„De maine imi iau viata in propriile maini, plec in Praga” – mi-a scris Ionut pe 24 noiembrie. Era bucuros ca pleaca sa munceasca in strainatate, prea bucuros ca poate castiga niste bani, sa-si cumpere un aparat de fotografiat, ca sa mai analizeze la rece anuntul pe care-l gasise pe Olx.
800 de euro pe luna se promiteau celor care aveau curajul sa mearga in Cehia si sa lucreze intr-un depozit de legume-fructe.
„Am ajuns in Praga, a venit angajatorul si acusi mergem sa vedem unde e locul unde vom lucra si cazarea, am inteles ca avem conditii si utilitati deci e binisor” – mi-a scris Ionut dupa doua zile. Intre timp, depozitul de legume se transformase in abator de iepuri si fusesera instiintati – plecasera doi din Bacau – ca vor trebui sa jupuiasca animalele.
Aseara mi-a scris din nou: „Am evadat de la iepuri, acum lucram la o fabrica de esapamente, conditiile sunt conditii, stam la un hotel, banul e ban, pana acum am fost platiti la timp e mult mai bine”.
Si am aflat povestea clasica a miilor de romani atrasi de traficantii de sclavi. Ionut e un caz fericit; dupa cateva saptamani de lucrat in conditii inumane a reusit sa-si gaseasca un loc de munca decent.
Dar sa-l lasam sa povesteasca:
„Un prieten a gasit un anunt pe Olx: loc de munca in Praga la un depozit de fructe si legume cu 800 de euro pe luna. Ni s-a zis sa avem la noi doar banii de drum, ca la sosire primin 160 de euro de fiecare.
Am ajuns in Praga ce e drept, dar de acolo lucrurile au luat-o la vale. Am mers in Plzen pe banii nostri, din Plzen am fost luati de niste oameni care ne-au dus la abatorul respectiv undeva in pustiu, intr-un satuc uitat de lume pe care il strabati in zece minute pe jos.
Acolo prima priveliste a fost oribila: usa de la bucatarie sparta, toti se uitau la noi ca la masini straine, care cu unghii picate, care cu degete taiate si tot asa. De la 800 de euro ni s-a zis ca daca luam 500 sa zicem „Doamne ajuta!” si sa ne facem cruce. Lucram 13 ore pe zi, trageam blana de pe cinci iepuri odata, apoi scoteam ochii si organele la 5000 iepuri pe zi. Trebuia sa sa primim o mie de coroane, am primit jumate. Dupa munca eram era distrusi, plini de sange, miroseam ca naiba, ca atunci cand trageam blana de pe iepuri se strangea burta si ce mai ramanea in vezica se scurgea pe noi…
Trebuia sa spalam hainele la zi si sa facem dus la fel si era o singura baie pe etaj la 30 de oameni. Stateam cu un alcoolic in camera, mereu facea urat ca nu isi gasea vinul sau ca nu avea tigari.
Colegul dormea pe jos pentru ca celor din camera nu le convenea sa imparta spatiul si il luasem la mine in camera desi aveam un pat mic ca de spital”.
Salvarea a venit de pe facebook. A gasit o pagina a romanilor din Plzen, unde lumea se interesase de un angajator. Li s-a spus ca e o teapa si ca adaca vor ceva serios sa contacteze alta firma.
„Era vorba despre angajatorul pe care il am acum si caruia i-am povestit toata situatia. A venit pana in Plzen si ne-a luat cu masina. Acum suntem bine, sanatosi, avem program stabil, salariu stabil, conditii omenesti, suntem in oras, nu intr-un satuc utiat de lume.
Aici plata e plata, cat iti zice ca iti da, atat primesti. Cazarea e la hotel, nu intr-o cladire cu pereti crapati si paturi de spital…
Deci daca vede cineva anunt despre un depozit legume-fructe in Cehia pe 800 de euro sa stie ca e teapa vietii, ca ajunge undeva, la cateva ore de Praga, pe un ban mizerabil, la multe ore muncite si unde dupa o zi de munca esti distrus fizic”.
Ciprian Donici este unul dintre cei mai tineri manageri ai unei companii importante din judetul Bacau. Are 33 de ani, este casatorit, are doua fetite si este pasionat de masini. Afacerile nu i-au fost straine nici înainte de preluarea Prodbac Security, firma de paza si protectie pe care o conduce din 2009.
– Domnule Donici, ce v-a determinat sa preluati managementul Prodbac?
– Compania nu-mi era necunoscuta, dimpotriva, eram si sunt actionar aici, deci o cunosteam destul de bine. Doar ca 2009 a fost un an de cotitura pentru multe afaceri, inclusiv pentru aceasta. Am decis sa aloc toate resursele si cunostintele acumulate pentru depasirea momentului mai delicat din istoria companiei.
– Ati reusit sau înca mai aveti de treaba?
– Daca luam în calcul ca suntem într-o permanenta ofensiva în piata, la aceasta data având 1500 de clienti în portofoliu, sau ca am încheiat un program investitional în tehnica de supraveghere, având unul dintre cele mai moderne dispecerate, si în masini, as putea zice ca am reusit. Cu siguranta, treaba mai este. Însa, Prodbac Security a iesit întarita din perioada aceasta de criza.
– Dar clientii dumneavoastra, ce semnale va dau din piata?
– Eu am mare încredere în Bacau, în bacauani, în capacitatea lor de a depasi problemele si de a face lucruri bune. Chiar daca mai trebuie lucrat la mediul administrativ, mediul de afaceri local este unul extrem de competitiv, cu manageri performanti si seriosi.
– Totusi, ce este o firma de paza si protectie?
– Dupa manual, firma de paza si protectie este aceea care desfasoara activitati, cu fortele si mijloacele pe care le are în dotarea proprie, în scopul asigurarii sigurantei obiectivelor, bunurilor si valorilor împotriva oricaror actiuni ilicite care lezeaza dreptul de proprietate, existenta materiala a acestora, precum si a protejarii persoanelor împotriva oricaror acte ostile care le pot periclita viata, integritatea fizica sau sanatatea.
Tot ceea ce înseamna calitate a serviciilor furnizate de firma de paza si protectie, este în legatura directa cu calitatea oamenilor, a fortelor de care dispune, si de calitatea mijloacelor din dotare. Noi, la Prodbac avem unii angajati înca de la înfiintarea companiei. Se confunda cu istoria firmei. Si ma refer atât la agentii de securitate, cât si la agentii de interventie.
– Sunt mai vechi decât dumneavoastra în firma.
– Da, dar asta este un mare avantaj pentru mine ca manager si pentru companie. În primul rând ca au mare experienta, sunt oameni pe care poti pune baza, profesionisti. În al doilea rând, stabilitatea personalului înseamna ca managementul este unul corect, ca serviciile sunt de calitate, si clientii vad asta.
– Care ar fi diferenta dintre compania dumneavoastra si celelalte firme de profil?
– Diferenta între firmele de paza o face pretul. De preferat ar fi ca diferenta sa o faca raportul calitate – pret. Adica, calitatea oamenilor, a mijloacelor din dotare si a modului de actiune, bazate pe proceduri si instructiuni clare, care sa asigure eficacitate serviciilor prestate. Cu cât vrem servicii mai de calitate, la nivel european, cu atât trebuie sa investim mai mult în oameni si în dotarea tehnico-materiala. Toate acestea sunt posibile si realizabile. Însa, pe lânga clientii care doresc servicii de calitate, indiferent de pret, si acestia sunt tot mai putini, din cauza problemelor economice si financiare. Cei mai multi clienti vor preturile cele mai mici. În aceste conditii, apeleaza la firmele care ofera cele mai mici preturi, sacrificând calitatea. Ca urmare, sunt afectate firmele de paza si protectie care vor sa ofere servicii de calitate, asa cum este si Prodbac Security.
Activitatea firmelor de paza si protectie are si o puternica componenta de responsabilitate sociala. Am în vedere, în cadrul acestei abordari, faptul ca activitatea firmelor de paza este utila societatii si comunitatii, în general, nu numai beneficiarilor directi, adica celor care fac plata serviciilor de paza. Oricum, însa, aceasta componenta nu este reflectata în pret, în nici un fel.
