta sa mi-l acorde cei de acolo si nu cei din Bacau”. Tot el raspunde… „e greu sa fii filosof in satul tau”.

        Proiecte de suflet

        Proiectele sale de suflet ramân „Buzunarul cu teatru” – asociatie de teatru care intre timp s-a dizolvat, dar al carei succes important a fost spectacolul „Femei singure”, realizat in colaborare cu actrita Eliza Noemi Judeu, si trupa Prospero de la Palatul Copiilor, pe care a infiintat-o cu speranta ca va reusi sa-i faca pe tineri sa se indragosteasca iremediabil de teatru. A reusit, ba mai mult, a recidivat cu un proiect asemanator la Falticeni, trupa Birlic. „Nu fac diferenta intre spectacolele pentru copii si cele pentru adulti.

        Eu nu sunt regizor, ma consider doar un bun povestitor. Am acelasi drag de actori si de a spune o poveste. Regizez oriunde sunt chemat. Oamenii au nevoie de teatru. De Bacau sunt sentimental legat. Slava Domnului ca la Bacau avem consumatori de arta, dragoste de cultura”, spune Gheorghe Balint. Despre viitor, regizorul vorbeste in termeni simpli: „sa fiu sanatos e cel mai important proiect, sa-mi vad nepotii mari (sunt bunic!) si…voi continua sa spun povesti impreuna cu cei fara de care nu exista teatrul, ACTORII!”.
        Felicitari si cariera cât mai lunga!

        Farmaciile Sf. Spiridon: Universul sanatatii

        spiridon

        Orientarea permanenta catre pacienti a fost motivul principal pentru care reteaua regionala Farmaciile Sf. Spiridon a fost desemnata intre premiantii celei de a XX-a editii a Premiilor Desteptarea. Motivatia apare inscrisa pe diploma acordata: „Farmaciile Sf. Spiridon – o retea moderna de farmacii, orientata in permanenta catre pacienti, care isi indeplineste fara rabat sloganul «Universul sanatatii»”.

        Reprezentanta companiei, Andreea Ariton, farmacist coordonator, careia i-a fost inmânata diploma precizeaza: „Prin intermediul Fundatiei Sf. Spiridon, cu toate ca posibilitatile financiare sunt limitate, noi daruim nu din preaplin, ci din suflet, pentru bacauani si nu numai.” Sau, cum ne spuneau chiar farmacistii retelei, acolo ei nu sunt simpli vânzatori de medicamente si nu au o astfel de senzatie niciun moment, ci traiesc efectiv bucuria de a darui. „Pacientii care intra in farmaciile noastre – mai spuneau ei – simt ca aici gasesc altceva, comparativ cu alte farmacii. Le acordam un pic mai mult decât o fac ceilalti si ei vad aceasta. Iar noi ne facem timp sa-i ascultam”.Iar pentru a oferi pacientilor sai consiliere farmaceutica de cea mai buna calitate, compania a dezvoltat programul de instruire profesionala „Academia Sf. Spiridon” si colaboreaza în permanenta cu firme de training specializate.

        „Universul sanatatii” este noua deviza a retelei de farmacii si sta sub semnul patronului sau spiritual, Sf. Spiridon, episcop al Trimitundei, mare facator de minuni si singurul sfânt care se spune ca îsi paraseste racla pentru a veni în ajutorul oamenilor pentru sporul casei si pentru sanatate.
        Reteaua de farmacii Sf. Spiridon a fost înfiintata în Bacau în anul 2011. Numara, în prezent, 20 de unitati – 11 in Bacau, una in Slanic Moldova si câte una in comunele Nicolae Balcescu, Margineni si Dofteana, patru in Iasi si una in Piatra Neamt.

        Farmaciile Sf. Spiridon fac parte, impreuna cu firma de distributie de produse farmaceutice ND Pharma, din cel mai mare grup pharma din zona Moldovei. ND Pharma detine în portofoliu, în calitate de unic importator în România, brandul Nature Essential, unul dintre cele mai puternice branduri de suplimente alimentare, vitamine si minerale din UE, produse în Spania, din ingrediente naturale, de compania Bio-DiS Spania.

        Mara Matei, expert PR, capteaza atentia si sufletul oamenilor!

        mara matei

        „Povestea mea a inceput in ziua in care am cumparat ziarul Desteptarea”

        Sa fii comunicator si fundraiser, in România, nu e usor. Mara Matei, de la Asociatia „Lumina”, face aceasta munca foarte bine, ba chiar intr-un mod inovativ. Cum a ajuns specialist in relatii publice? „Povestea asta a inceput, daca va vine sa credeti, intr-o zi in care am cumparat ziarul Desteptarea. Fetita mea mai avea putin si implinea doi ani. Inainte de a ramâne insarcinata am fost operator vamal la o firma care lucra in sistem lohn, insa acum imi doream altceva. Era in octombrie 2006. Aveam ceva treaba in oras si am cumparat ziarul. Am gasit un anunt de la SOS Satele Copiilor, care angaja asistent manager. Am trimis un CV in care am explicat ca nu aveam bacalaureatul deoarece cu zece ani inainte picasem examenul si nu-l mai sustinusem niciodata, dar ca aveam intentia sa obtin aceasta diploma. La momentul acela nu credeam ca voi face asta. M-au chemat la interviu, m-au placut si m-au angajat. Directorul Ioan Popa a zis «Ok, ai spus ca iei diploma de Bac, ia-o!» El a fost unul dintre oamenii care mi-a schimbat viata. Am invatat in acel an cum nu am invatat niciodata si am luat examenul, apoi m-am inscris la facultate.”

        Fara incredere nu functioneaza!

        Nu o interesa o facultate anume, ci doar sa studieze engleza. Care e diferenta dintre un purtator de cuvânt obisnuit si fundraiser? „Pai, fundraiser nu merge fara comunicare. Munca asta inseamna sa te duci, sa reusesti sa captezi atentia, interesul si sufletul omului, sa-l convingi sa doneze bani si sa aiba incredere ca banii lui vor fi folositi exact asa cum ii spui tu, in povestea pe care i-o transmiti. Strângere de fonduri fara comunicare si comunicare fara strângere de fonduri nu functioneaza.” In unele institutii functioneaza, spun eu. „Poate, dar la noi e altfel. Te duci la un om si, cu putin noroc, omul acela are o jumatate de ora sa te asculte. Sa-i vorbesti si sa-l vezi ca nu poate sa-ti raspunda de emotie. Te incarca extraordinar! Iar daca iti spune «Stii, eu mai cunosc pe cineva care poate sa te ajute, voi vorbi si cu el», atunci e… uau! Traim momente de genul acesta, in ultimul timp.”

        Oameni care pun lucrurile in miscare

        Fundraiser nu inseamna sa te duci de doua ori pe an si sa ceri bani, ci sa-ti faci prieteni si sa construiesti relatii de incredere, sa creezi evenimente in care beneficiarii si binefacatorii sa se intâlneasca si sa se cunoasca. „Desteptarea” o premiaza pe Mara Matei tocmai pentru originalitatea actiunilor prin care incearca sa atraga sponsori si parteneri.
        „Multi dintre sponsorii Asociatiei «Lumina» nu mai sunt doar sponsori, sunt prieteni, marturiseste Mara Matei. Pot sa-i sun si sa le cer un sfat: «Uite, avem situatia asta, cum crezi ca am putea sa o rezolvam?» Iar ei ne ajuta.” Marei chiar ii place ceea ce face, asta si pentru ca ii plac oamenii. Nu conteaza rezultatul imediat, ci oamenii care pun lucrurile in miscare dupa aceea. Si fiica sa, Alexia, acum de 11 ani, comunica bine: „Face parte din generatia copiilor care au replica la ei. Intr-o duminica m-a rugat sa o duc in parc. Eu eram foarte obosita si i-am spus «Ok, si eu as vrea la Roma, la Amsterdam…» «Da, dar ce vreau eu e mult mai aproape si nu costa» mi-a raspuns. Copiii au, adesea, replici neasteptate.” Mara crede din tot sufletul in cauza Asociatiei „Lumina”: „Cred pentru ca imi vad colegele la lucru. Sunt atât de atasate de copii, ii ingrijesc cu atât drag, iar atunci când se stinge un copil se stinge si putin din ele!”

