Dacă acum doi ani județul Bacău trecea printr-un mic boom al stabilirilor de străini pe teritoriul său, 2024 confirmă că vârful a fost, de fapt, un vârf trecător. Anul trecut, doar 743 de imigranți și-au stabilit domiciliul definitiv în județ — cu aproape 20% mai puțini decât în 2023 (932) și cu peste 40% sub nivelul din 2022, când Bacăul înregistra 1.250 de noi rezidenți veniți din afara țării. Anuarul Statistic al județului Bacău 2026 confirmă, cifră cu cifră, o curbă în cădere liberă.
Nu e o particularitate locală. La nivel național, fenomenul se contractă în ritm similar: de la 54.839 de imigranți definitivi în 2022, la 29.830 în 2023, apoi 28.431 în 2024. Regiunea Nord-Est urmează același traseu — de la 28.446 de persoane în 2022 la doar 13.762 în 2024. Bacăul, altfel spus, nu face excepție, ci doar ilustrează la scară mai mică o tendință care traversează toată țara.
Municipiul, magnet cu jumătate de putere
În interiorul județului, geografia atractivității rămâne previzibilă, dar concentrată. Municipiul Bacău adună singur 231 dintre cei 743 de imigranți — practic o treime din total. Onești vine al doilea, cu 108. Împreună, cele două municipii strâng aproape 46% din totalul imigranților județului, ceea ce spune ceva simplu: cine vine din străinătate caută, în primul rând, oraș — infrastructură, locuri de muncă, servicii, nu liniște rurală.
Restul urbanului se împarte modest: Târgu Ocna (23), Comănești (19), Slănic Moldova (14), Moinești (13), Buhuși (12), Dărmănești (7) — cifre care confirmă, mai degrabă, marginalitatea acestor orașe mici în competiția pentru noii veniți.
Satul care sparte tiparul
Dar cea mai interesantă poveste din spatele cifrelor nu vine dintr-un oraș, ci dintr-o comună: Livezi. Cu 29 de imigranți stabiliți în 2024, Livezi depășește nu unul, ci cinci orașe din județ — Comănești, Slănic Moldova, Moinești, Buhuși, Dărmănești. Un sat care bate orașe la capitolul imigrație definitivă e o anomalie statistică prea mare ca să fie întâmplătoare.
Explicația probabilă țese laolaltă câțiva factori: proximitatea de municipiul Bacău, prețurile mult mai scăzute ale locuințelor față de oraș și, cel mai probabil, întoarcerea unor familii de români din diasporă — oameni care, statistic, apar în aceste cifre drept „imigranți”, deși povestea lor e, de fapt, una de reîntoarcere acasă.
În spatele lui Livezi se înșiră un clasament rural discret, dar consistent: Mărgineni (12), Hemeiuș (11), Măgirești (10), Filipești și Oituz (câte 9), Negri, Palanca, Poduri, Căiuți (câte 8), și un grup de comune cu câte 6 — Traian, Helegiu, Răcăciuni, Săucești. Multe dintre ele au un lucru în comun: fie sunt lipite de municipiul Bacău, fie au comunități tradiționale de plecare la muncă în străinătate, ceea ce face din întoarcere un fenomen aproape natural.
O concluzie fără dramatism
Nu e o poveste de declin dramatic, ci una de normalizare. Vârful din 2022 pare să fi fost, retrospectiv, un fenomen conjunctural — poate legat de valul refugiaților sau de o conjunctură economică favorabilă — iar 2024 marchează revenirea la un flux mai firesc, mai lent, concentrat aproape exclusiv în jurul singurului centru urban cu adevărat atractiv al județului: municipiul Bacău. Restul e periferie — cu o excepție notabilă, care merită urmărită și în anii următori.
