sâmbătă, 27 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2467

Băcăuanii au uitat de Ziua Tineretului

    România a instituit ziua de 2 Mai ca Zi Națională a Tineretului, prin lege, abia în anul 2004, după ce în perioada comunistă aceasta fusese singura zi de sărbătoare legală pentru tineret. Conform actului normativ, toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale ce au atribuţii în domeniul educaţiei, culturii, sportului, cercetării, turismului, protecţiei mediului, sănătăţii şi finanţelor au obligaţia să susţină financiar şi organizatoric respectivul eveniment.

    Dacă este să căutăm în istoricul Zilei de 2 Mai, informațiile sunt destul de limitate. Poate tocmai de aceea, lipsa activităților a făcut ca băcăuanii să nu mai dea importanță acestei zile. Puțini dintre cei care mai cunosc semnificația zilei de 2 Mai comprimă toate activitățile în minivacanța de 1 Mai.

    După această dată, majoritatea băcăuanilor își reia rutina zilnică, fără a mai da importanță acestui eveniment. Ieri, pe 1 Mai, am luat orașul la pas, încercând să-i surprind energia matinală, iar apoi, și pe cea de prânz. Am parcurs partea de nord într-o liniște aproape mormântală. Apoape că nu mi-a venit să cred! Într-o zi de marți, ce-i drept liberă pentru mare parte dintre locuitorii acestui oraș, starea de letargie mi s-a părut atipică. Puținii oameni pe care i-am întâlnit erau trecuți demult de prima tinerețe. Cei pe care i-am intervievat și-au amintit mai curând de Ziua Muncii, decât de Ziua Tineretului.

    „Munceam mult în acele vremuri, iar atunci când prindeam o zi liberă mergeam sigur la o terasă sau ne adunam cu rudele la un grătar. Cu greu găseai loc pe malul Bistriței, undeva la umbră, în Gherăiești, acolo unde era locul nostru de întâlnire! În restul timpului munceam non-stop!”, mi-a declarat Mariana Petreanu.

    Pe Valer Corlade l-am surprins pe când curăța cu o perie de sârmă rugina de pe poarta casei.

    „Pe vremea mea nu știam de Ziua Tineretului! Când eram tânăr îmi doream să fug din România! Ascultam pe ascuns Europa Liberă și îndemnurile realizatorului unei emisiuni m-au făcut să îmi doresc mai multe pentru mine și familia mea. Atunci nu am putut pleca, iar acum ai libertatea de a te duce oriunde vrei! Și la ce bun!?! Am rămas o țară fără tineri! Majoritatea a plecat să-și facă viața în alte țări. Cine să mai petreacă de Ziua Tineretului?”, mi-a spus amar Valer Corlade.

    Tinerețea petrece cu prietenii

    Continuându-mi drumul spre zona centrală a orașului am ajuns în Parcul Catedralei, o zonă semipustie. O bătrână singură stătea pe o bancă și se încălzea sub razele blânde ale soarelui, trei bărbați tatuați și cu cicatrici la vedere păreau că pun la cale o întâlnire, iar o mămică își plimba copilul adormit cu un cărucior. Pe când mă gândeam că nici de această dată nu voi avea interlocutori, iată că m-am intersectat cu un grup de cinci tinere: Ioana, Emilia, Diana, Andreea și Ana. Nu știau că pe 2 Mai este Ziua Tineretului.

    „Facem parte din grupuri diferite de prieteni, dar tot ne reunim o dată pe săptămână. Acum mergem spre Oratoriul Don Bosco la o întâlnire cu părintele Andrei Laslău. Facem voluntariat acolo și pregătim o serie de activități pentru tineri, fără să marcăm în mod deosebit Ziua Tineretului.”
    Ioana

    „Nici nu știam că pe 2 Mai este Ziua Tineretului! Chiar dacă am fi știut din vreme despre această zi, tot cu prietenii mei mi-aș fi petrecut timpul. Oricum nu suntem genul de fete care să stea în casă. Ne place să socializăm!”
    Ana

    Ce ar fi vrut băcăuanii pentru 2 Mai?

    Drumul mi s-a intersectat apoi cu Bogdan. Era cu fetele lui în parc. Între două tururi cu bicicleta, fetele hrăneau porumbeii cu biscuiți. Pe chipul lor angelic se citea fericirea. Păsările domesticite de obișnuiții parcului, aproape că îți mâncau din palmă. M-am întors spre Bogdan, care, la auzul întrebării mele legate de Ziua Tineretului a făcut o grimasă. „Care Zi a Tineretului? Da’ se mai face ceva în orașul acesta pentru tineri? Am deținut timp de un an titlul de Capitală a Tineretului din România. Ce evenimente notabile au fost pentru tineri, că eu nu le-am trăit? De Ziua Tineretului mi-ar fi plăcut să merg la un concert și să joc baschet. Unde să faci mișcare în Bacău dacă toate terenurile de sport sunt ferecate cu lacăt?”, m-a întreabat mâhnit Bogdan.

    Aceeași nemulțumire legată de lipsa evenimentelor am întâlnit-o și la Iulian. „Bacăul a ajuns un oraș trist! Acum mai bine de 10 ani m-am mutat în Bacău, iar orașul arăta mult mai bine decât se prezintă acum. După părerea mea este un oraș lipsit de evenimente culturale dedicate tinerilor. Parcurile ar putea fi mai animate, concertele ar trebui să adune lumea la distracție, Insula de Agrement ar fi trebuit deja să duduie de mulțime! Ce ne mai rămâne de făcut în orașul acesta? Să ne strângem toți în Gherăiești unde nu mai poți respira aer curat din cauza grataragiilor!?!”, mi-a spus sec și Iulian. Până la urmă, ce mai sărbătorim de 2 Mai?
    Ramona Ionescu

    Explicație foto: Ioana, Emilia, Diana, Andreea și Ana nu au auzit de Ziua Tineretului / foto: R.I.

    Începe procesul în cel de-al doilea dosar al lui Mihai Banu

    Tribunalul Bacău a constatat legalitatea rechizitoriului, din decembrie 2017, al DNA Bacău, prin care au fost trimişi în judecată Mihai Banu, cercetat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, Dorinel Ursărescu şi Ion Rotaru, sub acuzaţia de cumpărare de influenţă. Instanţa a constatat legalitatea administrării probelor şi actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei. Decizia poate fi contestată.

    Mihai Banu, la data faptelor deputat, a fost trimis în judecată, la sfârşitul anului trecut, alături de Dorinel Ursărescu şi Ion Rotaru, administratori ai unei societăţi comerciale.

    Potrivit DNA, în perioada iulie 2010 – noiembrie 2011, Mihai Banu, în calitate de deputat, ar fi pretins şi primit pentru partidul din care făcea parte, prin intermediul unei societăţi comerciale, de la cei doi, suma totală de 1.264.000 lei (824.000 lei de la Dorinel Ursărescu şi 440.000 lei de la Ion Rotaru). „Banii au fost pretinşi şi primiţi pentru ca inculpatul Mihai Banu să-şi exercite influenţa asupra reprezentanţilor unei societăţi comerciale, astfel încât aceasta să subcontracteze lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul Rotunda – Buruieneşti, comuna Doljeşti, judeţul Neamţ, firmelor administrate de Dorinel Ursărescu şi Ion Rotaru.

    De asemenea, Banu a mai solicitat contractantului ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin, a căror valoare a fost încasată, în cele din urmă, de către inculpatul Banu Mihai”, precizează DNA într-un comunicat. Procurorii mai arată că, pentru a exista o justificare legală a circuitului banilor, la solicitarea lui Mihai Banu, între cele două societăţi subcontractoare şi firma care i-ar fi remis contravaloarea biletelor la ordin ar fi fost încheiate mai multe contracte de prestări servicii fictive.

    Mihai Banu a mai fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie pentru aceeaşi infracţiune, fiind condamnat definitiv la executarea unei pedepse de 3 ani închisoare. Conform DNA, şi Dorinel Ursărescu a mai fost trimis în judecată pentru infracţiuni asimilate faptelor de corupţie din 19 decembrie 2015, fiind condamnat definitiv la închisoare cu suspendare.

    Cățelul din logoul Dedeman rămâne, o lună, fără casca de protecție

    Compania Dedeman a inițiat, în parteneriat cu agenția McCann Worldgroup România, o campanie de conștientizare care pune accentul pe siguranța și securitatea muncitorilor de pe șantiere și pe care o dedică Zilei Mondiale a Sănătăţii şi Securităţii în Muncă (marcată în fiecare an pe 28 aprilie).