– Aveti obligatia de a colabora cu Politia si SRI. Cum decurg aceste colaborari? – Colaborarea cu SRI este mai mult o poveste. Avem nevoie de dumnealor pentru viza de licentiere, asa este procedura. Dupa aceea colaborarea înceteaza, cel putin institutional. Adica, nu mai avem treaba cu ei. Cu Politia este alta treaba. Ei ne monitorizeaza si verifica în permanenta. Colaborarea cu Politia implica situatii în care trebuie anuntata pentru a interveni la diferite evenimente, când mai apar si diferite probleme, în sensul ca efectueaza verificari privind modul în care a actionat personalul firmei de paza.
– În ultima perioada se discuta foarte mult despre asa numita „analiza de risc”. E o moda sau ce-i cu aceasta analiza?
– Tehnic discutând, analiza de risc este o analiza a securitatii fizice a fiecarui obiectiv care este obligat prin lege sa isi asigure paza si securitatea. Ea trebuie sa asigure identificarea tuturor vulnerabilitatilor si riscurilor acelui obiectiv, sa asigure determinarea nivelului de expunere la producerea oricarui tip de incident de securitate fizica si, în final, sa indice toate masurile de protectie care sunt necesare obiectivului analizat, pentru eliminarea vulnerabilitatilor si riscurilor care au fost identificate prin analiza de risc efectuata.
– Cine obliga firmele sa-si faca aceasta analiza?
– Obligativitatea analizei de risc la securitate fizica a aparut o data cu intrarea în vigoare a prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 301/2012, care a aprobat normele de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor. În octombrie 2014, prevederile acestei HG au fost prorogate pâna la 1 ianuarie 2016 pentru firmele înfiintate pâna la data de 16 iunie 2012. În schimb, cele înfiintate începând cu data de 17 iunie 2012, au avut ca termen limita de realizare a unei analize de risc data de 1 ianuarie 2015. Legea prevede ca numai unitatile care efectueaza operatiuni cu numerar au obligatia sa aiba asigurata paza fizica.
Încalcarea prevederilor acestor norme metodologice, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda. În acest sens, mentionez ca sunt prevazute 28 de situatii care constituie fapte contraventionale, dintre care mentionez doar: nerespectarea masurilor minimale de securitate, pentru care amenda este între 2000 si 5000 lei; încalcarea prevederilor referitoare la efectuarea analizei de risc la securitate fizica, pentru care amenda este între 5000 si 10000 lei. Cred ca este destul de mult, daca se accepta asemenea riscuri.
Trebuie spus ca analiza de risc trebuie revizuita cel putin odata la 3 ani, pentru corelarea cu noii parametri interni si externi ai riscurilor, care s-au manifestat în aceasta perioadă.
– Cine constata contraventia si aplica sanctiunile (eventual amenzile)?
– Cei care au dreptul prin lege sa faca controale în domeniul pazei si protectiei, a ordinii si sigurantei publice, respectiv: politisti de ordine publica si jandarmi.
De asemenea, aceste contraventii mai pot fi constatate si aplicate de catre primari sau împuterniciti ai acestora, conform competentelor care le revin potrivit legii. Acest lucru se întâmpla foarte rar, sau chiar deloc, as putea spune. Eu, cel putin, nu am cunostinta de asa ceva.
-În afara de obligativitatea impusa prin lege, de ce este buna, la ce foloseste o analiza de risc, profesionist întocmita?
– Acest Raport trebuie sa puna în evidenta încadrarea riscurilor de securitate la niveluri acceptabile, în sens contrar trebuie sa determine toate masurile necesare în acest sens.
DSJ a dat publicitatii topul celor mai buni sportivi bacauani in 2015
Directia pentru Sport a Judetului Bacau a anuntat ierarhia celor mai buni sportivi ai anului 2015. Asa cum era firesc, locul 1 a revenit boxerului Mihai Nistor, singurul bacauan calificat la Mondiale. Nistor este secondat de colega sa de club de la SCM, campioana mondiala de juniori 2 la triplusalt, Georgiana Anitei, in timp ce pe locul 3 il regasim pe atletul Stiintei Bacau, Alexandru Soare. Toti cei zece laureati vor fi recompensati de DSJ cu câte 1000 lei.
Top 10 DSJ:
Locul 1: Mihai Nistor, box, SCM Bacau, CSSM Bacau (antrenori Relu Auras si Neculai Cara): campion mondial AIBA Pro-Boxing, bronz la Europenele de Seniori, locul 1 la Cupa României.
Locul 2: Georgiana Iuliana Anitei, atletism, SCM Bacau, CSS Bacau (antrenor Cristi Nemteanu): campioana mondiala de juniori 2 la triplusalt, locul 1 la Festivalul Olimpic al Tineretului European, triplusalt, locul 1 la Balcaniada de juniori 1, triplusalt,, locul 1 la Nationalele de Pentatlon/ Tineret, locul 1 la Nationalele de Pentatlon/ Juniori, trei locuri 1 la Nationalele de triplusalt juniori I si II, locul 1 la Nationale, saritura in lungime, juniori 2 si doua locuri 2 la Nationale, saritura in lungime juniori 1.
Locul 3: Alexandru Soare, atletism, CS Stiinta Bacau (antrenor Cristina Ioana Alexe): locul 2 la Mondialele Universitare, 10.000 m, locul 3 la Europenel pe Echipe, 5000 m, locul 3 la Semimaratonul International, locul 4 la Balcaniada, 5000 m, locul 1 la Nationale, 10.000 m, locul 2 la Nationale, 5000 m, locul 1 la Nationalele de Semimaraton.
Locul 4: Andreea Panturoiu, atletism, CSM Onesti (antrenor Mihaela Nicoara): locul 2 la Europenele de Tineret, triplusalt, locul 2 si locul 3 la Balcaniada, triplusalt, doua locuri 1 la Nationalele de Tineret, triplusalt, locurile 2 si 3 la Nationalele de Seniori, triplusalt, locul 2 la Nationalele de Seniori, lungime, locul 2 la Nationalele de Tineret, lungime.
Locul 5: Paul Dumitrascu , haltere, CSM Onesti (antrenor Marin Zaldoi): locul 1 la Europenele de cadeti, 62 kg, total, locul 1 la Nationalele de Seniori, 62 kg, total, locul 2 la Nationale juniori 2, 62 kg, total, locul 3 la Nationale Tineret, 62 kg, total.
Locul 6: Nicu Samuel Ojog, lupte greco-romane, CSS Bacau, Arena 2011 (antrenor Ion Butucaru): locul 3 la Mondialele de Cadeti, locul 3 la Europenele de Cadeti, locul 1 la Balcaniada de Cadeti, locul 1 la Nationalele de Cadeti, locul 1 la Cupa României Cadeti.
Locul 7: Alin Rontu, sarituri in apa, SCM Bacau (antrenor Adrian Gavriliu): locul 3 la Europenele de Juniori II, platforma, doua locuri 1 la Nationalele de juniori, platforma si trambulina 3m, locul 1 la Nationalele de juniori B, platforma, trei locuri 2 la Nationale Seniori, trambulina 1m si 3 m, platforma, locul 2 la Nationale Juniori, trambulina 1m.
Locul 8: Daniel Martin, inot, SCM Bacau (antrenor Iulian Matei): locul 3 FOTE, 200 m spate, cinci locuri 1 la Internationalele României, juniori, locul 1 la Internationalele României 200 m spate, Seniori, 11 locuri 1 la Nationale juniori, trei locuri 1 la Nationalele de Tineret.
Locul 9: Marius Radu, inot, CSSM Bacau (antrenor Ovidiu Galeru): locul 6 la Europenele, 4×50 m echipe, patru locuri 1 la Internationalele României de Seniori.
Locul 10: Silvia Zarzu, gimnastica, CSM Onesti (antrenor Ileana Hrisca): locul FOTE, sol, locul 2 la Nationale, sol.