        Dupa 2020, Europa nu va mai da fonduri

        Asociatia „Lumina” e o deschizatoare de drumuri, fiind prima din Regiunea N-E care a infiintat un centru de ingrijiri paliative. „Si cei din Iasi, care lucreaza la Spitalul de Oncologie, la noi au invatat ce inseamna ingrijire paliativa, povesteste Mara. Recent am avut doi medici care au facut practica aici. In curând va fi gata si hospice-ul, de care suntem foarte mândri!” Daca arunca o privire in viitor, asta isi doreste: sa vada hospice-ul gata si sa ajute niste ONG-uri pe partea de comunicare: „Pâna in 2020, Europa ne va mai da fonduri, dar dupa aceea nu stiu daca vom mai primi finantari. Cred ca e momentul sa ne educam prietenii si sponsorii sa doneze – câte putin, cât pot de des, eventual in fiecare luna. Ei trebuie sa invete sa doneze, iar noi sa invatam sa comunicam si sa fim transparenti.”

        Mariana Rosenschein, dascalul dedicat chimiei si elevilor sai

        MARIANA ROSENSCHEIN

        Si-a petrecut o viata in laboratorul de chimie. S-a dedicat meseriei de dascal, a indrumat, a ajutat, a educat si a performat cu elevii sai. Profesorul Mariana Rosenschein, de la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” Bacau, nu oboseste niciodata. Are 40 de ani lucrati in Invatamânt. A scos olimpici pe banda rulanta, an de an, cu zecile, poate sutele. Nu le mai tine numarul. Si continua sa aduca alte si alte premii pentru Bacau, iar anul acesta scolar, va inscrie orasul nostru pe harta organizatorilor unei olimpiade nationale de profil.

        Fosti si actuali elevi. Toti, cei mai buni

        Ne-am intâlnit, ca de fiecare data, in laboratorul de chimie al Colegiului National „Gh.Vranceanu”, locul care de mai bine de 34 de ani i-a devenit o a doua casa. Aici este mereu cu elevii sai, saptamâna de saptamâna, zi de zi, ora de ora. „Nu putem sta. Sunt atâtea de facut. Si nu ne putem prezenta decât foarte bine la olimpiada ce vine”, imi spune sincer. Asa e mereu: sincera, modesta, dedicata si permanent motivata de tinerii care vor sa intre in lumea tainica, misterioasa si frumoasa a Chimiei. Vorbeste numai despre elevii sai. „Nu am cum altfel. In afara de biblioteca mea de acasa, ei sunt averea mea”, marturiseste. Fostii sai elevi sunt peste tot in tara si in strainatate. Sunt medici, in aproape toate spitalele, profesori, farmacisti, ingineri, chirurgi, biochimisti, cercetatori. Si nu doar la noi, ci si in New York, in Franta, Australia, Germania, Italia, Spania. O eleva a fost in colectivul de laureati Nobel la Universitatea din Washington, o alta este la doctorat in Liverpool, un alt elev scrie deja carti de specialitate si preda in Universitatea din Dortmund, altul lucreaza la firma Toyota din Japonia. Altul si altul… De toti isi aduce aminte cu drag. Iar cei de aici, actualii elevi, vor sa le calce pe urme. Altfel nu i-as fi gasit si pe ei, intr-una din diminetile trecute, in acelasi laborator, alaturi de profesorul lor.

        Menirea de a salva, prin elevii sai, vieti

        Se spune ca fiecare om are menirea lui in viata. Dar a dascalului Mariana Rosenschein e sigura: „sa-i fac pe elevii mei oameni de seama, care sa ajute si sa salveze vieti”, imi declara intr-un alt interviu, in urma cu ceva ani. Si da, s-a dovedit ca menirea e aceasta, pentru ca elevii sai continua sa obtina premii importante la concursurile si olimpiadele scolare de chimie: „Costin N.Nenitescu”, „Raluca Ripan”, „ChimExpert”, „Magda Petrovanu” , Concursul pluridisciplinar din Yakutia (Federatia Rusa), Concursul „D.I.Mendeleev” etc.

        Rezultatele rasplatite

        Din 1999, prof. Mariana Rosenchein, in fiecare an, face parte din comisia nationala a olimpiadelor de Chimie. Este si profesor care preda in Taberele de Chimie, se implica in fiecare activitate organizata de Societatea Nationala de Chimie, care a rasplatit-o cu zeci de diplome jubiliare. Chiar si in acest an, in luna iunie, a fost din nou premiata de prestigioasa institutie cu premiul „Lyceum”, „pentru contributia adusa la promovarea chimiei in România”, intr-o gala organizata la Universitatea Politehnica din Bucuresti, cu ocazia implinirii a 125 de ani de la infiintarea celei mai vechi societati profesionale de chimie. A fost atunci alaturi de cele mai mari somitati din Educatie, profesori universitari, cadre didactice din invatamântul preuniversitar, rectori si decani, academicieni, dar si de presedintii societatilor române de fizica si matematica. Prof. Mariana Rosenschein a fost singurul cadru didactic din Moldova care a primit pe lânga diploma si un premiu, alaturi de alti trei dascali din tara: un alt profesor din Galati si doi universitari din Bucuresti. Premiul i-a fost inmânat personal de catre prof.univ.dr.ing. Sorin Rosca, presedintele Societatii de Chimie din România si de catre prof.univ.dr. Ecaterina Andronescu, rectorul Universitatii Politehnice.

        Emotii si lacrimi ascunse

        Anul acesta, la editia a XX-a a Premiilor Desteptarea 2015, prof. Mariana Rosenschein este laureata tocmai pentru ca prin rezultatele exceptionale obtinute cu elevii sai a reusit performanta de a aduce pentru prima oara in Bacau Olimpiada Nationala de Chimie, aflata la editie jubiliara – 50 de ani de la organizare, olimpiada care se va desfasura in luna aprilie, a anului viitor, in Saptamâna Altfel. „Este o mare onoare pentru mine. Imi exprim toata gratitudinea pentru tot ceea ce faceti. Este un premiu special pentru mine, mai ales ca vine intr-un moment important din lumea noastra, cea a profesorilor chimisti din Bacau. Promitem de pe acum ca vom avea, din nou, cele mai bune rezultate si la aceasta olimpiada. Va multumesc!” Premiul nostru a fost primit cu emotie si lacrimi ascunse in ochi de profesorul Mariana Rosenschein, in aplauzele elevilor sai. Toti olimpici.

        “Am taiat porcul de pe lista”

          Daca la oras e agitatie mare inainte de Craciun, la tara, in schimb, orice gând e mai incet si inima-ti zvâcneste mai rar, la fel ca in urma cu un secol. Sarbatoare sau zi de lucru, oamenii isi pastreaza ritmul lor, usor taraganat, usor resemnat: “Da’ unde sa ne grabim?” intreaba, mirat, Dumitru Sirbu, 34 de ani, din Colonesti. Dimineata, el si Viorel Vizitiu s-au apucat de taiat lemne, iar acum s-au oprit sa-si traga sufletul.

          Ce mare pregatire trebuie de Craciun? “Ca in fiecare an, taiem porcul, facem cârnati si sarmale, curatenia e gata, am varuit, am dus gunoiul, suntem pregatiti”, afirma Dumitru Sirbu. Viorel Vizitiu, 48 de ani, a taiat o oaie: “Cârnatii sunt pe culme, deja am mâncat un sfert din ei.” Post? Pai când tai lemne si rânesti la vaci, ai nevoie de putere! De bucate se ocupa sotia: “S-a pregatit de pe acum, face salata boeuf, tort si toate minunile care-s la moda acum.” Racituri nu, ca a facut de Sf. Nicolaie. “Porcul il taiem dupa Anul Nou, când se schimba vremea, spune Viorel. Asteptam sa ninga. Când e zapada, altfel merge o tuiculita, o sunculita…”

          “Ratele mele, pioniere, cu cravate rosii”

          Chiar daca afara e ceata si frig, tusa Aglaia, 84 de ani, din Iz. Berheciului, curata santul din fata curtii. E mica si firava, dar inimoasa si plina de umor. Cum era Craciunul pe vremuri, in tineretea ei? Se sprijina in bat, gânditoare. “E tare mult de atunci. Taiam porcul, faceam toba, chisca, cârnati… Acum tai porcul de pe lista”, spune Aglaia Brasoveanu, râzând. Are sase copii, “cinci ai mei si unul pe care l-am crescut, dar toti sunt prin lume”, la Brasov, Bacau, Piatra Neamt. “Curatenia am terminat-o, ca vine parintele cu Ajunul. M-a ajutat Elena, fata din Bacau.”

