De o perioadă de timp, băcăuanii s-au obișnuit cu prezența unei fete în centrul orașului, care, cu o vioară și o boxă stârnește curiozitate și admirație. Nu puțini sunt cei care au trecut pe acolo și au imortalizat cu telefonul câteva momente în care tânăra, cu câteva mișcări de arcuș, reușește să transmită vibrații.

Imaginile au ajuns pe site-urile de socializare și evident că au apărut și recenziile. Cele mai multe sunt pozitive, dar există și unii care nu văd cu ochi buni ce se întâmplă. De ce? Probabil că nici ei nu știu, dar nu se pot abține.

Practic, în acest caz e vorba de artă stradală care se practică în toate orașele mari ale lumii. Ce-i drept, unii o confundă cu cerșetoria, dar probabil că au viziuni foarte limitate. Cu toate acestea, am zis că ar fi interesant să o cunoaștem mai bine pe „Fata cu vioara” din centrul orașului.

Povestea vieții ei e mai tare decât scenariile multor filme. Numai că ea nu a prea vrut să o împărtășească cu toată lumea. Și totuși… Ea e Raisa iar numele acesta la primit de la tatăl ei la naștere, fiind inspirat de numele soției ultimului lider sovietic. Până în clasa a VI-a a studiat la Colegiul Național de Artă „George Apostu” după care a plecat în București.

Din păcate nu și-a continuat studiile la un liceu de muzică, drumul vieții având alte surprize pentru ea. Ar fi vrut să se facă medic dar destinul a vrut altceva pentru Raisa. S-a căsătorit, a făcut copii iar vioara, balsamul sufletului ei, a ajuns un hobby. Un hobby pe care mereu a vrut să îl împartă cu oamenii. De câțiva ani s-a întors acasă, în Bacău, iar de câteva zile îi încântă pe băcăuani cu vioara ei. Am întrebat-o cine e ea…

„Cine sunt?

„Sunt fata tăcută cu vioara. Așa îmi mai spune lumea căci gura mea nu spune multe, ci zâmbetul și vibrato-ul viorii mele mele o fac în locul meu. Îmi place să cânt la vioară. Asta mă face fericită și îmi umple viața de energie pozitivă, energie primită ca un revers al medaliei ce o împrăștii pe străzile care sunt uneori gri. Acesta este unul din motivele pentru care cânt pe scena stradală, nu ca să-mi îmbogatesc bugetul, ci emoțiile, trăirile, în consecință sufletul și mintea. Relatările ulterioare vă vor elucida. Cânt de când eram mică și le mulțumesc părinților și profesorilor ce m-au îndrumat și învățat. Actualmente sunt în concediu postnatal.

Am trei copii frumoși și deștepți pe care îi iubesc enorm. Doi dintre ei sunt elevi model. Cea mică se dezvoltă armonios alături de noi toți. Nu mi-am mai continuat studiile într-o instituție de artă acreditată, dar exersez mereu, sunt un bun autodidact și pe deasupra am un profesor cu care colaborez de mai mulți ani pentru a mă dezvolta continuu. Consider că sunt un om normal, că am o viaâă normală și că am alături de mine o familie iubitoare. Dar orice poveste de viață, ca ale tuturor, are ceva de spus. Nu cred că a mea are ceva de spus, ci doar de cântat. Cânt multe fire ale vieții, căci suntem diferiți, dar asemănători în iubire, în vibrații, asemeni viorii mele. Toate melodiile au ceva de spus, o poveste, în substratul lor, dar puțini o știu pe a mea. Faptul face ca eu sa fiu bipolara.

Ce pot să spun… Tulburarea afectiv bipolară… cred și încerc să privesc că este ca atunci când cineva are o boală cronică, cum ar fi hipertensiunea arteriala, diabetul sau alte boli pentru care iei prietenosul tratament toată viața. Nimeni nu își dorește să fie bolnav, nu este o alegere și fiecare boală are manifestarea ei. Hipertensivul evită să facă efort intens, diabeticul evita anumite alimente…eu evit stările și emoțiile extreme, iar atunci când simt că mă cuprind, le exeriorizez cântând. Când mă simt agitată, îmi iau vioara și cânt. Când mă simt depresivă, îmi iau vioara și cânt. Nu știu ce fac alți oameni când simt că nu e totul roz sau când au excesiv de multă energie… unii poate dorm, alții fac sport, eu cânt. Și ce bine mă simt când văd că după exersare am cui cânta.

