În acest an vom avea parte de o nouă provocare în care vom putea explora o nouă lume plină de culoare, arome și miresme apetisante. Este vorba de Street FOOD Festival care în ediția din 2018 care ne va adduce mai multe zile lungi și relaxante.

După succesul de anul trecut, turneul culinary din 2018 va bucura 11 orașe din România cu preparate excepționale de street-food, cinema outdoor, muzică live și activități pentru cei mici. Sub deviza „Explore a new world in 2018”, Street FOOD Festival invită gurmanzii la explorat în Timișoara, Oradea, Brașov, Sibiu, Arad, Cluj-Napoca, Baia Mare, Bacău, Galați, Iași și Craiova.
Chef Foa, ambasadorul Street FOOD Festival se va întoarce în toate edițiile cu celebra Foa’s Pastrami și întreaga sa echipă de la standul Stradale. În acest an el va bucura atât papilele gustative ale gurmanzilor cât și cunoștințele gastronomice prin demonstrații și conferințe inspiraționale pentru pasionații de gătit în zona The Cooking Spot, conferințe asezonate și cu lansări de carte.

Street FOOD Festival este un concept de festival debutat în 2016 la Cluj-Napoca și continuat mai departe în alte 9 orașe. În 2017 festivalul a bucurat peste 300.000 de persoane cu rețete ingenioase și activități recreative reușind să cucerească gusturile unei întregi țări. Revoluția street-food a avut un impact însemnat și la nivel de comunitate prin conștientizarea nevoii de a-i ajuta pe cei defavorizați sau prin combaterea fenomenului de risipă alimentară.

„Ne e deja poftă să pornim la drum. În 2017 v-am promis o revoluție street-food și cu ajutorul partenerilor și a tuturor susținătorilor street-food am reușit. Vă invităm să explorați alături de noi o nouă lume în care mâncarea bună și atmosfera relaxantă sunt la ordinea zilei. Ne vom plimba prin 11 orașe alături de cei mai buni bucătari, trupe și artiști, activități interesante pentru cei mari și cei mici și vom face călătorii culinare prin întreaga lume cu ajutorul unor rețete absolut savuroase”, a declarat Nely Borza, Project Manager Street FOOD Festival.
Organizatorii festivalului nu au anunțat data oficială la care va porni la drum Street FOOD și nici când acesta va poposi în Bacău.

Președinții și administratorii asociațiilor de proprietari din Bacău pot aproba în Adunările Generale scutirea de la plata întreținerii a copiilor care au vârsta până în 3 ani. Deși Legea nr. 67/2017 care completează articolul 47 din Legea nr. 230/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial în luna aprilie 2017, președinții unor asociații de proprietari s-au gândit să facă apel la legea citată abia de anul acesta.

Legea nr. 67/2017 stabilește ca toți copiii sub 3 ani să fie scoși de pe lista cheltuielilor de la asociațiile de proprietari. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată. Această inițiativă legislativă aprobată și de președintele Klaus Iohannis, i-a aparținut băcăuanului Dragoș Luchian, fost senator PNL Bacău.

Practic, scutirea nu este obligatorie, pentru că așa cum reiese foarte clar din textul de lege, este o opțiune a asociației de proprietari, dar nu o obligație. Consumul înregistrat de copiii sub 3 ani se reflectă oricum în contoarele de apă sau în consumul locuinței per total.

“Noi vom convoca Adunarea Generală ordinară la începutul lunii martie. Dacă nu se întrunește cvorumul de jumătate plus unu, vom stabili a doua convocare până la sfârșitul lunii martie. Pe lângă prezentarea raportului de activitate și a proiectului de buget pentru anul în curs, doresc să supun aprobării și scutirea de la plata întreținerii a copiilor până la 3 ani.

Suntem una din puținele asociații fără probleme majore și sper că propunerea va fi aprobată de majoritatea prezentă la ședință”, declară Vasile Maxim, președintele Asociației de proprietari nr. 102

Deciziile Adunării Generale vor fi afișate public la avizierele existente în scările de bloc.

În ultima săptămână, două bătrâne din judeţul Bacău au fost înşelate prin cunoscuta metodă „Accidentul”.

O femeie de 82 de ani, din comuna Mărgineni, i-a dat unui necunoscut 20.000 de lei, toţi banii pe care i-a strâns în ultimii ani. Şi asta după ce a fost sunată, după-amiaza, pe telefonul fix şi i s-a spus că nora ei a provocat un accident, în urma căruia o persoană a fost grav rănită, iar ca să scape de anchetă trebuie să-i dea banii pe care-i are. Fără să stea prea mult timp pe gânduri, aceasta a pus suma într-o sacoşă şi i-a dat celui care a venit la poarta ei. „Eram singură acasă. M-a sunat şi a zis că nora a făcut accident.

