Sorin Iosub, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Timişoara, băcăuan de origine (născut în satul Sarata, comuna Solonţ), absolvent al Facultăţii de Arte Plastice, Secţia pictură, Universitatea de Vest, Timişoara, revine în Bacău, pe simezele de la Galeriile „Frunzetti”, cu o nouă expoziţie, după cea din 2015, din acelaşi spaţiu. Expuse iniţial, sub genericul „Metehne”, la Biblioteca Academiei din Bucureşti, în decembrie 2017, o parte dintre tablouri, cu o selecţie a autorului propune, de data aceasta, o temă concentrată pe propria fiinţă, un discurs, un dialog cu el însuşi, pentru a se cunoaşte cât mai profund.

„Cartea de vizită a invitatului nostru, a spus Carmen Poenaru, preşedinte al Filialei Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici, este una impresionantă, el nu expune numai în mediul din care provine, ci peste tot în ţară şi în lume. Artist dinamic, foarte muncitor, cu o experienţă în arta monumentală, unde a lucrat împreună cu Dumitru Macovei, cel care l-a iniţiat în arta religioasă, şi el născut în Solonţ, Sorin Iosub şi-a găsit propriul drum, propria identitate. Arta lui se vede atât în portretele fără modele, dar şi în autoportrete, care a devenit propria voce, are propriul discurs, în dialog cu el însuşi, din care transpar sentimente, stări, dinamism, prospeţime şi spontaneitate”, a mai spus Carmen Poenaru.

De altfel, în catalogul expoziţiei de la Bucureşti, Theodor Râpan, consemna aceleaşi caracterstici ale artei lui Sorin Iosub: „ (…) este un captator fin şi tenace al trăsăturilor umane, pe care le exprimă cu o incontestabilă forţă artistică. El trăieşte în lumea culorilor ca şi cum n-ar exista ele şi, zilnic, trebuie să le biruie sălbăticiunea, dar şi slăbiciunile.”

Se remarcă, încă de la începuturile sale, predilecţia pentru forţa negrului, a roşului, într-un joc subtil şi sugestiv, cum se poate vedea în extraordinara pânză „Arme şi trandafiri”, adusă parcă de pe pereţii bisericilor la care a lucrat, în care ideile şi detaliile sunt „armele” artistului, dar şi în monumentala „Printre cele sfinte”. Sunt apoi două cicluri de mare forţă sugestivă, este vorba de „Gânduri” şi „Umbre”, în care artistul ne invită la un dialog despre viaţă, moarte, inocenţă şi frumuseţe.

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” lansează marţi, 17 aprilie, ora 11.00, la sediul Observatorului Astronomic, un produs cultural nou ce foloseşte conceptul de realitate augmentată (AR).

Produsul este alcătuit din aplicaţia pentru smartphone, intitulată Observatorul Astronomic Bacău, şi un set de cinci vederi care prezintă Observatorul Astronomic Bacău, planetele Saturn, Jupiter, Luna şi Sistemul Solar.

Aplicaţia a fost concepută ca un produs cultural nou al Observatorului Astronomic şi poate fi descărcată gratuit din Google Magazin Play. Cu ajutorul ei, pasionaţii de astronomie pot vizualiza detalii codate în interiorul vederilor dar invizibile cu ochiul liber.

Vederile AR (augmented reality) vor prinde viaţă şi, cu ajutorul realităţii augmentate, vizitatorii interesaţi vor afla informaţii captivante despre Lună, planetele Saturn, Jupiter şi chiar întregul Sistem Solar.

Manifestarea se desfăşoară sub egida Centenarului Marii Uniri.

Duminică, 15 aprilie, de la ora 16.30, la Teatrul Municipal „Bacovia” s-a deschis cortina la cea de-a XXII- a ediţie a Festivalului Recitalurilor Dramatice „BacăuFest Monodrame”, ediţia a XXII-a. Prezentatorul festivalului, actorul Bogdan Matei, a îndeplinit şi rolul de gazdă, oferind spectatorilor emblema festivalului, precizând, de la început, că, timp de o săptămână, în Bacău se desfăşoară BacăuFest Monodrame, cu sloganul „Scena e a ta!”, nu Gala Star, nu Festivalul „Valentin Silvestru”.