          Prea multa mâncare nu face ca nu mai are din ce: “Mi-au mâncat dihorii si gainile, si ratele. M-am speriat când am deschis cotetul. Da’ ce s-o intâmplat, ratele mele-s pioniere? Toate aveau cravate rosii la gât!” Au supravietuit trei, care erau mai mici. “Le tai si fac mâncare proaspata. Nepoata mea aduce cozonac si gata pregatirea! Fata e studenta la Iasi, invata foarte bine. Ii dau, si eu, un million, din pensia mea.” Tusa Aglaia nu are televizor, doar un radio “care vorbeste singur”. Dupa o viata grea, acum nu vrea decât liniste: “Ma rog la Dumnezeu sa ne pazeasca de oamenii rai si sa ninga, ca e seceta mare!”

          Cronica unei zile mari

          Schimbare in continuitate. Ziarul Desteptarea – de la istoria clipei, la clipe de istorie

          Clipa de istorie care s-a numit, acum 26 de ani, ziua de 22 Decembrie, a marcat viata unei intregi natiuni. Judecând deja la scara istorica evenimentele, totul s-a schimbat intr-o clipa: de la orânduirea politica si sociala, pâna la felul in care am inceput sa materializam ceea ce, de fapt, gândeam mai de mult. Am inceput sa traim altfel, cu cele bune si cu cele rele, pe care de acum le stim.
          Clipa de atunci – spun specialistii – apartine istoriei moderne. O istorie din care mijloacele de informare in masa nu puteau lipsi. Ba, la asemenea evenimente se spune ca printre primele obiective avute in vedere se numara si aceste mijloace. Adica presa, fie ea scrisa ori audiovizuala, este constituita strategic intr-o baricada principala, de cucerit sau de aparat.
          Presa a fost, pe 22 decembrie si in zilele care au premers sau au urmat evenimentului, una dintre tinte. Peste tot. S-a intâmplat si in Bacau, unde astfel s-a nascut ceea ce si acum avem, ziarul Desteptarea.

          Unde se putea naste, daca nu in mediul cel mai bun, propice: intr-o redactie de ziar, intr-un colectiv pregatit profesional pentru presa. Principiile fundamentale ale domeniului erau si vor ramâne mereu aceleasi, cât va fi presa presa. Idealurile au devenit altele. Schimbarea a avut loc, asa cum s-a intâmplat peste tot, intr-o clipa. Urmata de alte si alte clipe fierbinti, de sperante si de indoieli, de reusite si de erori. Clipe care acum sunt pagini de istorie, pentru ca ziarul, spunea Albert Camus, este chiar istoria clipei.
          Despre toate acestea s-au spus si se vor mai spune multe. De comentatori si de comentarii nu ducem lipsa! Dar, ceea ce este deja o certitudine, pentru acest ziar, Desteptarea, este continuitatea compusa din atâtea schimbari.
          Iar daca ziarul exista, inseamna ca schimbarile s-au facut pentru continuitate. (Petru Done)

          Balcon 2 - 22 dec

          …Si iata ca s-a pornit Timpul Schimbarii…Nu aduce anul, ce aduce ceasul. Suntem în 22 decembrie 1989, dimineata calma, cu straluciri de soare optimist, prevestitor de sarbatoare. Ori, poate, si de schimbare. Craciunul ne bate la ferestrele întredeschise cu fereala de ochi indiscreti, pentru ca nu se stie de unde poate veni “cântarea”, mai ales acum, când focurile zaverei se aprind tot mai aproape, prin preajma noastra. Bacaul matinal respira precipitat dupa o noapte – ce se va dovedi a fi ultima din epoca dictaturii rosii – petrecuta în nelinisti si întrebari.

          Mesajul astral

          Un semn astral e cel spre care privesc toti trecatorii, cu uimire, dar si cu speranta; spre superbul curcubeu care împodobeste în plina iarna fruntea orasului. Sa fie, acesta, mesagerul mult-asteptat al schimbarii? Vor avea raspunsul dupa numai câteva ore, când timpul nu a mai avut rabdare, iar oamenii s-au descatusat. Începuse sa se scrie cronica unei zile mari. Restartul fusese dat si evenimentele nu mai puteau fi resetate.

          O tragedie optimista

          Atmosfera de incertitudine si asteptare în redactia saptamânalului “Steagul rosu”, ca si cea din tipografie, unde se pregatea editia, asa-zisa festiva, de Craciun, dar în care predominau consemnarile “de atitudine”, de “înfierare” a “teroristilor”, cât si de demascare a actiunilor “agenturilor straine” la Timisoara si în alte mari centre ale tarii. Ne-a mai potolit cumva din verva plata a condeielor fotoreporterul Constantin Bursuc: lasati-o mai moale, nu credeti ca scrieti pentru cos? Aveam sa-i dam dreptate. De la o clipa la alta evenimentele se precipitau tot mai mult, luau o întorsatura nebanuita, la care putini se gândisera cu o seara înainte. Facându-ne sa ne reamintim de adevarurile unei celebre maxime: “în toate treburile, sa luam în seama sfârsitul”. Si iata ca acesta venise. În sfârsit! Dar era un sfârsit prefigurat de o tragedie optimista continuata cu un nou început.
          Descatusarea

          Ora 10,00: Doi redactori, însotiti de fotoreporter, pornesc spre sediul Comitetului Judetean de Partid (sediul de astazi al Prefecturii), spre a urmari si imortaliza miscarile spontane ce se produceau aici. Peste mai putin de doua ore, ne aduc vestea ca revolutionarii bacauani i-au scos din sediu pe liderii comunisti, operatiunea de preluare a controlului si puterii desfasurându-se în termeni civilizati. Ceilalti redactori ai ziarului, adunati în biroul redactorului sef, urmaresc cu maxima atentie, pe ecranul unicului televizor din redactie, evolutia evenimentelor de la marea adunare cetateneasca din Capitala, unde se deruleaza, de fapt, cele din urma clipe ale regimului totalitar. Stefan Olteanu consemneaza cu acribie fiecare detaliu ce va constitui cronica zilei, cu momentul sau de conotatie istorica: fuga cu elicopterul a celor doi tirani si schimbarea de regim politic. Era descatusarea.
          Finit coronat opus

          Ora 13.15: Privirile tuturor celor din birou se îndreapta spre portretul “conducatorului iubit”, care a salasluit timp de un sfert de veac pe peretele din dreapta redactorului sef. “Finit coronat opus” (sfârsitul încununeaza opera), exclama cineva, pentru ca imediat doua mâini, nu se mai stie ale cui or fi fost, sa se întinda spre tablou, detronându-l. A fost, poate, momentul ce a marcat “întoarcerea armelor” si nasterea ideii editarii unei noi publicatii, care sa se subordoneze cu adevarat si neconditionat principiilor adevarului si obiectivitatii proprii presei. Au loc si primele alegeri libere/democratice/colegiale: Mihai Buznea – redactor sef, Ioan Enache – redactor sef adjunct. Este convocata cea dintâi sedinta de sumar, care va adopta si programul editorial, stabilind totodata periodicitatea: aparitie cotidiana, sase numere pe saptamâna. Se porneste la treaba cu multa încredere si optimism, chiar daca temerile unor posibile consecinte dramatice se disipeaza cu încetinitorul.

          Conclavul ursitoarelor

          Ora 16.00: Consultare colectiva – ce nume va purta noul cotidian. Se cer si se fac 14 propuneri, discutata fiecare în parte, care sa reflecte spiritul epocii care se (re)nascuse. Decizia finala, si definitiva, se va lua abia la miezul noptii.

          Desteptarea-pazita-soldat-pe-cladire

          Atentate teroriste?