A venit cineva după bani, dar a lăsat maşina la drumul principal, nu a intrat cu ea aici pe stradă, ca să văd cu ce vine. Eu sunt şi foarte bolnavă, nici nu mi-am dat seama ce fac”, a mărturisit bătrâna. La scurt timp a realizat că a fost păcălită şi a anunţat Poliţia.

Oamenii din sat spun că şi ei au primit astfel de telefoane, dar ştiau de metoda escrocilor şi nu au căzut în plasa lor. Preotul le-a vorbit la biserică despre acest tip de înşelăciune, iar primarul i-a trimis pe poliţiştii locali prin comună ca să-i informeze pe vârstnici, însă infractorii tot mai reuşesc să facă victime.

Şi o bătrână de 85 de ani din comuna Măgura a dat toţi banii strânşi pentru înmormântare, 15.000 de lei. O femeie a sunat-o plângând şi s-a dat drept nepoata ei. I-a spus că a accidentat o femeie pe trecere şi că victima vrea câteva sute de milioane de lei vechi ca să nu depună plângere. După aproape o oră, o necunoscută a venit în comună şi a ridicat banii.

În ambele cazuri, poliţiştii au fost anunţaţi şi au început anchete pentru depistarea escrocilor. Ei le recomandă băcăuanilor să nu dea curs instrucţiunilor primite de la cei care sună, chiar dacă se prezintă ca fiind procurori, poliţişti, avocaţi sau medici. Dacă vor să se convingă de faptul că ruda lor nu are nicio problemă, atunci să o apeleze telefonic, dar în niciun caz să nu se grăbească să-şi dea toate economiile.

Adorată, adulată, cântată, povestită și asemănată cu multe dintre minunile lumii, a fost, este și va fi iubită cu ardoare. Că este mamă, iubită, soră sau soție, înainte de toate este Femeie. De-a lungul timpului, în istorie, femeile au arătat că, deși par fragile, sunt puternice și au schimbat lumea, de cele mai multe ori în bine. Suntem în luna martie, o lună care se spune că este a femeilor, o lună în care le sărbătorim și să le cinstim. Fiecare femeie are povestea ei. Unele povești sunt simple. Altele, prin complexitatea lor, au devenit adevărate exemple de viață. Un astfel de exemplu, o poveste de succes, a unui model, femeie de afaceri prin creațiile ei și cu o familie frumoasă, este Maria Iftimoaie, care ne-a împărtășit o parte dintre reușitele ei.

-Presa din România a scris pentru prima dată despre dumneavoastră în urmă cu 13 ani. În 2005, mulți ar fi pariat ca veți rămâne doar pe podium, în lumina reflectoarelor…
Într-adevăr, în urmă cu 13 ani am concurat la Miss România și m-am clasat pe locul III. Acela a fost cel mai prețios moment din cariera mea de model. A urmat o scurtă perioadă în care mi-am desfășurat activitatea în acest domeniu, după care m-am căsătorit. Chiar dacă nu am avut o carieră foarte lungă în modelling, a fost o experiență frumoasă. Este un domeniu foarte greu, în care am cunoscut oameni și situații în care nu mă mai regăseam. Este o lume în care se fac compromisuri și nu este genul meu, pentru că aveam principiile mele și simțeam că nu acela este locul meu. În ziua de azi, cred că lucrurile s-au mai schimbat.

– Cariera de model și-a găsit cumva continuitatea prin creațiile dumneavoastră vestimentare. Când a prins contur această pasiune?
Eu de mică desenam și m-a atras această parte. Chiar am vrut să mă îndrept în această zonă cu studiile, dar părinții mei nu prea au fost de acord cu asta. Ei aveau altă viziune. Așa că am urmat altă cale. Am absolvit Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, apoi am făcut și masterul, după care m-am căsătorit. Au apărut copiii, iar eu nu m-am mai angajat în niciun domeniu. După aproape 10 ani, timp în care m-am ocupat doar de familie, m-am hotărât să fac un curs de croitorie în Bacău. Prima dată am luat lucrurile în joacă, după care am stricat zeci de metri de materiale. Am început să fac haine pentru mine și pentru fetița mea, apoi pentru prietenii mei, apoi au apărut și clienții. Lucram acasă, și când lucrurile au luat o altă turnură am deschis acest atelier de croitorie. Asta s-a întâmplat în 2015. Am colaborat cu o croitoreasă, după un an am mai luat încă una și acum intenționez să mă extind. În momentul de față suntem trei croitori.