    Dedeman dorește să atragă astfel atenția asupra importanței purtării echipamentului de protecție pe șantier și a operat o modificare chiar în logoul său.

    Astfel, timp de o lună, cățelul din logo-ul companiei Dedeman nu va mai purta cască de protecție și va apărea ușor accidentat, pentru a demonstra vulnerabilitatea în fața accidentelor de pe șantier și importanța respectării normelor de siguranță. Totodată, pentru a-i încuraja pe cei implicați în proiecte de construcții sau renovări să acorde importanța cuvenită siguranței lor și a celor din jur, pe 28 aprilie aproximativ 8.000 de căști de protecție au fost oferite gratuit clienților în rețeaua de magazine Dedeman. Campania de conștientizare va fi susținută și de panouri stradale și o pagină informativă pe site-ul dedeman.ro.

    Statisticile asupra accidentelor de muncă în România sunt îngrijorătoare, iar muncitorii din construcții sunt printre cei mai expuși. Conform celui mai recent studiu Eurostat, cu date din 2014, România este pe primul loc în Europa la accidentele de muncă mortale, iar 7 din 100.000 de români își pierd viața la locul de muncă.

    „În calitate de retailer de materiale de construcții, suntem cei care le punem muncitorilor uneltele în mâini și am considerat că este de datoria noastră să le reamintim cât de important este să respecte normele de siguranță. Logo-ul companiei noastre, un câine care poartă cu responsabilitate casca de protecție, este în sine o declarație de siguranță. De aceea, credem că această schimbare va atrage atenția asupra riscurilor la care se supun în cazul în care nu poartă casca de protecție pe șantier.”
    Dragoş Pavăl, preşedintele Companiei Dedeman

    Din nou despre Ierusalim

    Răzvan Bibire

    Se vede cu ochiul liber o încercare de inginerie socială la nivelul țării prin care românii se încearcă a fi convinși că versiunea americană asupra conflictului din Orientul Mijlociu este cea corectă și că decizia de a muta ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim este cât se poate de ok, cine nu e de acord, fiind ori cu rușii, ori cu teroriștii și așa mai departe.

    Cum am mai spus deja, comunitatea internațională nu recunoaște suveranitatea Israelului asupra Ierusalimului deoarece statul evreu a încălcat deciziile ONU care prevedeau formarea a două state pe teritoriul Palestinei – unul israelian și celălalt arab – urmând ca Ierusalimul să fie obiectul unor negocieri între cele două părți.

    Ceea ce face SUA cu mutarea ambasadei la Ierusalim este doar un efort de a împinge lucrurile într-o manieră unilaterală, fără a ține cont nici de rezoluțiile ONU și nici de conflictul din Orient.

    Faptul că PSD, probabil la sfatul consilierilor israelieni ai lui Dragnea, se aliază acestei viziuni este destul de periculos atât pentru România, cât și pentru partid.

    De multă vreme s-a observat că românii simpatizează cu cauzele arabe și, mai ales, că există un filon puternic antisemit în societatea românească.

    Ăsta este adevărul: există un procent important din populație care urăște evreii iar cine nu crede acest lucru să se uite pe rețelele sociale și să vadă reacțiile.

    Foarte interesant este că acest segment antisemit este format, în special, din tineri, victime ale propagandei de tip naționalist-legionar.

    Mai este și un segment puternic din populația țării care simpatizează cu palestinienii în special, fără a fi, neapărat, împotriva israelienilor (așa cum o bună parte din societatea israeliană se declara împotriva politicilor premierului Netanyahu și a ocupării teritoriilor palestiniene).

    Una peste alta, s-ar putea ca PSD să nu fi făcut calculul prea bine și să iasă destul de șifonat din povestea asta, în ciuda imensei propagande care se face pentru a convinge publicul de corectitudinea deciziei.

    Mai este și o altă componentă a întregii povești. Ar fi pentru prima dată când o decizie majoră nu mai este explicată cu argumentul că „așa este drept, așa spune ONU sau legea internațională”, cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Irakul, cu Iugoslavia, cu sancțiunile contra Rusiei, etc, ci pe baza argumentului „susținem decizia aliatului nostru strategic”.

    1 Mai bun ca altul

    Ziua Muncii i-a găsit pe tenismenii participanți la prima ediție a Trofeului „Mizar” pe terenurile bazei SCM Bacău. Și cum după muncă vine și răsplata cei mai buni sportivi au fost premiați pentru reușitele lor. La 10 ani masculin, după o finală de mare luptă, ieșeanul Robert Schipor a avut câștig de cauză în super-tie-break în fața lui Oliver Lovin (ACS Moldosport), în ciuda faptului că băcăuanul a condus cu 1-0 la seturi și cu 2-0 în setul al doilea. La aceeași categorie de vârstă, dar la feminin, câștig de cauză a avut tot o reprezentantă a celor de la Coreco Iași. Și tot după o finală contra gazdelor.

    Astfel, Bianca Maria Pleșcan s-a impus în fața Ilincăi Sagmar (CSȘ Bacău), locul 3 revenind Simonei Cucu și Sheillei Andrei. La 14 ani băieți, competiția s-a derulat în șah, primul loc revenindu-i lui Andreas Mulner (CSȘ Făgăraș). Pe poziția a doua s-a situat Tudor Ștefaniu (CSȘ Unirea Iași), locurile 3 și 4 fiind ocupate de Theodor Saon (Daimon Sport Club), respectiv Rareș Popa (Coreco Iași). În șah s-a desfăsurat și turneul de la 16 ani fete, victoria fiind obținută de o băcăuancă de la SCM, Daria Toth.

    Locul doi a fost adjudecat de Alexandra Irimie (Lions Club Brașov), pe 3 a venit Maria Simionică (Micul As), în timp ce cadrul premiantelor a fost completat de o altă tenismenă legitimată la un club din Bacău, Yasmina Orzață (CSȘ). Finalele la categoria 12 ani, competiție inclusă în Circuitul Național FRT vor avea loc azi. La masculin, pentru trofeu se vor lupta Yannick Alexandrescu (Asoc. TC Victor Hănescu) și Radu Ursu (Corteco Iași).

    Ieri, în semifinale, Alexandrescu a reușit un splendid tur de forță, revenind de la 3-6 și 2-4, impunându-se la general cu 2-1, după ce a câștigat următoarele două seturi cu 7-5 și 6-3. În ceea ce-l privește pe Ursu, acesta a trecut de Radu Paisvant cu 6-4, 6-3. Finala feminină le va aduce de o parte și de cealaltă a fileului pe Anamaria Gligor și pe Ana Hosu, cele două eliminându-le în semifinale pe Anamaria Oana, respectiv Maria Nagy. În fine, la 16 ani masculin, ultimul act îi va avea ca protagoniști pe Bogdan Manole (SCM Bacău), învingător în semifinale contra Matei Onofrei (CSȘ Bacău) și pe vasluianul Bogdan Damian, care l-a eliminat ieri pe Mihai Negura (CSȘ Bacău).

    „Această primă ediție a Trofeului «Mizar» s-a bucurat de meciuri frumoase și de copii talentați, ceea ce ne arată că tenisul românesc, în general, are un viitor luminos. Ne dorim ca la edițiile următoare să ridicăm ștacheta acestei competiții”, a declarat sponsorul turneului, Dan Lupu.

    „Cuza”, bronz la Cupa „Tymbark”

    Un nou succes pentru Școala Gimnazială „Al. I Cuza” Bacău. De data aceasta, în plan sportiv. Echipa de elevi Under 8 pregătită de profesorii Constantin Păduraru și Bogdan Ghica a cucerit bronzul la faza zonală a Cupei Tymbark la fotbal.

    Desfășurată recent, la Roman, competiția a reunit șapte echipe din Zona Moldovei. Victorioși în primul meci, cu 3-1, contra Vasluiului, băcăuanii au pierdut în prelungiri cel de-al doilea joc, cu Iașiul, după ce la sfârșitul timpului regulamantar scorul era egal, 1-1.

    În finala pentru locurile 3-4, „Cuza” s-a impus categoric, cu scorul de 4-0 în fața Neamțului. Ierarhia finală a găsit Botoșaniul pe locul 1, Iașiul pe 2, cea de-a treia treaptă a podiumului fiind ocupată de reprezentanta Bacăului, Școala Gimnazială „Al. I. Cuza”.