          Ora 17.00: Pe biroul redactorului sef, în absenta acestuia, îsi face aparitia un plic misterios. Este deschis în prezenta mai multor redactori, iar stupefactia, indignarea si teama sunt generale: plicul continea un carton format A-5 pe care fusese desenata, cu o carioca de culoare neagra, stema nazista, crucea îmbârligata. Sa fie un semnal de atentionare asupra unor posibile reactii violente, sângeroase? De renuntare la demersul nostru editorial democratic? Întrebarile ramân fara raspuns. Nu s-a întâmplat nimic, iar autorul nu a fost descoperit nici pâna astazi, acoperit fiind de propria-i nimicnicie. Câteva ore mai târziu, o alta alarma de gradul zero: în cladirea de peste drum, aflata în constructie – vila generalului de Securitate Gafita -, s-ar fi infiltrat un grup de teroristi care urmau sa dea atacul asupra redactiei si tipografiei. Ne baricadam usile, camuflam ferestrele, ramânem doar cu iluminatul de veghe. Trecem noaptea în tensiune si îngrijorare. Dimineata, sunam la comandamentul garnizoanei, de unde ni se trimite un pluton de ostasi comandati de un locotenent major, care ne vor asigura paza si protectia timp de doua saptamâni.

          Botezul

          Între timp, procesul de elaborare a celei dintâi editii se desfasoara cu numeroase poticneli, schimbari de solutii ori de prioritati. Dar ziarul “se încheaga”, prinde contur final. Editorialul “Rostul nostru”- un titlu care “a facut cariera” (cu el au fost deschise toate cele trei serii de debut, “Luptatorul”, “Steagul rosu” si, acum, cea care e pe cale sa se nasca) e pus în pagina si ziarul poate pleca la rotativa. A mai ramas de stabilit varianta finala a titlului. Discutii si optiuni contradictorii. Are câstig de cauza redactorul sef, care decreteaza: ziarul se va numi “Desteptarea”. Si asa a ramas.

          revolutionari seara 22 dec

          Alea jacta est

          Alea jacta est. La ora 3 a.m., în dimineata zilei de 23 decembrie 1989, dintre cilindrii rotativei ies primele exemplare ale noii publicatii aparuta sub egida Consiliului Judetean Provizoriu al Frontului Salvarii Nationale. Se tiparesc 110. 000 de exemplare. Dupa numai doua editii, ziarul îsi va proclama independenta editoriala, asumându-si astfel statutul de cotidian de atitudine civica si neimplicare politica. Fiecare dintre cei 9 redactori va lua sub brat câte un teanc de 50 de exemplare si va porni prin orasul matinal sa le împarta celor întâlniti pe drum. Câteva ore mai târziu, de la Difuzarea Presei primim o comanda de suplimentare a tirajului, pe care însa nu o putem onora din motive de epuizare a stocului de hârtie. Dar aceasta suplimentare ne spunea noua, jurnalistilor, ca promovasem cel mai dificil examen – acceptarea de catre cititori ca exponent si mesager al opiniei publice. În urmatoarele luni, ziarul si-a consolidat acest statut prin tirajele record pe fiecare editie – care oscilau între 90 000 si 130 000 de exemplare.

          Scan3

          Contestatari. Uzurpatori

          Zodia biruintei si acceptarii publice, prezente înca de la nasterea si botezul noului cotidian, nu le-a picat bine la rarunchi unora dintre cei care adulmecau succesul si folosul facil. Profitorii revolutiei. Au fost, mai întâi, soferii de la „Avicola”, conciliati de un consilier juridic autoerijat în exponent al asa-ziselor interese ale celor lezati în drepturile lor „revolutionare”. Apoi, muncitorii de la „Avioane”. Ambele tabere – Nordul si Sudul fiind hotarâte sa ne demoleze si, eventual, sa ne basculeze în Bistrita. S-au gasit, însa, si oameni „cu scaun la cap” care au stiut sa le tempereze elanul demolator explicându-le, pe întelesul fiecaruia, ca democratie nu înseamna anarhie si arbitru al bunului plac lipsit de ratiune. Dar ziarul le facea îmbietor cu ochiul si celor doritori de foloase cât mai grase de la masa profitorilor nascuti prematur de revolutie. Drept pentru care, doi membri ai CJPFSN Bacau s-au înfatisat într-una din seri la redactie, unde au convocat de urgenta colectivul spre a-i aduce la cunostinta ca din acel moment preiau controlul publicatiei, întrucât noi nu aveam niciun fel de legitimitate. Pe care, desigur, o aveau ei?! Riposta a fost spontana si categorica, si mare minune ca nu au fost azvârliti pe usa afara cu lovituri zdravene de picior la partile dorsale. Au urmat alte tentative de destabilizare: din partea tipografilor, a Primariei si altor „binevoitori”. Dar, nu-i asa?!, totul e bine când se termina cu bine.

          Final cu happy end

          „Copilul” revolutiei româno-bacauane s-a dezvoltat armonios, a crescut sanatos si da numeroase semne de vigoare ce ne spun ca la nastere i s-a ursit tinerete fara batrânete si viata fara de moarte. Avem, deci, toate motivele sa fim bucurosi si încrezatori în destinul sau. Si, pentru a încheia în tonuri luminoase, aceasta cronica a unei zile mari, sa ne reamintim, ori sa aflam acum ce spunea cel dintâi presedinte american la instalarea sa: daca as avea de ales între un guvern si un ziar, l-as alege pe acesta din urma. Pentru ca celebrul scriitor latino-american Gabriel Garcia Marques sa ne ofere suprema satisfactie si recunoastere: nu exista meserie mai frumoasa decât jurnalismul.

          Cronicarul acestei zile mari
          Florin Dunareanu

          Mos Craciun a jucat fotbal la „Orizont”

          La finalul saptamânii trecute, Sala „Orizont” a gazduit prima editie a Cupei „Mos Craciun” la fotbal rezervata copiilor nascuti intre anii 2002 si 2004. Competitia a reunit urmatoarele echipe: Sport Club Bacau (antrenor- profesor Codrin Mindirigiu), Viva Activ Buhusi (prof. Gheorghita Parfene), LPS Bacau I (grupa de vârsta 2002- prof. Costel Câmpeanu), SC Unirea Negresti (prof. Florin Mardare) si LPS Bacau II si III (grupa 2003-2004, cu doua echipe- prof. Dan Cretu). Câstigatoarea turneului a fost Viva Activ Buhusi, care s-a impus in fata celor de la LPS Bacau 1cu scorul de 5-3, dupa executarea loviturilor de la 7 metri.
          Rezultate inregistrate:
          Grupa A: LPS Bacau I- SC Bacau 2-1, LPS Bacau I- LPS Bacau III 2-0, SC Bacau- LPS Bacau III 4-1.
          Grupa B: LPS Bacau II- SC Unirea Negresti 1-0, Viva Activ Buhusi- SC Unirea Negresti 1-1, Viva Activ Buhusi – LPS Bacau II 3-0.
          Finala mica: SC Bacau- LPS Bacau II 1-0.
          Finala mare: Viva Activ Buhusi- LPS Bacau I 5-3, dupa loviturile de la 7 metri.
          Premii individuale:
          Golgheterul turneului: Timotei Moldovan (Viva Buhusi). Cel mai bun portar: Adrian Grigore (SC Unirea Negresti). Cel mai tehnic jucator: Filip Belciu (SC Bacau). Cel mai tânar jucator: Rares Grigoras (LPS Bacau II). Cele mai multe interventii: Cristian Farcas Gherghina (LPS Bacau III). Cel mai talentat jucator: Razvan Bracau (LPS Bacau I).
          „Speram ca, in timp, acest turneu sa devina unul de traditie. Multumim tuturor celor care au sprijinit bunul mers al turenului, in special domnului director al CSS Bacau, Marius Capusa, domnului director al DSJ, Georgel Cojocaru si domnului presedinte al AJF Bacau, Cristi Sava”, a declarat organizatorul editiei inaugurale a Cupei „Mos Craciun”, Dan Cretu.
          D.S.