Cânt pe o scenă reală, cu spectatori grăbiți în cotidianul vieții, care sunt greu de întors pentru a asculta o fată simplă cu vioara, care au propriile povești ce includ trăiri, bucurii și tristeți ca ale mele. Privesc și cât apăs pe o coardă, două, diversele chipuri se întorc la mine. Se întorc cu ochii curioși, blajini, mângâietori, veseli și admirativi și cel mai important, îmi zâmbesc reciproc. Mulți oameni, din ce am auzit de la colegii mei violoniști, plătesc destul de scump pentru un concert pe care îl ascultă, poate, doar o dată pe an. Eu cânt, căci interiorul meu o cere și nu cer nimănui nimic.

Am tot necesarul din drămuiala mea, pentru mine și copiii mei. Nu pot spune, ca mulți artiști de altfel, că am cea mai scumpă pereche de pantofi sau îmbrăcăminte cu care să mă prezint pe scena unde cânt, dar am o vioară clasică în care am investit, pe care o iubesc și la care exersez. Ea e lină ca un pârâu limpede de munte, suavă și dulce ca mierea. Este visul și sângele ce-mi curge prin vene, așa de potrivită-mi este. Mă bucur că pot încânta băcăuanii cu vioara mea, cu trăirile mele, cu ceea ce sunt eu.”

Ea este Raisa, fata pe care o vedeți în oraș cu vioara. Ce vrea să facă mai departe? Cine știe? Dar sigur are un plan. Vrea să înregistreze un videoclip cu muzica ei pe care să îl posteze pe youtube. Și apoi, va mai vedea!

Credincioșii catolici din România ar putea avea un nou sfânt, după ce deja a demarat procesul de trecere a preotului-martir catolic Dumitru Sandu Matei, în categoria fericiților bisericii.

Beatificarea, ca etapă înaintea canonizării, a fost posibilă mulțumită eforturilor depuse de preoți și credincioși, alături de rudele părintelui, care s-au dedicat strângerii de mărturii și inițierii de activități menite a-l păstra în inimile și mințile credicioșilor pe cel care și-a dedicat viața ajutorării semenilor aflați în nevoi. Un reper în această strădanie l-a constituit și slujba de pomenire din vara trecută, ocazie prilejuită de dezvelirea unui monument, la Sărata, ridicat prin propriile eforturi de urmașii preotului martir, ca pavăză în fața uitării. „Un moment înălțător, plin de recunoștință pentru cel ce a fost, este și va fi preotul Dumitru Matei, pentru tot sacrificiul și toată dăruirea sa în sprijinul semeniilor – săraci, bolnavi, răniți pe front. Mă rog pentru beatificarea părintelui, astfel încât faptele sale și amintirea sa să rămână un exemplu pentru cei ce vor urma”, a transmis Iustina Sandu, strănepoata preotului martir „După un drum lung, o așteptare extenuantă, a venit și timpul să se împlinească dorința familiei și cred că și a credincioșilor catolici care l-au cunoscut sau măcar au auzit de părinte. De câteva zeci de ani se tot vorbește despre nevoia de a-l canoniza pe părintele Matei care a sfârșit ucis de comuniști. Merită, măcar dacă ne gândim că, acum, după ce a fost sfințit monumentul din Sărata, multă lume care s-a rugat aici a admis că l-i s-au îndeplinit dorințele. Toți care ajung aici spun să îi simt prezența părintelui. Inclusiv eu, de exemplu, când am aflat de începerea beatificării, deși eram foarte bolnavă, fiind hipertensivă, m-am rugat să mă ajute să ajung la slujba din Iași. Numai un sfânt cred că poate face așa ceva”, spune Rodica Șaran, membră a familiei, una dintre principalii artizani ai monumentului de la Sărata.

Cu aprobarea Vaticanului

În decembrie, anul trecut, cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor din Vatican, autoriza iniţierea unei cercetări cu privire la martiriul părintelui Dumitru Sandu Matei. Apoi, duminica trecută, la Iași, orașul unde preotul a slujit aproape 10 ani, a urmat faza diecezană a cauzei de beatificare şi canonizare a preotului martir. Cu această ocazie, episcopul de Iaşi, Iosif Păuleț, a format Tribunalul bisericesc al Cauzei „Dumitru Matei”, ai căror membri au depus jurământul de fidelitate faţă de adevărul istoric şi teologic. Astfel, zece preoți și credincioși vor strânge mărturii legate de viața și moartea părintelui martir de la Sărata. „Va fi vorba de ani și ani, până la canonizare. Pentru că tot ce facem acum va dura, să zicem, un an, după care totul va fi analizat de experții de la Vatican. Vor trebui, inclusiv, confirmate minunile pe care părintele Matei le mijlocește. În prezent, urgent este să discutăm cu persoanele care l-au cunoscut în mod direct pe părinte. În acest sens, avem câțiva enoriași, preoți și laici din Iași, unde a activat preotul Matei. Apoi, trebuie să discutăm cu cei din familie care dispun de informații despre preot – istorisiri, imagini, documente, după care vom studia ce se mai găsește în arhiva Securității, unde lucrăm de peste 20 de ani. O comisie de teologi va analiza scrierile preotului Matei – articole publicate, inclusiv dovezi din arhivele episcopiei sau parohiale, eventualele intervenții, scrisori, corespondențe avute cu preoții sau cu laicii”, a precizat Alois Moraru, vice-postulator şi responsabil diecezan al cauzei „Dumitru Matei”, cel care coordonează activitatea în cauza preotului martir.