Conform Corriere della Sera, in perioada 15 decembrie-15 ianuarie, Bacaul reprezinta principala destinatie a celor care se imbarca pe aeroporturile din Nordul Italiei
Nici Maldive si nici Caraibe. Cuba, cu atât mai putin! Pe durata Sarbatorilor de Iarna, destinatia aeriana preferata de rezidentii din Nordul Italiei este…Bacau! Nu-i goanga. Si n-o spunem noi, ci Corriere della Sera, care se bazeaza pe studiul efectuat de Hopper, o companie americano- canadiana specializata in analiza zborurilor.
Hopper a furnizat publicatiei italiene date referitoare la zborurile dus-intors in perioada 15 decembrie 2015 – 15 ianuarie 2016. Conform acestui studiu, Bacaul se afla in pole-position in ceea ce priveste destinatiile alese de catre cei ce se imbarca pe aeroportul Orio al Serio din Bergamo si pe cel din Torino-Caselle. Jurnalistii de la Corriere della Sera au gasit si explicatiile: „De ce Bacau? Inainte de toate, pentru ca in Nordul Italiei gasim un numar mare de emigranti din zona Bacaului, care se intorc acasa de Sarbatori. Si pentru ca exista o companie low cost (Blue Air) foarte activa pe axa Torino/ Bergamo- România. O companie cu mai multe zboruri saptamânale care aterizeaza la Bacau, zona aflata nu doar in vecinatatea altor localitati cu un numar mare de persoane emigrate in Italia – Botosani, Iasi, Galati – ci si in apropierea Republicii Moldova, de care o despart doar 150 de kilometri”.
In topul configurat de Hopper referitor la plecarile de pe Orio al Serio se regasesc si destinatii exotice, gen Insulele Capului Verde, insa e clar ca emigrantii isi taie partea leului. Dovada? Daca primatul este detinut de Bacau, locul 3 revine Tiranei. In ierarhia aeroportului Torino -Caselle, Bacaul este urmat de orase din Sudul Italiei precum Lamezia Terme, Catania, Bari sau Reggio Calabria, semn ca si italienii au emigrantii lor. Care parasesc la final de an Nordul pentru a reveni in mijlocul familiior din Mezzogiorno. Pe locul 10, in schimb, dam peste o alta destinatie din România: Timisoara. Prin urmare, Banatul ramâne inca, la mare cautare. Dar Bacau-i fruncea!
Dupa aproape opt decenii de la cea dintâi aparitie a Diorilor – moment de nastere a presei bacauane, regele neincoronat al acesteea avea sa fie declarat „Luptatorul”, devenit decanul de drept, mai apoi si de vârsta, al perioadei ce a urmat. Nu-i permitea sa fie rege ideologia careia îi fusese aservit. Care îl vopsise în rosu. Chiar daca între timp a trecut, la rându-i, printr-o serie de transformari, adaptari si alinieri la comandamentele politice ale perioadei comuniste, pentru ca într-un final apoteotic sa-si dobândeasca adevarata identitate de exponent si promotor al democratiei. Pâna sa-si gaseasca reflectarea în retrospectiva ce urmeaza, sa ne amintim, pentru coloratura relatarilor, de originala replica umoristico-ironica pe care le-o servea românilor celebrul I.L. Caragiale: Eu (recte, nenea Iancu): A propos, iese o gazeta noua. Publicul: Mofturi. Nu au fost. Este, însa, în afara oricarei îndoieli faptul ca se nastea oficiosul de cursa lunga ce va împlini, peste numai câteva luni, sapte decenii de aparitie neîntrerupta. Un adevarat record în materie, si pe care vom încerca sa-l ilustram, dezvaluindu-i adevarata fata, pe parcursul acestor reconstituiri. Cu lumini si umbre, cu schimbari de nume, de identitate si continut, cu reusite si rateuri. Pentru ca nimic din ce este omenesc nu l-a ocolit, reflectând din plin spiritul vremilor prin care a defilat.
Porniti înainte, tovarasi!…
Cu cântec, înainte mars!… „Luptatorul” bacauan a pornit la drum cu elan si avânt muncitoresc la 1 mai 1946, ca organ al Regionalei Valea Trotusului-Bistrita al P.C.R. Bacau, având înscris pe frontispiciu sloganul comunist „Proletari din toate tarile, uniti-va!”. Initial, apare în ziua de duminica, pentru ca începând cu 29 iulie acelasi an si pâna la 11 februarie 1948 sa apara martea. Din articolul-program publicat în fondul paginii întâi, intitulat „Rostul nostru” si care este semnat Redactional, cititorii aflau obiectivele politice pe care si le asuma noua publicatie: „Doua judete cu pregnant caracter industrial cuprind întrânsele un proletariat puternic organizat, o taranime politiceste mai ridicata decât în regiunile agricole ale tarii, o intelectualitate care, treptat, se alatura fortelor democratice progresiste. Pentru masele populare din regiune, pentru toti cei ce muncesc în fabrici, pe ogoare, cu bratul sau cu mintea, pentru femei, pentru tineri si batrâni, „Luptatorul” va fi alaturi de organul Comitetului Central al Partidului nostru, alaturi de „Scînteia”, un îndreptar, o calauza.”Luptatorul” va fi combatant pentru pace, pentru democratie, pentru reconstructie, va fi un combatant împotriva reactiunii, împotriva speculantilor, a sabotorilor. Cu aceste gânduri si cu sperantele pe care ni le dau acest întâi de Mai al pacii, „Luptatorul” porneste la drum”. Dar tânara publicatie pornea, totusi, pe o cale batatorita de alte militante pentru democratie, „Curierul” (al carui unic numar a aparut la 10 februarie 1935) era, sau cel putin se declarase „gazeta antifascista” editat in Bacau de un grup de intelectuali îndrumati de partidul comunist ce îsi marturiseau cu claritate si fermitate, în editorialul-program „Rostul nostru” (titlu preluat mai târziu de „Luptatorul”), platforma politica: „Democratia e amenintata. Nouri grei de plumb se arata la orizontul ei. Avem datoria s-o aparam”. La rândul sau, prima serie a ziarului „Înainte” (15 octombrie 1935 – 4 iunie 1936) se autointitula „organ de aparare a libertatilor cetatenesti”, pentru ca a doua serie a sa (reluata în luna octombrie 1944) sa-si continue aparitia în paralel cu „Luptatorul” pâna în februarie 1948 pe aceleasi baricade ale noii puteri. „Vremuri noi” le va tine isonul începând cu luna mai 1946 si pâna în ianuarie 1948.
Hai la lupta cea mare!…
Era în buna tradiţie a ziarului de a-şi aniversa colegii la împlinirea unei vârste ori la sărbătorirea numelui: Nicolae Cosma, secretar de redacţie, la 45 de ani (în poziţie aplecat), alături de redactorul şef Dumitru Mitulescu. Evenimentul aniversar se producea pe 31 ianuarie 1972.
În fata tânarului oficios de partid se aflau responsabilitati majore: consolidarea cuceririlor politice printr-o atitudine angajanta si responsabila, lupta cu inertia si „mentalitatile retrograde”, sustinerea transformarilor revolutionare etc. Reluam câteva dintre titlurile editiei princeps: „1 mai 1946” – semnat de Miron Constantinescu, membru în Biroul Politic al P.C.R., „Ziua muncii” – av. Dionisie D. Ionescu, „Ce trebuie sa fie ziarul „Luptatorul” – de colonel D. Padeanu, iar într-o „manseta” textul unei chemari mobilizatoare – „Sarbatoarea de 1 Mai sa ne aduca mii de luptatori si sa dubleze puterile noastre în lupta mareata pentru libertatea întregului popor”. Dintre rubricile ce aveau sa-si dobândeasca consacrarea: „Viata muncitoreasca”, „Viata de partid”, „Din lumea satelor”, „Cuvântul femeii”, „Cultura si arta”. Înca de la începuturile sale, ziarul se va remarca printr-un pronuntat spirit îndoctrinat pe care nu si-l va parasi pâna în ultimul moment al existentei sale proletare. Raspundea, astfel, nu doar comandamentelor imperative stabilite de editor – comitetul regional/judetean, ci si tezei lansate de V.I.Lenin cu circa un sfert de veac înainte despre caracterul si rolul presei: ziarul apartine oamenilor muncii si trebuie scris de acestia. Drept pentru care rubricile destinate corespondentilor voluntari abundau de fapte si semnaturi venite de la cititorii de toate categoriile si vârstele. Dintr-o sinteza de continut nu ar trebui sa lipseasca temele majore abordate cu consecventa de condeierii publicatiei, si care defineau spiritul epocii, anume: „Luptatorul” a dovedit o mare capacitate de sesizare, selectare, interpretare si reflectare a celor mai stringente probleme ce caracterizau viata politica, economica, sociala din asezarile vailor Trotusului si Bistritei. Respectiv: prima batalie câstigata – alegerile din noiembrie 1946; procesul de democratizare a vietii sociale; abolirea monarhiei si proclamarea republicii, nationalizarea principalelor mijloace de productie, crearea partidului unic al clasei muncitoare, reforma învtamântului, santierele nationale ale tineretului, crearea – într-un context numit democratic – a institutiilor de forta ale statului – Armata, Militia, Securitatea, reforma Justitiei etc.