          Minifotbal/ Cupa “Sarbatorilor de Iarna”. Golden Boys i-a dat „‘Neata” lui Dani Otil

          Mai putini, dar mai buni. Acesta a fost principiul care a insotit organizarea celei de-a cincea editii a Cupei „Sarbatorilor de Iarna” la minifotbal. Desfasurata sâmbata si duminica, pe terenurile bazei Gepex Park, competitia a reunit la start primele trei clasate in Divizia de Bacau (Golden Boys, Coriolan, E Fix Body) si fruntasele altor campionate: Inter Conti Suceava, Taz Mannschaft Bucuresti, „Neata si Prietenii” Bucuresti, Fenix Piatra Neamt si Inter Traian Vaslui. Succesul a revenit gazdelor de la Golden Boys, care s-au impus in finala cu 2-1 in fata bucurestenilor de la „Neata & Prietenii”, echipa care ii are in alcatuire pe prezentatorul TV Dani Otil si pe trei dintre componentii nationalei României, multipla campioana europeana: Ursu, Vicente Toma si Brighiu. MVP-ul turneului a fost desemnat fostul divizionar A, Marius Dobos, care a marcat ambele goluri ale finalei ce a adus victoria lui Golden Boys. „A fost un turneu foarte reusit, cu meciuri care s-au ridicat la nivelul unei finale de campionat national”, a declarat portarul echipei Golden Boys, Gabi Cosa, care a fost si principalul organizator al competitiei.
          Rezultatele celei de-a cincea editii a Cupei “Sarbatorilor de Iarna” Bacau:
          Grupa A: Golden Boys- E Fix Body 7-3, Inter Traian Vaslui- Taz Mannschaft 1-2, Golden Boys- Taz Mannschaft 4-2, E Fix Body- Inter Traian 4-2, Golden Boys- Inter Traian 4-2, E Fix Body- Taz Mannschaft 7-1.
          Grupa B: ‘Neata & Prietenii – Coriolan 4-1, Fenix Piatra Neamt – Inter Conti Suceava 4-3, „Neata & Prietenii- Inter Conti 4-3, Coriolan- Fenix 2-1, „Neata- Fenix 3-2, Coriolan- Inter Conti 1-2.
          Semifinale: Golden Boys- Fenix 6-1, ‘Neata & Prietenii- E Fix Body 3-3, 5-4 dupa loviturile de la 7 metri.
          Finala mica: E Fix Body- Fenix 5-4, 0-3 la masa verde deoarece bacauanii de la E Fix Body au folosit doi jucatori legitimati in Liga a II-a: Burca si Cainari.
          Finala mare: Golden Boys- ‘Neata & Prietenii 2-1 (au marcat Dobos-2/ Ursu).

          Volei feminin: Transferuri? Poate la anul

          Voleibalistele Stiintei Bacau au incheiat cel mai slab tur de campionat din ultimii 20 de ani. Dupa prima parte a sezonului regulat, studentele se afla pe locul 6, la sapte puncte distanta de locul 4, ultimul care garanteaza accesul in play-off-ul Diviziei A1. „Sunt absolut convins ca vom urca in clasament. Iar lupta pentru accesul in play-off nu s-a incheiat”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa. Tehnicianul bacauan nu si-a luat gândul nici de la play-off, dar nici de la unele transferuri, chiar daca situatia financiara a gruparii sale nu este una grozava: „Sincer, mi-as dori sa ne intarim, insa, deocamdata, prioritara este inchiderea proiectului de finantare nerambursabila acordat de Consiliul Local in baza Legii 350/ 2005”. Grapa a marturisit ca isi doreste, inainte de toate, aducerea unei tragatoare secunde: „Nu am demarat niciun fel de tratative, dar din ianuarie incolo vom incerca sa facem in asa fel incât sa ne intarim lotul cu o «secunda». Avem timp pâna cu o saptamâna inainte de startul returului”.

          Vin colindatorii

            Minunate si rupte din sânul Domnului mai sunt Sarbatorile de Iarna. In toate casele de români poposesc grabite colindele. Anul acesta, parca mai mult ca niciodata, au curs concertele. Oamenii au iesit din case, din rutina zilnica si au iesit sa primeasca darul altor oameni cu suflet! Fie ca a fost Concert de tip vienez, de Madrigal sau de Suflete senine, salile au fost pline ochi. I-am vazut pe concitadinii mei destinsi, luminosi, uitati de grijile unui an greu. Inca mai are lumea curaj sa umple salile de spectacol dupa ce, in ultima vreme, se-auzea tot mai des “ISU a inchis cutare sala, cutare edificiu”.

            Duminica seara… un adevarat regal! O atmosfera magica la Teatrul de vara Bacau, un concert exceptional de colinde, „diamantate” si daruite sclipitor de profesionistii remarcabili ai Corului National Madrigal! Sala arhiplina (sute de bacauani, din pacate, au ramas afara!) – extaziata de muzica dumnezeiasca a corului, de vorbele cu sensuri profunde ale IPS Ioachim si Protopopul Busuioc, de remarcile umoristice ale prezentatorului Buzdugan – a aplaudat frenetic si indelung, ca rasplata si multumire, pentru ocazia unica, superba, oferita gratuit de Episcopia Romanului si Bacaului! Frumos si bine grait: „Deasupra inaltatoarei atmosfere create, doar ingerii si serafimii se mai aflau!”
            Tot duminica seara, la Ateneu, niste vechi prieteni mi-au produs o bucurie imensa.

            Sunt copiii mei de suflet pot sa spun: Liviu Neagu, Andrei Dobranis, Bogdan Nour, Carmen Timpu, Sorina – Alexandra Lache, Alexandra Gunea, Andrei Ignatescu! Ei sunt unii dintre oamenii – nu putini si rari pe meleagurile noastre – care s-au nascut cu harul de a face chitara, vioara, pianul, vocea sa plânga si sa râda, sa doara si sa aline, sa implore si sa porunceasca. Ne-au cântat si ne-au incântat cu numeroase colinde invitându-ne sa participam cu glasurile noastre la o minune.

            Sala plina a dat curs invitatiei si toate vocile s-au unit intr-o minunata zicere duioasa, plina de farmec si simtire. Ni s-a transmis pofta de trait in pace – pentru a putea primi si darui Iubire -, sorbind impreuna din ea. Pacat ca tara aceasta nu-si poate tine copiii acasa, ca-i razleteste prin lume pentru un trai mai acatarii. Partea buna este ca, din când in când, ei revin la radacini si-si daruiesc sufletele crestinilor. Generozitatea celor care-i cheama si-i ajuta sa dea din preaplinul inimii lor frânturi de suflet e mare, iar ei intorc spre altii inmiit! Va multumesc, dragii mei, pentru prestatia voastra si pentru dar! Sarbatori luminate si fericite tuturor!

            profesor Clemansa Mauca

            Casa mistuita de foc la Magura. Patru persoane au ramas pe drumuri de sarbatori

              Un incendiu de proportii, iscat duminica seara la o gospodarie din satul Sohodol, comuna Magura, a lasat sub cerul liber, acum in prag de sarbatori, o familie intreaga. Patru persoane, printre care si o tânara insarcinata, vor trebui sa-si caute adapost pe la rude sau vecini. Vâlvataia, care se pare a izbucnit de la un scurtcircuit electric, s-a extins cu repeziciune si in câteva minute a cuprins casa de locuit, grajdul de animale, un depozit de furaje, dar si o bucatarie de vara.

              Focul a fost observat de vecini si numai datorita lor cei care locuiau acolo s-au putut salva. Oamenii povestesc ca toata gospodaria era cuprinsa de flacari si le-a fost imposibil sa salveze prea multe lucruri. „Când am iesit afara am vazut flacari imense si s-au extins rapid de la o anexa catre casa si s-au aprins toate. Noi o sa-i ajutam cu ce o sa putem”, spunea Mihai Stoleru, care a gazduit pe unul din vecinii ramasi pe drumuri. Pompierii au intervenit cu trei autospeciale si au reusit sa stinga focul abia dupa trei ore.

              Doua vaci, un porc si cincizeci de gaini au ars in incendiu. Când au vazut ca toata munca lor se face scrum, cumnatul proprietarului si fiica acestuia, insarcinata in sapte luni, au suferit atacuri de panica si au ajuns la spital. Mama fetei era deja in unitatea medicala cu o afectiune mai veche si ar trebui sa fie externata de sarbatori. Nu stie ca din casa in care locuia nu au mai ramas decât peretii si ca nu au unde sta. Ieri, pe lumina, se puteau vedea adevaratele pagube.