    Antrenorii Păduraru și Ghica au utilizat următorul lot: Matei Băguț, David Maftei, Matei Buricatu, Victor Pavăl, Alessio Fernando, Andrei Gaciu, Ianis Oancea, Eduard Hușanu, Alexandru Zaharia, Bogdan Vrăjmașu, Matei Dudău, Teodor Câmpeanu.

    Hotel «Perla» tot MAI atractiv

      Hotel «Perla»

      Anul acesta, sezonul cald și-a intrat mai repede în drepturi. Iar acest fapt ne este confirmat și de numărul mare de turiști prezenți în această perioadă în Slănic Moldova, în ciuda faptului că drumul ce leagă stațiunea de Târgu Ocna s-a surpat și accesul se face acum pe un drum ocolitor.

      Trecând peste toate aceste impedimente, odată ajunși la Poalele Nemirei, o zonă fermecătoare, ruptă parcă din versul clasic românesc „Pe un picior de plai,/ Pe-o gură de rai”, aerul, cerul și pădurea verde, susurul apei Slănicului, toate îți dau o senzație de revigorare sufletească. De altfel, pentru cei care nu știu, prin zona Slănicului Moldovei trece spirala ce leagă cele șapte puncte energetice din România.

      Dar asta, e altă poveste. Odată ajunși în Slănic Moldova și lăsând la o parte unele nereguli întâlnite, nu poți să nu remarci Hotelul „Perla” care negreșit poate fi considerat emblema stațiunii. Cu o istorie de peste 40 de ani, Hotelul „Perla”, o unitate hotelieră cotată la patru stele dar cu un confort de cinci stele, după cum au spus unii oaspeți, constituie astăzi un exemplu pentru turismul românesc. Ajunși aici, am stat de vorbă cu Andreea Alexandru, managerul Hotelului „Perla”, care ne-a vorbit despre toate noutățile oferite turiștilor în acest sezon.

      S-a deschis baza de tratament Hotel «Perla»

      Se poate spune că sezonul de vară a început de la 1 aprilie, odată cu deschiderea bazei de tratament a Hotelului „Perla”, fapt ce a permis ca după numai o lună, gradul de ocupare în minivacanța de 1 Mai să fie de 100%. „E o situație fericită pentru noi, pentru că în general Slănicul este o stațiune de weekend. Dar noi mergem pe două categorii de turiști. Una este turismul de weekend, care ne oferă un grad de ocupare de peste 70%, și turistul corporatist pe care încercăm să-l direcționăm pe cursul săptămânii”, ne-a spus Andreea Alexandru, managerul Hotelului „Perla”.

      Hotel «Perla»

      O altă zonă atractivă pentru „Perla” este baza de tratament balneo care oferă pachete turistice cu intrare de duminică și ieșire vineri. „Este practic pachetul basic de profilaxie și start tratament”, a mai spus managerul hotelului. Hotelul „Perla” deține două secțiuni în baza de tratament. Partea de tratament standard, care înseamnă magnetoterapie, ultrasunete, băi hidro, băi galvanice, aerosoli, care sunt combinate cu resursele naturale, respectiv ape minerale de la izvoare, cum ar fi apa de la izvorul 3 care tratează afecțiunile reumatismale.

      Chiar și aerosolii se fac cu apă de la izvoare, de la diferite sonde, astfel putând fi tratate punctual unele afecțiuni. În baza de tratament de la Hotel „Perla” pot fi tratate toate afecțiunile din zona pulmonară și gastro – gastrite, ulcere, pre și post operatorii etc. „Absolut toată zona de digestiv își gășește tratamentul în Slănic. Unele din izvoarele de aici, dacă nu mă înșel, sunt unice în lume. Din păcate, unele nu funcționează”, a întărit managerul de la „Perla”.

      Mergând mai departe pe firul afecțiunilor tratate la Slănic, Andreea Alexandru ne-a spus că au apărut noutăți, vorbind de problemele reumatice, dar și de afecțiuni ginecologice: „Izvorul numărul 6, paradoxal, tratează afecțiuni oculare, gastrice și ginecologice, conform analizelor”, a mai spus șefa unității de turism.

      Baza de estetică

      O altă noutate o constituie baza de estetică, una foarte dezvoltată, cu aparatură de top pe parte de drenaj limfatic. „Am adus un aparat care se găsește numai în trei locuri în România, noi fiind al patrulea loc, este vorba de un aparat numit Shockwave care tratează cu o eficiență demonstrată de 75% celulita.

      Mai tratează disfuncțiunile erectile, adică după trei tratamente ești aproximativ nou. Și mai tratează pinteni calcaneeni, cu o eficiență dovedită de 90%”, a precizat Andreea Alexandru, care ne-a mai dezvăluit că urmează să primească de la București, în fază de demo, niște aparate ce se adresează zona esteticului.

      Este vorba despre un aparat destinat tratamentelor faciale și unul de lipoaspirație exterioară, non-invazivă. „Am reușit o colaborare foarte bună cu BTL București, cel mai mare distribuitor de aparate pe zona balneo și estetică din România, care va importa din S.U.A. niște aparate foarte performante pe estetică și vrea să transforme Hotelul «Perla» din Slănic Moldova într-o bază de demo”, a declarat managerul Hotelului „Perla”.

      Pachete turistice și de tratament

      Baza de tratament de la Hotelul „Perla” fiind una nouă, a lansat și altfel de produse, cum ar fi pachetele de profilaxie, prevenție și tratament. „Suntem în faza de promovare a acestora, și vrem să vedem cum vor prinde și cum va înțelege lumea acest concept”, ne-a spus Andreea Alexandru, precizând că există pachete simple de trei zile în care poți face o profilaxie și poți opta pentru trei proceduri standard pe zi.

      Hotel «Perla»

      Există și varianta de tratament, situație în care se impune trimitere de la medic, iar tratamentele sunt cuprinse între 5 și 10 zile. De altfel, Hotelul „Perla” are un medic balneolog, care este și medic generalist, și mai mulți asistenți, personalul fiind de specialitate.

      Alte atracții…

      Hotelul „Perla” deține și cea mai bună bază de entertraiment și relaxare din stațiune. Astfel, oaspeții se pot bucura de cea mai frumoasă piscină acoperită din stațiune, de saună, sală de fitness și masaj. Pe lângă jocurile de biliard și tenis de masă, turiștii se vor putea relaxa pe cea mai interesantă terasă situată la etajul VII, acolo unde vor putea face și plajă, începând de weekendul viitor (din 5 mai – n.r.).

      Peste toate acestea, hotelul dispune și de un Club-discotecă deschis la sfârșit de săptămână pe perioada verii, accesul în club fiind permis și turiștilor care nu sunt cazați în hotel. Unitatea deține și două restaurante, „Internațional” de 200 de locuri și salonul „Tirolez” cu 80 de locuri. Hotelul „Perla” este ideal pentru organizarea de evenimente private, iar faptul că vizavi este și o biserică îl face perfect pentru o nuntă de vis, într-o atmosferă de basm.

      Pe lângă locația superbă, bucătăria Hotelului „Perla” este condusă de chef Răzvan Cobuț, care în momentul de față este semifinalist la emisunea-concurs de artă culinară „Arena Bucătarilor”.

      Oaspeți de seamă

      Hotel «Perla»La Hotelul „Perla” din Slănic Moldova ne-am întâlnit, zilele acestea, cu boxerul profesionist băcăuan Ronald Gavril, aflat acasă, în vacanță. După meciul greu pentru titlul mondial WBC din februarie împotriva lui David Benavidez, pierdut la „decizii”, Roli s-a întors acasă pentru a se încărca cu energie pozitivă în sânul familiei, a prietenilor, în locurile în care a crescut și a devenit un mare boxer care face acum parte din elita mondială.

      Alături de antrenorul care l-a format, maestrul Relu Auraș, Ronald Gavril a răspuns unor întrebări pentru cititorii cotidianului Deșteptarea.

      -Ai avut un meci greu în februarie. Cum a fost?
      -Da. Din păcate nu a ieșit cum mi-am propus eu. Am pierdut la decizii cu Benavidez, cu care am mai avut un meci anul trecut în septembrie, un meci pe care cred că eu l-am câștigat. Și așa au spus și alții, inclusiv Mayweather. Chiar l-am pus la podea în repriza a XII-a. Meciul din februarie a fost o revanșă, dar a fost cam repede și am pierdut la puncte.