-Cui vă adresați prin creațiile pe care le realizați în acest atelier?
În primul rând, mă adresez femeilor care vor altceva decât ceea ce găsesc în comerț. Noi nu lucrăm în serie. Fac o singură rochie, model unicat. Cu toate acestea, țin cont de dorințele clientei, dar îmi place foarte mult să îmi pun amprenta personală pe fiecare model. Sigur, nu e simplu să creezi de fiecare dată altceva. Dar aici intervin imaginația și experiența mea. Sunt și reguli, în sensul că trebuie să știi să te orientezi și după client și să-i oferi ceea ce i se potrivește, atât din punct de vedere al modelului, cât și al materialelor folosite. De foarte multe ori, clientele vin cu o fotografie, dar nu iau în calcul faptul că acea creație este făcută pe un fotomodel, cu măsurile 90-60-90, sau că pur și simplu fotografia poate fi modificată în Photoshop. Atunci trebuie să-i explici ce e bine și ce nu e bine pentru ea, dacă o poate prinde sau nu modelul respectiv. Soluția trebuie să fie una care avantajează clienta.

-Cum decurge o întâlnire cu o clientă?
De regulă, fetele vin cu o anumită imagine. Ce vor să-și facă, eventual cu o poză. Trecem la măsurători, adică luăm dimensiunile și dacă ceva nu e în regulă și eu cred că nu li se potrivește modelul le spun. Niciodată nu am spus că merge și așa, pentru că eu am obligația morală să nu plece clienta de la mine cu o rochie care nu-i stă bine. La urma urmei, amprenta mea e acolo, și cea mai bună reclamă pe care mi-am făcut-o de-a lungul timpului asta a fost. Piesa respectivă va fi văzută de multă lume și eu vreau să fie admirată. Apoi, după ce am luat măsurile, facem un desen sau dacă avem fotografia nu mai e nevoie, și stabilim materialele.

-Mai precis, ce piese vestimentare lucrați?
În principiu, rochii, dar facem și salopete sau pantaloni mai eleganți. Dar rochiile sunt cele care pot fi speciale, unicat. Celelalte piese de îmbrăcăminte nu prea suportă personalizarea, sau prea puțin. Facem rochii de seară și de zi, dar și cele de zi sunt de eveniment, nu de serviciu. Merg spre materiale exclusiviste, spre unicaturi, avem lucrări făcute manual și ansamblăm bucată cu bucată. Cât despre timpul de execuție a unei rochii, depinde de complexitatea ei. Dar, făcând o medie, cam trei-patru zile, 8 ore pe zi…

-Care este cea mai aglomerată perioadă în atelierul dumneavoastră?
Clar, vara. De aceea eu deja am programări și sunt ocupată aproape toată vara. Din păcate, unele comenzi le refuz pentru că nu reușesc să fac față. În schimb, iarna e mult mai lejer, situație în care am timp să-mi fac colecția proprie, cu care particip la târguri sau altfel de evenimente.

-Ce aduce nou anul 2018 în privința rochiilor pentru mirese?
Dacă este să vorbim despre trenduri, în primul rând nu se mai poartă vestitul alb de mult timp. A fost o perioadă în care s-a purtat ivoire. Acum este foarte multă combinație de nude, tul de nude cu ivoire, cu multe aplicații manuale din dantelă și cristale. Rochii lejere, fluide, nu pompoase și fără crinolină. Cât despre celelalte rochii… culoarea anului este ultraviolet, o culoare puternică. Se mai poartă, în continuare și rozurile pale.

-Cum arată viitorul pentru creațiile și atelierul dumneavoastră de croitorie?
Este posibilă o colaborare cu o casă de modă din România, un brand care are mai multe magazine în toată țara. Suntem în discuții avansate. Ar fi o reușită, pentru că atelierul este destul de nou pe piață, de aproape trei ani, și când mă uit în urmă chiar văd o evoluție, ceea ce îmi dă încredere. Pe termen lung, îmi doresc să dezvoltăm afacerea și să devenim mult mai cunoscuți. Chiar îmi doresc să continui și studiile în această direcție, să fac o școală de designeri, să fiu cu acte în regulă, pentru că nu mulți dintre designeri au și studii. Dar, important este să fii pe placul clienților tăi, pentru că, oricum, nu poți mulțumi pe toată lumea. Pe piață este loc pentru toți. Ce-i drept, la noi în zonă sunt mai puțini cei care activează în acest domeniu ceea ce a contat atunci când am decis să merg pe acest drum. Binențeles că am avut și sprijinul soțului, un mare plus pentru mine, numele lui fiind foarte cunoscut.