              Proprietarul, Vasile Grozavu (65 ani), ne-a spus cu ochii in lacrimi ca a ramas doar cu hainele de pe el. „Noi eram in casa. Deodata a luat foc si s-a extins peste tot. Mi-au murit animalele. Nu mai am nimic. Doar ce am pe mine si nici nu am unde sa ma duc”, spunea barbatul. Câtiva vecini inimosi i-au sarit in ajutor si s-au apucat sa dea jos lemnele arse.

              Trag sperante ca poate autoritatile locale se vor interesa de soarta lor si vor reusi sa-i faca un acoperis nou si poate sa le amenajeze o camera in care sa locuiasca peste iarna. Oricine le poate intinde o mâna de ajutor acestor oameni, care nu mai au nimic si pe care sarbatorile de iarna ii gasesc sub cerul liber.

              “Maresalul Antonescu m-a indemnat sa ma inscriu la Liceul Militar”

              – interviu cu Valeriu Bogdanet, profesor si fotoreporter

              S-a nascut in 1932, la Soroca, atunci localitate aflata in România. L-a cunoscut indeaproape pe Nicolae Labis, pe care va exersa arta fotografica si cu care va purta multi ani corespondenta. A fost profesor de limba rusa, director al Liceului Vasile Alecsandri dar si fotoreporter si corespondent la „Steagul rosu” si alte ziare. A obtinut gradul didactic I la doar 38 de ani iar in 1978, dupa ce a fost criticat ca “pierde” prea mult timp cu fotografiatul, s-a intors cu doua premii I, un premiu II, un premiu III si o mentiune de la Olimpiada Nationala de Limba Rusa, unde participase cu cinci elevi. In 40 de ani a publicat peste 6.000 de fotografii in 17 ziare, reviste sau almanahuri. A tradus si publicat din Puskin, Lermontov, Maiacovski, Fadeev, Soljenitin si Pasternak.

              Cum ati facut cunostinta cu presa?

              Bunicul, care era preot, primea Universul si Universul copiilor. In fiecare dupa-amiaza bunicul imi citea stiri din ziar, le alegea pe cele culturale. Eu am profitat de asta si ma uitam pe literele ziarului si la patru ani stiam sa citesc. Eu am doua limbi materne: bunicul imi citea totul in limba româna, discutiile noastre erau in limba româna. Bunica, in schimb, era rusoaica, venise cu miile de rusi adusi in Basarabia.

              Ati copilarit, deci, dincolo de Prut…

              Pâna la 8 ani am avut o copilarie de aur, asta era si titlul unui volum pentru copii in literatura rusa. Aceasta epoca frumoasa s-a terminat brusc, in 1940. Pe 26 iunie era ziua mea si a fost pentru ultima oara când ne-am intâlnit cu totii. Pe 28 iunie, dupa doua zile, tata primeste o nota telefonica cum ca trebuie sa incarce toata averea scolii si sa o evacueze. Bunicul a ramas in Basarabia, a spus ca nu-si poate parasi turma. Un vecin care avea cai a zis ca trebuie sa plecam de cu noapte. Am plecat in noaptea de 28/29 iunie, am ajuns la Sculeni, am trecut Prutul, si n-au trecut nici 15-20 de minute ca am auzit un vuiet imens de motoare. Rusii ajunsesera cu mult inainte de data la care era intelegerea si oamenii pe care i-au prins au ramas acolo.
              Noi am ajuns la Vaslui si acolo am ramas. Se punea problema sa intru la scoala, nu aveam actele, asa ca primul examen pe care l-am dat in viata mea a fost ca sa trec in clasa a doua. Ne-am mai intors din refugiu dupa ce România a intrat in razboi.

              Si v-ati intâlnit cu maresalul Antonescu…

              Pe la Soroca, in 1943 a trecut spre front maresalul Antonescu. Eram cel mai mic dintre toti, am dat mâna cu el si m-a intrebat ce vreau sa ma fac. I-am spus ca nu m-am hotarât inca iar el m-a sfatuit sa merg la Liceul Militar. Am reusit primul din sute de candidati la Iasi. Dupa ce am terminat cursul inferior si am dat capacitatea, alt cataclism: s-a facut o mare adunare si am fost anuntati ca Liceul Militar se desfiinteaza. Tata primise un post la Liceul Nicu Gane din Falticeni, unde am ajuns si eu. Iar momentul cel mai luminos din viata mea a fost intâlnirea cu Nicolae Labis.

              La Falticeni ati facut cunostinta cu fotografia?

              Tata facea inventarul laboratorului de fizica si am gasit un aparat foto Kodak. Nu stiam nimic atunci de fotografie, am fost la cineva care mi-a spus ca aparatul e bun. Primele fotografii pe care le-am facut au fost cu acel aparat. Asa a inceput prietenia mea cu Nicolae Labis. Lânga liceu era un club sportiv – n-o sa uit o lozinca mare si rosie care spunea “Scrima si tenisul sunt sporturi burgheze, nu le practicati!”. Noi doi practicam tenisul de masa, dupa care mergeam la o cofetarie celebra, care a ramas a noastra si luam câte o inghetata. Am terminat liceul ca sef de promotie.

              Cum a ramas cu Labis?

              Am asistat la ascensiunea lui, când a venit de la Bucuresti, de la primul concurs de literatura, incarcat cu premii, avea si un ceas Pobeda; l-a intampinat toata scoala. In 1951, plecam la facultate, si camera in care stateam eu, tata i-a dat-o lui. Si a stat acolo, a avut timp sa creeze… Nu prea mult, numai vreo sase luni. Dupa aceea, profesorul Ciopraga l-a invitat sa mearga la Iasi. Pentru el a fost nevoie sa plece la Iasi, a facut cunostinta cu literatura mare din partea asta a Moldovei. Ne-am despartit, eu am plecat la Bucuresti, la facultate. Pe urma a ajuns si el in Capitala, la Scoala de literatura. El m-a dus prima data la Capsa, la Athenee Palace. Labis scria, scria foarte bine si foarte repede. Era solicitat si pentru diverse aniversari, care se plateau mult mai bine. Pâna catre sfârsitul vietii a avut bani. M-am intâlnit cu parintii sai mai târziu, le-am aratat zecile de scrisori de la el si am plâns impreuna. Scrisorile le-am donat muzeului din Suceava. Nicolae Labis a murit la 21 de ani. Ce ar fi scris daca ar fi avut macar vârsta lui Eminescu când s-a stins…

              Ce s-a intâmplat la facultate?

              Alt cataclism s-a produs acuma, dupa desfiintarea liceului militar. La facultate am intrat al doilea si dupa o luna si ceva se convoaca o sedinta mare in care au fost dati afara din toti cei nascuti pe “teritoriul sovietic”. Nu aveam la mine actele care demonstrau ca eu m-am nascut in România Mare ci un certificat pe care scria “Soroca – URSS”. Asta m-a urmarit toata viata, si azi pe buletin scrie ca-s nascut la Soroca, in URSS. E una din anomaliile epocii.
              Am fost 21 de oameni dati afara. Cei care nu intrau in facultate trebuiau sa faca armata. Am fost luat in Armata, unde am gasit un colonel extrem de treaba, care mi-a zis: “du-te si lupta!”. Am fost si la Ambasada sovietica, si la Consulat, peste tot, cam trei luni de zile a durat. Am obtinut pâna la urma si pentru parinti cum ca “nu figureaza in controlul strainilor”. Cine sa ma mai primeasca acum la o facultate? M-am dus la “Maxim Gorki”, la facultatea de limba rusa. Stiam limba la perfectie si desi am intârziat vreo trei luni si jumatate, la finele primului semestru eram pe panoul de onoare.

              Cum ati ajuns in invatamânt?