      -Acum ești în vacanță.
      -Am venit acasă într-o vacanță de o lună și jumătate, pentru că de șase ani de când am plecat în America n-am avut o vacanță așa de lungă. Acum am ales să am o vacanță mai lungă pentru că am nevoie să fac niște schimbări în echipa mea, în mentalitatea mea și în tot ce trebuie să fac de acum pe mai departe. Și nu puteam să vin în țară și să nu mă întorc la Slănic Moldova. Aici, maestrul Auraș a înființat împreună cu domnul Andrei Șerban clubul „Perla Box”, care a fost cea mai puternică echipă din România la începutul anilor 2000. Tot aici mi-am început eu cariera. Mi-aduc aminte că acolo la „Racoviță” am avut prima cameră în care am stat.

      -Cu ce sentiment revii acasă?
      -N-am mai fost acasă din 2015. Și atunci tot în Slănic am fost și mă încearcă un sentiment că mi-am regăsit familia. Este un sentiment plăcut. Sunt în jurul meu oamenii care m-au descoperit, m-au format și care au contribuit la drumul meu, să ajung astăzi unde sunt. Am venit acasă să mă încarc pozitiv, aici de unde îmi trag eu seva. Să stau liniștit și să pun la cale viitorul. În perioada asta n-am inclus niciun antrenament, nimic. E relax total.

      -Până când ți-ai programat această vacanță?
      -Mai stau săptămâna asta, în Bacău, săptămâna viitoare merg la București să mai rezolv acolo niște chestiuni după care mă întorc în America, în Vegas, acolo unde stau de cinci ani. Acolo voi începe un nou stagiu de pregătire cu o nouă echipă.

      -Care este următorul obiectiv?
      -Obiectivul nu poate fi decât unul. Să câștig titlul mondial, indiferent de versiune. Până să-mi îndeplinesc acest vis, voi mai avea un meci, probabil în septembrie-octombrie, după care voi mai avea un meci la final de an.

      -Am auzit un zvon despre venirea lui Floyd Mayweather în România. Ce ne poți spune despre acest lucru?
      -Am avut o discuție în sensul ăsta și chiar s-a arătat interesat de România și în special de Slănic Moldova, de locul unde eu m-am format și ar vrea să vadă aceste locuri. N-am vorbit de o dată anume, dar vreau să-l aduc să vadă ce locuri minunate avem aici.

      -N-ai mai fost acasă de trei ani. Cum ai regăsit Slănicul după atâta vreme?
      -Parcă era mai bine. Parcurile erau mai amenajate. Stațiunea parcă era mai bine îngrijită. Dincolo de asta, aici la „Perla” mă simt foarte bine. Arată excelent. Chiar dacă are patru stele, hotelul e clar de cinci, și credeți-mă ce spun, pentru că am umblat prin multe hoteluri. Sincer am rămas plăcut surprins de tot ce am găsit aici, din toate punctele de vedere și recomand tuturor, cu dragă inimă, să vină aici la „Perla”. Iar următoarea petrecere, pe care o voi organiza eu, după ce câștig centura de campion mondial, aici pe terasă la „Perla” va fi. Vreau să sărbătoresc acea victorie acasă, cu familia și românii mei.

      -Iubești foarte mult românii…
      -Sunt român și de aici vin. Cu toate acestea, puțini sunt oamenii care să ajute niște copii ce au avut niște vise. Așa cum am fost eu. În America sunt nu știu câți milionari. Nu dau un dolar pentru copiii cu aspirații și care vor să facă ceva în sport. Așa eram și noi, iar visele noastre au devenit realitate și datorită domnului Andrei Șerban, care ne-a asigurat cazare și ne-a creat condiții pentru performanță. Dacă ar face și alți oameni așa, altfel ar fi sportul. Și nu mă refer aici doar la box. Vorbesc în general de sport, pentru că sportul este cel mai bun ambasador al nostru în străinătate. Mă bucur că sunt aici în compania d-lui Andrei Șerban și a maestrului Relu Auraș, oamenii care au fost lângă mine și n-am uitat de unde am plecat. Ei sunt oamenii care îmi transmit energia de care am nevoie.

      ‚,Groapa” cu săli de sport și adrenalină (IV)

      „Geometria se întâlneşte cu poezia”, a spus-o Ion Barbu. Mulți se vor întreba… cine a fost ăla? Trecem zilnic, preocupați sau rupți de lume, pe lângă niște clădiri – imense în viziunea unui copil. Loc de distracție sau de sărbătorit evenimente, în și prin preajma lor, pentru cei mari. Sunt săli destinate orelor de antrenament, transpirație și adrenalină, pentru sportivii care pot și doresc să facă performanță. Pentru mulți băcăuani sunt ca niște cazemate în care nu au pătruns niciodată. Merită reamintită, ca într-o poveste, apariția lor.

      Logică de arhitect

      „Nu știu dacă mai interesează pe cineva ce și cum s-a construit. Asta e durerea mea. Bine, în afară de cei cu părul alb. Scara valorilor s-a cam…” și un gest al mâinii sugerează o rotire de poli. „Au fost vremuri care ne motivau. Motivația era să realizezi lucruri frumoase! Și mai frumoase! Să te depășești permanent. E un limbaj de lemn la ora asta, dacă spun acest lucru. Dar un om care își dorește să-și facă în viață o carieră – mă bucur că sunt tineri care o fac – fără această dorință de a te autodepăși continuu, continuu, nu se poate!”
      Mă aflu în biroul unui arhitect renumit, Viorica Novac, la etajul opt al unui bloc construit pe la mijlocul anilor ’70. Prin geam se deschide o vedere panoramică, spre ceea ce era altădată Strada Mare, cu oaza de acoperișuri peticite, flancate de tarabele pieței. Astăzi, blocurile de pe Str. Mihai Viteazu și parcarea din spatele Teatrului.

      Doar Str. Iernii și-a păstrat denumirea. Dorința de a conserva acel loc pitoresc, cu aer medieval, de confluență și schimb intercultural, sat – oraș, țăran – meșteșugar , negustor – antreprenor, a existat din partea arhitecților care trasau liniile urbanistice ale viitorului oraș. Nu pot să nu preiau o frântură dintr-un interviu realizat în 1974 de către profesorul Ioan Neacșu, la o „masă rotundă” organizată sub auspiciile Revistei Ateneu. Tema era una la modă în Occident: „Arhitectul – un optimizator al environnementului”. Au fost invitați la discuții arhiecții Viorica Novac, Rozela Georgescu și Gheorghe Nistor. Interviul, considerat poate prea avangardist și mai puțin proletar, a devent public… abia în 2008!

      Viorica Novac avea atunci, când s-a realizat acel interviu, 28 de ani, speranțe și visuri că noul și vechiul vor coexista. Citez: „Cunoscuta «Strada Mare» probabil se va păstra, va fi renovată şi se va construi o zonă comercială tradiţională, care să evoce Bacăul de altădată.” N-a fost să fie! După 55 de ani de activitate, zâmbește cu acel umor transmis empatic – de om trecut prin multe – când întreb cum și-a imaginat prima dată că va arăta Ansamblul sportiv din imediata apropiere a Stadionului. L-am denumit „groapa cu adrenalină”, ca să uit cum arată iarna, cu munții de zăpadă și gunoaiele adunate din oraș.

      Proiectantul, doctor de suflete

      Totul se făcea în colectiv. Fiecare își aducea aportul la realizarea unui anumit obiectiv. Totuși trebuia să fie cineva care să îl inițieze, creeze, să răspundă pentru el. „Oamenii depind în procent de 88% de gândirea unui architect. Ne ducem viața, majoritatea din timp, într-un spațiu închis. Fie la muncă, fie acasă. Dacă o clădire arată urât, și trecem zilnic pe lângă ea, acționează asupra psihicului nostru ca picătura chinezească. Nu te poți face că n-o vezi.” Viorica Novac și-a dorit să devină arhitect. S-a născut la Sighișoara, pe 11 martie 1946. Părinții au venit în Bacău, pe vremea foametei. Tatăl, militar de carieră, era de aici. Războiul și-a lăsat mulți ani amprenta asupra familiei, pentru că el a luptat pe frontul de Est, în linia întâi. Școala generală și liceul, 11 clase cum era atunci, le-a urmat la „Alecsandri”.

