Am urmărit cu interes intenția Ministerului Educației de a introduce standarde unice de evaluare la nivel național. În teorie, ideea pare corectă: aceleași criterii pentru toți elevii, indiferent de școala în care învață. În practică însă, mă tem că această măsură riscă să producă exact efectul opus celui dorit. Problema este că România nu are un sistem educațional unitar.
Are sute de sisteme diferite, separate de diferențe uriașe în ceea ce privește infrastructura, dotările, accesul la tehnologie și, mai ales, resursa umană. Există școli în care elevii învață în laboratoare moderne, cu profesori bine pregătiți și activități extracurriculare, dar și școli în care încă lipsesc toaletele în interiorul clădirii, internetul funcționează cu dificultate, iar profesorii fac naveta zeci de kilometri. În aceste condiții, ce măsoară, de fapt, standardele?
Performanța elevului sau performanța sistemului în care acesta a avut șansa – sau ghinionul – să învețe? Ministerul vorbește despre evaluare unitară. Dar înainte de a evalua unitar, ar trebui să existe condiții unitare de învățare. Nu poți cere aceleași rezultate unor copii care au pornit din puncte complet diferite. Egalitatea de cerințe nu înseamnă automat egalitate de șanse.
Mai mult, aceste standarde vor deveni inevitabil și un instrument de evaluare indirectă a profesorilor. Un dascăl dintr-o școală rurală, care lucrează cu elevi proveniți din familii vulnerabile și cu resurse limitate, va ajunge să fie comparat cu un profesor dintr-un colegiu de elită. Este o comparație nedreaptă, pentru că ignoră contextul în care fiecare își desfășoară activitatea. Nu contest necesitatea unor repere naționale.
Avem nevoie de criterii clare și de obiective comune. Însă acestea trebuie introduse abia după ce statul oferă tuturor școlilor condiții apropiate de funcționare. Altfel, standardele nu vor reduce decalajele, ci doar le vor certifica oficial. Uniformizarea nu înseamnă echitate. Echitatea înseamnă să oferi fiecărui copil șansa reală de a ajunge la același nivel. Iar până când această șansă nu există, standardele unice riscă să fie doar o altă formă prin care punem aceeași ștachetă în fața unor copii obligați să alerge pe piste complet diferite.
Ioan D.
„Bacăul vorbește” este spațiul dedicat pe site-ul Deșteptarea unde vocea comunității prinde glas. Cititorii pot împărtăși opinii despre municipiul Bacău și întreg județul, contribuind la o dezbatere deschisă și relevantă.Ziarul Deșteptarea te ajută să fii auzit! Fă-ți cunoscute ideile, semnalează problemele, transmite așteptările sau bucură-te de succesele cotidiene alături de ceilalți cititori.