              Am terminat facultatea cu succes si ca o compensatie pentru greutatile intâmpinate in viata, am intâlnit-o pe sotia mea, era cu un an mai mica. Anul asta am implinit 60 de ani de casatorie, nu ne-am batut niciodata, la noi nu se bea, nu se fumeaza. Dupa ce am terminat facultatea, mi-am ales postul la Piatra Neamt, unde am fost primit exceptional. Mi-a placut orasul, insa dupa ce luasem si prima de instalare, de 525 de lei, la trei saptamâni am fost chemat la Bacau, unde am ramas pâna la sfârsitul carierei. Intâi la actualul Ferdinand, dupa aceea la Alecsandri.

              Si fotografia?

              Ziarul „Steagul rosu” a initiat un concurs de fotografii si am trimis si eu câteva si am câstigat locul intâi. Prima poza a mea a aparut in „Steagul rosu”. Am scris despre Ilie Boca, Gheorghe Mocanu. Dar prima colaborare serioasa cu „Steagul rosu”, din care am primit si bani multi, a fost când trebuia sa vina in Bacau o delegatie a Sovietului Suprem al URSS. Am scos atunci o pagina intreaga in limba româna si in limba rusa. Când am venit cu ideea, am intrebat: “Unde pot sa tiparesc”? “La noi la tipografie” – mi-au spus.

              Si aveau litere?

              Aveau, domnule. Venise toata aparatura din Rusia si nu umblase nimeni la semnele tipografice rusesti ani si ani de zile. Am gasit si baieti destepti si am scris si am corectat pâna mi-a venit rau dar la final am primit un premiu substantial. De atunci am inceput sa public in „Steagul rosu”. Am publicat si la Flacara. Odata, când a aterizat elicopterul cu Ceausescu pe stadion, aveam loc in tribuna si faceam poze cu teleobiectivul. Un grup de tovarasi mi-au zis sa cobor, sa fac poze de lânga ei. Probabil voiau sa-mi interzica. Am zis ca nu am nevoie, pot sa fac poze si din tribuna.
              Mergeam la meciuri cu trusa foto de sapte kile, faceam poze, le developam acasa dupa care mergeam la Posta si le trimiteam cu un teleimprimator si apareau in Sportul Popular a doua zi: “tele-foto V. Bogdanet”. Imi si placea si se câstigau si niste bani de aici. Dar victoria mea cea mai mare a fost primul articol scris in presa bacauana despre aparitia Nadiei Comaneci.

              Primul aparat a fost un Kodak. Ce a urmat?

              Ala nu era al meu, era pe inventar. Când am implinit 25 de ani, am primit un Zorki 4 de la parinti, fusesera in Basarabia, la Soroca si cei care locuiau acolo, in casa bunicilor, niste rude foarte indepartate, oameni cu obraz, le-au dat niste bani. Nu m-a multumit; am trecut la Iskra 2, tot un aparat rusesc, cu care am facut fotografii foarte bune. A urmat un Yashica Mat, a urmat un Flexaret. A venit o delegatie de volei din Rusia si mi-au vândut un Kiev cu un obiectiv extraordinar, exact cum aveam, in final, de prin anii ’70, un Pentakon six. Cu asta am iesit la pensie si l-am avut pâna nu demult si l-am facut cadou unui fost elev. Avea obiectiv Zeiss si, practic, desena, nu fotografia.

               

               

              Mai pastrati legatura cu presa?

              Citesc in fiecare zi Desteptarea. Imi vine in fiecare dimineata la prima ora si, nu ca va periez, dar imi place ce citesc. Imi place ce apare, imi plac si oamenii care scriu acolo. Ma mai uit si pe Internet.

              Fotografii?

              Stii ca azi este Ziua Internationala a Fotografiei Artistice? Nu? Uite, iti dau si eu o noutate… De asta am facut expozitia asta (in sufragerie fusesera insirate mai multe fotografii realizate de-a lungul timpului), ca sa sarbatorim Fotografia.

              Antisistem

              Esichierul politic european este zguduit din temelii de miscari care ataca electoratul partidelor traditionale. Din Spania – PODEMOS – pâna in Grecia – SYRIZA – partidele nou-aparute, care capitalizeaza nemultumirea populara, taie halci din procentele vechilor partide. Ignorate de presa traditionala dar zburdând libere pe Internet, noile partide care se definesc a fi „antisistem” sunt intâmpinate cu bratele deschise de electorat ca o solutie la problemele economice aparute in timpul guvernarii partidelor istorice.

              Singura problema este ca, dupa ce ajung la Putere, partidele antisistem se transforma radical. Exemplul cel mai la indemâna este SYRIZA, care, ajuns la guvernare in Grecia, a intors foaia, schimbându-si radical discursul. De la impotrivirea totala fata de solicitarile creditorilor internationali, SYRIZA a ajuns sa accepte peste noapte dictatul Germaniei.

              Putem sa ne intrebam care este, pâna la urma, rostul acestor miscari. Pentru ca, in mare, nu schimba nimic la nivelul efectului politic. Daca ne uitam, insa, la efectele sociale, o sa avem surprize. In primul rând, aparitia noilor formatiuni temporizeaza conflictele sociale.

              Votul impotriva vechilor partide are rol de supapa sociala; reduce tensiunea din societate pentru ca populatia primeste o lingurita de speranta. In al doilea rând, scade puterea partidelor traditionale, cu efect direct asupra modului in care tarile UE vor accepta politicile transnationale. Faptul ca partidele pierd puterea avantajeaza structurile politice suprastatale, care isi pot impune vointa in tarile Uniunii fara mari impotriviri.

              Asa-zisa „dictatura” a lui Orban in Ungaria si miscarile noii Puteri de la Varsovia nu sunt altceva decât reactii la maniera in care politica Bruxelles-ului (de fapt, a Germaniei) este impusa acestor tari.

              Cititorului, cu drag!

              Cititorule, ne place sau nu ne place, ne-am unit destinele, depindem unii de altii. E un fel de idila, daca imi este permis termenul. Cu bune si rele, ca in orice relatie strânsa. Dar o relatie de incredere. Ne-am ciondanit uneori, ne-am impletit crezurile, ne-am urmarit obiectivele impreuna. Ziarul Desteptarea te-a respectat sincer, cititorule, te-a ascultat când ai avut nevoie, a incercat sa iti rezolve problemele. Iar dumneata, cititorule, ai respectat ziarul prin simplul fapt ca l-ai cumparat, ca ai avut incredere in jurnalisti.

              Ca si dumneata, jurnalistii sunt oameni simpli, cu vise, cu impliniri, cu dezamagiri. Dar, mai mult decât atât, cu pasiune pentru meserie, care nu e deloc usoara si care nu se face din fata unui ecran de calculator, ci printr-o permanenta interactiune cu fel de fel de oameni. Care, la rândul lor, sunt oameni cinstiti si frumosi la suflet, ori poate potentiali infractori, oameni mai abordabili, mai volubili, mai cultivati, ciufuti sau de-a dreptul neciopliti. Din toate aceste interactiuni rezulta informatiile din care jurnalistul isi faureste articolele, precum olarul da forme nebanuite unui banal bot de lut.

              Fix acum 26 de ani, cu multa vointa, am inceput un drum dificil. Am pornit impreuna sa exploram cu ochii larg deschisi. Dar ne bazam unii pe altii, cititorule, noi pe dumneata si dumneata pe noi, jurnalistii Desteptarii, fiindca – nu-i asa? -avem incredere unii in altii. Invatam zi de zi, impreuna, sa deschidem noi usi, sa devenim mai intelepti, sa alegem ce e mai bun din tot ceea ce ne inconjoara. Si toate acestea, fara sa stim foarte limpede ce ne rezerva viitorul, fiindca asa e lumea facuta, sa fie plina de surprize, placute sau neplacute. Si pe toate acestea le impartasim, cititorule, dumneata si cu noi, asa cum am facut in toti acesti 26 de ani, plini de sperante. In jurul nostru se schimba totul, cu viteza ametitoare.

              Se schimba partide la putere, se schimba anotimpurile, se schimba naravurile. Insa noi, cei de la ziarul Desteptarea, avem datoria sa ramânem lucizi si drepti, ca sa deslusim tot ce se intampla, asa cum facem de 26 de ani. Pentru ca astfel credem noi ca ne respectam cititorii, parte a societatii acesteia cu bune si rele, in slujba careia suntem cu totii si pe care incercam sa o facem mai buna.