CREAȚII ATELIER MARIA IFTIMOAIE

1 de 9

-Cum se descrie în câteva cuvinte Maria Iftimoaie?
Înainte de toate sunt mamă. Mamă a trei copii, ceea ce este cel mai important pentru mine. Nicolas Ionuț are 10 ani, Nicole Maria are 9 ani și sunt amândoi în aceeași clasă la școală, iar cea mică, Ioana, are 3 ani și e la cămin. Apoi urmează partea profesională.


-Cum a început povestea dumneavoastră de dragoste cu Ionuț Iftimoaie?
Nu l-am întâlnit pe Ionuț în perioada când eram model, dacă asta doreați să știți. Pe Ionuț l-am cunoscut printr-o prietenă, deși el mi-a mărturisit ulterior că m-a remarcat la concursul de Miss din 2005. Nu știa nimic despre mine. Bazele relației noastre s-au pus la Iași, când eram în ultimul an de facultate.

-Amândoi proveniți din familii numeroase și ați ales să aveți 3 copii. O alegere eroică pentru timpurile și trendul pe care le trăim ar spune unii…
Eu văd altfel normalitatea. Din punctul meu de vedere este normal să ai cel puțin doi copii. Nu neapărat pentru tine, ci pentru ei. Să nu fie singuri. Eu am trei frați. Și la Ionuț este la fel, vine dintr-o familie cu patru copii la părinți. Așa că pentru noi totul a fost firesc și a venit de la sine.

-Ați ales să trăiți într-un orășel mic, când ați fi putut să locuiți în București sau orice altă metropolă.
Am ales să trăim în Comănești pentru că nu ne-a plăcut viața de capitală. Aici facem lucruri pe care în București sau în altă parte n-am fi avut cum să le facem. Ne bucurăm de bunici, de tradițiile noastre… Acolo mi se pare puțin diferit. Practic, după ce am născut, am decis că trebuie să venim aici, acasă. Este o alegere pe care noi am făcut-o cu sufletul. Într-adevăr, capitala îți oferă mai multe posibilități, este o altă viață din multe puncte de vedere, dar acasă e mult mai bine. Ducem o viață liniștită, suntem o comunitate mică în care ne cunoaștem aproape toți și ne respectăm în adevăratul sens al cuvântului. În București altfel se învârt lucrurile, mai ales din punct de vedere financiar, dar nu totul se rezumă la asta.

-Cum decurge o zi din viața familiei Iftimoaie?
Firesc. Am ajutorul lui Ionuț, care se implică foarte mult în familia noastră, el fiind responsabil cu cea mică, o duce la cămin, iar eu îi duc pe cei mari la școală. Avem multe sarcini și le împărțim. La ora 12.00, eu mă duc după copii. Fac cinci minute până la școală. Luăm masa de prânz și cina în familie, zi de zi. Eu fac lecțiile cu copiii. Avem și activități extrașcolare cu ei, înot, pian, engleză. Cât despre mine, merg la sală în fiecare dimineață după ce duc copiii la școală.

-Cum sunt vacanțele familiei?
Pentru că mi-e teamă de avion, am dat cu piciorul multor vacanțe. Noi facem foarte multe ieșiri scurte, dar cu cei mici am fost doar în țară. Mai avem o vacanță anuală, pe care o facem doar noi doi, de obicei în străinătate.

-Sunteți o familie reușită din toate punctele de vedere. Aveți o rețetă pentru succes?
Nu știu dacă există așa ceva. Trebuie să faci totul din iubire, pentru tine în primul rând. Să te iubești pe tine și automat pe copii, care sunt o parte din tine. Să faci totul din suflet și după principii de la care să nu te abați. Un mare plus pentru noi este faptul că eu sunt foarte organizată. Atenția mea este îndreptată în primul rând asupra copiilor, dar și asupra noastră ca pereche.

FAMILIA IFTIMOAIE

1 de 4

– Ce preferă Maria Iftimoaie?
Pentru că stau la munte, prefer marea. Dintre rochii o aleg pe cea lungă în detrimentul celei scurte, iar dacă ar fi să aleg dintre materiale, cred că dantela e pe primul loc. Nuanța preferată pentru păr, după cum se vede, e … brunet. În materie de bijuterii, dau cristalele pe perle. La mașini, clar jeep-urile sunt preferate, iar dacă trebuie să plec departe… mai bine iau trenul.

