Retragerea echipei Kosovo de la meciul cu România reprezintă o situație complexă, care ridică întrebări serioase privind imparțialitatea și consistența măsurilor luate de UEFA în fața unor evenimente politice și naționaliste pe stadioane. În contextul acestor incidente, se poate observa că organismele internaționale care reglementează fotbalul, precum UEFA, par să aplice duble standarde atunci când vine vorba de sancționarea comportamentului fanilor și echipelor implicate, ceea ce poate afecta nu doar imaginea fotbalului, dar și principiile fundamentale de echitate și de luptă împotriva rasismului și a politizării sportului.
Un prim aspect esențial în această controversă este tratamentul inegal aplicat diferitelor manifestări politice și naționaliste de pe stadioane. În primul rând, când, la meciuri de pe teritoriul fostei Iugoslavii, fanii echipei gazdă au scandat mesaje incitatoare, precum „Ucideti sârbii”, iar unii dintre aceștia au făcut gesturi politice extremiste, inclusiv simbolul vulturului cu două capete, asociat cu Albania Mare, aceste manifestări au fost ignorate de UEFA, care nu a luat nicio măsură de sancționare, în ciuda faptului că acestea sunt clare incitări la ură și violență. Aceste comportamente nu doar că sunt neacceptabile în cadrul unui eveniment sportiv, dar ele au și o încărcătură politică evidentă, ceea ce le face cu atât mai problematice într-un context în care UEFA susține combaterea politizării sportului.
Pe de altă parte, în momentul în care fanii români au scandat „Kosovo e Serbia”, UEFA a reacționat rapid, considerându-le un comportament rasist și politic, sancționând Federația Română de Fotbal. Acesta este un exemplu clar de dublu standard, întrucât UEFA a considerat că este inacceptabil ca fanii români să își exprime opiniile politice pe stadion, în timp ce aceleași opinii politice și comportamente de ură au fost lăsate nesancționate atunci când veneau din partea fanilor kosovari. .
În ceea ce privește retragerea echipei Kosovo de la meciul cu România, UEFA ar fi trebuit să ia o decizie clară în acest caz, stabilind că România câștigă prin forfait, cu scorul de 3-0. În mod paradoxal, UEFA a ales să deschidă o anchetă asupra comportamentului ambelor echipe, în loc să ia măsuri clare și ferme, lăsând astfel loc de interpretări și alimentând percepția că organizația europeană nu ia în serios combaterea politizării sportului.
Este evident că UEFA se află într-o poziție delicată, încercând să păstreze echilibrul între respectarea regulilor și gestionarea situațiilor politice și naționaliste care apar în cadrul meciurilor internaționale. Cu toate acestea, măsurile luate până acum dau impresia că UEFA aplică standarde diferite în funcție de circumstanțele politice și naționale ale echipelor implicate. În loc să lupte efectiv împotriva rasismului și politizării sportului, UEFA pare să fie mai degrabă preocupată de a păstra o neutralitate convenabilă, dar inconsecventă, care nu ajută la soluționarea acestor probleme fundamentale.
Faptul că UEFA a permis ca România să joace împotriva unei echipe dintr-un stat nerecunoscut, Kosovo, este o decizie politică evidentă, care poate fi interpretată drept o validare indirectă a statutului Kosovo, în pofida faptului că multe state, inclusiv Serbia și alte națiuni importante, nu recunosc independența Kosovo. În plus, tăcerea UEFA în fața comportamentelor extremiste și provocatoare ale fanilor kosovari nu face decât să întărească ideea că există un favoritism subtil, care poate submina principiile de imparțialitate și echitate pe care ar trebui să se bazeze competițiile internaționale.
Rămâne de văzut ce decizie va lua UEFA în urma anchetelor deschise, dar există un sentiment tot mai puternic că organizația europeană va continua să protejeze interesele celor care provoacă conflicte, lăsând să treacă neobservate comportamentele extremiste și politizate care afectează imaginea fotbalului european.