              10 persoane, arestate pentru contrabanda cu tigari

                Polițiștii specializați în combaterea criminalității organizate din Bacău și procurorii D.I.I.C.O.T. au efectuat 59 de percheziții în 6 județe, pentru destructurarea unei grupări infracționale specializate în contrabandă cu țigări.
                Aproape 150.000 de țigarete, peste 32.000 de lei și 7.000 de euro, au fost confiscați, iar 10 persoane au fost arestate preventiv.

                La data de 17 decembrie a.c., polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Bacău și procurorii D.I.I.C.O.T. – S.T.Bacău au efectuat 59 de percheziții domiciliare în județele Bacău, Botoșani, Buzău, Constanța, Suceava și Iași, la persoane bănuite de contrabandă.

                Din cercetări a reieșit că, în perioada aprilie – decembrie, membrii unei grupări infracționale organizate ar fi introdus ilegal în România țigarete din Ucraina și Republica Moldova, pe care le-ar fi transportat cu autoturisme special adaptate pentru disimularea acestora.

                Pe parcursul documentării activității infracționale a celor în cauză, polițiștii au indisponibilizat 4 astfel de autoturisme și au confiscat aproximativ 400.000 de țigarete.

                Prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost estimat la 400.000 de lei.

                În urma perchezițiilor, polițiștii au ridicat 144.740 de țigarete de contrabandă, 32.230 de lei și 7.230 de euro.

                19 persoane au fost conduse la sediul D.I.I.C.O.T. – S.T. Bacău, pentru audieri.

                Dintre acestea, 10 persoane au fost reținute, pentru 24 de ore, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și contrabandă, iar magistrații Tribunalului Bacău au dispus arestarea preventivă, pentru 30 de zile.

                Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcția Operațiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

                Acțiunile s-au desfășurat cu sprijinul jandarmilor din Bacău și al inspectorilor vamali din Suceava.

                Daruri de la politisti pentru persoanele cu dizabilitati

                  Moș Crăciun, sprijinit de polițiștii băcăuani, a ajuns în după-amiaza zilei de 19 decembrie a.c., la sediul Asociației Nationale a Surzilor din România – filiala Bacău.

                  50 de copii și persoane cu dizabilități auditive aflate în acest centru au primit cu bucurie darurile oferite de polițiștii din cadrul Inspectoratului de poliție Județean Bacău.

                  Pentru a marca așa cum se cuvine Sărbătoarea Nașterii Domnului, gazdele au prezentat oaspeților un spectacol de pantomime, pregătit cu bucurie și emoție.

                  Conducerea Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău urează tuturor cetăţenilor un Crăciun Fericit, sănătate, belşug şi bucurii în anul care va veni!

                  Corul „Madrigal” in concert magistral

                  Seara magistrala duminica trecuta, la sala Teatrului de vara „Radu Beligan”, unde, in organizarea Protopopiatul Bacau, a avut loc concertul celebrului cor „Madrigal”. Cu mult inainte de ora 17,00, moment programat pentru inceperea concertului, sala era deja plina de admiratori. Din pacate, câteva sute de bacauani nu au mai incaput in sala de concert, jandarmii fiind nevoiti, la solicitarea conducerii teatrului, sa nu le mai permita accesul, riscul fiind imens in cazul s-ar fi intâmplat un eveniment nefericit.

                  Nici macar rugamintile fetelor bisericesti nu i-au induplecat pe jandarmi, constienti de riscul ca altfel ar fi incalcat ordinul dat de superiori. In acest context, un gest admirabil l-a facut preotul protopop al Bacaului, Constantin Busuioc, care i-a indemnat pe sfintii parinti sa cedeze locurile mirenilor, facând astfel fericiti multi bacauani care nu mai apucasera locuri in sala. „Vrem sa ne bucuram cu totii de seara aceasta. Afara, sunt foarte multi dintre credinciosii nostri pe care-i pastorim. Parintii mei, indiferent de la ce parohie sunteti, va rog sa le cedati locurile celor de afara. O sa vedeti ca veti fi nelipsiti”, a fost indemnul parintelui Busuioc.

                  Exact la momentul anuntat, evenimentul si-a inceput desfasurarea, prin aparitia prezentatorului Daniel Buzdugan care le-a strigat bacauanilor traditionalul „Primiti cu colindul?”. „Foarte frumoasa intâmplare, si pentru asta l-as aplauda pe arhiepiscopul nostru Ioachim Bacauanul. Mi-a placut si gestul parintelui protopop care «a dres busuiocul» cumva”, a remarcat Daniel Buzdugan.

                  Au urmat profesionistii desavârsiti de la „Madrigal”, condusi de Anna Ungureanu, care timp de trei ore, au cântat si au incântat publicul cu o suita de colinde, plecând de la „Marire-ntru cele inalte”, „O, ce veste minunata!” si „Podobia din Oratoriu Bizantin de Craciun”, continuând cu „Vine Craciunul pe sara”, „Domnulet si domn din cer”, Natalis Dominis”, trecând si prin repertoriul international si desavârsind cu „Noi umblam si colindam” si „Mos Craciun cu plete dalbe”, cântat la unison cu sala intreaga. Intr-una din pauzele dintre colinde, prezentatorul concertului a profitat de prezenta in sala a edililor Bacaului si le-a propus ca una dintre strazile orasului sa poarte numele corului „Madrigal”.

                  Spre final, sala captivata de prestatia artistilor a cerut si i-au fost dat câteva bis-uri, prelung aplaudate, in picioare, de bacauani. Mai notam si darurile pe care Episcopul Ioachim Bacauanul le-a oferit tuturor membrilor ansamblului cameral, precum si prezentatorului Daniel Buzdugan. „Anul care vine sa va aduca bucurie, iar bucuria sa se transforme in liturghie”, a fost mesajul de final al episcopului Ioachim Bacauanul care a cântat, impreuna cu sala, traditionalul „La multi ani cu sanatate!”.

                  Accidentată pe trecerea pentru pietoni

                    La data de 19 decembrie a.c., în jurul orei 13.00, o echipă de cercetare s-a aflat pe strada Gării din Bacău, pentru a stabili împrejurările producerii unui accident rutier cu victimă.

                    Astfel, din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un băcăuan de 59 de ani, care conducea un autoturism pe strada Gării, a surprins şi accidentat o persoană de sex feminin de 51 de ani, care s-a angajat regulamentar în traversarea străzii pe marcajul pietonal.

                    Victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență bacău pentru îngrijiri medicale și a rămas internată.

                    Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost negativ.

                    În cauză s-a întocmit dosar penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

                    Femeie accidentata mortal in comuna Casin

                      La data de 20 decembrie a.c., în jurul orei 04.45, polițiștii au efectuat cercetări cu privire la împrejurările producerii unui accdient rutier cu victimă, pe DJ 115 A, în localitatea Caşin.

                      Din primele cercetări efectuate la fața locului de polițiști a rezultat că un tânăr de 24 de ani, din Oneşti, în timp ce conducea un autoturism pe DJ 115 A, a surprins și accidentat o persoană de sex feminin, de 66 de ani, din comună, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis și fără să se asigure, prin partea dreaptă a conducătorului auto.

                      În urma evenimentului rutier s-a înregistrat decesul pietonului.

                      Conducătorul auto a fost testat alcooltest, iar rezultatul a fost negativ.

                      În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.

                      Un sofer fara permis, urmarit de politisti, a abandonat masina

                        La data de 20 decembrie a.c., în jurul orei 03.00, polițiștii din cadrul Secției 2 Poliție Bacău, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au efectuat semnal regulamentar de oprire unui conducător auto aflat la volanul unui autovehicul care se deplasa pe strada Pictor Theodor Aman din Bacău.

                        Conducătorul auto și-a continuat deplasarea până pe Bulevardul Unirii, unde a abandonat autoturismul și a fugit, fiind prins de către polițiști pe strada Nicu Enea.

                        Polițiștii au stabilit că cel în cauză, un tânăr de 23 de ani din Bacău, nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

                        Tânărul a fost testat cu aparatul etilotest, iar rezultatul a fost negativ.

                        În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui autovehicul fără permis de conducere.

                        ULTIMELE ȘTIRI