Să fie clar pentru toată lumea! Cum Teatrul din Bacău împlineşte anul acesta 70 de activitate, spectatorii sunt invitaţi să participe la concursul „Întrebarea zilei”, dotat cu premii, în fiecare zi de spectacol va fi lansată o întrebare, al cărui răspuns se depune în urna special amenajată. N-a avut loc o deschidere oficială, aceasta urmând să aibă loc de la ora 20.00, când, a spus directorul instituţiei, Eliza Noemi Judeu, trupa teatrului gazdă va prezenta, în premieră, spectacolul „Dragă Elena Sergheevna”.

Totuşi, o premieră tot a avut loc: a bătut primul gong în noua sală, amenajată special pentru acest festival, care va purta numele unui fost director al Teatrului de Animaţie, „Petru Valter”. Mai sunt şi aici câteva formalităţi de îndeplinit, cum ar fi o hotărâre a Consiliului Local, care să statueze noua denumire. Tot de la început mai trebuie spus că organizatorii BacăuFest Monodrame sunt Teatrul Municipal „Bacovia” şi Primăria Bacău, având ca parteneri mai multe instituţii media, inclusiv cotidianul Deşteptarea, edituri şi societăţi comerciale.

Înainte de primul gong, de care vorbeam la început, i-am solicitat Elizei Judeu, director al teatrului şi al festivalului, o scurtă declaraţie, pe care o redau integral: „Acest festival nu vrea să certifice actori, ci să aducă în lumina reflectoarelor procese diverse de creaţie, figuri noi şi căutătoare de umanitate, de adevăr… Aş vrea să se înţeleagă că doresc acestui festival să devină un Laborator al Excelenţei Artei Actorului, în care nimeni nu trebuie să vină Pregătit, Prelucrat, Repetat, Perfectat. Vreau să însemne o gură de aer proaspăt, o şansă de Libertate…Doar aşa Arta Actorului poate să rămână o Artă vie.”

Primul spectacol pe micuţa scenă din Sala „Petru Valter” a aparţinut actorului băcăuan Valentin Branişte, cu piesa „Maidanez”, text şi regie Valentin Branişte, Teatru de Kartier Bacău, o monodramă, un recital, o confruntare actor-public. Timp de 35 de minute, Valentin Branişte a interpretat pe rând rolul câinelui maidanez, în diferite ipostaze, cu trimiteri subtile, dar şi directe, la viaţa de câine a câinilor, dar şi a oamenilor. Spusă repede, aproape ca o poezie (textul foarte bun), Valentin Branişte nu a interpretat rolul, ci l-a spus. În afară de câteva cuvinte licenţioase (teatru de cartier), care puteau lipsi, piesa se încadrează în cele tip protest, cuminte şi fără lozinci.
De la ora 18.00, tot în aceeaşi sală a urmat actriţa Luminiţa Bortă, cu „City Break”, proiect independent, Piteşti. Ambele spectacole s-au jucat în afara concursului, concurs care va începe abia marţi, de la ora 16.30.

Astăzi, de la ora 11.00, urmează lansări de carte din colecţia Editurii „Nemira”, dar şi „Teatru la filtru”, carte semnată de Carmen Mihalache. De la ora 15.00, Ateliere, iar de la ora 18.15, Alina Neagu (Teatru de Kartier Bacău) în „Spovedania unei videochatiste”, text şi regie Valentin Branişte. Primul recital, în Sala Mare, de la ora 20.30: Gheorghe Ifrim – „Gigel”, proiect independent Bucureşti.

Începând de duminică, 15 aprilie, şi până pe data de 22 aprilie, Teatrul Municipal “Bacovia” organizează cea de-a XXIV- a ediţie de Festivalului Internaţional “BacăuFest – Monodrame”, după acelaşi regulament ca la ediţiile precedente şi cu aceeaşi sumă alocată de Consiliul Local Bacău.