– E luna martie, lună dedicată doamnelor. Ce le transmiteți celor care vă stimează și vă urmăresc?
Pentru că e luna martie, luna femeilor, le transmit tuturor doamnelor și domnișoarelor să se iubească pe ele. Răsfățați-vă! Uitați-vă în oglindă și niciodată să nu vă culcați cu umbre de neîmplinire! Trebuie să credeți în dragoste, în iubire! Fiți vesele și îmbrăcați-vă cum vă simțiți bine, pentru că degeaba porți o rochie de mii de euro dacă nu exprimi nimic. Tu radiezi, nu rochia. Să fiți mereu convinse că nu haina îl face pe om. Trebuie să vă creați propriul stil și să credeți în el!

Pentru comenzi o puteți contacta pe Maria Iftimoaie la Atelierul de Croitorie din Comănești, pe strada Ștefan cel Mare, nr. E 11, sau pe pagina de facebook „Atelierul de Croitorie Maria Iftimoaie”.

Un bărbat de 56 de ani din comuna Lipova a fost reţinut de poliţişti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de agresiune sexuală.

La data de 02 martie a.c., polițiștii Secţiei 6 Poliţie Rurală Traian au reținut un bărbat de 56 de ani, pentru comiterea infracţiunii de agresiune sexuală.

În fapt, cel în cauză este bănuit că, în noaptea de 28 februarie a.c. ar fi exercitat acte de natură sexuală asupra unei minore în vârstă de 14 ani, în timp ce aceasta dormea, fiind astfel în imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Cercetările continuă în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale, bărbatul urmând a fi prezentat instanţei cu propunere de arestare preventivă.

În această dimineaţă, pe DN 11, în afara localităţii Măgura, un tânăr de 20 de ani, în timp ce conducea o autoutilitară pe direcţia Oneşti – Bacău, pe fondul neadaptării vitezei într-o curbă periculoasă, a pierdut controlul asupra direcţiei de mers şi a pătruns pe contrasens unde a intrat în coliziune cu un autoturism, la volanul căruia se afla un bărbat de 28 de ani.

În urma impactului, cinci persoane, cu vârste cuprinse între 21 şi 40 de ani, au fost rănite uşor şi au ajuns cu ambulanţele la Spitalul Judeţean Bacău pentru îngrijiri medicale.

Cei doi conducători auto au fost testaţi de poliţişti cu etilotestul, rezultatele fiind negative.

La data de 02 martie a.c, poliţiştii oneşteni au fost sesizaţi cu privire la producerea unui eveniment rutier pe DN 11.

Din cercetări a rezultat că, un bărbat de 49 de ani, în timp ce conducea o autoutilitară pe direcţia de mers Oneşti- Bacău, la ieşirea dintr-o curbă la dreapta a intrat în coliziune laterală cu o autoutilitară condusă de un bărbat de 56 de ani, din judeţul Iaşi.

Din impact, autoutilitara acroşată s-a răsturnat, conducătorul auto suferind leziuni.

Ambii conducători auto au fost testaţi cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior, acestora fiindu-le recoltate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Poliţiştii rutieri atrag atenţia asupra conştientizării participanţilor la trafic, cu privire la pericolul la care se expun prin nerespectarea normelor legale, referitoare la circulaţia pe drumurile publice.

La data de 02 martie a.c., poliţişti din cadrul Secţiei 8 Poliţie Rurală Buhoci, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiunilor de serviciu au depistat în trafic un localnic de18 ani care conducea un autoturism pe drumul comunal.

Din verificări a rezultat că tânărul în cauză nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

În cauză s-a întocmit dosar penal efectuându-se cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere fără permis.

La aceeaşi dată, poliţiştii din Glăvăneşti au depistat în trafic un tânăr de 23 de ani, care conducea un autoturism pe DJ 241 în comuna Podu Turcului având permisul de conducere retras din anul 2016.

Poliţiştii au întocmit dosar penal în care efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere fără permis.

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

– membrii Societății Handicapaților Fizic din Bacău au creat anul acesta 300 de mărțișoare tradiționale – cei care preferă modernismul și vor să înlocuiască mărțișorul cu un cadou deosebit, pot alege o bijuterie sau un aranjament hand-made marca Unității Protejate “Cuceritorii”

Băcăuanii care nu au reușit încă să aleagă mărțișorul potrivit pentru partener(ă), Unitatea Protejată “Cuceritorii” din cadrul Societății Handicapaților Fizic Bacău vine cu o ofertă de produse hand-made. Brățări, medalioane, cercei sau broșe asortate frumos cu tradiționalul șnur alb-roșu, pot înlocui cu succes tradiționalul mărțișor.

