duminică, 28 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2472

Alecsandrieni remarcați de NASA

    Sebastian Pintilie si Teodor Ursu in ziua trimiterii proiectului

    Concursul NASA Ames Space Settlement a reprezentat o adevărată provocare pentru elevii clasei a X-a E Sebastian Romeo Pintilie și Teodor Ursu, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, coordonați de prof. Anișoara Nechifor.

    Competiția interdisciplinară a avut drept obiectiv proiectarea și descrierea unei colonii spațiale locuibile, îmbinând cunoștințe de astrofizică, inginerie, chimie, biologie etc. Volumul complex de muncă și timpul limitat nu i-au împiedicat însă pe cei doi să obțină o mențiune din 10.000 de concurenți din întreaga lume, 2.500 de proiecte, împărțite pe categorii de vârstă și de mărime a echipei. De remarcat faptul că această participare constituie prima de acest fel pentru județul Bacău și mai ales la asemenea nivel de complexitate.
    Chiar dacă e doar în clasa a X-a, Sebastian Pintilie este deja un obișnuit al olimpiadelor naționale de Biologie și Științele Pământului.

    – Ce te-a determinat să participi la concursul organizat de NASA?
    – Principalul imbold a fost pasiunea mea pentru spațiu, tehnologie și fizică. De asemenea, am fost atras de originalitatea și noutatea concursului.

    – Prezintă-ne, pe scurt, ideea proiectului vostru!
    – Conceptul nostru constă într-o stație spațială plutitoare în atmosfera lui Venus, care ar putea găzdui 192 de persoane, printre care rezidenți permanenți și turiști, pe o perioadă de timp nedefinită. Probabil că amplasarea originală ne-a pus proiectul în evidență. Este o idee relativ nouă și, din ce am văzut noi, rar tratată în cadrul acestui concurs. Scopul principal al stației este de cercetare, poziția facilitând studierea solului și a atmosferei. În final, proiectul a avut 127 de pagini, însumând o muncă de aproape 3 luni.

    – Ce v-a provocat cel mai mult în cercetarea pentru acest concurs?
    – Din cauza amplasării stației spațiale, a trebuit să rezolvăm multe probleme și să gândim peste ordinar, deoarece condițiile în atmosfera lui Venus sunt mai rele (dar, în alte feluri, mai bune) decât cele din vid. Am petrecut luna octombrie schițând, pe zeci de foi, structura (pe care am schimbat-o de multe ori), dimensiunile, capacitatea și modul în care putem menține viața într-o colonie adaptată la niște circumstanțe absolut extraordinare.
    Scrierea eseului în sine a început în noiembrie și a fost finalizată în mare parte în decembrie, ultimele detalii fiind adăugate în ianuarie. Rezultatul a fost un proiect de 40.269 de cuvinte, cu peste 5 zile continue de redactare.

    – Cum ai descrie colaborarea cu profesorul coordonator?
    – Doamna profesoară Anișoara Nechifor a fost principalul nostru sprijin, fiindu-ne alături la editare și trimitere, rămânând munca noastră în partea propriu-zisă de creare. Totodată, am fost încurajați de mai mulți profesori din liceu.

    – Dorești să participi și anul viitor la acest concurs? De ce?
    – Cu siguranță. Voi participa însă singur, deoarece coechipierul meu, Teodor Ursu, a emigrat împreună cu familia sa. Îmi place mult concursul și am deja o idee despre care abia aștept să scriu. Conform calculelor mele, anul viitor vor fi aproape de două ori mai multe proiecte competitoare, deci concurență mai strânsă – dar cine mă cunoaște știe că asta îmi și doresc.

    Având în vedere rezultatele sale școlare și extrașcolare despre care cu siguranță vom mai auzi în viitorul apropiat, precum și tenacitatea cu care abordează orice provocare științifică, ne încumetăm să credem că Sebastian Pintilie va avea succes în urmarea unei cariere de medic chirurg cardio-toracic, așa cum își dorește.

    Anișoara Nechifor, profesor de fizică și coordonatorul celor doi elevi: „În cele aproape 3 luni în care au lucrat la acest proiect, a fost un volum de muncă de documentare imens pentru cei doi elevi. După ce au analizat cu mare atenție condițiile impuse de concurs, primul pas important a constat în ideea proiectului, aspectul inedit fiind amplasarea coloniei spațiale în atmosfera planetei Venus. Periodic, îmi trimiteau capitolele lucrate, totul în limba engleză, bineînțeles, iar eu citeam și verificam, inclusiv calculele realizate de aceștia.”

    Mateea Țacu (clasa a XI-a C)

    Capodopera lui Mahler

    La Sala Ateneu, în această seară se cântă o capodoperă, Simfonia a V-a de Gustav Mahler, lucrare compusă în anii 1901-1902, când George Enescu compunea Rapsodiile. Simfonia va fi interpretată de orchestra băcăuană, dirijată de Leonardo Quadrini, muzician eclectic, care a susţinut peste 2000 de concerte în calitate de dirijor, pianist, organist şi clavecinist.

    Deşi este specializat pe repertoriul de operă, Quadrini s-a oprit la Simfonia în do diez minor a lui Mahler, cu acea emoţionantă parte a sa, Adagietto, muzică ce a devenit celebră atât prin temele preluate din liedurile Cântecele copiilor morţi şi ca fundal sonor al filmului Moarte la Veneţia, în regia lui Luchino Visconti.

    De altminteri, Thomas Mann nota: „Gustav Mahler este omul care, după câte cred eu, întruchipează voinţa artistică cea mai serioasă şi mai sfântă a timpului nostru”. Când începea studiul pianului, Mahler a fost întrebat ce vrea să fie, când o să crească. El a răspuns, „martir”! Serios şi instransigent a rămas toată viaţa. A fost director al Operei din Viena, dirijor principal al Orchestrei filarmonice din Viena, dirijor şi director la Metropolitan Opera, în New York.

    Din lieduri şi simfonii, adesea răzbate tragicul, o viziune quasi pesimistă. Fervent admirator al lui Dostoievski, Mahler îl cita adesea: „Cum pot fi eu fericit, când, undeva, pe lume, mai există cineva care suferă”?

    La Colegiul Naţional de Artă “George Apostu” se desfăşoară în această săptămână ediţia a XX-a a Concursului Naţional “Primăvara Artelor”, unde sunt prezenţi concurenţi din întreaga ţară. Motiv de a rememora ediţiile anterioare – care au consacrat numele multor tineri interpreţi – când preşedinte de juriu era regretatul compozitor Liviu Dănceanu.

    Ozana Kalmuski Zarea

    Istorie și istorii, la „Alecsandri”

      Anul Centenarului Marii Uniri aduce un nou proiect special la CNVA Bacău: „Istorie și Istorii”. Sâmbătă, 21 aprilie, colegiul a fost gazda unui eveniment inedit, o expoziție de artefacte din Primul Război Mondial, descoperite în zona Oituzului. Manifestarea a fost coordonată de profesoarele Ramona Jitaru și Ramona Mocanu.

      Începutul activității a fost marcat de „lecția” de istorie a prof. dr. Viorel Cruceanu, care a introdus auditoriul în atmosfera Primului Război Mondial, în care România a jucat un rol important pe harta marilor imperii ale vremii. Atunci, după momentul în care armata română a luptat eroic, în anul 1917, pe fronturile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, deviza „Pe aici nu se trece!” a intrat în conștiința românilor.

      Numeroșii participanți au putut admira o colecție consistentă de artefacte, care a adus mai aproape viața ostașilor de pe câmpurile de luptă ale Marelui Război.

      Asociația „Prospectorii Istoriei”, înființată în anul 2017 și reprezentată prin Florin Boșoteanu, alături de Răzvan Boșoteanu, Ciprian Racoș, Alin Stoica și Sorin Mare, le-a împărtășit vizitatorilor o parte din povestea găsirii obiectelor și ceea ce înseamnă pasiunea de arheolog (amator). Pentru acești oameni uimitori, pasiunea pentru istorie a devenit, în timp, un mod de viață.

      Alături de organizatori a fost și ISU „Maior C-tin Ene” al județului Bacău. Doi membri ai echipei pirotehnice, plutonierul ajutant-șef Dorel Veliche și plutonierul major Florin Pătru, au explicat cum se intervine în ajutorul prospectorilor și care sunt măsurile de siguranță pe care sunt obligați să le respecte. De asemenea, au amintit că teritoriul Bacăului este împânzit de muniție rămasă neexplodată, care reprezintă un real pericol.

      Eleva Ștefania Micu i-a emoționat pe cei prezenți prin interpretarea câtorva versuri despre război, semnate de Camil Petrescu, reușind să transmită un crâmpei din încrâncenarea frontului.

      Alături de atracția principală, care a fost expoziția de obiecte de pe front, a fost prezentată și imaginea războiului surprinsă în literatura română. Unele dintre cele mai reprezentative romane care tratează subiectul Marelui Război au fost ilustrate de eleva Ștefana Arbănaș într-o serie de picturi ce înglobează șocul și ororile trăite de soldați, dar și frântura de speranță care este mai puternică decât orice frică.

      Theodora Ladaru (clasa a X-a G)

      Îndrăzniți, dar nu cereți!

      Aproape de fiecare dată, bursele locurilor de muncă sunt urmate de declarații și analize. Și tot de fiecare dată îi auzim pe angajatori afirmând că tinerii veniți în căutarea unui job au pretenții foarte mari. Patronii, în cazul firmelor mici, sau inspectorii de resurse umane, în cazul companiilor, se plâng că prima întrebare a proaspeților absolvenți se referă la salariu. Eu nu văd nimic anormal în această abordare.

      Dimpotrivă, sunt mai pragmatici decât eram noi la vârsta lor. Și au șansa de a alege. Persoanele care caută un loc de muncă nu o fac din plictiseală, ci pentru că au nevoie de bani. Angajatorii își doresc să găsească tineri ingineri sau economiști care să aibă experiență, cunoștințe IT, permis de conducere, să vorbească bine una-două limbi străine și să fie flexibili, adică liberi la orice oră și dispuși să îndeplinească și sarcini de șofer, translator, manipulant etc. Toate aceste activități fiind remunerate cu salariul minim pe economie sau foarte puțin mai mare.

      Poate, un tânăr, din cei 2.000 de lei primiți, să-și plătească chiria, abonamentul la metrou, hrana, îmbrăcămintea, facturile la apă, internet, electricitate și gaze? Căci nu toți locuiesc cu părinții în capitala țării sau a județului. Cred că reproșurile adresate de angajatori tinerei generații sunt nedrepte.

      Lucrurile se schimbă când vorbim despre situația celor care se îndreaptă spre sectorul bugetar, unde un debutant poate câștiga 4.000-5.000 de lei pe lună. Asta nu înseamnă că „la stat” lucrurile merg perfect. A rămas valabilă expresia „doi cu sapa, trei cu mapa”, dar și modul de recompensare: angajații care dau cu sapa au salarii mult mai mici decât cei care strigă hei-rup.

      Norocoșii cu mapa – nepoți, veri, gineri etc. – sunt însă mai puțin numeroși decât ceilalți, care trebuie să dobândească experiență și notorietate pentru a primi un salariu decent. E corect, atunci, să-i acuzăm pe „tinerii de azi” că nu au curajul să cumpere o casă, să-și întemeieze o familie, să aducă pe lume copii?

      „Rândunici printre lozinci”, de Tudor Gheorghe

        De-a lungul timpului, maestrul Tudor Gheorghe a încântat mereu publicul bacăuan. De fiecare dată când a avut o producție nouă, Bacăul a figurat pe harta concertelor sale. Fie că a fost „Stagiunea Permanentelor Frumuseți”, la Sala Ateneu în 2009, „Pelerini în țara nimănui”, la Casa de Cultură în octombrie 2013, sau alte și alte spectacole, de fiecare dată băcăuanii l-au întâmpinat cu căldură pe artist, savurând la maxim prestațiile sale.

        Iar Tudor Gheorghe a împărtășit cu ei toate trăirile sale prin muzică și poezie. De această dată, maestrul Tudor Gheorghe ne-a adus „Rândunici printre lozinci”.

        Nostalgia a cuprins sala Teatrului de Vară „Radu Beligan” miercuri seară (25 aprilie), atunci când inegalabilul Tudor Gheorghe a oferit publicului băcăuan un specacol de excepție.

        „Rândunici printre lozinci” a readus în sufletul băcăuanilor aroma anilor ’60-’70 prin frumusețea poeziei cântate și recitate, un spectacol care a trezit multe amintiri în rândul celor care au trăit acele vremuri, iar cei tineri au făcut cunoștință, practic, cu o nouă filă de istorie. Cu o prestație excepțională, Tudor Gheorghe, susținut de orchestra Concertino din Chișinău dirijată de Marius Hristescu, a reușit să ofere băcăuanilor prezenți la spectacol o seară de neuitat. O seară în care, prin puterea muzicii și a versurilor, artiștii i-au purtat pe iubitorii de muzică bună într-o altă lume.

        Printre piesele interpretate s-au numărat și celebrele „Două rândunici” sau „Tu ești primăvara mea”, ce au creat un tablou de primăvară, bine ticluit cu versuri alese. Între toate aceste momente, maestrul nu a făcut rabat de la glumele care au fost gustate de publicul băcăuan, ce s-a dovedit a fi unul fin și cunoscător.

        La final, spectatorii au aplaudat îndelungat și au primit asigurări de la maestrul Tudor Gheorghe că va reveni de fiecare dată când va avea ocazia în Bacău pentru acest public „cald și minunat”.

        Vraciu zboară, Ciucul se împiedică

        La patru zile după căderea în gol de la Miercurea-Ciuc, Aerostar zboară din nou: 2-0 cu Olimpic Cetate Râșnov. Și își regăsește pe de-a-ntregul zâmbetul: principala sa contracandidată, Csikszereda Miercurea-Ciuc s-a împiedicat miercuri la Hărman. Gazdele de la AFC au condus cu 2-1 până în min. 90+4, ciucanii au egalat la ultima fază, însă rezultatul final, 2-2, face oricum cu ochiul „aviatorilor”, care s-au distanțat la cinci puncte de Csikszereda.

        Sigur, lupta pentru promovare continuă să rămână deschisă, mai ales că Oțelul își continuă și ea cursa după victoria cu 5-1 de marți, împotriva Romanului, dar Aerostarul este cotată din nou cu prima șansă. Echipa lui Cristi Popovici a fost nevoită să trudească pentru victoria de miercuri, din epilogul etapei a 24-a, contra Râșnovului. Cetate s-a baricadat în propria jumatate de teren, însă ocaziile lui Hurdubei din min. 18 și 36 au anunțat golul lui Vraciu, care a căzut cu cinci minute înaintea primei părți, atunci când golgheterul Aerostarului a trimis cu capul în plasă balonul centrat din corner de Fl. Istrate.

        În debutul părții secunde, Vraciu și-a continuat tirul la poarta lui Mihok și, după două ratări, a găsit golul de 2-0 în min. 71, la capătul unei splendide acțiuni personale. Aerostar câștigă și își securizează poziția de lideră a Seriei I, însă nu trebuie să-și lase garda jos. Sâmbătă, o așteaptă un nou meci dificil. De data aceasta pe terenul Lieștiului. Asta în timp ce la Miercurea-Ciuc este programat derby-ul Csikszereda- Oțelul. Lupta continuă! La fel și emoțiile.

        Aerostar: Potcoavă- B. Ardei, Masella, Mihăeș, Mihălăchioae- Roșca (’78 R. Istrate), Chirilă, Fl. Istrate (’90 Ichim), Căinari (’83 Sahru)- Vraciu, Hurdubei (’66 A. Pavel).

        Rezultatele complete ale etapei a 24-a: Bucovina Rădăuți- CSM Pașcani 3-1, AFC Odorheiu-Secuiesc- KSE Târgu-Secuiesc 1-1, SC Oțelul Galați- CSM Roman 5-1, AFC Hărman- Csikszereda Miercurea-Ciuc 2-2, Aerostar Bacău- Olimpic Cetate Râșnov 2-0. Metalosport Galați- Sănătatea Darabani 0-3 la masa verde, gazdele fiind excluse din campionat, CSM Focșani 2007- Avântul Valea Mărului 3-0 la masa verde, oaspeții fiind retrași din campionat. Sporting Liești a stat.

        Clasamentul Seriei I

        1. Aerostar Bacău 23 17 4 2 65-16 55p.
        2. SC Oțelul Galați 23 15 7 1 49-12 52p.
        3. Csikszereda 22 15 5 2 54-22 50p.
        4. Sporting Liești 22 12 4 6 42-20 40p.
        5. AFC Hărman 23 11 4 8 41-21 37p.
        6. CSM Roman 22 11 4 7 47-33 37p.
        7. Cetate Râșnov 22 10 6 6 35-21 36p.
        8. CSM Focșani 23 9 8 6 42-25 35p.
        9. Bucov. Rădăuți 22 10 4 8 29-20 34p.
        10. KSE T. Secuiesc 22 7 6 9 51-39 27p.
        11. AFC Odorhei 23 8 2 13 35-42 26p.
        12. Sănăt. Darabani 22 7 4 11 34-42 25p.
        13. CSM Pașcani 22 4 1 17 22-57 13p.
        14. Av. V. Mărului 22 2 1 19 26-64 7p.
        14. Metalosport Gl. 23 0 0 23 2-142 -12p.

        Programul etapei viitoare

        Vineri, 27 aprilie, ora 17.00: CSM Roman- AFC Odorheiu-Secuiesc, CSM Pașcani- Sănătatea Darabani.
        Sâmbătă, 28 aprilie, ora 17.00: Sporting Liești- Aerostar Bacău, Olimpic Cetate Râșnov- AFC Hărman, Csikszereda Miercurea-Ciuc- SC Oțelul Galați, KSE Târgu-Secuiesc- CSM Focșani 2007.
        Avântul Valea Mărului- Bucovina Rădăuți 0-3 la masa verde.

        Nesimțire «made in Bacău»

          Vineri şi sâmbătă peste 350 de copii, părinți şi voluntari au făcut curat în zona din coada Lacului Bacău şi în pădurea de la Şerbăneşti.

          A venit weekendul şi a ieşit lumea la iarbă verde într-un loc frumos şi curat. S-au simțit bine, s-au distrat şi au plecat.

          Nesimțirea e mare şi din păcate ne-am obişnuit să trăim înconjurați de melteni.

          „Dar nu putem să ne obişnuim cu lipsa de activitate a Gărzii de Mediu şi Poliției Locale – autorități care au prea puține sancțiuni aplicate pe abandonarea deşeurilor. Aceste sancțiuni nu trebuie date o dată pe lună, de ochii lumii. Doar sancțiuni zilnice pentru cel mai mic gest, autosesizarea polițiştilor locali şi a comisarilor gărzii de fiecare dată când văd o astfel de situație, oriunde s-ar afla, poate conduce la “educarea forțată” a acestor primitivi”, se arată într-o postare pe FB a Centrului Regional de Ecologie Bacău.

          „Fără sprijin pentru puținele organizații de mediu din Bacău şi preocupare reală din partea autoritătilor ne rămâne doar să facem mereu curat”, mai spun ecologiștii băcăuani.

          Primarul Necula contraatacă în privința Parcului Cancicov

            Primarul Bacăului a susținut, miercuri, o conferință de presă, în care a dorit să explice viziunea administrației asupra schimbărilor propuse a avea loc în Parcul Cancicov.

            Primarul Necula a dorit să precizeze din capul locului că toate interpretările apărute în spațiul public referitoare la acest subiect sunt doar interpretări politicianiste din partea unora care „s-au transformat în pompieri pe Facebook, care se apucă să pornească un incendiu doar pentru a avea ocazia să-l stingă”.

            Edilul face referire la diversele campanii demarate pe rețelele sociale pentru „salvarea” Parcului Cancicov după ce administrația a anunțat intenția de a amplasa 26 de chioșcuri pe aleile acestuia.

            Doar 0,5% din suprafața parcului va fi afectată

            Primarul spune că legea dă voie administrațiilor să ocupe cu construcții până la 10 la sută din suprafața parcului, însă actualul proiect nu vizează decât 0,5% „Trebuie să punem ordine în primul rând din punct de vedere juridic cu ceea ce se întâmplă acum în parc”, a spus Necula care a precizat că actualele chioșcuri amplasate nu au o situație legală foarte clară, proprietarii lor venind în fiecare an să ceară autorizații de amplasament de la municipalitate.

            Primarul Cosmin Necula le-a arătat ziariștilor ce se dorește să se facă în Parcul Cancicov

            „Toate aceste chioșcuri trebuie să fie standardizate, se va face licitație iar cine va câstiga își va desfășura activitatea timp de cinci ani fără să fie deranjat”, a spus primarul Bacăului.

            „Vrem să sistematizăm zona”

            După cum a mai scris Deșteptarea, schimbările urmăresc și transformarea locului în care se află mașinuțele electrice și celelalte „tiribombe” într-un spațiu de joacă gratuit pentru copii, un „Orășel al copiilor”, mașinuțele fiind mutate în alt loc.

            De asemenea, municipalitatea dorește să pună în valoare și alte zone ale parcului; de aceea va amenaja un „Parc Aventura”, în zona Fântânii celor Trei Gratii, unde cine va dori, va putea să facă skating, rolling și așa mai departe. „Nu vrem să sufocăm parcul, dar vrem să facem o sistematizare iar agenții economici care realizează activități în parc să fie în legalitate”, a mai spus Cosmin Necula. Implementarea acestui proiect nu va implica tăierea nici unui copac.

            Prin zonificarea propusă se încearcă popularea întregului parc deoarece aleea principală este sufocată de chioșcuri, corturi pentru jucării. S-a dorit, din acest motiv, crearea unui pol de atracție lângă Fântână Trei Fete, pentru a decongestiona traficul și a muta interesul de pe aleea principală a parcului spre alte zone.
            Diana Marin, arhitect-șef al municipiului Bacău

            Ce se va face:

            – Un părculeț al copiilor, în zona în care el se află deja. Vor fi două spații de joacă, pe categorii de vârstă, ambele prezentând costuri zero pentru utilizatori. Utilajele de agrement contra-cost vor fi transferate într-un spațiu neutilizat până în prezent, și odată cu ele și cea mai mare parte a poluării fonice. Părinții vor avea șansa de a alege un loc de joacă pentru copil, fără presiunea generată de tentațiile echipamentelor contra-cost.

            – Relocarea zonei de agrement către marginea parcului, degajând astfel zona centrală. Întreg ansamblul de divertisment contra cost va fi mutat în zona din proximitatea fântânii Trei fete („Cariatide”), aici urmând a fi amplasate utilajele de agrement existente în parc (tiribombe/mașinuțe), module pentru închirieri biciclete/carturi și tirolienele.

            – Amenajarea unui parc tematic Aventura pentru adolescenți (stație baschet, echipament Calisthenics, tiroliană, traseu leagăne, stație pedalare, etc.)

            – Intrarea în legalitate în ceea ce privește organizarea și derularea activităților de agrement/comerț, astfel încât acesta să se facă în mod civilizat, cu respectarea unor norme minime de estetică și curățenie

            – Reamenajarea peisagistică a unor zone, inclusiv cosmetizarea parcului în așa fel încât el să fie ce a fost dintotdeauna, „Inima verde” a Bacăului.

            Caracterului funcțional al intervențiilor i se va adăuga cel estetic, cel puțin din perspectiva uniformizării construcțiilor din punctul de vedere al culorilor și materialelor utilizate.

            S-a stins din viață părintele Arhimandrit Epifanie

              Arhimandrit Epifanie

              O veste cutremurătoare a pornit de pe înălțimile Măgurei întristând cu durere iubitorii credinței creștine: în dimineața zilei de 25 aprilie Arhimandritul Epifanie Bulancea, starețul Mănăstirii Măgura Ocnei ”s-a mutat la cer”! Născut la 30 octombrie 1929 într-o familie numeroasă – cu 12 copii- în Corodul Galațiului (o așezare unde se află un sit arheologic din perioada daco – romană), el a urmat școala primară și gimnazială în comuna natală. Atras din tinerețe de viața monahală, la vârsta de 21 de ani îl întâlnim la Mănăstirea Bogdana (din apropierea Oneștiului), loc sfânt unde este călugărit în 1951 cu numele Epifanie. Timp de 35 de ani va lucra (din 1955) la Episcopia Romanului, fiind hirotonosit preot.

              Epifanie urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și Facultatea de Teologie din București, pe care o absolvă în anul 1968. În vremurile grele de restriște a comunismului,
              între 1982 – 1984 a participat la restaurarea bisericii de lemn din Pralea (comuna Căiuți), care se află la doar 500 de metri, fiind ”ferită” privirii de culmea unui deal, de cabana de vânătoare la care venea Nicolae Ceaușescu. În anul 1986 a fost numit stareț al Schitului Durău, unde timp de mai mulți ani a desfășurat o activitate duhovnicească deosebită, sub culmile Ceahlăului.

              Aici părintele Epifanie a fost vizitat în anul 1990 de către o delegație din Târgu Ocna, preotul protopop Dumitru Ciubotaru propunându-i să reînființeze Mănăstirea Măgura Ocnei. Într-un loc încărcat de istorie, unde în timpul Primului Război Mondial s-au dat lupte crâncene, pe înălțimile Măgurii, în apropierea Monumentului Eroilor, aici a început, în august 1990 părintele Epifanie primele construcții ale ansamblului monahal. Acestea au fost ridicate pe locul unde s-a aflat o biserică, demolată în anii de început ai comunismului din România iar strălucirea Mănăstirii Măgura Ocnei străjuie azi frumusețea văii Trotușului – sfântul lăcaș fiind vizibil la zeci de kilometri depărtare.

              Părintele Arhimandrit Epifanie Bulancea a dăruit peste 40 de catapetesme și clopote bisericilor și mănăstirilor din mai multe episcopii și a fost un duhovnic prețuit și iubit de către credincioși, ce nu au pregetat nici un efort pentru a urca la Mănăstirea Măgura Ocnei- una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Moldova. Prin străduința sa aceasta a devenit și un punct de atracție pentru credincioși și pentru pelerini, care s-au bucurat mult și de privirea blajină și vorba blândă a părintelui Arhimandrit Epifanie. ”Parcă prea multe mi-a dat Dumnezeu și nu l-am mulțumit cât trebuie! Am mari satisfacții, în special Mănăstirea Măgura Ocnei– mărturisea Arhimandritul Epifanie, care timp de 28 de ani din înălțimile culmilor cu fagi ale Măgurii, a dăruit ”hrana duhovnicească” celor care poartă în suflet credința strămoșească.

              Trecerea în Împărăția Cerurilor a acestui duhovnic al Măgurei Ocnei a întristat preoții Protopopiatului Onești, ai Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, pe toți cei cărora le-a adus mângâierea credinței.

              Sicriul cu corpul neînsuflețit al părintelui Arhimandrit Epifanie a fost depus la Biserica „Înălțării Domnului” de pe Măgura Ocnei.

              Accident mortal la Poiana Sărată

                FOTO: observator.tv

                Un tânăr de 20 de ani, din judeţul Suceava, şi-a pierdut viaţa într-un accident rutier produs în această dimineaţă, la ora 5.45, pe DN 11, în afara localităţii Poiana Sărată, din comuna Oituz.

                Aflat la volanul unei autoutilitare, acesta se deplasa pe direcţia Oneşti – Braşov, iar într-o curbă uşoară la dreapta, spun poliţiştii, ar fi pătruns pe sensul opus şi a intrat în coliziune frontală cu o altă autoutilitară, condusă de un bărbat de 39 de ani, din Oneşti. În urma impactului, cei doi şoferi au rămas încarceraţi, fiind solicitată intervenţia pompierilor cu descarcerarea.

                Echipajele de salvatori i-au scos dintre fiarele contorsionate, însă doar unul mai era viaţă, fiind transportat la spitalul din Oneşti în stare gravă şi a rămas internat în Secţia de Chirurgie. „Echipajele ajunse la faţa locului au găsit două victime încarcerate. Una conştientă, cealaltă decedată. Persoana rănită a fost predată echipajului de ambulanţă”, a declarat mr. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bacău.

                Poliţiştii de la Serviciul Rutier Bacău au făcut cercetări la faţa locului şi au deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă.

                Din cauza acestui accident, traficul pe DN 11 a fost întrerupt pentru câteva zeci de minute.

                Autovehiculele implicate în eveniment erau încărcate cu legume, respectiv colete.

                Liber în școli și instituțiile publice

                  O nouă minivacanță în unitățile de învățământ și în toate instituțiile publice.

                  La liberul de 1 mai (marți) s-a mai adăugat o zi în plus, cea de 30 aprilie (luni), după cum a decis Guvernul.

                  Așadar, va fi din nou liber, până miercuri, 3 mai, în tot ce înseamnă instituție de stat, timp de patru zile, de pe 28 aprilie (sâmbătă), până pe 1 mai inclusiv.

                  Se vor asigura în schimb turele de urgență în spitale, magazinele vor avea și acestea programe speciale, farmaciile, la fel.

                  Ziua de luni se va recupera însă ulterior, prin suplimentarea programului sau în zilele de sâmbătă, după cum va decide fiecare instituție în parte, inclusiv în școli.

                  Următoarele zile libere „de la stat” vor fi pe 28 mai (luni), a doua zi de Rusalii, și 1 iunie (vineri), de Ziua Copilului.

                  Nu există coincidențe

                  Răzvan Bibire

                  După 11 zile de proteste, premierul armean a demisionat. A făcut-o, însă, numai după ce protestatarilor li s-au alăturat și militarii, care au refuzat să asculte ordinele ministrului apărării de a rămâne neutri față de evenimentele politice. „O victorie a democrației”, consideră Opoziția și presa occidentală ceea ce s-a întâmplat în Armenia. Totuși premierul, oricât de contestat ar fi fost, câștigase niște alegeri, primise învestitura Parlamentului. O procedură democratică.

                  Democrație contra democrație? Când interesele o cer, desigur! Suntem majori și vaccinați, nu mai credem în povești cu Făt-Frumosul Opozant care se lupta cu Zmeul – președinte sau premier corupt și-l învinge în aplauzele mulțimii ieșite la protest. Mai ales când Armenia are o relație tradițională cu Rusia.

                  Peste granița de Vest, în Ungaria, se încearcă aceeași manevră. După ce Viktor Orban a câștigat alegerile cu un scor zdrobitor, victoria sa este contestată de protestatarii convocați cu ajutorul rețelelor sociale.

                  Scenariul este același ca la Kiev sau ca la București: proiecții pe clădiri, steaguri gigantice, telefoane cu ecranele aprinse ca să licareasca în mulțime și, cireașa de pe tort, contestarea celui care a câștigat alegerile. Motivele sunt diverse: au votat prostii care nu au știut ce votează, partidul care a câștigat e corupt în timp ce pierzatorii sunt curați ca lacrima, sistemul electoral este prost și trebuie refăcut…

                  Protestul este cât se poate de democratic. Dar și alegerile sunt la fel de democratice. Ne place sau nu ne place cine câștigă, în mod normal trebuie să acceptăm rezultatul votului.

                  Pentru că aceasta este esența democrației. Nu poate exista democrație fără alegeri libere și fără ca rezultatele acestor alegeri să fie acceptate de toți participanții la scrutin. În caz contrar, deja intrăm în altă formă de organizare politică.

                  Ce poate fi mai scump ca onoarea și sfânta libertate?

                  Sunt numite „erori judiciare” și chiar sunt cumplite erori, dacă nu cumva unele sunt acte cu bună știință, deliberate. E vorba de sentințele de condamnare la ani grei de detenție pentru oameni nevinovați, pentru care adevărul se întâmplă să iasă la iveală după șapte ani, după nouă ani, dar și după 23 sau chiar 45 de ani. Cumplit și pentru cei care se știu nevinovați, dar au fost condamnați și își caută ani în și dreptatea, fără să o găsească ușor.

                  Se întâmplă în toată lumea, dar și la noi. Cine nu a auzit de cazul celebru al lui Țundrea, considerat cel mai nedrept caz din istoria justiției în România, condamnat pe nedrept la 25 de ani pentru viol și omor și eliberat… condiționat după 12 ani. Un american a stat, însă, 45 de ani în închisoare, tot pentru omor, iar altul abia acum, recent, a văzut lumina zilei după 23 de ani de încarcerare. Nevinovați! Dar câți astfel de oameni or fi uitați prin închisori și nu-și mai pot dovedi nevinovăția niciodată?

                  Ziarul nostru aduce în atenția cititorilor tot un astfel de caz, din Podu Turcului, în care sentința judecătorilor a fost mult mai blândă – doar o amendă penală de 2.000 de lei pentru niște jandarmi care au intervenit salvator într-o altercație dintr-un bar, însă în final victima a devenit acuzator împotriva lor. Amenda nu a vizat o avere, cum se spune, dar jandarmii erau nevinovați și au încercat să dovedească aceasta tot prin tribunale, timp de nouă ani fără rezultat. Grea sau ușoară, sentința s-a dovedit tot eroare judiciară, iar dacă se termina bătaia din bar cu un deces, nici nu vreau să mă gândesc ce sentință se dădea. E drept, păgubiții cer, de regulă, daune morale de milioane de euro. Dar onoarea poate să rămână tot „nereperată”.

                  Se spune că nimic nu e mai scump ca lumina ochilor. Așa este! Dar și să fii lipsit de libertate, încarcerat pur și simplu sau apăsat de o condamnare oricât de ușoară, cum credeți că este? Întrebați bietele păsări închise în cuști sau pe boul care deși numai el trage la jug, tot el mănâncă bătaie.

                  Condamnat pe baza unor mărturii mincinoase, i se refuză despăgubirile

                    – un fost ofițer de jandarmi a descoperit după nouă ani de procese că, deși a fost dat afară pe baza unei sentințe nedrepte, nu are dreptul la despăgubiri

                    Iniţial, Tribunalul Bacău a obligat statul român să-i plătească băcăuanului despăgubiri morale de 10.000 euro. Prima instanţă a respins, însă, cererea privind daunele materiale („sumele cheltuite cu deplasarea la instanţe, onorariile de avocat, deplasarea martorilor, pierderea locului de muncă şi a gradului militar).

                    Vasile S. cerea despăgubiri de peste 1 milion de euro. Recent, Curtea de Apel Bacău a respins şi apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, dar şi pe cel al lui Vasile S.. A fost admis doar apelul formulat de statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a fost schimbată soluţia.

                    Practic, s-a apreciat că statul român nu are calitate procesuală în legătură cu cererea reprezentând drepturi salariale. Prin urmare, a fost respinsă această solicitare care viza drepturile salariale aferente perioadei 2008-2014, dar au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa civilă, respectiv despăgubirile dispuse de prima instanţă. Decizia poate fi atacată cu recurs.

                    9 ani de procese

                    Vasile S., din Podu Turcului, a reuşit să-şi dovedească nevinovăţia după 9 ani de procese. Bărbatul avea grad de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Bacău în momentul în care a fost acuzat de purtare abuzivă (în 2005), împreună cu un coleg, ambii trimişi în judecată, un an mai târziu, de către Parchetul Militar Iaşi.

                    Cei doi au intervenit într-o altercaţie, la discoteca din comuna Podu Turcului, unde un tânăr se pare că fusese bătut de patronul discotecii. Însă, tocmai băiatul pe care încercau să-l salveze a ajuns să facă plângere împotriva jandarmilor, acuzând că a fost bătut de aceştia. Procesul în care au fost judecaţi cei doi jandarmi nu a reuşit să facă lumină în acest caz, declaraţiile martorilor fiind contradictorii.

                    Cu toate acestea, cei acuzaţi au fost condamnaţi, în 2008, la Curtea Militară de Apel Bucureşti, la plata unei amenzi penale de câte 2.000 lei. Vasile S. a reclamat constant că a fost condamnat pe nedrept şi a început un lung şir de acţiuni în instanţă. A făcut plângere penală împotriva a patru martori pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, dar procurorii de la Parchetul Judecătoriei Iaşi nu l-au luat în seamă şi au dispus scoaterea de sub urmărirea penală.

                    Au urmat plângeri la prim-procurorul Parchetului, respinse de asemenea, apoi la Judecătoria Iaşi unde, în sfârşit, magistratul a dat atenţie acuzaţiilor sale. Plângerea lui s-a judecat aproape doi ani, iar în 2010, martorii mincinoşi, dar şi tânărul agresat în discotecă au fost condamnaţi, ceea ce dovedea că sentinţa de condamnare a jandarmilor a fost nedreaptă.

                    Lucrurile ar fi trebuit să fie simple şi achitarea să fie dispusă imediat. Însă, magistraţii au judecat cu măsuri diferite, iar procesul s-a întins pe încă patru ani!

                    În cererea de revizuire a condamnării a primit de trei ori achitări pe motiv că fapta nu există, dar deciziile erau ulterior anulate la instanţele superioare. În cadrul celui de-al treilea recurs formulat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, a treia sentinţă de achitare a fost menţinută şi s-a dispus respingerea recursului.

                    Mai precis, pe 8 mai 2014, a rămas definitivă hotărârea de achitare. Pentru toate aceste abuzuri, bărbatul a făcut plângere la CEDO, dar a deschis şi o acţiune la Tribunalul Bacău, împotriva statului român, prin care a cerut daune morale de 1.080.000 euro şi daune materiale de 50.000 lei, ca urmare a pierderii locului de muncă şi a gradului militar.

                    Vultureni: Lovit cu toporul pentru o bucată de păşune

                      Poliţiştii au făcut cercetări la faţa locului sub coordonarea procurorului de caz

                      procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău au preluat ancheta şi fac cercetări pentru tentativă de omor

                      Doi bărbaţi, unul de 33 de ani şi altul de 38 de ani, din satul Ghilăveşti, comuna Vultureni, au ajuns la camera de gardă a Spitalului Judeţean Bacău plini de sânge şi cu mai multe traumatisme, după ce s-ar fi bătut de la o bucată de păşune. Altercaţia a avut loc pe drumul de lângă terenul pentru care aceştia s-ar fi certat în ultima perioadă.

                      „I-a dat cu muchia de la secure în cap şi l-a ameţit. Eu am încercat să-i despart, am văzut că nu vor şi am plecat să păzesc animalele. Mai erau încă doi oameni de aici din sat, dar am zis să nu ne băgăm. Eu am două luni de când lucrez aici şi nu ştiu dacă s-au mai certat şi înainte”, spunea Benone Călin, martor.

                      În zadar ar fi încercat doi localnici să-i despartă „Au început să se certe şi au ajuns de s-au bătut. Noi n-am putut să intervenim că ei se ceartă de la o păşune şi s-au mai certat. Acum s-au bătut şi erau amândoi plini de sânge. A venit salvarea şi i-a luat”, povestea şi Florin Busuioc.

                      „Eu am dat păşunea asta la unul dintre ei. Aseară, când mă duceam acasă, celălalt era plin de sânge şi cu urechea mutilată”, spunea Viorel Boghianu. Cei doi au fost transportaţi la spitalul din Bacău pentru investigaţii şi îngrijiri medicale şi au rămas internaţi sub supravegherea medicilor.

                      „Pacienţii au ajuns la Unitatea de Primiri Urgenţe cu traumatisme rezultate în urma unor agresiuni. Unul dintre ei, în vârstă de 38 de ani, este internat în Secţia de Neurochirurgie cu traumatism cranio-facial şi traumatisme toracice şi fronto-parietale, iar celălalt de 33 de ani este internat pe ORL, pentru că are un traumatism cranio-facial şi un traumatism auricular.

                      Momentan, starea lor este stabilă”, a declarat Mirela Romaneţ, purtător de cuvânt la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău. Cazul a ajuns în atenţia procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care fac cercetări pentru infracţiunea de tentativă de omor, urmând ca după audierea celor implicaţi să dispună măsuri legale.

                      Costuri mai mici pentru repararea fațadei blocului nr. 12 din centrul Bacăului

                        Autorizația de construcție eliberată de municipalitate „în regim de urgență” pentru demararea lucrărilor de reparații la fațada blocului nr. 12 de pe strada Nicolae Bălcescu a pus în mișcare un întreg sistem. Conducerea Asociației de proprietari nr. 93 „Central” are sprijinul municipalității în ceea ce privește autorizarea șantierului, iar acum caută un expert tehnic pentru a face evaluarea imobilului.

                        Vestea bună este că proprietarii nu trebuie să mai achite cei 5 euro/mp pătrat către Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național Bacău. Inițial s-a pus problema achitării unei taxe pentru autorizarea construcției, întrucât blocul nr. 12, aflat peste drum de magazinul Luceafărul se află într-o zonă de protecție a monumentelor istorice.

                        „Nu mai avem nevoie să plătim nimic la Direcția de Cultură! De la 20.000 de lei, nu plătim nimic la cultură pentru că legea a fost înțeleasă greșit de cei care m-au informat. Aceștia percep o taxă de 1 leu/mp pentru suprafața extinsă, dar noi nu avem astfel de spații. Sunt agenții economici de la parter, dar acolo nu se intervine”, declară Dumitru Pravăț, președintele Asociației de proprietari nr. 93 „Central”

                        Lucrările stagnează momentan pentru că reprezentanții asociației nu găsesc un expert tehnic care să facă evaluarea imobilului. Prețul final al cheltuielilor va fi făcut public după efectuarea expertizei tehnice.

                        Începe lupta pentru medalii

                        La trei ani distanță, CSȘ Bacău găzduiește din nou un turneu final de minivolei. Și dacă în 2015, titlul național a fost cucerit de elevele lui Dumitru Matanie, acum, în 2018, băieții pregătiți de Ionuț Vasluianu doresc să încheie și ei sezonul cu o medalie.

                        Turneul final, care reunește cele mai bune opt echipe masculine de minivolei ale țării, începe astăzi, în sala de sport a CN „Vasile Alecsandri”, o dată cu primele jocuri din grupe, și se va termina duminică, 29 aprilie, atunci când au loc finalele. Cele opt aspirante la medalii sunt împărțite în două serii.

                        Din Seria I fac parte CSM București, CSȘ „Mihai I” București, LPS Bistrița și CSȘ Botoșani. În Seria a II-a, alături de CSȘ Bacău le regăsim pe CSȘ Tulcea, CSȘ „Avram Iancu” Ștei și CSȘ LAPI Dej.

                        „Toate cele trei adversare ale noastre reprezintă tot atâtea necunoscute. Din acest punct de vedere, nu pot spune că am fost prea norocoși la tragerea la sorți, în cealaltă serie regăsindu-se echipe cu care am mai jucat și pe care le-am învins.

                        Oricum, abordăm turneul cu încredere și cu speranțe într-o medalie, mai ales că vom conta și pe sprijinul publicului”, a declarat Ionuț Vasluianu, care mizează pe următorul lot: Ștefan Văduva, George Petrache, Ștefan Țurcanu, Andrei Verbuță, Rareș Calistru, David Gheorghe, Mihai Manolache, Răzvan Năstasă, Vlad Șnel, Matei Sava, Andrei Mazilu și Ștefan Negulescu.

                        Băcăuanii debutează azi, la ora 16.00, ei urmând să susțină de la această oră și celelte două jocuri din grupă, programate joi și vineri.

                        Săptămână de foc

                        Săptămână importantă în lupta pentru promovare din Seria I a Ligii a III-a. Importantă, dacă nu chiar decisivă. Pentru toate cele trei pretendente la locul 1 ce duce în B: lidera Aerostar și urmăritoarele sale, Oțelul Galați și Csikszereda Miercurea-Ciuc. Învinsă sâmbătă, de Csikszereda, la Miercurea Ciuc, cu 3-0, Aerostar se pregătește de alte două jocuri foarte dificile. Primul are loc azi, pe teren propriu, în etapa a 24-a.

                        Adversar? Cetate Râșnov, echipă contra căreia „aviatorii” au obținut o remiză in extremis în turul campionatului și care a blocat-o în retur și pe Csikszereda. Al doilea test de foc al băcăuanilor e programat sâmbătă, în runda cu numărul 25, pe terenul Sportingului Liești. Ce-i drept, nici ciucanii de la Csikszereda nu au parte de relaș. Și nici Oțelul! După jocul din intermediară, de la Hărman, formația lui Ilyes va primi vizita Oțelului Galați, care va veni la Miercurea-Ciuc după dificilul meci de acasă, cu CSM Roman.

                        „Într-adevăr, e o săptămână încărcată, la finalul căreia am putea avea ceva mai multe răspunsuri referitor la bătălia pentru accederea în eșalonul secund. În ceea ce ne privește, sper să trecem cât mai rapid și cât mai bine peste șocul înfrângerii suferite la Miercurea-Ciuc și să câștigăm toate meciurile rămase până la finalul campionatului”, a declarat antrenorul Aerostarului, Cristi Popovici, care nu se confruntă cu probleme la nivel de lot.

                        Clasamentul Seriei I

                        1. Aerostar Bacău 22 16 4 2 65-16 52p.
                        2. Oțelul Galați 22 14 7 1 44-11 49p.
                        3. Csikszereda 21 15 4 2 52-20 49p.
                        4. Sporting Liești 22 12 4 6 42-20 40p.
                        5. CSM Roman 21 11 4 6 46-28 37p.
                        6. AFC Hărman 22 11 3 8 39-19 36p.
                        7. Cetate Râșnov 21 10 6 5 35-19 36p.
                        8. CSM Focșani 22 8 8 6 39-25 32p.
                        9. Bucov. Rădăuți 21 9 4 8 26-19 31p.
                        10. KSE T. Secuiesc 21 7 5 9 50-38 26p.
                        11. AFC Odorhei 22 8 1 13 34-41 25p.
                        12. Sănăt. Darabani 21 6 4 11 31-42 22p.
                        13. CSM Pașcani 21 4 1 16 21-54 13p.
                        14. Av. V. Mărului 21 2 1 18 26-61 7p.
                        15. Metalosport Gl. 22 0 0 22 2-139 -12p.

                        O carte care redescoperă „miracolul Oneștiului”

                        Ion Moraru, colegul nostru de breaslă, corespondent al ziarului Deșteptarea pentru Onești și Valea Trotușului, Ion Moraru –Cașin, așa cum își semnează cărțile publicate, a lansat, la finalul săptămânii trecute, a doua sa apariție editorială. Aceasta este volumul „Urmărirea din umbră” (Editura Sfera, Bârlad, 2017).

                        Evenimentul a avut loc la Biblioteca „Radu Rosetti”, din Onești, și i-a reunit alături de publicul interesat de cultură și literatură pe scriitorii Cornel Galben, Alexandru Dumitru și Dan Sandu și pe profesorii Adina Mitroiu, Constantin Comăneci, Ștefan Epure și Mihaela Vasilache.

                        Volumul cuprinde 23 de schițe, consemnări și prozopoeme, „fapte și felii de viață adevărată” – cum le numește autorul prefaței, Petruș Andrei. Poet dovedit de primul său volum, „Colecționarul de iluzii”, apărut la aceeași editură în anul 2014, Ion Moraru – Cașin este văzut de profesorul Aristotel Pilipăuțeanu în postfața noului volum drept un veritabil romantic care, publică acum „o serie de crochiuri care degajă duioșia stârnită într-un suflet generos de fapte diverse a căror latură, tragică sau cinică, autorul știe să o exploateze artistic”.

                        Sunt oneștean și recunosc în crochiurile lui Ion Moraru – Cașin multe trăsături ale orașului în care am crescut și revăd acolo întâmplări și oameni care îmi vor rămâne toată viața dragi. Alte aspecte mă surprind, însă, dovadă că autorul cărții este și el încă un atent observator al vieții într-un oraș al cărui „miracol” era descoperit, în 1962, chiar de George Călinescu.

                        Ce s-a construit și mai rezistă. „Groapa” cu săli de sport și adrenalină (III)

                        Prima cupă excavată la viitoarea sală de sport

                        Cu doamna Estera Leibu am început discuția privind construirea Sălii de Sport, cumva de la mijloc. În ideea de a afla cât mai multe despre aceea perioadă, de la profesioniștii implicați în proiectele care au schimbat radical fața Bacăului de altădată. Sala a fost proiectată de arhitectul Gheorghe Chira.

                        „Se întâmpla prin ’74 . Cel mai tare era atunci inginerul Gheorghe Jitaru. Am lucrat toate planurile mână în mână. Tipul ăsta era de o capacitate rară! A fost coleg de școală cu Nicolae Labiș, fiind de loc din Dolhasca. Și cu Arșinel se cunoștea bine. Era extrem de bun în meserie.

                        Se uita la planurile unei construcții aflată în stadiu de proiect și-ți spunea, cu aproximație, câte betoane intră, cât fier… Era proiectant principal la DSAPC (Direcția de Sistematizare, Arhitectură și Proiectare în Construcții) cum se numea pe atunci Institutul de Proiectare Județean Bacău.

                         

                        După terminarea Sălii de Sport știu că a fost trimis în Irak, doi ani de zile. Înainte de a pleca eu în Israel. Pe atunci mă chema Estera Macaru. În 1978, m-am căsătorit cu un coleg, Avram Leibu. El era inginer hidrotehnist. A proiectat instalațiile de la Bazinul de Înot. A venit pe lume și fetița, care astăzi este medic. Am plecat din țară, legal, în 1984.”