Sunt, la ediţia 2018 a festivalului, noutăţi şi surprize. Toate spectacolele se vor juca la Teatru, în Sala Mare şi în Sala „Petru Valter” (fostă librărie). De asemenea, actori şi regizori ai Teatrului „Bacovia” vor fi prezenţi în festival, începând cu premiera “Dragă Elena Sergheevna”, după Ludmila Razumovskaia, regia Mădălin Hîncu, de duminică, 15 aprilie, ora 20.00, continuând cu alte spectacole de autor, participanţi ca independenţi, cu alte trupe băcăuane.

Anul acesta, apare o nouă secţiune – „Ateliere”, pentru copii, tieneret şi maturi, întâlnirea cu cartea pentru teatru, spectacole lectură, recitaluri.

Concomitent se desfăşoară şi cea de-a V-a ediţie a concursului de Dramaturgie, finalişti fiind şi doi băcăuani.

Cotidianul „Deşteptarea”, partener media al festivalului, va prezenta zilnic cronici de spectacole, reportaje, interviuri, de la principalele momente ale acestei importante manifestări teatrale, care se bucură de interes, în fiecare an, în rândul publicului băcăuan.
„Va fi o ediţie eveniment, o ediţie în care şi-au făcut loc tot ceea ce înseamnă teatru, spectacol actoricesc, întâlnire cu actori amatori, cu specialişti în arta dramatică, scriitori, critici de teatru, ziarişti, mari actori. Tot ce am gândit şi vom oferi în această săptămână de teatru este dedicat publicului, băcăuanilor care iubesc teatrul şi actorii. Vă aştept pe toţi la teatru!”, ne-a spus Eliza Noemi Judeu, managerul Teatrului „Bacovia”.

Programul primelor trei zile de festival

Duminică, 15 aprilie: 16.30 – Sala „Petru Valter”: Valentin Braniște – “Maidanez”, text și regie Valentin Braniște, Teatrul de Kartier, Bacău; 18.00 – Sala “Petru Valter”: Luminița Bortă: “City Break”, după P. M. Arsch, regia Ania Cazan, proiect independent, Pitești; 20.00 – Sala Mare: PREMIERĂ – “Dragă Elena Sergheevna”, după Ludmila Razumovskaia, regia Mădălin Hîncu, Teatrul Bacovia, Bacău.

Luni, 16 aprilie:15.00 – Ateliere;11.00 – Sala “Petru Valter”: Cartea de teatru – Cartea despre teatru: Prezentarea colecției specializate a Editurii Nemira; Lansare de carte: “Teatrul la filtru”, de Carmen Mihalache, Ed. Junimea; “Ei sunt printre noi” (cartea monlogurilor), de Mihai Ignat, Ed. Tracus Arte; “Ce dorește domnul?”, de Pascal Bruckner, traducerea Doru Mareș, Ed. Trei;16.30 – Sala Mare: Tiberiu Gabor-Bitere – “Eu i-am îngropat pe Hamneți, eu l-am îngropat pe Gahudius”, text și regie Laurențiu Budău, Teatrul Bacovia, Bacău;18.15 – Sala “Petru Valter: Alina Neagu – “Spovedania unei videochatiste”, text și regie Valentin Braniște, Teatrul de Kartier, Bacău; 20.30 – Sala Mare: Gheorghe Ifrim – “Gigel”, după Alexandru Popa, regia Vlad Zamfirescu, proiect independent, București.

Marţi, 17 aprilie: 11.00 – GIO PUB: Spectacol lectură după un text nominalizat la Concursul de Monodramă; 15.00 – Ateliere;16.30 – Sala Mare: Concurs – Alexandra Cheroiu – “Psihoză 4.48 A.M.”, după Sarah Kane, regia Cristian Grosu, proiect independent, Cluj;18.00 – Sala “Petru Valter”: Concurs – Sebastian Lupu – “Groparul”, după Mihaela Mihai, un spectacol de Sebastian Lupu, Teatrul Art Emotion, Oradea; 20.30 – Sala Mare: Marius Manole și Șerban Pavlu în “Demnitate”, text și regie Ignasi Vidal, Teatrul Avangardia, București.

Ivona Lucan: Teatrul Municipal „Bacovia” este…

Matei Bogdan: Un leagăn de muze dat nouă actorilor spre păstrare, pentru care ne sacrificăm cu profesionalism, spectacol de spectacol, personaj de personaj, servind publicul și comunitatea băcăuană, dar și comunitatea teatrală românească și nu numai.