Cei care apreciază munca creatorilor au devenit clienți fideli ai “Cuceritorilor”. Pe lângă mărțișoare, cele mai cerute produse au fost cănile personalizate. Creativitatea și calitatea produselor au ajuns cartea de vizită a membrilor Societății Handicapaților Fizic din Bacău.

“Anul acesta, pentru luna martie am realizat împreună cu membrii societății aproximativ 300 de mărțișoare. Am avut surpriza să constat că s-au vândut toate! De regulă, facem aranjamente, bijuterii sau mărțișoare pe bază de comandă, iar clienții noștri știu deja să ne anunțe din timp. Cu astfel de activități încercăm să ne susținem activitatea”, declară Dorina Poinaru, președintele Societății Handicapaților Fizic din Bacău

Mici surprize împachetate în tradiționalul șnur alb-roșu pot fi găsite la sediul societății din str. Gării, bl.70, sc.F, ap.2 sau la adresa https://www.facebook.com/unitateprotejatacuceritorii. Fie că sunt brățări, broșe sau decorațiuni, produsele au fost concepute și gândite de membrii societății ca simbol al reînnoirii timpului și al renașterii speranței. Pentru că sezonul mărțișoarelor se va încheia curând, creatorii au deja în lucru ornamente pentru sărbătorile de Paști.

Semnificația firelor alb și roșu ce se împletesc într-un șnur de care este prins un mic obiect este relevată și de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă și ar fi fost ținut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-și sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer și, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

În noaptea de 20 ianuarie, ușa sediului Primăriei Filipeni a fost forțată de indivizi necunoscuți. Fapta a fost descoperită de Rodica Ambrosie, primarul comunei, sâmbătă la prânz, când a venit, împreună cu contabila, să finalizeze o documentație.

Femeile au găsit deschise toate sertarele și ușile dulapurilor, iar hârtiile, vraiște. Rodica Ambrosie a anunțat Poliția, care a început cercetările. Îndrăzneți, hoții au repetat „lovitura” în noaptea următoare, la dispensar.

Polițiștii de la Investigații Criminale, care au preluat cazul, i-au descoperit pe autori și i-au adus joi, 1 martie, în Filipeni pentru a reconstitui faptele.

„Pare că sunt persoane care se pricep la așa ceva deoarece au explicat cum au desfăcut termopanele ușor, cu o simplă șurubelniță. Eu vreau să mulțumesc Inspectoratului de Poliție Județean Bacău deoarece, în doi ani, Primăria Filipeni a fost spartă de trei ori”, a declarat Rodica Ambrosie. Autorii spargerii sunt trei bărbați fără ocupație, cu vârsta de 25, 38, respectiv 45 de ani, din zona Moinești-Comănești.

Poliţiştii i-au prezentat instanţei pe cei doi bărbaţi, unul de 28 şi celălat de 43 de ani, din comuna Parava, acuzaţi că şi-ar fi abuzat nepoţii, iar magistraţii de la Judecătoria Bacău au dispus arestarea lor preventivă pentru 30 de zile.

Acestora li s-au reţinut patru infracţiuni de violenţă în familie, comise asupra a patru dintre minori, două infracţiuni de agresiune sexuală şi patru infracţiuni de corupere sexuală a minorilor.

Reamintim că, aceşti copii, care între timp au fost preluaţi de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, au fost lăsaţi de mama lor, plecată în străinătate, în grija bunicii materne.

Locuiau într-o casă cu doar două camere, în condiţii improprii, pe care o împărţeau şi cu cei doi bărbaţi, acum arestaţi, fraţii mamei lor. Minorii ar fi fost agresaţi şi chiar obligaţi să asiste la perversiunile sexuale ale acestora.

Dostoievski și Nietzsche se apropie chiar și atunci când crezi că între ei s-au ivit mari prăpăstii. ,,La multe dintre personajele lui Dostoievski (…) suferința e anti-suferință, așa cum Zarathustra lui Nietzsche e, de fapt, un anti-Zarathustra, pe aceeași logică prin care antichristul devine Dionysos, adică ante-Christ”, scrie Ștefan Borbély. (,,Să te lași scris de străinul care urcă în tine”, postfață la volumul Aurei Christi, ,,Dostoievski–Nietzsche. Elogiul suferinței”, Editura Academiei Române, București, 2013, pag. 452). Același autor observă reacția celor doi în raport ,,cu progresia răului, ca reflex al binelui până la mistuire, adică sinucidere”. Cum putem evada din acest infern migrator? ,,Într-un singur fel: prin incriminarea lui Dumnezeu pentru lipsă de putere și ineficiență”, scrie Ștefan Borbély. Înfricoșat, Dostoievski nu ajunge până acolo, dar îl trimite pe Ivan să prospecteze terenul. Face arheologie spirituală. Nietzsche însă forțează decomplexat poarta, dă buzna și extinde paricidul până la cer. E o altă structură (protestantă?), o cu totul altă nesăbuință…” (Ibidem, pag. 451).