Schimbarile la fata
Amplul proces evolutiv prin care treceau institutiile statului, cu predilectie aparatul propagandistic de partid, a determinat si modificarile structurale si de continut ale publicatiei, care ne apar firesti. Pentru ca viata – spuneau liderii politici români, nu este ceva imuabil, ci se afla într-o continua transformare, adaptare, perfectionare. Era firesc, asadar, ca si „Luptatorul” sa-si schimbe fata pentru a se putea alinia la comandamentele epocilor parcurse. Astfel se explica cele patru serii cu XXXVI de perioade pe care le-a cunoscut pâna la totala schimbare la fata, din decembrie 1989: Seria I, perioada de aparitie saptamânala – între 1 mai 1946 si 11 februarie 1948; Seria a II-a – cu aparitie cotidiana, între 16 februarie 1948 – 1 ianuarie 1953; Seria a III-a este marcata de schimbarea titulaturii, din „Luptatorul” în „Steagul rosu”. Primul numar cu noua denumire apare la 8 ianuarie 1953, cu 6 editii pe saptamâna, pâna la 4 mai 1974; Seria a IV-a marcheaza trecerea la aparitia saptamânala, format tabloid (o doime din pagina predecesorului), în 8 pagini plus un supliment de publicitate, cu prima editie pe 11 mai 1974 si ultima la 16 decembrie 1989. O saptâmâna mai târziu, pe 22/23 decembrie, se nastea „copilul revolutiei bacauane” – „Desteptarea”, din parinti convertiti neconditionat la o autentica democratie a cuvântului tiparit. Era primul cotidian judetean din tara ce trecea la noua religie a presei.
Imagine istorică: 1 mai 1986 – ziarul “Steagul roşu” împlineşte 40 de ani de la prima apariţie. Momentul aniversar este omagiat de un simpozion ştiinţific.
Slujitorii lui Gutemberg
Dar „fereastra spre lume” numita ziar nu ar putea exista fara discipolii lui Gutemberg. Tipografii. Se cuvine, asadar, sa le recunoastem contributia, una de culise, dar absolut indispensabila. Asa se explica, între altele, sentimentele si legaturile de amicitie cu slujitorii literelor de plumb. Arta grafica are, in Bacau, o îndelungata traditie, ce depaseste un secol si jumatate. Tipariturile se realizau, însa, în mici ateliere care dispuneau de câteva regale cu litere si de una-doua masini de tipul „Boston” actionate cu piciorul si la care se imprimau lucrari simple – carti de vizita, invitatii de nunta si de botez, ferpare, tipizate. În perioada interbelica a aparut tipografia „Lumina”, la care avea sa se tipareasca prima editie a ziarului „Luptatorul”. „Lumina” îsi va schimba spectrul de nenumarate ori, ultimul dintre ele numindu-se Imprimeria Bacovia, intrata în amintire, victima a economiei de piata instalata de revolutia din decembrie 1989. Va asigur ca asocierea cu epoca lui Gutemberg nu este întâmplatoare. În urma cu 70 de ani tot ce se tiparea la Bacau era facut cu litera de casa. Inclusiv ziarul „Luptatorul”. Pentru a va forma o imagine despre ce însemna procesul de editare-imprimare, retineai urmatorul detaliu: într-o singura pagina – iar publicatia aparea în patru pagini format mare, intrau 43.680 de litere; asadar, un total de aproape 175.000 de semne corp 8, culese si asezate în forme de numai trei muncitori zetari-culegatori manuali; a doua zi, dupa ce paginile erau spalate de cerneala, desfacute si literele reîmparite în regale, pentru ca imediat o alta echipa de zetari sa le adune si însiruie pentru urmatoarea editie. Orice modificare de text de catre editor însemna o mica tragedie. Dar ziarul ajungea, totusi, la timp, la cititorii sai, cu ultimele evenimente inserate, chiar daca ele se produceau la miezul noptii. Astazi, în era tehnoredactarii computerizate, editiile se încheie cel mai târziu la orele serii, astfel ca „ultima ora” reprezinta doar un reper conventional, formal, si nu unul real. Dar lumea presei se grabeste, având drept compensatii radioul si televiziunea – institutii media la care, ca si la Politie ori Salvare – nu se închide niciodata. Aparitia monotipelor si a lynotipelor la începutul anilor ‘50, a revolutionat tehnologia tipariturilor, facând sa creasca de 7 – 8 ori productivitatea, iar calitatea imprimatelor sa fie cu totul alta. Ziarul si-a schimbat fata prin diversificarea tipurilor si dimensiunilor de litera, a formatelor de paginatie si disocierea formulelor de ilustrare prin introducerea autotipiilor si a „fontei” de fond. Alta viata! – s-ar exclama acum. Iar daca maestrul-maestrilor, Gutemberg, ar mai fi trait sa le vada, sigur si-ar fi soptit în barba: asa ceva chiar ca nu se poate!…
Ortacii comăneşteni, aproape 5 000, înrolaţi în rândurile “armatei a treia” a ţării, erau eroi permanenţi ai paginilor ziarului băcăuan. Astăzi, au devenit amintire, prin închiderea tuturor minelor din bazinul carbonifer al văii Trotuşului.
Condeiele
O gazeta, oricare ar fi ea, traieste prin condeiele si cititorii sai. Jurnalistii scriu istoria, intrând la rândul lor în istorie ca eroi pozitivi sau negativi. Chestiune de convingeri si atitudini. Prin redactiile „Luptatorul”-ui si „Steagul (ui) rosu” s-au perindat, pe parcursul celor aproape 44 de ani de aparitie, sute de redactori, reporteri, comentatori. Mii de corespondenti si colaboratori. Chiar si o selectie aleatorie ne poate introduce în lumea lor, o lume a cautarilor, nelinistelor, angajarii responsabile, a slujirii interesului colectiv, a eforturilor soldate cu victorii sau esecuri. Cu bucurii sau întristari, cu multumiri sau reprosuri ori amenintari din partea celor ce se considerau lezati în amorul si propriile interese. Fiecare semnatura pusa la sfârsit de articol însemna o provocare si o responsabilizare pentru autorul ei. Dumitru Almas, Vasile Atomulesei, Georghe din Moldova, B. Frunte, Lucian Mircea, I. Fridus, Carol Isac, Gheorghe Tiganus, Serghie Manu se afla printre cei dintâi semnatari extraredactionali. Pentru ca dintre redactori sa retinem nume precum Vasile Voican, Lucretia Zavate, Gheorghe Tigau, Liviu Moldoveanu, Emil Sandu, Gheorghe Columb, Eugenia Iancu, Constantin Potânga, toti din asa-zisa „garda veche” de pâna la începutul anilor ‘60. Le-au urmat cei din „noua generatie” de la începutul deceniului VII, între care Mandica Mardare, Stelian Nanianu, Gheorghe Jamneala, Carol Curteanu, Rony Caciularu, Nicolae Cosma, Constantin Pirnoiu, Elena Ciocan, Pavel Pântea, Aurel Stanciu, Toma Dudau… si-i rog pe cei pe care nu-i enumar, din motive de spatiu si de confort al lecturii, sa ma înteleaga. Oricum, contributiile si meritele asociate lor ramân marturii în colectiile aflate la dispozitia posteritatii. Iar dintr-o eventuala „carte de aur” a „numelor” ziarului nu vor avea voie sa lipseasca numele cele care si-au asociat o mare parte din viata activa, cu existenta acestuia: Stefan Olteanu – peste 40 de ani, „Steagul rosu” fiind singura publicatie la care a activat; Eugen Verman – apoape patru decenii; Dumitru Mitulescu – 35 de ani; Mihai Buznea – 24 de ani (jumatate din anii dedicati presei).
