Evanghelia Duminicii a XVIII-a din Timpul de peste An (Lc 12,13-21) ne provoacă să ne întrebăm pe ce punem accentul în viața noastră. Trăim pentru bunurile acestei lumi, sau, după cuvintele sfântului apostol Paul, am înviat cu Cristos și căutăm cele de sus?
Fragmentul evanghelic ne prezintă cazul unui „om din mulțime” care îi cere lui Isus să intervină într-un conflict familial legat de o moștenire. Există și în zilele noastre certuri și conflicte care pleacă de la moșteniri și provoacă mari diviziuni în familii.
Isus nu-i dă un răspuns acelui om, ci intră direct în miezul problemei și spune: „Fiți atenți şi păziți-vă de orice lăcomie, deoarece… viața omului nu constă în ceea ce posedă”. Într-o lume în care accentul se pune mereu pe consum, lecția lui Isus pare greu de asimilat.
Isus ne provoacă să ne ne întrebăm care este dorința noastră? Care este scopul vieții noastre? Este doar acela de a acumula lucruri fără a ne gândi la ziua de mânie sau, mai rău, fără să ne pese de ce se va întâmpla cu sufletul nostru?
Isus prezintă parabola unui om care a lăsat ca inima lui să fie dominată de bunurile materiale și a căzut pradă lăcomiei. Omul din parabola evanghelică nu este condamnat pentru că și-a umplut hambarul cu recolta pe care a obținut-o prin munca proprie. El este condamnat pentru că a lăsat ca inima lui să fie dominată de bogății și de lăcomie. Dorință egoistă de a poseda l-a împiedicat să se gândească la faptul că că ar putea să împartă ceea ce îi era de prisos.
Dar câți oameni și astăzi, din dorința de a avea cât mai mult, fac orice pentru a se îmbogăți? Sacrifică timpul, energiile, sănătatea, familia și sufletul.
Planul omului bogat de a acumula și de a cheltui pentru propria sa plăcere este întrerupt de o intervenție a lui Dumnezeu, care îi spune: „Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; iar toate lucrurile adunate ale cui vor fi?”
Privind la acest om din Evanghelie, care nu are un nume, ne putem identifica cu el și ne putem întreba: pentru mine ce este mai important în viață? Ce aș vrea ca oamenii să își amintească despre mine?
Spunea Sfântul Părinte Papa Francisc: „pentru a trăi bine nu este suficient să acumulezi bunuri materiale. A trăi bine înseamnă a cultiva bunele relații: cu Dumnezeu, cu ceilalți, dar și cu cei care au mai puțin”.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