Dostoievski & Nietzsche… Un fel de poveste de adorație în care auzim mereu glasul lui Nietzsche: ,,…Dostoievski – singurul psiholog, în treacăt fie spus, de la care am avut ceva de învățat: este una dintre cele mai fericite întâmplări din viața mea, mai fericită decât descoperirea lui Stendhal…” (,,Amurgul idolilor”, Editura Eta, Cluj-Napoca, 1993, pag. 65). Și despre cine vorbește astfel Nietzsche: despre ,,acest om profund, care avea de zece ori dreptate să-i desconsidere pe germanii superficiali…” (Ibidem).

Dostoievski & Nietzsche… Dostoievski simte pericolul morții lui Dumnezeu în sufletul oamenilor; sau cel puțin în sufletul unora care seamănă cu ,,demonii” săi. Nietzsche constată că deja Dumnezeu a murit. Dostoievski își biciuiește toate resursele persuasive pentru reîntoarcerea la valorile creștine ortodoxe. Nietzsche nu propune întoarcerea la creștinism, pe care-l consideră nihilist, o metafizică de călău. Dar el nu este naivul de serviciu al lumii. Va avertiza că dacă din această moarte a lui Dumnezeu nu va rezulta profitul zămislirii unor valori noi, drumul către pierzanie este deschis. ,,Ca și eroarea lui Ivan, scrie Ileana Mălăncioiu, eroarea lui Nietzsche nu implică, desigur, necesitatea întoarcerii la idealul evanghelic: un Dumnezeu mort nu mai poate salva pe nimeni. Soluția nu poate fi niciun Dumnezeu situat în afara omului, nici omul-Dumnezeu”. (,,Vina tragică. Tragicii greci. Shakespeare. Dostoievski. Kafka”, Editura Cartea Românească, București, 1978, pag. 75).

Dostoievski & Nietzsche. Doi dintre marii aventurieri ai spiritului. Doi nesăbuiți sublimi. Poate cei mai mari nesăbuiți ai Lumii. Niște nesăbuiți care n-au poposit în eșec. Au intrat în istoria cea tulburător de cuceritoare a Strigătului care locuiește în noi. Sunt doi nenorociți trăitori pe jarul unor îndrăzneli de poveste, pe care Norocul Riscului și Norocul Inimii i-au făcut frați nevitregi de cruce cu evadarea noastră din peștera idolatrizării. Dostoievski și Nietzsche: un tandem spiritual aiuritor de acaparator, care a dezmorțit spiritele neatinse încă de mucegaiul tuturor lâncezelilor. Dostoievski aruncă bumerangul în Lume, îl așteaptă, cercetează ce răni a reușit să cauterizeze, îl aruncă iar și iar, invocând bucuria suferinței și izbânda mântuirii. Mântuire prin Frumusețe, mai ales. Liviu Antonesei zice că Dostoievski trăia vremuri naive, din această perspectivă a mântuirii. Oare? Urmează să ne ,,răfuim” (pe această temă).

Putem scoate cuțitele karamazoviene de la brâul cugetării. Nietzsche trimite către lume un potop de bumeranguri, se ferește de ele și așteaptă ca acestea să ruineze tot ce ating, căci numai pe ruine dezinfectate moral, crede el, poate fi înfiripată nașterea unei noi supraviețuiri decente. Amândoi vizează același țel. În arta împrietenirii cu bumerangul, însă, oftatul, stilul, credința și metaforele sunt sensibil diferite. Dar spectacolul ideatic este, în ambele situații, unul tulburător de fermecător. Să ratezi spectacolul oferit de acești doi uriași actori ai Spiritului este un eșec.

Am intrat în luna femeilor, iar subiectele mele, ce să facă ?, se vor adapta și se vor învârti puțin prin lumea femeilor, ca să fac un joc de cuvinte. Am niște cărți pe noptieră despre câteva doamne celebre, și altele despre specificul universului feminin. Una dintre acestea este scrisă de psihologul Aurora Liiceanu, și are un titlu provocator, numai bun să te incite la lectură: Supuse sau rebele.