Râdeti, dar ramâneti sobri!
În viata oricarei redactii se produc momente si întâmplari care ies din cursul normal al vietii. Ele apar la fel de firesc precum “sopârlele” (greselile) în textele dactilografiate sau în zaturile culese de tipografi. Greseala – provocata sau spontana, farsa ori gluma, devin astfel ingrediente valoroase pentru starea de spirit a redactorilor. Care, desi obligati sa fie sobri prin natura îndeletnicirii, nu-si pot stapâni/controla efluviille de buna-dispozitie.
Dupa interminabilele si agasantele sedinte zilnice de macheta, redactorul sef Dumitru Mitulescu se ridica în picioare si, sprijinindu-se de masa cu mâinile-i cu degetele precum niste crenvursti, lansa atacul final: Si-acum, pe cai, baieti! Care o luau rapid la picior spre cele patru zari ale regiunii, galopând dupa cum le-o ceruse seful. Mai greu era sa se-aburce el în sa.
Spune o maxima straveche: când nu ai talent, nu-l ai, si gata! Nu putini dintre gazetarii bacauani erau cam “fuduli” cu fantezia si “orientarea” atunci când venea vorba de titluri. Spre a le compensa lipsa cronica de inspiratie, o vreme redactia si-a permis luxul de a avea un redactor, cel mai bun, pe post de stilizator de texte si de facator de titluri. Dar dupa ce fiecare s-a vazut în postura de a-si boteza singur articolele au început sa apara si perlele care, ca un facut, preferau pagina I. Câteva mostre: “La Geoseni/ Doua tractoare se învârteau în jurul orei 16”; “Foc la Pârjol”; “Salina Tg. Ocna/ Sare peste plan”; “Si turnatoria este o arta”; “Dupa o vizita în mai multe tari europene/ Tovarasul Gheorghe Cioara (ministrul comertului exterior – n.a.) s-a întors pe calea aerului la Bucuresti” (stire primita prin telex de la Agerpres);
Si apropo de AGERPRES, care mai ales pentru echipele de serviciu era sursa celor mai negre gânduri si a celor mai neacademice expresii si înjuraturi. Toate ziarele din tara erau conectate la reteaua de telex-uri pentru preluarea stirilor oficiale. Conferinta începea la orele 16.00 si se încheia când voia Mitica Dumnezeu (Dumitru Popescu, multa vreme secretar cu propaganda al CC al PCR). Noaptea târziu, când formele erau pregatite pentru turnare si paginile urmau sa fie montate pe rotativa pentru imprimare, iar echipa sa plece acasa, venea anuntul ucigator: imediat vom transmite un material important ce va fi publicat în editia de mâine. Care material era, de regula, un reportaj-fluviu de la vreo vizita de-a “tovarasului” printr-un judet al tarii. Si-atunci procedam precum ciobanul român în pat cu împarateasa Maria Tereza: stergeam totul si o luam de la capat. Distractie mare, cu multe si inegalabile si inexprimabile eruptii verbale de cea mai aleasa eruditie de mahala…;
Din neatentie si nebagare de seama, într-o editie de duminica – de regula, acestea erau mai “aerisite” în ce priveste evenimentele si tonul cu care erau redactate -, secretarul de redactie paginase în fondul paginii a II-a un grupaj cultural tematic ce continea si o cronicheta de film semnata de Mandica Mardare. I-o facem?, au complotat tipografii. Si au cazut de acord, asa ca au modificat prima litera din titlu, astfel ca în loc de “caravela de aur”, a aparut “daravela de aur”. Au uitat ei, tipografii, “capul limpede” – responsabil de numar, a fost un gura-casca si perla si-a dobândit nemurirea în analele gogomaniei tiparite.
Dar poate ca cea mai siropoasa si savuroasa întâmplare redactionala bacauana este cea care i-a avut protagonisti pe redactorul sef Victor Enasoae si fotoreporterul Constantin Bursuc. Boss-ul îl trimite pe ilustratorul foto sa faca o fotografie panoramica, inedita, a cartierului Lucacesti din coasta Moinestiului. Îi zice: te duci pe coama râpei lui Madac si de-acolo îmi faci poza. Si-l avertizeaza înca odata: vreau sa fie inedita. Am înteles sefu’, zice, si îsi ia picioarele la spinare, ajunge la locul faptei, scoate aparatul dotat cu “minunea tehnica a timpului” – un vaivinclu (obiectiv larg, „wide”, cum s-ar spune astazi – n.r.) ultramodern, face încadrarea si ridica din umeri a nedumerire: de ce înadita, daca-mi încape întreaga?!
Sefii, ca sefii…
Armata fara comandant, fabrica fara director, echipa fara capitan, ziar fara redactor sef nu se poate. Trebuie sa existe “un cap” care sa conduca, sa dea “directia”, sa sanctioneze ori, mai rar, sa laude. Un “sparge val” care, uneori, sa suporte consecintele. Pe parcursul celor aproape 44 de ani de aparitie neântrerupta, “Luptatorul” si “Steagul rosu” au avut 12 redactori sefi, pe care-i prezentam în ordinea mandatului lor: Constantin Prisnea, Litman Carol, Nicolae Constantin, Ion Baruta, Marga Dobre, Mihai Rachieru, Aneta Dumitrascu, Gheorghe Rosu, Victor Enasoae, cei mai longevivi fiind Dumitru Mitulescu – 14 ani (1965 – 1979), si Petru Filioreanu – 10 ani (1979 – 1989). Lista este încheiata de Mihai Buznea – care a detinut fotoliul de redactor sef timp de doua ore, între 11,15 si 13,15 în ziua de 22 decembrie 1989, când “timpul nu a mai avut rabdare”…
Marturisiri
În singura lucrare monografica consacrata istoriei ziarului „Luptatorul”/”Steagul rosu” sunt inserate o serie de marturisiri ale unora dintre cei care au contribuit, într-un mod sau altul, la aparitia si conturarea personalitatii publicatiei. Reluam câteva pasaje dintre aceste confesiuni de credinta:
„Vârsta tineretii înaripate – De la an la an (ziarul – n.a.) a devenit mai interesant, mai complet, îmbinând armonios tinuta publicistica, literara, a materialelor cu puritatea ideologica a opiniilor. Cuvântul sau spus cu greutatea si nestirbitul prestigiu al unui organ de presa a devenit o permanenta a vietii spirituale a regiunii, una din conditiile prefacerilor revolutionare prin care trec aceste tinuturi de straveche si glorioasa istorie nationala” (revista „Ateneu”);
„Ogorul pe care a rodit samânta vietii noi. Samânta buna, aruncata într-un ogor bun, atent si frumos îngrijit, va da neaparat roade bogate. O stiu toti cei ce trudesc pe ogoarele judetului din primavara devreme, pâna în miez de toamna . Pentru dumneavoastra, ziaristii, samânta este cuvântul tiparit, iar ogorul – paginile ziarului” (Maria Amarghioalei, presedinta C.A.P. Itesti);
„Vocatia cetateneasca a gazetarului. Am devenit reporter al ziarului Luptatorul spre toamna anului 1948. Drumul meu în publicistica a venit de la idei spre oameni si apoi s-a ridicat iarasi la idei; dar daca prima data ele erau reci si impersonale, a doua oara se confundau cu ce aveau mai bun, mai frumos, mai durabil modelele umane. Se umanizau si ieseau din hora efemeritatii” (dr. Vasile Sporici);
„Ce a însemnat pentru mine ziarul „Steagul rosu”? Totul! Sub emblema lui am iesit în lume. Am învatat sa cunosc oamenii si sa-i iubesc, asa cum sunt ei, cu împlinirile de vârf care-i transfera în galeria eroilor, dar si cu banalele, maruntele-mari probleme de fiecare zi din care-i tesuta, la urma-urmei, existenta noastra. Am trait si m-a cutremurat forta cuvântului tiparit, intensitatea vibratiei produsa de el în sufletul si constiinta cititorilor” (Mandica Mardare);
“Ziarul mi-a oferit momente de cea mai profunda traire sufleteasca. Am trait, împreuna cu redactorii ziarului, evenimente deosebite. Sunt extrem de numeroase editiile de ziar pe care le-am paginat si pe care le pastrez la loc de cinste. Ceea ce a ramas, si nu se va sterge niciodata, este amintirea, cum nu poate fi alta mai frumoasa, a momentelor când rotativa îsi începea cântecul sau din zori, marcând încheierea unui schimb si aparitia unui nou numar al ziarului” (Viorel Roman, zetar-paginator).