      L-a absolvit în 1963. A urmat facultatea la București, la „Ion Mincu”, 6 ani, terminată cu nota 10. Când încerc să aflu cum a fost în perioada copilăriei, simt o reținere. Îmi dau seama că a fost greu, așa că nu insist. „M-am simțit totdeauna pusă la colț”. În 18 septembrie 1969, a fost angajată ca arhitect în colectivul de la DSAPC (Direcția de Sistematizare, Arhitectură, Proiectare Construcții), devenit apoi Institutul de Proiectare Județean Bacău. Datorită „dosarului”, abia în 1980 a putut avansa în funcție.

      Miriapodul

      Primul proiect la care a lucrat a fost Ansamblu Băncii, de lângă Parcul Trandafirilor, chiar din 1969. „În 1972, am început să lucrez la proiectul de amenajare a zonei sportive. Eu am fost și voleibalistă. În timpul liceului, aici, pe urmă la facultate, la echipa Arhitectura. Și am jucat și la Universitate. Fiind sportivi, toți ne cunoșteau. Și pe mine, și pe soțul meu. Când s-a pus problema, nu știu la ce nivel, să se amenajeze această zonă, au găsit de cuviință că eu, fiind foarte aproape de sport, cunosc mai bine fenomenul. În momentul când faci un proiect trebuie să știi ce se întâmplă în acea clădire, ca ea să fie funcțională.”

      Aflu că Sala de atletism a avut ca sursă de inspirație… bionica. Adaptarea formelor dinamice ale viețuitoarelor, la lumea în care trăiesc. „Prin forma pe care trebuia să o aibă, am asemănat-o cu un miriapod. Pentru mine, această sală a fost transpunerea în construcții a formei vitale a miriapodului. În proiectul inițial, nu ce mi-a modificat madam Găinușe (Alexandrina Găinușe – prim secretar al PCR Bacău, n.r.), partea de vestiare avea forma de cap de miriapod, iar până la coadă era sala propriu-zisă. Proiectul a fost foarte bine primit la minister, Mărășescu era atunci președinte al Federației.

      Acoperișul trebuia să fie dintr-un material translucid, portocaliu, care trebuia să filtreze lumina din tavan, în nuanțe diferite pe parcursul zilei. Veneau ca niște inele între stâlpi. A venit madam Găinușe, parcă o văd și acum cum stătea și se uita.«Nu înțeleg de ce ții tu la inelele astea așa de mult. Și dacă n-o să fie, și n-o să treacă lumina, ce?». Eu ce să-i spun? Tânără, mai timidă. Toți stăteau drepți în fața prim secretarului de partid. Cine s-o contrazică? Și-a mutilat-o! Asta era soarta tuturor proiectanților. Și atunci erau în funcții de conducere mulți care nu aveau ce căuta acolo. Tăiau cum li se părea lor că trebuie să arate. Dar efectul îl suportai tu, ca architect. Că omul trecea pe stradă și zicea, Măi! Ce-i asta? Nu-i nici cal, nici măgar. Ce-a vrut asta să facă?” Va urma!

      Peste 1.500 de locuri pentru viitorii poliţişti

        – înscrierile pentru şcolile de agenţi de poliţie au început deja – băcăuanii care doresc să îmbrace uniforma de poliţist trebuie să se adreseze Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău

        Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” Câmpina a pus la bătaie, pentru sesiunea de admitere august – septembrie, 1.279 de locuri, dintre care 30 de locuri pentru romi și 10 pentru alte minorităţi, iar Şcoala de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca a scos la concurs 290 de locuri, dintre care 10 locuri pentru romi și 3 pentru alte minorităţi, cu precizarea că se pot înscrie femei şi bărbaţi, fără să se facă diferenţe de locuri.

        Recrutarea candidaţilor din judeţul Bacău se face de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Bacău, iar cei care vor să participe la concurs trebuie să îndeplinească mai multe condiţii. În primul rând să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România, să cunoască limba română, scris şi vorbit, să aibă capacitate deplină de exerciţiu, să fie apţi din punct de vedere medical, fizic şi psihologic, vârsta de minimum 18 ani împliniţi sau să îi împlinească anul acesta, să fie absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat (dovada absolvirii se face cu diploma sau cu adeverinţă), să nu aibă antecedente penale, să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată, să fi obţinut la purtare, în liceu, media de cel puţin 9.00, cu excepţia celor care au învăţat în alte ţări UE, să nu fi fost exmatriculaţi pentru abateri disciplinare, să aibă vârsta de până la 27 de ani, împliniţi în anul participării la admitere.

        „Prima etapă de selecţie constă în evaluarea psihologică și examinarea medicală a candidaților, aceste activități realizându-se la unităţile care au recrutat candidaţii (inspectorate județene de politie și Poliția Capitalei). A doua etapă constă în contravizita medicală și proba de evaluare a performanței fizice, care se vor desfăşura la sediul unităților de învățământ”, a declarat agent şef adjunct Cătălina Creţu, purtător de cuvânt la IPJ Bacău.

        Urmează apoi ultima probă – examenul scris. Evaluarea cunoştinţelor se face printr-un test grilă la disciplinele limba română şi limba străină, care va cuprinde 90 de itemi, 60 la română şi 30 la limba străină. Dar pentru a ajunge acolo, candidaţii trebuie să depună cererile de înscriere până la data de 15 iunie 2018.

        Concurs Internațional de Pian, în Bacău

        Primăria Municipiului Bacău, Consiliul Județean Bacău, Filarmonica „Mihail Jora” și Asociația „Școala de Pian Dragoș Lungu” din Bacău organizează Concursul Internațional de Pian „Frédéric Chopin”, care anul acesta se află la cea de-a șasea ediție.

        Pentru a lua parte la eveniment, biletele se pot procura la Sala Ateneu, dar se dau și invitații din partea Asociației „Școala de Pian Dragoș Lungu”, în limita disponibilă. Concursul se desfășoară pe categorii.

        Programul competiției este următorul: deschiderea oficială va avea loc joi, 3 mai, începând cu ora 18.00, la Sala Ateneu, urmată de un concert de deschidere; vineri, 4 mai, de la ora 9.00, începe concursul, ce va continua și sâmbătă, 5 mai, de la ora 9.30; tot sâmbătă, de la ora 11.00, va avea loc Gala laureaților și Festivitatea de premiere.

        Concursul Internațional de Pian «Frédéric Chopin» s-a născut din dorința organizatorilor de a promova tinerele talente din țară și din afara ei, sub auspiciile unui mare compozitor și pianist romantic.

        Concursul se adresează preşcolarilor, elevilor din liceele de artă şi şcolile de muzică (clasele I – XII), studenţilor, precum şi masteranzilor din universităţile şi facultăţile de muzică din ţară și străinătate.

        Pagina 1

          Un cal rănit, abandonat, a fost operat de o echipă a Serviciului Gestionare Câini

            Un apel prin 112 a semnalat, astăzi, un cal într-o baltă de singe, abandonat lângă gardul cimitirului Sărata.

            Echipa Serviciului Gestionare Câini din cadrul Primăriei Bacău a fost singura disponibilă sa intervină.

            În ciuda unor opinii ale unor „specialiști” care cereau eutanasiera animalului, pentru a-i curma suferința, calul a fost operat urgent la fața locului după ce i s-au administrat vitamine și a fost hidratat.

            Medicul Platon Nicolae din echipa Vasimed care asigură serviciile medicale la adapostul canin al primăriei Bacău l-a imobilizat și l-a tratat.

            Iapa s-a trezit, a băut apă și a rămas sub supraveghere.

            Cum animalul are microcip, a fost contactată DSVSA Bacău pentru a aplica sancțiuni proprietarului.

            Politia Locală a demarat o anchetă pe aceeași temă.

            FOTO: Serviciul Gestionare Ciini Fara Stapin – Primaria Bacau / Public Shelter

            VIDEO: pacienții au năvălit într-un dispensar din Comănești să-și ia fișele medicale

              Mai mulţi pacienţi ai unui medic de familie din Comăneşti au dat buzna în cabinet ca să-şi recupereze fişele medicale.

              Oamenii din zonă au auzit că medicul s-a pensionat pe caz de boală și au hotărât să intre toţi în cabinet ca să-şi recupereze fişele şi să meargă la alt medic

              Poliția a început o anchetă în acest caz.