Două versiuni ale feminităţii. Cele două personaje asupra cărora îşi concentrează atenţia şi analiza autoarea sunt Zelda Fitzgerald şi Hadley Richardson, adică soţiile unora dintre cei mai celebri scriitori americani, între care a existat o relație de prietenie și de emulație. Cum Ernest Hemingway a avut vreo patru neveste, trebuie să precizăm că Hadley a fost prima. Şi cea mai dulce, supusă, cuminte, cu celelalte marele Hem având ceva mai mult de furcă. Hadley, după cum reiese și din cartea Aurorei Liiceanu, era tipul de femeie de casă, gospodină, modestă, iubitoare, dorindu-şi o familie de care să se ocupe, făcându-i fericiţi pe soţul şi pe copiii săi.

Dar asta nu i-a folosit la nimic, pentru că Papa Hem, mare consumator de aventuri, de emoţii tari şi sex pasional, a părăsit-o când a găsit o femeie mult mai deşteaptă, care îi împărtăşea şi ideile. Oricum, el avea nevoie mereu de o muză, care îi inspira fiecare nouă carte, la fel cu Picasso, în pictura căruia se derulau diferite perioade legate de iubita din acel moment. Hemingway era tipul clasic de macho, care căuta o femeie supusă, docilă, ceva spre tipul de servantă, mai curând. De aceea, cea de-a treia căsătorie a sa, cu o talentată corespondentă de război, Martha Gellhorn, a fost un fiasco total. Ea avea o personalitate puternică și un spirit independent, nedorindu-și să fie doar „o notă de subsol la viața lui Hemingway”, iar el , cu egoismul lui atroce, nu-i suporta succesul, și o sabota profesional, zicându-i „e de-ajuns un singur scriitor în casa asta”.

Cât despre Zelda, ea a fost o personalitate complexă şi nevrotică, din păcate. Era zvăpăiată, extravagantă, o arbitră a eleganţei, o supermondenă. Dar avea şi ambiţii artistice, scria ea însăşi, dorindu-şi, apoi, o carieră de mare dansatoare. Voia, într-un fel, să-l concureze pe Scott Fitzgerald, să nu rămână în umbra lui, doar ca un accesoriu decorativ şi model pentru personajele feminine din cărţile acestuia. După o viaţă zbuciumată, plină de căutări, de tot felul de excentricităţi, cu momente de maximă strălucire, cărora le urmau căderi abisale, ea va sfârşi într-un incendiu la spitalul de psihiatrie unde era internată.

Dorinţa ei de autonomie, de identitate proprie avea să se termine tragic.

Ceea ce reiese din carte este că nu e deloc uşor să trăieşti lângă un bărbat celebru, pentru asta fiind nevoie de multe renunţări, umilinţe, frustrări, sacrificii, în final. Relaţia între vocaţie, profesie şi iubire este una foarte dificilă, complicată, adeseori dezastruoasă. Cazurile în care cuplurile din domeniul artistic, din cel al creativităţii, în general, sunt fericite, sunt extrem de rare. Fie că sunt supuse sau, dimpotrivă, rebele, femeile plătesc preţul cel mai scump pentru a rămâne ele însele. fericire. De aceea Zelda, într-una din scrisorile ei către o bună prietenă, vorbea despre sine ca despre „un fulger închis în sticlă”. Voi reveni cu o privire printr-un hublou asupra acestei tumultoase povești de dragoste dintre Scott Fitzgerald și Zelda lui, data viitoare.

Băiatul de 13 ani, din comuna Dămieneşti, care a ajuns joi dimineaţă la Spitalul Judeţean Bacău în stare gravă, după ce ar fi căzut de la etajul I printre scările de la Şcoala Călugăreni, este în continuare atent monitorizat de medici şi primeşte toate îngrijirile necesare.

Vineri dimineaţă i s-au efectuat noi investigaţii, care au arătat că leziunile cerebrale au rămas neschimbate şi s-ar părea că scorul Glasgow (n.r.- care se calculează prin evaluarea reacţiilor oculare, verbale şi motorii ale pacientului traumatizat) este în uşoară creştere, faţă de cel stabilit atunci când a fost adus la spital, dar rămâne, totuşi, în supraveghere permanentă pentru a se vedea cum va evolua starea lui.

Se pare că elevul ar fi alunecat pe scări şi ar fi căzut peste balustrada de la etaj, lovindu-se puternic la cap.