Punct final pentru judoka pregatiti de prof. Dorin Cruceanu la Palatul Copiilor Bacau. La finalul saptamânii trecute, Palatul Copiilor a participat la ultima competitie a anului, Cupa „Stânca Soimilor”, de la Baile Tusnad, unde a cucerit un numar de zece medalii.
„Intreg anul 2015 ne-a adus rezultate exceptionale din partea unor copii de exceptie care au in spate niste parinti deosebiti”, a declarat antrenorul Dorin Cruceanu, care priveste deja spre 2016: „Speram ca anul viitor sa inmultim cele patru medalii la Campionatele Nationale câstigate de Kimberley Ungureanu, David Cioineag, Andreea Radu si Sergiu Buzduga si sunt convins ca daca vom munci ca si pâna acum, dorinta noastra se va implini”.
Rezultatele obinute de Palatul Copiilor Bacau la Cupa „Stnca Soimilor”:
Locul 1: Isabela Parciu, an de nastere 2008 si Alyia Dospinescu 40 kg, U12.
Imaginile televizate din piete si oboare, in care se vad bieti vânzatori de porci parca haituiti de jandarmi si de reprezentanti ai autoritatilor veterinare si de protectie a consumatorilor au stârnit varii comentarii, in toate mediile. Evident, mai ales pe internet. Dar, cea mai de luat in seama opinie cred ca vine chiar de la cineva care s-a afirmat pâna acum in tagma agricultorilor, in speta a crescatorilor de animale.
Operatiunile veterinarilor si ale celor de la protectia consumatorilor impotriva vânzatorilor de porci, care sacrificau bietele animale chiar acolo, la fata locului, adica in piata, este pusa la perete de unul dintre cei mai importanti agricultori ai tarii si cunoscut lider al unei asociatii de producatori agricoli. Fermierul cu staif crede ca nu este deloc in regula ce li se face negustorilor de carne in viu sau taiata, pentru ca a creste astazi un porc este lucru tare greu. Prin urmare, negustorii au fost umiliti de inspectorii veterinari, pentru ca li s-au cerut acte, pentru ca li s-au indicat regulamentele europene in materie de crescut si de sacrificat animale. Fereasca Dumnezeu de vreo trichineloza, arma de-a dreptul mortala daca nu stii sa te tratezi de ea, pentru ca muschiuletul de porc netrecut pe la examenul de specialitate poate fi doldora de criminala trichinela. Marturie stau atâtea cazuri care au pus la pamânt familii si chiar grupuri intregi de oameni.
Ce ar fi trebuit sa faca inspectorii care au descins, sub escorta jandarmilor, in piete? – spune fermierul. Pai, de exemplu, sa vina cu câte un laborator mobil in care sa se ia probe de la toti porcii taiati. Pentru a nu arunca la gunoi munca de un an a unui crescator de porci, pentru a incuraja munca, nu lenea – spunea vestitul fermier.
Buna ideea cu laboratoarele mobile. Dar, ne intrebam, de unde, bre, atâtea laboratoare, când in satele noastre nici medici veterinari nu sunt peste tot? Unii trebuie chemati de la oras la câte un taiat de porc. Ce sa mai vorbim de abatoare autorizate pentru toate localitatile. Da, cinste crescatorilor de porci! Avem nevoie de cât mai multi. Dar de sanatatea noastra si mai ales de viata noastra cine are grija, daca nimerim cine ce stie ce biet grasun crescut prin cine stie ce gunoaie? Caci domnul mare fermier sigur nu are asemenea probleme. El altfel taie porcii si, mai ales, altfel ii manânca
Consiliul local Bacau a devenit, de marti, o copie palida a Marii Adunari Nationale. Ca o ironie, fix, la aniversarea evenimentelor care au schimbat soarta tarii. Dupa ce consilierii PSD au parasit definitiv, in vara, sedintele legislativului local, restul consilierilor din Opozitie au decis, ieri, sa paraseasca lucrarile sedintei, in semn de protest fata de modul in care aceasta a fost pregatita. Au ramas, singuri, consilierii liberali, sa voteze „in unanimitate” si fara nici o discutie, proiectele de pe ordinea de zi. Fix ca pe vremea marii Adunari Nationale.
Ce reproseaza consilierii din Opozitie? Lipsa de transparenta si convocarea din pripa a sedintei in conditiile in care problemele propuse spre aprobare erau cât se poate de importante: o rectificare de buget si alocarea de bani de la bugetul local pentru finalizarea proiectelor cu finantare europeana care nu au fost terminate la timp.
Problema proiectelor europene nu este una care sa fie dezbatuta intr-o sedinta convocata cu doar 24 de ore inainte. E vorba atât de o raspundere politica dar si de una financiara. Ar fi multe de spus despre responsabilitatea politica a actualului consiliu local, care, beneficiind de o confortabila majoritate obtinuta ca urmare a aliantei cu PSD, si-a permis sa respinga cu dispret orice propunere venita din partea Opozitiei.
Ramasi singuri, cei 12 consilieri liberali au votat disciplinati propunerile. In unanimitate si fara sa indrazneasca sa scoata un cuvânt. Unii, cu ochii in pamânt.
Democratia este golita de continut in consiliul local. Din pacate, unii nu-si dau seama iar altii cred ca aceasta stare de lucruri va dura la nesfârsit.
Am o veste proasta pentru acestia din urma: sa nu-si faca planuri pentru vara viitoare. Nu doar ca nu vor mai prinde mandate in viitorul consiliu, dar unii vor avea de dat cu „subsemnatul”.
Pâna atunci, e drept, pot sa faca misto de situatie. Desi, am observat ca nici mistourile nu mai sunt ca altadata. Vocile le tremura, picioarele li se mai inmoaie. Sunt semne care ne arata ca situatia este cât se poate de nasoala.
Trei tineri din comuna Buhoci au fost reținuți pentru 24 de ore și vor fi prezentați instanței cu propunetre de arestare preventivă. Ei sunt bănuiți de polițiști că ar fi agresat trei presoan eaflate într-un bar, tulburând astfel ordinea și liniștea publică
La data de 21 decembrie a.c., polițiștii au condus la sediul Secției 8 Poliție Rurală Buhoci trei tineri cu vârste cuprinse între 21 și 27 de ani, din comuna Buhoci, bănuiți de săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice.
Din cercetările efectuate a rezultat că în luna noiembrie a.c., în timp ce se aflau pe treasa unui bar din comună cei trei ar fi agresat trei localnici, care ulterior au avut nevoie de îngrijiri medicale.
În baza probatoriului administrat în cauză, față de bănuiți s-a luat măsura reținerii sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de loviri sau alte violențe și tulburarea ordinii și liniștii publice, urmând să fie prezentați Parchetului de pe lânga Judecatoria Bacău cu propunere de arestare preventivă.
Polițiștii au confiscat peste 400 de brăduți, în cadrul unei acțiuni desfășurate la data de 21 decembrie a.c., pentru prevenirea tăierii, transportului și comercializării ilegale a pomilor de Crăciun.