Urmează ca toate însemnările privind faptele de bunătate ale părintelui față de sărmani și față de bolnavii de pe front să ajungă la Vatican, unde vor fi studiate din nou de teologi. În felul acesta, dosarul va ajunge să fie studiat de sfântul părinte Papa care îl va proclama fericit. După ce preotul martir Dumitru Matei se va alătura celorlalți 13 români catolici – preoți și credincioși, femei și bărbați de rând – care au fost beatificați (ultimii șapte, în 2019, la Blaj, cu ocazia vizitei Papei Francisc), se așteaptă apariția minunilor, de tipul vindecărilor sau a altor lucruri extraordinare (pare-se, unele deja se întâmplă) care trebuie urmărite timp de cinci ani.

„Apostolul săracilor”

Născut în comuna Sarata, în 1913, „apostolul săracilor”, așa cum a fost considerat anterior trecerii sale în neființă, părintele Dumitru Matei a făcut parte din rezistenţa anticomunistă, militând pentru sprijinirea celor săraci și bolnavi. Mulțumită părinților săi, Mihai Sandu și Maria Vereş, oameni destoinici, nevoiți să muncească din greu pentru familia lor cu trei copii, Dumitru Matei a urmat clasele elementare în satul natal, remarcându-se la învăţătură. Cu ajutorul preotului Petru Pal, parohul din Valea Seacă, adolescentul a intrat la Seminarul Catolic diecezan din Iaşi, terminând cursurile de opt ani cu media 9,23, al patrulea din 31 de elevi seminarişti. A urmat studiile teologice, sub îndrumarea părinţilor iezuiţi. În iunie 1939, avea să fie hirotonit preot, de către episcopul Mihai Robu, în capela Institutului „Notre Dame de Sion” din Iaşi. Ulterior e devenit Vicar la Parohia Romano – Catolică din Iași, lucrând cu devotament alături de Mons. Dumitru Romilă, paroh de Iaşi, împreună cu alţi vicari şi preoţi de la episcopie. S-a dovedit atât de dedicat săracilor încât era în stare să le ofere sărmanilor tot ce avea. Cei din preajma sa spuneau că dărnicia preotului era atât de mare încât „era în stare să pună la mezat toată parohia în folosul săracilor”.

Soldatul lui Cristos, pansând sufletele răniților

După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, părintele a primit sarcina asistării spirituale a soldaţilor catolici combatanţi. Astfel, a însoţit trupele române până la Cotul Donului, „el, soldatul lui Cristos, fiind alături de răniți, pe care îi mângâia, și-i încuraja, și alături de muribunzi, pe care-i întărea cu sfântul Viatic pe drumul eternității”. După doi ani, revine în patrie, la Iaşi, unde „a contribui cât mai mult la întărirea sentimentului naţional, patriotic şi moral, pentru desăvârşita glorie a scumpei noastre oştiri”. Preotul Matei acorda asistență religioasă tuturor soldaților catolici, de orice naționalitate, dar și celorlalți soldați sau ofițeri răniți, fără deosebire de religie, chiar și soldaților sovietici internați în spitalele din Iași. Astfel, a distribuit răniților ziarele vremii, țigări, cărți poștale, dulciuri, medicamente, alimente, obiecte religioase. După război, preotul Matei a fost capelan pentru răniții din spitalele Iașului, apoi, în timpul marii foamete, „specialistul în serviciul săracilor” a fost desemnat să se ocupe de preluarea şi distribuirea ajutoarelor venite din străinătate, „îndeosebi din America”, pentru înfometaţi. Tânărul preot şi-a împlinit exemplar misiunea față de semeni, indiferent de confesiune, ajutându-i inclusiv pe evreii din Iaşi, prigoniţi în timpul prezenţei naziste, ulterior, și pe prizonierii francezi sau germani. Pe mulţi i-a ajutat să evadeze din spitale și, mai apoi, i-a adăpostit în diferite locuri, unii dintre ei recunoscând că au scăpat cu viaţă, mulțumită preotului. Pe alții i-a sprijinit cu medicamente, îmbrăcăminte şi alimente. A ajutat-o, oferindu-i protecție, inclusiv pe celebra aviatoare Smaranda Brăescu, urmărită de organele represive comuniste.