              VIDEO: Elena Naporojna

              Ultimul „1 Mai muncitoresc” în Bacău

              În 1989, în Bacău, ca în toată România, s-a sărbătorit ultimul „1 Mai muncitoresc”, la aproape 100 de ani de când și la noi a fost marcată și sărbătorită Ziua Muncii, în 1890. Dar, în 1989 se sărbătoreau și 50 de ani de la ceea ce propaganda orânduirii de atunci numea „Marea demonstrație patriotică, antifascistă și antirăzboinică de la 1 Mai”, din 1939. Evenimentele din decembrie 1989 aveau să tragă, cel puțin până astăzi, cortina peste culoarea roșie a unei sărbători care își avea, de fapt, originea în Occident, sub denumirea „Labour Day”. Venea capitalismul.

              1 Mai ca „sărbătoare internațională a muncii” continuă să fie trecută în calendare, dar capătă tot mai mult un aer „capitalist”, ca zi pe care mai ales salariații de la stat o așteaptă pentru odihnă, pentru loisir, pentru a evada în natură, dacă ține vremea cu ei. Cine oare mai știe astăzi de unde se trage această sărbătoare, ce semnificație reală are ea. Da, e „Ziua Muncii”, dar gândul te duce mai ales la petrecerile câmpenești cu mici și bere, ca la noi la români.

              Cei cu o memorie mai bună știu cu siguranță cum au petrecut ultimul 1 Mai muncitoresc, în 1989. Eu unul nu, semn că atunci nici nu am trecut prin momente deosebite. Decembrie 1989 era încă departe, iar noi, oamenii obișnuiți nu-l speram, deși umblau deja zvonuri despre unele mișcări dizidente.

              De 1 Mai 1989 ne amintim mai exact tot din „istoria clipei” – așa cum numea Albert Camus presa. Ziarul local, Steagul roșu, apărea, ca de obicei, „la culoare”, cu titluri roșii chiar de pe prima pagină, titluri dedicate „entuziastelor adunări populare de 1 Mai”, rezultatelor obținute în producție „cu sentimentul satisfacției și al datoriei împlinite” etc. Iar ziarul mai există încă în arhivele bibliotecilor.
              Articolele scrise atunci le citim abia acum, pentru a „rememora” spiritul vremii. Atunci, proaspăt tipărite, treceau direct în anonimat.

              Ziua de 1 Mai venea ca o deschidere primăvăratecă asupra unei ocazii de a petrece, eventual la iarbă verde – cum spuneam -, cu mici și bere. Dimineața era dedicată, în orașele județului, „demonstrației muncitorești”, defilării prin fața tribunei din Centru în care urcau tovarășii de la conducere. Defilarea era o manifestare cu un anume grad de solemnitate. Avea trăsăturile ei specifice, iar de ea nu scăpau tocmai muncitorii, dar nici alții, precum elevii, sportivii etc.

              Bulevardul principal al orașului se colora. Difuzoarele agățate de stâlpi făceau, de câteva zile, atmosfera mai specială. Copil fiind, nu lipseam, în Onești, de la un asemenea eveniment: orașul devenea atunci o altă lume. Mă fascinau carele alegorice, dar și mulțimea purtătorilor de drapele și lozinci. Nu pot uita nici tonele de flori care se aruncau spre tribună, dar și care rămâneau în urma coloanelor de demonstranți la final. Iar peste toate, fanfara dădea culoare specială defilării.

              1985. 1 Mai la Gheraiesti

              Despre petrecerile câmpenești îmi amintesc tot din anii copilăriei, când familii întregi urcau în camioanele marca Steagul Roșu sau Molotov și plecau în pădurea Bogdana, unde așteptau tarafurile și cântăreții, dar și grataragiii. Cu timpul serbările câmpenești au devenit și ele istorie, iar oamenii au luat cu asalt doar parcurile sau malurile înverzite ale râurilor. După defilare, se înțelege, dar chiar și în tmipul ei.

              1985. 1 Mai la Gheraiesti

              Cum e astăzi? O vedeți cu toții. Am remarcat, însă, ce a notat pe pagina sa de Facebook un drag fermier din Răcăciuni, om care a sărbătorit și el zeci de ani câte un real „1 Mai muncitoresc”. „Acum 40 de ani, când am poposit la practica de producție în Bacău – scrie amicul fermier -, într-un mare parc din oraș se serveau mici și bere de Mărgineni foarte apreciată. Era lume cât încăpea în parc și se simțeau chiar bine. Astăzi unde mergem? În minivacanțe, în țări care au turismul pus la punct, în Costa Rica, în Madagascar… Apropo de Madagascar: mi-a plăcut un comentariu: «Cea mai mare umilință adusă nației române! Cum de s-a putut ca unii indivizi să ajungă într-o asemenea stare de bunăstare? Prieteni dragi, încă de acum 20-22 de ani pe la noi circula butada: bă, ăsta este momentul să vă capitalizați, numai așa putem ține românii în frâu! »”.

              Trăiască 1 Mai!

              Ana Marchiș, consilier județean și profesor pensionar: „Acum, 1 Mai e o simplă zi liberă”

              Ana Marchiș, 73 de ani, a fost profesor de geografie în Onești, apoi în Bacău, a coordonat activitatea educativă, fiind președinta organizației de pionieri municipale și a celei județene până în 1985, a fost, de asemenea, inspector școlar general adjunct, iar în perioada 1985-1989 a condus Sectorul „Învățământ de stat” pe municipiul Bacău.

              – Ați lucrat foarte mult cu copiii și pentru copii, de-a lungul timpului, ca profesor, coordonator al organizațiilor de pionieri și al sistemului de învățământ.

              – Într-adevăr, am lucrat cu copiii și i-am iubit foarte mult, i-am iubit și pe părinți și i-am respectat. Și ei m-au iubit și m-au respectat. Cât am fost profesor la Școala nr. 18 am obținut rezultate cu totul deosebite în pregătirea elevilor, am avut peste 70 de premii și mențiuni la nivelul județului și mulți elevi la faza națională a olimpiadelor. Oriunde am lucrat am lăsat ceva în urma mea. De exemplu, în perioada în care am coordonat activitatea educativă am înființat Satul de vacanță Runc, Satul de vacanță Buhuși, am organizat Tabăra Dărmănești… Am fost preocupată de educația copiilor și de pregătirea lor pentru viață. Deși se făcea o îndoctrinare, educația având la bază o anumită ideologie, se făcea școală cu adevărat. Dascălii erau bine pregătiți, erau oameni de caracter și devotați profesiei.

              – Ca responsabil al organizațiilor de pionieri, vă ocupați și de activitățile dedicate Zilei Internaționale a Muncii. Cum era, atunci, 1 Mai?

              – Ziua de 1 Mai era așteptată de toată lumea pentru că înainte de 1989 erau puține zile libere. Lucram șase zile pe săptămână, iar adeseori și duminica pentru că în școli toate activitățile extracurriculare se desfășurau duminica. Era și o modalitate de socializare, de destindere după activitățile oficiale.

              – Concret, ce se întâmpla? Cum începea?

              – Preocuparea principală era pregătirea manifestațiilor la care, alături de adulți – muncitori, țărani, intelectuali –, participau și elevi, șoimi ai patriei și pionieri. În întreprinderi se făceau liste cu cei care urmau să fie prezenți, li se dădeau sarcini și se pregăteau pancarte, lozinci, steaguri. Nimeni nu avea voie să lipsească, altfel se luau măsuri.

              – Existau niște criterii în alegerea angajaților care defilau cu pancarte și steaguri?

              – Da, erau cei mai conștiincioși, cu rezultate bune în muncă.

              – Și cei mai frumoși?

              – Ei, da, era important să fie tineri, sănătoși, viguroși, dar nici acum nu e altfel. Se făceau pregătiri din timp pentru că exista o competiție între întreprinderi, o competiție reală. Fiecare își prezenta obiectivele și realizările, iar la sfârșit se făceau aprecieri.

              – Fabricile nu aduceau și care alegorice cu produsele lor?

              – Carele alegorice erau prezente mai mult în defilările din 23 August. Pentru 1 Mai erau pregătite mici demonstrații sportive și artistice, care se desfășurau în fața tribunei oficiale. Primii defilau șoimii patriei și pionierii, după care urmau tinerii și adulții.