Polițiștii băcăuani continuă acțiunile de prevenire și combatere a tăierilor ilegale de arbori și a pomilor de Crăciun, verificarea legalității transporturilor de material lemnos și verificarea comercializării pomilor de Crăciun în piețe, târguri și oboare.
În cadrul acțiunilor desfășurate la data de 21 decembrie a.c., polițiștii au ridicat în vederea confiscării 422 pomi de Crăciun, care erau deținuți sau transportați în condiții ilegale.
Astfel, a fost identificat un bărbat de 37 de ani, care deținea la punctul de lucru al unei societății comerciale, din comuna Asău, 162 pomi de Crăciun, pentru care nu deținea documente de proveniență.
Față de cel în cauză s-a luat măsura sancționării contravenționale cu amendă în valoare de 2 000 de lei, iar pomii au fost confiscați și predați O.S. Comănești.
Polițiștii au identificat un brăilean de 38 de ani, care transporta cu o autoutilitară 240 pomi de Crăciun pentru care nu deținea documete de însoțire și proveniență.
Față de bărbatul de 38 de ani s-a luat măsura sancționării contravenționale cu amendă în valoare de 2 000 de lei.
Cei 240 pomi de Crăciun au fost confiscați și predați O.S. Comănești.
În comuna Oituz, pe DN 11, polițiștii au depistat în trafic o autotutilitară condusă de un bărbat de 47 de ani, din comuna Bogdănești, care transporta 20 pomi de Crăciun specia brad, făra a deţine acte de provenienţă.
Față de conducătorului auto s-a luat măsura sancționării contravenționale, iar cei 20 de pomi, în valoare de 1000 lei au fost ridicati în vederea confiscării şi predaţi în custodia O.S Oituz.
Moş Crăciun a fost văzut astăzi în trafic judeţul Bacău.
În lipsa zăpezii, sania s-a oprit și Moşul le-a cerut ajutorul polițiștilor pentru a ajunge la Inspectoratul de Poliție Județean Bacău, unde îl așteptau zeci de copii cuminți.
Copiii au recitat poezii şi au cântat colinde, iar Moş Crăciun i-a răsplătit pe fiecare cu daruri.
Manifestarea a fost organizată de Asociaţia de Întrajutorare a Poliţiştilor, cu sprijinul Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual și al organizaţiei profesionale Corpul Naţional al Poliţiştilor.
Polițiștii de ordine publică bacăuani acționează în această perioadă pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor contra patrimoniului, a furturilor de animale, precum și pentru verificarea modului de respectare a legislației privind transportul și comercializarea acestora.
Polițiștii băcăuani din cadrul structurilor de ordine publică au acționat în luna decembrie a.c., pentru prevenirea și combaterea furturilor de animale, verificarea modului de respectare a legislației privind sacrificarea și comercializarea animalelor, precum și a celei referitoare la transportul de animale și produse de origine animală.
Astfel până la această dată au fost efectuate 40 de acțiuni și controale, fiind verificate 76 de autovehicule ce transportau animale. In urma acestor acțiuni au fost constatate 9 infracțiuni.
De asemenea, au fost aplicate 185 de sancțiuni contravenționale, dintre care 38 la Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, 26 la Legea 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, 45 la H.G. 984/2005 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor.
Valoarea sancțiunilor contravenționale aplicate este de 49 935 de lei.
Totodată, în luna decembrie a.c., în județul Bacău au fost organizate acțiuni pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor contra patrimoniului, verificarea respectării prevederilor legale privind organizarea și realizarea pazei și protecției bunurilor și valorilor pe timpul manipulării, păstrării ori depozitării acestora, identificarea deținătorilor de valori și a societăților care realizează transportul de valori cu încălcarea prevederilor legale.
În cadrul acțiunilor desfășurate polițiștii au verificat 231 de astfel de unități , 48 de spații de depozitare și 6 transporturi de valori.
În urma verificărilor au fost aplicate 14 sancțiuni contravenționale , dintre care 5 prestatorilor și 9 conducătorilor de unități, valoarea totală a sancțiunilor contravenționale fiind de 6200 de lei.
Peste 9 500 de articole pirotehnice, care urmau să fie comercializate fără respectarea cadrului legal, au fost ridicate de polițiștii băcăuani dintr-un magazin din comuna Gârleni.
Polițiștii specializați în arme, explozivi, substanțe periculoase din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău continuă acțiunile de verificare a legalității operațiunilor cu articole pirotehnice desfășurate de persoanele fizice și juridice.
Astfel, la data de 21 decembrie a.c., polițiștii Serviciului Arme, Explozivi, Substanțe Periculoase din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, împreună cu jandarmi din cadrul Inspectoratului Județean de jandarmi Bacău, au acționat în comuna Gîrleni, pe linia respectarii prevederilor Legii 126/1995 privind comercializarea articolelor pirotehnice.
În cadrul acțiunii polițiștii au depistat în flagrant o persoană de sex feminin de 43 de ani, din comuna Hemeiuş, jud. Bacău, administrator al unei societăți comerciale, care oferea spre vânzare, fără drept, articole pirotehnice.
În magazinul societății comerciale au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor 9 663 petarde din clasele 2 și 3 și 27 baterii artificii din clasa a 2-a.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare de operațiuni fără drept cu articole pirotehnice.
Ministerul Finantelor Publice organizeaza, duminica, 27 decembrie, de la ora 18,00, cu prilejul Sarbatorilor de iarna, o noua extragere ocazionala a bonurilor fiscale câstigatoare, emise în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2015. Fondul de premiere alocat acestei extrageri este de un milion de lei, suma din care vor fi acordate cel mult 100 de premii.
Selectia câstigatorilor va fi realizata în doua etape. Prima etapa va avea loc duminica, 27 decembrie, si va consta în extragerea bilelor care vor desemna luna, ziua si valoarea bonurilor câstigatoare. Daca numarul cererilor de revendicare depaseste o suta, va fi organizata o a doua extragere, pentru ca pot fi doar 100 de bonuri câstigatoare.
Va fi extrasa o bila pentru determinarea lunii bonurilor câstigatoare, apoi o bila pentru determinarea zilei bonurilor câstigatoare, iar la final vor fi extrase trei bile pentru determinarea valorii bonurilor câstigatoare.
– sase copii sarmani vor avea un Craciun fara lipsuri – un grup de tineri s-a mobilizat la locul de munca si a strâns bani pentru a-i face fericiti de sarbatori pe cei care nu duc o viata tocmai buna
In aceste zile speciale de sarbatoare este important sa intoarcem privirea si catre cei mai putin norocosi. Catre cei care nu au ce pune pe masa si care nu le pot oferi copiilor lor mai mult decât o imbratisare. Asta au inteles si mai multi tineri din oras, angajati ai unui call center, care nu doar ca au privit catre sarmani ci au dorit sa le ofere un Craciun fara lipsuri.
Din putinul lor au pus mâna de la mâna si au strâns bani din care au cumparat alimente, jucarii, dulciuri si haine. Primele pachete au ajuns ieri dimineata la o familie din satul Holt, comuna Letea Veche. Aici, o mama isi creste singura cei sase copii, dupa ce s-a despartit de sotul ei si s-a intors in casa parinteasca.
Singurii bani care intra in casa sunt alocatiile, insuficienti pentru cât de multi sunt. Când a vazut atâtea daruri, biata femeie nu si-a mai putut stapâni lacrimile. „Traim din alocatia copiilor, alt venit nu am. Când este vremea buna ma mai duc la munca cu ziua prin sat, dar acum nu am unde. Sunt foarte multumita pentru ce mi-au adus si ca sunt si copiii fericiti”, spunea Alina Tudor, mama lor. Stefania (4 ani), Andrei (6 ani), Patricia (8 ani), Iulia (12 ani), Alexandru (14 ani) si Larisa (16 ani) sunt cei sase frati care isi duc traiul greu alaturi de mama lor, insa niciunul nu a abandonat scoala.