Sfârșitul, nu și finalul

Regimul sovietic instaurat după război l-a urmărit asiduu pe tânărul preot, acesta fiind nevoit să trăiască ultimii săi ani de viață, fugar prin țară. În mai 1950, în urma unei trădări a studentului Nicolae Anghel (personaj folosit de Securitate și în desconspirarea unor grupuri de partizani), preotul de la Sărata a fost arestat, împreună cu alte 8 persoane care l-au găzduit. A fost încarcerat la Jilava, unde timp de cinci luni, a fost anchetat, chinuit și obligat să semneze declarații false. În final, a fost acuzat de „spionaj” și „crimă de înaltă trădare” și, după un proces – farsă orchestrat de Securitate (cu scopul de a compromite Biserica Catolică din România, considerată opozantă a regimului comunist), la 23 octombrie 1950, a fost condamnat la moarte de Tribunalul Militar București și executați. Împreună cu el au fost uciși inginerul Romuald Druszcz și inginerul Ion Cudalbu, în închisoarea de la Jilava. Execuția celor trei a avut loc în celebra „Vale a Piersicilor”, kilometrul 0 al genocidului comunist, unde au fost asasinați în masă cei mai frumoși martiri ai României. Trupurile le-au fost aruncate în groapa comună a închisorii, rămânând neidentificate până în prezent.

Lucrările de remediere a avariei ce a afectat conducta de aducțiune Valea Uzului – Barați s-au finalizat, conform soluției tehnice avizate de proiectant.

Începând cu orele 20:00, au fost inițiate manevrele de umplere a aductiunii, procedura estimată a se finaliza într-un interval de 24 ore.

Astfel, programul de furnizare apă potabilă în municipiul Bacău pentru mâine, 3 februarie, este:

– 06:00 – 08:00 dimineață;

– 18:00 – 20:00 după – amiază.

Având în vedere programul scurt de furnizare, este posibil ca în zonele mai înalte ale municipiului – Republicii, Miorița, Gării, Energiei, Cornișa, Centru – în timpul programului de furnizare, apa potabilă să nu ajungă la etajele superioare.

Reluarea furnizării apei potabile, la parametri normali de debit și presiune, către utilizatori, se va face treptat, pe măsura umplerii rețelei de distribuție și funcție de consum, începând cu vineri, 4 februarie.

  Polițiștii din Moinești au probat activitatea infracțională a unui bărbat de 54 de ani, bănuit de comiterea infracțiunii de înșelăciune. Acesta a fost reținut pentru 24 de ore. 

  La data de 01 februarie a.c., bărbatul de 54 de ani a fost identificat de către polițiștii Secției 1 Poliție Bacău pe raza localității.

  Din cercetări a reieșit faptul că, la data 21.10.2021, bănuitul ar fi indus în eroare şi înşelat un bărbat din mun. Moineşti, cu ocazia vânzării unui generator şi a unei pompe de apă, lăsând să înţeleagă că sunt produse originale şi care în realitate prezentau parametrii tehnici subdiminuaţi, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 4.000 lei.

  Faţă de bărbatul în cauză a fost dispusă reţinerea pe bază de ordonanţă pentru 24 de ore.

La aceasta ora echipele SC CRAB SA lucreaza la remedierea defectiunii aparuta pe conducta de transport apa bruta – Valea Uzului – Bacau.

Compania de Apă cspune că lucrarile se desfasoara conform graficului si estimează finalizarea lucrarilor astazi, 02.02.2022 in jurul orei 20:00.

Avand in vedere faptul ca ulterior remedierii defectiunii se va demara procedura de umplere a conductei de aductiune, procedura estimata a dura 24 de ore, urmata de procedura de umplere a retelei de distributie, programul de furnizare apa potabila pentru maine, 03 februarie, in municipiul Bacau este:

– 06:00 – 08:00 dimineata

– 18:00 – 20:00 dupa – amiaza.

Avand in vedere programul scurt de furnizare, este posibil ca in zonele mai inalte ale municipiului – Republicii, Miorita, Garii, Energiei, Cornisa, Centru – in timpul programului de furnizare, apa potabila sa nu ajunga la etajele superioare.

