Răzvan Bibire

Acum câteva zile, pe un grup de Facebook, un tânăr a prezentat un link spre un text despre Dacia în vremea lui Burebista. Băiatul respectiv citise materialul -ce-i drept scris puțin în stil tabloid – și îl prezența drept o dovadă de manipulare prin fake-news. Adică, la naiba! Cum să fi avut noi niște strămoși care au întemeiat un regat întins din Munții Tatra până în Crimeea, cum să fi avut noi niște înaintași care au avut curajul și forța de a se amestecă în luptele interne ale Imperiului Roman?!

Așa ceva este imposibil, cu siguranță că este vorba de un fake news. Sau, cum comenta altul, cine mai știe dacă dacii chiar au existat?! Ăsta este rezultatul modului în care se învață istoria în România. După 1990 s-au schimbat și manualele și concepția didactică astfel încât nu se mai învață istorie cronologic, ci pe teme de poți să-l întâlnești în aceeași lecție și pe Ștefan cel Mare (cine o mai fi fiind și ăsta?!) și pe Carol I.

Nici nu e de mirare, așadar, că o foarte mare parte dintre cei născuți după 1990 au mari probleme în a-și explica anumite concepte și de a face analogii cu alte perioade istorice. Pentru că, apropo de daci, “generația facebook” îi știe ori ca fiind geniile antice care au săpat tunele energetice pe sub Bucegi, ori ca pe niște sălbatici care își făceau veacul prin zona, dă-i dracu’, niște nemernici.

O fi având sau nu România statut de colonie, după cum consideră unii, cert este că, pentru a stăpâni o națiune cu scopul de a-i controla resursele, un cuceritor are câteva lucruri importante de făcut: să-i distrugă capacitatea militară, să-i elimine liderii politici, să-i controleze fluxurile economice și să-i rescrie istoria. Fără Armată, o națiune nu se poate apară, fără lideri, nu se poate organiza iar fără economie, nu se poate dezvolta.

În schimb, o națiune poate supraviețui dacă are istoria. De aceea ni se rescrie trecutul. Pentru că un popor căruia i se inoculează rușinea de strămoși, este un popor fără puncte de reper. Devine un popor de sclavi. Foarte util ca forță de muncă și piață de desfacere, dar, în același timp, incapabil să se revolte.