Care a fost sau este cel mai îndrăgit/incomod rol din cariera ta actoricească?

Fiecare rol principal sau secundar reprezintă o parte din sufletul actorului, creația artistică și evoluția sa pe plan profesional. Cu fiecare spectacol important sau mai puțin important, îndrăgit sau criticat, actorul se dăruiește pe sine publicului care vine să îl vadă. Fiecare rol este un nou început, o nouă cunoaștere de sine, o nouă provocare și o cărămidă pe care o așezi la construcția unei personalități artistice teatrale care nu se va finaliza niciodată.

Teatrul Municipal „Bacovia” împlinește vârsta de 70 de ani, o cifră rotundă, plină. Un gând care îți trece prin cap când auzi acest lucru poate fi?

La împlinirea celor 70 de ani de activitate, urez Teatrului Municipal „Bacovia” să se bucure împreună cu publicul din comunitate de cât mai multe evenimente frumoase, care să-i aducă aprecieri pe plan național și internațional.

Ivona Lucan,
Secretar literar Teatrul Municipal „Bacovia”

PORNIND DE LA O SCRISOARE

E cunoscută formula de mai sus ca pretext gazetăresc pentru a dezvolta un subiect de interes declarat al cititorilor/ ascultătorilor/ telespectatorilor. De data aceasta scrisoarea primită este ea însăşi un discurs jurnalistic pe o temă de limbaj religios comun şi aparţine unui foarte cunoscut profesor de limba şi literatura rusă din Bacău, Valeriu Bogdăneţ. Am precizat aceasta pentru a sublinia credibilitatea explicaţiilor de natură filologică date de Domnia Sa, ştiut fiind că termenii bisericeşti sunt în bună parte de origine slavă. Aşadar, textul selectiv al scrisorii:

„[…] Viaţa ne oferă nenumărate clipe de bucurie, chiar de fericire, dar şi de tristeţe. Într-una din zile, am participat la o ceremonie funebră, la sfârşitul căreia am asistat la momentul pomenilor. Câţiva dintre cei de faţă, la primirea ofrandei, spuneam «Mulţumesc!», dar cei mai mulţi, cunoscători ai treburilor de acest fel, rosteau «Bogdaproste!» Ca nepot de preot, ştiam tipicul, dar din curiozitate profesională am întrebat persoana de lângă mine (necunoscută) ce înseamnă cuvântul rostit de ea. Mi-a răspuns că ar fi un termen bisericesc de mulţumire. Când am primit şi eu pachetul, am spus «Dumnezeu s-o ierte!» şi m-am ales cu priviri mirate. (Bunul Dumnezeu, care sunt convins că ştie fără translator şi limba românilor, cred că îmi va ierta greşeala.)

Ajuns acasă, am apelat imediat la Dicţionarul limbii române moderne, din 1958. Altul, din păcate, nu am. În dreptul cuvântului «bogdaproste» citesc: «Cuvânt prin care se mulţumeşte cuiva pentru un bun căpătat de pomană» (nu «drept/ ca pomană», cum aş fi crezut). Mă gândesc că noul DEX a adus explicaţii utile.

Amintesc că în limba rusă Bog înseamnă «Dumnezeu», da este în anumite împrejurări echivalentul lui «şi», iar prosti (cu accent pe ultima silabă) este «a ierta». În copilărie, când plecam de acasă spre biserică, spuneam în primul rând celor apropiaţi: «Iartă-mă!» sau, după caz, «Iertaţi-mă!» şi primeam următorul răspuns: «Eu te iert, dar Dumnezeu să te ierte!»” (cu accent pe cuvântul Dumnezeu, singurul care dă iertare)”. (Numele Bogdăneţ este un derivat de la Bogdan, care înseamnă „darul lui Dumnezeu”.)

CE SPUNE DEX-UL

Ediţia din 2016 se deosebeşte foarte puţin de DLRM (1958): „bogdaproste: 1. Cuvânt de mulţumire adresat celui care dă ceva de pomană. 2. Cuvânt prin care se exprimă uşurarea de a fi scăpat de o nenorocire, de o grijă etc.” Nici dicţionarele religioase nu se îndepărtează de DLRM. Cel din 1994 renunţă la prepoziţia „de”: „Cuvânt de mulţumire adresat celui care dă pomană”. Aproape de recunoştinţă este şi un sens mai puţin cunoscut: bogdaprostea este „stinghia care leagă picioarele mesei în partea de jos” (MDA).

ETIMOLOGIE ŞI SENSURI
La origine este un compus: bog da prosti (sau prostiti) din limba bulgară, prezent în „Mărgăritare”-le din 1746. Completăm MDA-ul cu un fragment din „Însemnarea diacului Dragomir pe Apostolul lui Preda Craiovescu” (1519, oct., 26, Craiova): Boga da prosti… „Dumnezeu să-l ierte [pe robul lui Dumnezeu cutare]” (G. Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi, E.E.R., 1974, pp. 320-321). Sensurile sunt sensibil diferite: „Domnul să-i ierte (pe morţii tăi)!” (Al. Ciorănescu); „Dumnezeu să(-ţi) ierte (păcatele)!” (NDULR) sau direct „Dumnezeu să-ţi ierte păcatele!” (DEXI). Părerea noastră este că ar trebui avută în vedere persoana pentru care se va face pomana şi nu cel ce dăruieşte. „Dumnezeu să-l/ să o ierte!”, formulă care poate circula în paralel cu „Bo(g)daproste!”, e echivalentă cu neutrul „Să fie primit!”

„Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi.” (Lc 24,46)

Timpul Pascal în care ne aflăm continuă să ne prezinte evenimentele ce s-au succedat după învierea lui Cristos din morți. După ce duminica trecută am fost invitați să îl descoperim pe Isus înviat prin prisma ucenicilor, care mergeau spre Emaus, în această duminică, evanghelistul Luca prezintă în prima parte a evangheliei mărturia pe care cei doi o dau ucenicilor despre întâlnirea lor cu Isus înviat, pe drumul spre Emaus.
În acest context, le apare din nou Cristos adresându-li-se: „Pace vouă!”
Acest salut este un îndemn pentru fiecare dintre noi de a trăi și a practica zilnic această pace a lui Isus. E dureros, astăzi, să vezi atâtea persoane care trăiesc în dușmănie, care nu își vorbesc de ani buni, care au uitat că nu poți avea aceea pace și liniște interioară, dacă ea nu izvorăște din Dumnezeu. Să fim așadar, oameni ai păcii!
Contrariați, tulburați, speriați de arătarea lui Cristos, ucenicii au impresia că văd un duh: „De ce v-ați tulburat și de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviți mâinile și picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiți-mă și vedeți: duhul nu are carne și oase cum mă vedeți pe mine că am! Și, spunând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele”.
De multe ori și noi, suntem asemenea acestor ucenici: suspicioși, tulburați, neîncrezători și fără perspective de viitor trăind astfel, o viață fără sens, fără Dumnezeu. Ceea trebuie să nu pierdem niciodată din vedere, e următorul lucru: Cristos Înviat este cel care dă sens vieții noastre. Doar el poate să înflăcăreze inima noastră de a face trecerea de la păcat la viață, de la minciună la adevăr, de la neîncredere la speranță.
În a doua parte a evangheliei, Isus le amintește ucenicilor, și ne amintește și nouă că, de învierea lui au dat mărturie Legea lui Moise, profeții, de lungul timpurilor și cartea Psalmilor. Un amănunt important, subliniat de evanghelist, îl constituie faptul că Isus le deschide și le luminează mintea pentru a înțelege acest adevăr al credinței. Să îl rugăm și noi pe Cristos să ne lumineze în fiecare zi din viața noastră pentru a umbla mereu în lumină, așa cum ne invită sfântul apostol Paul.
Să nu uităm niciodată faptul că suntem invitați să fim zilnic martori ai învierii și să trăim acest eveniment central al credinței creștine nu doar la nivel teoretic, ci practic!
Pr. Anton Galaţanu,
Parohia „Sfântul Anton de Padova” Faraoani