Mezina familiei s-a bucurat cel mai mult de dulciuri dar si de jucarii, pe care Mosul nu i le lasa niciodata sub brad. Acum a primit de toate. „Pentru noi a devenit o traditie in firma sa ne mobilizam, sa strângem bani si sa ajutam familii nevoiase de sarbatori. Facem acest lucru cu mare drag de Craciun si de Paste, pentru ca sunt multe persoane care traiesc in conditii grele”, spunea Ilie Balan, unul dintre tinerii implicati in acest proiect. Zilele acestea, ei vor face fericiti si alti copii sarmani.
Au trecut 26 de ani de la Revolutia din decembrie 1989. Jerfa românilor, printre care se numara si bacauani, a dat un alt sens existentei neamului românesc. Un gest, o lacrima si un gând de recunostinta s-a indreptat pe 22 decembrie si catre eroii bacauani ai Revolutiei. Parintii celor impuscati in 1989, rudele acestora, prieteni, autoritati locale, reprezentanti ai unor institutii publice, membrii unor formatiuni politice, militari activi sau in rezerva, veterani, cu totii si-au aratat pretuirea fata de cei care au fost jerta pentru poporul român. In memoria eroilor Revolutiei, la Cimitirul Central, a avut loc un ceremonial militar si religios, urmat de depuneri de coroane de flori, insotit de muzica militara si incheiat cu onorul militarilor din Garnizoana Bacau.
Dorul de cei pierduti creste de la an la an
Din cei aproximativ 20 de bacauani care au murit in Revolutia din 1989, patru dintre ei isi duc somnul de veci in Cimitirul Central Bacau. Numele lui George Nechita, Gheorghe Rusu, Marius Hasan sau Ciprian Pintea au fost pomenite de preotii care au oficiat slujba religioasa la Monumentul Eroilor Revolutiei din Cimitirul Central, strajuit de patru soldati. Eroii bacauani au cazut pretutindeni pe teritoriul României, acolo unde i-au purtat datoria militara, obligetiile familiale si cele de serviciu. La slujba de pomenire tinuta in cimitir au asistat si rudele eroilor. Cu durere in suflet, acestea au spus ca fiecare zi traita fara fii este la fel de grea. Dorul de cei rapusi este apasator, mai ales ca parintii au acum o vârsta, iar copiii numiti “cârja batrânetilor”, nu mai sunt de mult timp lânga ei.
Eroii Revolutiei au fost comemorati la Cimitirul Central
“Ne este greu fara George. Cu toate ca au trecut 26 de ani de la Revolutiei, ne este dor de el. Il pomenim in toate gândurile noastre si ne rugam pentru el. De când l-am pierdut pe el, imi canalizez toata energia catre copiii necajitI, care au nevoie de meditatii sau de ajutor la teme. Fiind profesoara, pot sa-i ajut pe acesti copii si o fac in memoria copilului meu”, declara Elena Nechita, mama eroului George Nechita
Nechita Gheorghe Dorel, locotenent major MApN, inginer cercetator la Institutul de Fizica Atomica; capitan post-mortem. A murit pe 22 decembrie, in Bucuresti, lânga Biblioteca Centrala Universitara, impuscat in inima. Eroul Gheorghe Dorel Nechita s-a nascut la 9 august 1960, în familia profesorilor Gheorghe si Elena Nechita. Dupa finalizarea cursurilor gimnaziale a urmat studiile liceale la clasa de matematica – fizica a actualului Colegiu National “Gheorghe Vranceanu”, din Bacău. A fost apoi admis primul pe lista la Facultatea de radio – locatie a Academiei Militare Tehnice din Bucuresti. În timpul studentiei a obtinut, in 1980, locul II la Olimpiada Balcanica de Matematica de la Ankara (Turcia). Era cercetator la Institutul de Fizica Atomica. Un glont vidia tras direct in inima a pus capat vietii sale la 29 de ani, in noaptea de 22 decembrie 1989, când apara Biblioteca Universitara din Bucuresti.
Pintea Ion Ciprian era student la Academia Tehnica Militara, Facultatea de Aviatie – UM 02425 Bucuresti. El a murit intr-un spital din Bucuresti dupa ce a fost impuscat pe 23 decembrie 1989, ora 1: 00, in fata sediului MApN din Drumul Taberei
Rusu G. Gheorghe era de profesie muncitor la Combinatul Chimic sI a murit pe 25 decembrie 1989 la Spitalul „Gh. Marinescu”, dupa ce a fost impuscat pe 23 decembrie, in zona Garii de Nord.
Hasan Marius Costel era soldat in termen la UM 01829 Otopeni; sblt. post-mortem. El a murit pe 23 decembrie 1989 in Bucuresti, in incinta unitatii militare pe Aeroportul Otopeni. A fost impuscat cu 19 gloante.
O familie întreagă din sat Sohodol, comuna Măgura, a rămas pe drumuri în prag de sărbători, în urma unui scurtcircuit la instalația electrică, casa în care locuiau fiind distrusă în totalitate. Incendiul s-a produs duminică seara, iar familia se află acum într-o situație disperată și locuiește la niște vecini.
Este vorba despre patru persoane care locuiau în aceeași gospodărie, printre care și o femeie însărcinată, care a suferit un atac de panică, iar în acest moment se află internată în spital.
Echipa Crucii Roșii Bacău s-a deplasat la fața locului pentru a face o evaluare a necesarului și pentru a ajuta cu produse și alimente de bază persoanele aflate în dificultate: ulei, zahăr, orez, făină, mălai, conserve, dulciuri și produse de igienă. În cursul zilei de miercuri, ne vom întoarce pentru a le duce haine și încălțăminte.
Rugăm persoanele care pot ajuta să ia legătura cu autoritățile locale din comuna Măgura sau să telefoneze la Crucea Roșie Bacău: 0234 523 733.
Un tânar din Zemes – Bacau, Vasile Spatariu, a depus pe taraluiandrei.ro un proiect ce se adreseaza tinerilor ce provin din cazuri sociale care nu isi pot permite sa suporte plata scolarizarii auto.
Proiectul se va desfasura in localitatea Zemes si va sustine 10 tineri pentru dobândirea permisului auto, acesta fiind un criteriu important in incercarea obtinerii unui loc de munca.
„Din timpul liceului mi-am indreptat atentia spre cazurile sociale. Am inteles nevoia acestora de a se integra in societate si mi-am focalizat atentia spre realizarea acestui obiectiv. In prezent, in Zemes, sunt peste 150 de tineri care nu-si pot permite achitarea scolarizarii auto.
Dobândirea abilitatilor de sofer si obtinerea permisului auto ar creste sansele ca acestia sa-si gaseasca un loc de munca. De altfel, dupa obtinerea permisului, ii voi ajuta sa isi construiasca un CV si voi merge cu ei la diferite firme pentru a incerca sai punem fata in fata cu un angajator”, a declarat Vasile Spatariu pentru Desteptarea.
Consilierii locali UNPR Elena Cosma, Gheorghe Huluta, Dragos Stefan si Cristi Manolache si consilierul independent Corneliu Dan Jitariu au parasit sedinta extraordinara a Consiliului Local programata marti dimineata.
Aceasta, in semn de protest fata de ceea ce consilierul Cristi Manolache a numit „nerespectarea legii” si faptul ca liberalii, majoritari in CL, nu-si „recunosc incompetenta administrativa”.
„Aceasta este o zi neagra pentru administratie, intrucât ni se prezinta din nou un proiect privind o rectificare bugetara fara a vedea exact unde se duc banii si un proiect care atesta ca sumele pe unele proiecte europene s-au pierdut si trebuie completate din bugetul local”, a explicat consilierul Cristi Manolache.
Toti cinci au parasit sala, dar sedinta a continuat cu cei 12 consilieri PNL care au trecut cele doua proiecte.
Desi proiectele incepute cu bani europeni pot continua pâna la 31 iunie 2016, se vor deconta din bani europeni doar lucrarile care se executa pâna la 31 decembrie 2015.
Cele mai mari gauri in buget le vor inregistra proiectele nefinalizate de la Insula de Agrement si de pe strada Milcov.
Reamintim ca in acest an si consilierii PSD Zvetlana Zaharia si George Bogatu si-au dat demisia din functia de consilieri locali, in urma unei decizii politice, invocând la acel moment ca propunerile lor nu au sustinerea colegilor din PNL.