Reamintim faptul ca nu vor fi afectati de intreruperea apei potabile consumatorii din Municipiul Bacau alimentati direct din Statia de Pompare Gheraiesti:

– Cartier Gheraiesti

– Cartier ANL Gheraiesti

– Cartier Serbanesti

– Cartier Izvoare

– Zona Stefan cel Mare (nr. pare – partea cu Arena Mall)

– Milcov (zona pompieri).

Vom reveni cu informatii actualizate despre evolutia lucrarii.

Creditele în lei ale băcăuanilor au sporit ca valoare în cel de al doilea an al stării de pandemie prin care trecem. La finalul anului 2021, sporul a fost de 19,8% față de aceeași dată a anului precedent, iar creditele în valută au crescut cu 16%. Comparativ – ne arată directorul Agenției Bacău a Băncii Naționale a României, Dănuț Eusebiu Ilie, din datele făcute publice de Banca Națională -, și depozitele bancare ale băcăuanilor au crescut, cu 27,4% în cazul depozitelor la vedere și cu 11% la depozitele la termen și depozitele rambursabile după notificare. 

Față de situația creditelor mai ales, ne întrebăm și în ce stadiu s-au aflat eventualele restanțe bancare la împrumuturi. Vedem cum restanțele la creditele în lei au scăzut cu 5% față de nivelul din decembrie 2021, iar la creditele în valută scăderea a fost de 42%. Evident, am vrea să știm și la ce valori au ajuns creditele, depozitele bancare și restanțele și aflăm că în lei împrumuturile au fost de 4.337,1 milioane de lei, creditele în valută de 1.247,7 lei, depozitele la vedere de 2.793,4 lei, depozitele la termen de 3.618,2 lei, restanțele la creditele în lei de 55,5 milioane de lei, iar la creditele în valută de 9,1 milioane de lei. Creditele restante – precizează directorul Agenției BNR Bacău – se referă doar la principal și nu includ poziții extrabilanțiere. Sunt considerate restante creditele care în ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se efectuează raportarea înregistrează întârzieri la plată de cel puțin o zi.

Din totalul creditelor bancare în lei din România, de 235.022,8 milioane de lei, creditele în lei ale băcăuanilor au reprezentat doar 1,8%, iar cele în valută doar 1,3% din 92.500,4 milioane de lei. Economiile bancare la vedere au fost 1,4% din 198.804,9 lei, iar cele la termen doar 3% din 120.489 de lei. Restanțele bancare la creditele în lei au fost de numai 1,3 din 4.265,2 lei, iar cele în valută de numai 0,7% din 1.315,1 milioane de lei. 

Pe locul al patrulea la restanțe bancare, în regiune 

Conform datelor BNR, în Bacău ponderea restanțelor în total credite a scăzut la 1,15% în decembrie, față de 1,95% în luna iulie și 1,99% în iunie. Și în Regiunea Nord-Est ponderea a scăzut în decembrie față de iulie la 1,50 față de 2,67%. În octombrie 2017, proporția depășise 4%. Acum, în Regiune ponderea cea mai mare a restanțele în total credite o are județul Neamț (2,55%). În valoare, cele mai mari restanțe rămân cele din județul Iași, de 174,4 milioane de lei. 

Pe locul al doilea la credite

Județul Bacău are, în Regiunea Nord-Est, a doua cea mai mare valoare a creditelor bancare primite de populație, după județul Iași cu 11.931,5 milioane de lei. Iar valoarea creditelor, în volum, pentru județul Bacău, este tot la jumătatea celei din Iași. Pe ultimele locuri rămân județele Botoșani și Vaslui, urmate de Neamț și Suceava.

Ce mai crește irna prin grădină și habar n-avem? Hreanul îl știm! Nu se consumă frunzele. Rădăcina lui este la concurență cu usturoiul, dar nu se ceartă când este vorba de a mura ceva fără a folosi oțet. Nu-i nici salată creață, nu-i nici conopidă. La culoare seamănă cu brocoli dar nu face căpățână. Aspectul frunzelor? Între un plămân care nu știe ce-i acela fumatul, și un prapure de porc a cărui inimă poate fi donată. Adică… sănătate. Cine mai știe cu ce se mănâncă varza Kale?

Nu este o noutate. Maeștrii bucătari în arta culinară o foloseeau în restaurantele băcăuane cu renume, și lista ar fi lungă, unde își permitea oricine să rezeve o masă. Acolo pile! O foloseau iarna ca pe o trufanda. Mai cu zgârcenie, că nu creștea pe marginea șanțului. Varza Kale era folosită ca platou și ornament la aperitive, combinată în salate, la îmblănatul știucii puse la cuptor, sarmale sau la ruladele cu carne de porc, stropite cu puțin magiun. Ăla magiun! