Consemnam cu mai bine de patru luni în urmă strădania administraţiilor judeţene şi locale pentru iniţierea şi desfăşurarea unor proiecte care, în esenţa lor, aveau drept scop marcarea şi sărbătorirea celor 100 de ani de la Marea Unirea de la 1918. Centralizând, Consiliul Judeţean a înaintat Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale lista de proiecte, fiind aprobate, în prima fază, peste 80 de asemenea iniţiative. Minunea nu a ţinut decât două luni, după care, noul ministru a anulat toate proiectele.

Am trecut de jumătatea anului 2018 şi nimic nu este clar, nimic nu arată că suntem în anul Centenarului. În Bacău, Oituz, Coşna etc. ar fi trebuit să se ridice monumente închinate eroilor din Primul Război Mondial, cunoscând faptul că Bacăul a fost capitala rezistenţei naţionale în anii 1916-1918, la Caşin, Mănăstirea Caşin, Dofteana, Pârgăreşti, pe toată Valea Trotuşului au avut loc cele mai mari bătălii care au stăvilit înaintarea trupelor germane, dar, mai ales, au condus la înfrângerea şi respingerea lor peste Carpaţi.

Nu, Bacăul nu a primit asemenea fonduri, ci doar sume derizorii, astfel că din 80 de proiecte au mai rămas doar…două. În aceste condiţii este mai mult decât lăudabilă iniţiativa unor oameni cu inimile şi sufletele alături de înaintaşii lor care s-au jertfit pentru ca ei să fie liberi într-o ţară unită, ridicând, la Mănăstirea Caşin, un monument, prin contribuţia bănească proprie, fără să mai aştepte fonduri de la minister, ceea ce dovedeşte că tot cetăţenii, urmaşii celor care şi-au dat viaţa pe aceste locuri (străbunici, bunici, părinţi, anonimi) sunt cei care nu se uită la bani atunci când este vorba de respect şi recunoştinţă faţă de înaintaşi. Simplu îi putem spune patriotism, cum la fel de simplu, gestul lor îl putem numi DRAGOSTE faţă de ţară şi eroii ei.