                        Estera, cum îi place simplu să i te adresezi, este băcăuancă. Nu e nicio problemă să-și spună vârsta „M-am născut pe 9 aprilie 1949. Am locuit pe Republicii 90. Erau case atunci. Clasele I-IV le-am făcut unde este grădinița acum, după biserica catolică. Școala generală, în Bazar, la Letea, și liceul, la Pătrășcanu, Vrănceanu astăzi. În 1969, la conducerea institutului era arhitectul Gheorghe Nistor. Am aflat că pleacă un grup de tineri să dea examen la Tg. Mureș. Mama mea a fost foarte severă, nu distracții, nu nimic. Căzusem cu brio la examenul la facultate. Am dat la franceză, la Iași.

                        Ca să nu pierd anul, învățam tehnică sanitară. I-am spus mamei despre această oportunitate. Mi-a dat voie să plec. Am aruncat cărțile de chimie, anatomie și am dat examen acolo. Am intrat la secția Rezistență în construcții. De aici au pornit toate. Am primit repartiție la Institutul de Proiectare din Bacău. Lucram în ateliere de câte 10 persoane. Ingineri, tehnicieni, desenatori. Încet, încet, fiind foarte ambițioasă și pentru că mi-a plăcut, am intrat în echipa de proiectare. Proiecte tip. Blocurile care se văd acum.”

                        Așa aflu că blocul în care locuiesc avea nr. 744, este cel mai nașpa din zonă ca și confort, dar stă bine la rezistență, fiind construit din diafragme de beton, acele panouri prefabricate. „Încet, încet, examene după examene, am avansat. Am ajuns în echipa condusă de marele Gheorghe Jitaru, devenind colaboratoarea lui.

                        Aveam deja lucrările mele. Mergeam pe șantier când se turnau betoanele. Era obligat constructorul să cheme, nu pe mine, pe toți proiectanții care răspundeau de lucrare, să verifice dacă armatura este pusă cum trebuie și betonul turnat corespunzător.”

                        Jocul cu piese de lego

                        Specialiștii de la Institutul de Proiectare au căutat soluții tehnice ingenioase, pentru a ocoli cumva rigiditatea sarcinilor primite pe linie politică. „Implicarea la Sala de Sport a fost totală. A mea pe partea de rezistență, împreună cu doamna arhitect Rozela Georgescu. De la fundație până sus, la ridicarea celor două segmente de arc. Și a colegilor, bineînțeles. Fiecare pe specialitatea lui: arhitectură, rezistență, instalații termice, electrice, hidro, drumuri, topo… Arcul, care dădea și o notă estetică a fost la vremea acea unicat la noi în țară. A fost bine gândit.

                        Îmi aduc aminte că domnul Jitaru își făcuse așa, ca niște jucării pe planșetă – un fel de lego acum – și le tot aranja, le schimba. Își bătea capul, tot se gândea, pentru că nu se mai făcuse până atunci, așa ceva. A ajuns la concluzia că zecile acelea de tone – nu era problema de ridicat – odată ajunse sus trebuiau să se îmbine perfect. Cu un fier beton normal, care se folosește la armături, exista riscul de fisurare la orice mișcare greșită.

                        Așa că, în momentul turnării celor două semicercuri, s-a folosit metoda pretensionării.” Pretensionarea este o operațiune prin care se realizează o stare iniţială de întindere sau de comprimare în materialul unei piese, în cazul de față într-un material de construcţie, înainte de aplicarea sarcinilor funcţionale. Și au intrat tone de metal acolo. Pe atunci nu exista astfel de oțel. Totul s-a executat direct pe șantier. Au făcut cofrajul, au adus utilaje speciale care să precomprime fierul beton obișnuit și au turnat betonul. Un beton de calitate superioară.

                        Nu intru în detalii mai tehnice, pentru că nu le am. Îl citez pe inginerul Gheorghe Jitaru, preluând un fragment din interviul dat atunci în „Steagul Roșu”: „ Arcul de beton armat care susține mijlocul sălii are o deschidere de 74 m și o înălțime la cheie de 34,5 m. El a fost proiectat din două semicerce ce s-au executat la sol în poziție suprapusă, articulate la naștere și apoi au fost ridicate la cota din proiect cu ajutorul unor stâlpi de montaj și monolizate la cheie. Înălțimea secțiunii sale variază între 1,8 m și 4 m (la naștere). Pentru asigurarea stabilității laterale, arcul a fost conceput din patru ramuri legate între ele câte două.”

                        Să nu uităm că pe vremea aceea, termenele de execuție erau stricte și… scurte. Lucrul în trei schimburi avea să devină ceva obișnuit.

                        Alte amintiri

                        „Pentru cartierul Narcisa, a venit ordin de la cel mai înalt nivel, în 3 zile trebuia să fie gata proiectarea. Urma să vină Ceaușescu la Bacău, și să vadă macheta. S-a format o echipă din toți cei care nu eram căsătoriți. Am stat trei zile și trei nopți în Institutul de Proiectări. N-am închis un ochi și am terminat ansamblul de locuințe de la Narcisa!

                        Blocul «Potcoava» s-a construit mai târziu. Știu că după acele zile a venit la noi directorul tehnic, Valeriu Stanciu, și ne-a pupat. «Măi copii! Sunteți minunați!» Noi, tinerii de atunci eram foarte muncitori! Am lucrat și în Israel, dar cele mai frumoase amintiri le am cu echipa de proiectare de aici!”

                        Se strângea cuRRReaua!

                        Cei trei de R însemnau reciclare, refolosire, recondiţionare. „La 2 ani după terminarea sălii de sport m-a chemat directorul Ștefan Cichi. Era prezent Stanciu, Jitaru, Rozela Georgescu și ne-a spus: «fiți atenți că vine o echipă întreagă de la IPTC București. Vor să vadă cum ați reușit să faceți arcele astea minune».

                        Interesant este că nici Gheorghe Jitaru, nici Valeriu Stanciu nu au vrut să devină membri de partid. Au venit specialiștii după două zile și au rămas efectiv blocați. Că la Bacău, în provincie, se poate realiza așa ceva.” Era cumva o politică a Bucureștiului să nu existe în țară clădiri mai mari sau mai înalte decât acolo.

                        „Începuse deja nenorocirea, continuă Estera. Trebuia să te încadrezi într-un indice de consum de material, mai ales de fier. Economie! La ce să renunți? Am scos aia… am scos aialaltă, stâlpii nu puteam să-i scoatem! Grinzile nu! Am scos balcoanele! De aceea multe blocuri au balcoane minuscule, ori nu au deloc. S-a păstrat însă indicele de sigurănță la cutremure de până la gradul opt.”

                        Anii au trecut. „Avem întâlnirea noastră în fiecare an. Ținem legătura între noi. Acum 2 ani ne-am adunat 120, din toți cei care am lucrat la Institutul Județean de Proiectare Bacău. Rămânem din ce în ce mai puțini, cu fiecare an.” Sala de Sport a fost inaugurată pe 26 decembrie 1974