              – De unde porneau coloanele de manifestanți?

              – De la Policlina Veche și fostul ONT. Așteptau pe str. Războieni și 9 Mai, defilau pe centru, iar când ajungeau în dreptul tribunei amplasate în fața Casei de Cultură, la microfon era anunțată întreprinderea, realizările și numele celor mai merituoși. Se spunea, de pildă, „Acum, prin fața dumneavoastră trec muncitorii de la IMU” și erau enumerate rezultatele și numele fruntașilor în muncă. Se defila în continuare până la Hotelul „Moldova”. Acesta era momentul important de dimineață. După defilare, urmau momentele de relaxare în familie, la iarbă verde, cu mici și bere, sau pe terase. Cei mai mulți se duceau în pădurile din jurul Bacăului și făceau grătare. Era un prilej de relaxare pentru că se muncea permanent, nu erau atâtea zile libere ca în prezent.

              – Și cu asta se încheia „marea sărbătoare”…

              – Nu, nu se încheia. Continua cu 2 Mai, Ziua Tineretului, când erau organizate întreceri sportive pe stadioane și în școli, ca o evidențiere a grijei partidului pentru tânăra generație. Aveau loc competiții, serbări sau alte activități. Și 2 Mai era zi liberă. Să știți că în școli, pe lângă odele conducătorului iubit și educația comunistă, se făcea și educație patriotică adevărată, se insista pe dragostea față de țară și respectul față de valorile naționale. De asemenea, erau cultivate principiile morale. Au fost și lucruri rele, dar au fost și lucruri bune, pentru că oamenii erau serioși. Aveam ingineri buni, medici buni, profesori buni, asta și pentru că admiterea la facultate se făcea pe bază de examen.

              – Când se vorbește despre 1 Mai, ce imagine vă vine prima oară în minte? La ce vă gândiți?

              – Mă gândesc la manifestările grandioase, care erau importante atunci, dar și la acel sentiment special de solidaritate, la bucuria de a fi împreună, care era mult mai importantă. Acum, 1 Mai este o simplă zi liberă.

              A consemnat Silvia Pătrășcanu

              Ne vedem la…defilare

              Nu sunt un nostalgic al erei comuniste. Chiar nu. Pentru că, din punctul meu de vedere, nici n-a fost așa de strălucit pe-atunci încât să…regret acele timpuri. E drept că nici nu mi-a fost prea cald înainte de ’89, adică, eu chiar am suferit de-a binelea (nu o iau ca pe o frustrare).

              Posibil să le fi fost bine unora, alții să se fi adaptat mult mai ușor decât mine la regulile acelor timpuri, chiar să fi reușit să își facă un avantaj (sau mai multe) din traiul simplu de atunci…Sigur că îmi aduc aminte de defilările entuziaste de 1 mai, de roabele de mici înfulecați la foc continuu de popor și de berea turnată din abundență în gâtlejurile însetate ale muncitorilor.

              „Să fie primit!” zic. Nici nu mi-am propus să neg lucrurile bune de pe vremea lui nea Nicu (căci acele timpuri le-am apucat). Pentru că, să fim înțeleși, au fost niște mici mari avantaje care, acum, din păcate, au dispărut. Bunăoară, industria care…duduia de-a binelea, e drept, în sistem centralizat, dar exista și, mai mult, funcționa. Cert e că nimeni nu se plângea că țara n-are bani. Și chiar erau parale pe-atunci!

              Acu’, toate guvernările care s-au perindat la cârma României ne-au aruncat sub nas aceeași lozincă: „Nu-s bani la buget, ce să-i faci?!”. Doar pentru majorarea lefurilor parlamentarilor de la sfârșitul fiecărui an. Atât. În rest, Dumnezeu cu mila! Nu-s bani nici pentru autostăzi, nici pentru pensii, nici pentru salarii sau mai știu eu ce. Cel mai mult mă deranjează unii (destui) care au dus-o bine pe vremea lui Ceaușescu și o duc cel puțin la fel de bine și acum. Sunt aceiași ca ăi din monologul spumoasei Aspirina din serialul „Las fierbinți”:

              Mă, vouă nu vă e rușine? Cât o mai țineți așa? Noi am fost generația de sacrificiu, am copilărit fără jucării și fără lumină, ca liliecii, și am mâncat parizer doar duminica pentru a plăti datoria externă a țării. Cu copilăria noastră s-a plătit datoria externă a țării, să fie clar! Poate pe tine te-a crescut maică-ta cu pandișpan, dar pe mine nu. Și după ce am plătit datoria externă a țării, a venit Revoluția și am făcut o datorie și mai mare ca aia veche, pentru că n-aveam de niciunele și ne lua mereu iarna pe nepregătite”. Ne vedem defilare?! Pe „Dorobanți” sau la…Mamaia?

              Ostaș în Munții Tatra, jurist la Sovrompetrol, omagiat de Primăria Moinești

                Veteranul Ion Procopie, alături de Valentin Vieru, primarul Moineștiului, și colegul său, veteranul Ștefan Asandei

                Ion Procopie, care împlinește 99 de ani în decembrie, a făcut parte din Regimentul 38 Infanterie și a luptat pe frontul de vest. Acum este președintele Filialei Moinești a Asociației Naționale a Veteranilor de Război și un membru activ al comunității. Doldora de amintiri și încă plin de viață, e mereu în mișcare și gata oricând să facă mărturisiri.

                „Am luptat în Bărăgan, dar și în Munții Tatra. Prima dată am luptat cu nemții la Slobozia și am avut pierderi foarte mari. În Tatra, pe 25 ianuarie 1945, am fost rănit la piciorul stâng și spitalizat într-un tren sanitar care nu a putut să plece în România din cauză că nemții făcuseră praf calea ferată”, spune Ion Procopie.

                S-a întors în țară abia pe 7 iulie 1945, refăcut și mulțumit că și-a îndeplinit datoria de ostaș. Nu știa ce-l așteaptă. Absolvent al Liceului „Ferdinand I” și al Facultății de Drept din Iași, Ion Procopie a fost judecător doar un an.

                După instalarea sovieticilor, a fost trecut pe un post de muncitor. Tot un an. „Din cauză că aveau nevoie de specialiști, m-au angajat ca jurist la Sovrompetrol. Am stat acolo până în 1972, când am fost transferat la Stofe Buhuși”, povestește veteranul.

                La 99 de ani, își amintește multe amănunte din perioada războiului și se emoționează când vorbește despre România.

                Valentin Vieru, primarul municipiului Moinești, l-a invitat la o sfințire din cartierul Hangani, care a avut loc duminică. Edilul a vrut să-i facă o surpriză bătrânului și a reușit.

                „Pe 29 aprilie am marcat Ziua Veteranilor de Război. În întâmpinarea acestei sărbători, l-am invitat pe domnul Ion Procopie la slujba de sfințire a Așezământului Social Filantropic Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfânta Liturghie arhierească săvârșite de către Înaltpreasfințitul Ioachim la Biserica Sfânta Cuvioasă Parascheva din Hangani, prilej cu care i-am oferit Diploma de excelență pentru curajul dovedit în luptă și implicarea în viața comunității”, a declarat primarul municipiului Moinești. În cadrul aceleiași ceremonii, i-a fost înmânată Diploma de Excelență și lt. (r) Ștefan Asandei, 95 de ani.

                Pompierii băcăuani au început recrutările pentru şcolile militare

                  Cu sloganul „Alege să fii salvator!”, pompierii de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) Bacău încearcă să atragă cât mai mulţi candidaţi pentru şcolile Ministerului Afacerilor Interne (MAI), care formează personal pentru domeniul situaţiilor de urgenţă.

                  „La concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale MAI, care școlarizează elevi/studenți în beneficiul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), se candidează pe următoarele locuri: Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza» București – 38 de locuri din care 37 locuri IGSU şi 1 loc SIE, respectiv Facultatea de Ştiințe Juridice și Administrative din cadrul Academiei de Poliție «Alexandru Ioan Cuza» București – 10 locuri specializarea Drept”, spune mr. Andrei Grecu, ofiţer de relaţii publice la ISU Bacău.

                  Oferta educaţională continuă cu Universitatea Națională de Apărare „Carol I” cu 2 locuri la specializarea „logistică”, dar şi cu Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanța, Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, Academia Tehnică Militară, Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre „Basarab I” Pitești, Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” Boldești (subofițeri de pompieri și protecție civilă – 265 locuri; maistru militar auto – 25 locuri).

                  Cererile de înscriere la concursurile de admitere se depun la sediul ISU Bacău, până la 25 mai 2018 pentru instituţiile de învăţământ superior MAI/MApN şi şcolile postliceale ale MapN şi până la 15 iunie 2018 pentru Şcoala de Subofiţeri de Pompieri „Pavel Zăgănescu” Boldeşti.

                  „Candidaţii pot opta pentru una sau mai multe instituţii de învăţământ universitar sau şcoli postliceale, în măsura în care graficele sau calendarele concursurilor de admitere realizate de către instituţiile organizatoare permit participarea la probele de concurs, caz în care se constituie dosare distincte, corespondente numărului de opțiuni”, mai spune mr. Grecu.

                  Cei interesaţi de o carieră în rândul pompierilor, pot afla toate informaţiile de la Serviciul Resurse Umane din cadrul ISU Bacău sau de pe site-ul unităţii: www.isubacau.ro.

                  Și cu asta ce-am făcut?

                  Răzvan Bibire

                  Am înțeles, s-au încăierat iarăși găștile care sunt nevoite să împartă un ciolan tot mai pitifelnic. Pretextul l-au găsit în mutarea ambasadei din Israel după cum vor americanii sau menținerea la Tel Aviv după cum vrea UE, adică nemții.

                  S-au scuipat unii pe alții, au bocit, au strigat-o pe „Doamna” să vină și să vadă ce antisemiți sunt unii sau ce urâți au freza ceilalți, au ieșit câțiva în stradă să ceară demisia premierului și au intrat pe pagina de Facebook a prim-ministrului israelian ca să-l înjure și să vadă toată lumea cât de proști suntem.

                  Și cu asta ce, mă-sa, am făcut? În afară de faptul că am mai aruncat o fumigenă peste adevăratele probleme ale societății? Poate că, statistic, România începe să arate mai bine decât în ultimii ani, însă, dacă un om are doi pui și un alt om nici unul, se cheamă că, statistic, fiecare are câte unul. Sunt câteva zone dezvoltate în țară, unde o anumită parte a populației o duce bine.

                  Dar, să nu uităm că, de exemplu, Clujul cel sclipicios vine la pachet cu Pata Rât, groapă de gunoi unde au fost aruncați dezmoșteniții sorții, ca să nu strice imaginea orașului.

                  Restul țării – în afară de București, Timișoara, Cluj sau Constanța – trăiește în condiții de sărăcie și șansele să îi fie mai bine sunt minime.

                  Societatea este construită pe bază de dezechilibre majore atât între clasele sociale, cât și între regiunile țării iar ideologia care ne este livrată nu ne permite să identificăm cauzele reale ale acestei situații. Suntem învățați că sărăcia are drept cauză puturoșenia oamenilor, nu lipsa de oportunități, proasta recompensare a muncii ori schimbarea legislației muncii în favoarea angajatorilor. E bine în România?

                  În nici un caz; de asta și pleacă lumea din țară, ca să muncească pe bani mai buni în afară. Poate clasa politică să schimbe situația? Teoretic, încă mai poate; dar am impresia că nu vrea. Pentru că are alte angajamente. Pentru că clasa politică românească primește ordine din alte capitale. Indiferent de culoarea politică. Iar acele capitale nu au nevoie de niște români independenți economic și stăpâni pe resursele lor.

                  Aici este miza importantă, nu în certurile de doi lei ale unora care ocupă vremelnic funcții în stat. Ei se ceartă acum, se vor împăca mai încolo, noi rămânem în continuare să cerșim în propria țară, o țară cu un potențial imens dar de care ne batem joc.

                  Câte un molid pentru fiecare erou din Măgirești

                    Elevii Școlii Gimnaziale din Măgirești au plantat, în „Grădina Eroilor”, amenajată în curtea bisericii ortodoxe unde a fost înălțat și un monument întru cinstirea memoriei eroilor satului din Primul Război Mondial, 130 de puieți de molid. Numărul arborilor corespunde cu cel al eroilor din localitate care și-au jertfit viețile în marea conflagrație mondială, astfel încât fiecare erou are plantat acum molidul său.

                    Acțiunea a fost organizată de Școala Gimnazială Măgirești, sub directa îndrumare a directorului Nicolae Chira, și de Parohia ortodoxă din comună, împreună cu preotul paroh Sorin Mareș și cu diaconul Ion Diac.

                    „S-a ales pentru plantare specia molid – ne-a informat președintele subfilialei Măgirești a Filialei Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor «Regina Maria», Constantin Dospinescu – pentru că este o specie de arbori foarte rezistenți, care cresc maiestuos și sunt permanent verzi, așa cum și numele eroilor noștri vor dăinui mereu în memoria locuitorilor comunei”.

                    Acțiunea este dedicată Centenarului Marii Uniri de la 1918.

                    Pomicultorii sunt pe cai mari. Se anunță un an bogat în fructe

                    Ca niciodată, parcă, livezile sunt pline de flori. Peste tot locul, chiar și în gospodăriile particulare, vezi pomi fructiferi aflați în plin proces de înflorire. În limbajul simplu, asta s-ar putea traduce prin producții de fructe foarte bune, evident, dacă și vremea nu se va manifesta altfel în perioada următoare.

                    „Anul trecut, la sfârșitul lunii aprilie, dacă v-amintiți, am avut parte de «ninsoarea mieilor», cu nopți de îngheț, care, din păcate, a creat mari probleme pomicultorilor. Practic, mulți muguri nu au reușit să mai producă, fapt care s-a reflectat ulterior în producția de fructe. Or, acum, tocmai urmare a acestui fenomen extrem, se poate constata o energie mai mare de diferențiere a mugurilor și, prin urmare, formarea mai multor muguri de flori.

                    Ceea ce nu s-a putut realiza anul trecut, probabil, se va realiza anul acesta. Promisiunea este bună, deocamdată, dar nu poți fi sigur de asta, decât când vezi fructele în lădițe”, spune Pavel Teodorescu, proprietarul celei mai mari livezi de cireși și vișini din județ.

                    Apicultorii sar în sprijinul pomicultorilor

                    În schimb, unii producători spun că, față de alți ani, în prima fază a înfloririi, au costatat mai puține albine printre pomii înfloriți. În aceste condiții, dacă nu se intervine cu alte metode pentru realizarea polenizării, ne-am putea aștepta (cel puțin teoretic) la o scădere a producțiilor de fructe.

                    „Normal, la cireși, vișini, din 100 de flori, doar 30-40 ajung să devină fructe. Deci, nu toate florile trebuie să și lege. Contează, însă, și durata înfloritului. Abia aici ar putea fi, teoretic, o problemă, pentru că temperaturile ridicate, cum sunt anul acesta, limitează perioada de la deschiderea petalelor până la închiderea lor și clar că florile nu au timp să fie vizitate de albine”, este de părere dr. ing. Florin Acatrinei, specialist în pomicultură.

                    În aceste condiții, specialiștii sugerează fie folosirea substanțelor (mai rar) care au capacitatea de a stimula autofecundarea sau aplicarea tratamentelor cu microelemente, fie aducerea de stupine de la crescătorii de albine „În mod normal, chiar și vântul, dacă bate două zile, ne ajută să ne atingem scopul polenizării. Însă, noi am adus peste 150 de stupi care să ne ajute la polenizare. Sunt apicultori care ne ajută și pe care îi ajutăm. Practic, cu nectarul adunat de la primele flori din an, familiile de albine se întăresc pentru a fi energice în perioada culesului la florile de salcâm”, mai spune Pavel Teodorescu.

                    Deși puțini apicultori o adună, mierea de cireș, ca și restul mierii produsă din primele flori din an (măr, păr, prun, castan, corcoduș etc.) este foarte apreciată de cei care se știu suferind de afecţiuni renale. De altfel, se știe că unele boli de rinichi (infecții urinare, nefrite sau uretrite ș.a.) sunt tratate cu banalele ceaiuri de cozi de cireșe. În plus, mierea de cireș s-a dovedit a fi utilă în bolile vaselor de sânge, în special ale venelor (varice, flebite etc). Totodată, este bogată în antioxidanți și nu conține grăsimi, gustul dulce fiind dat de conținutul de glucoză și fructoză, sursele naturale de energie ale organismului uman.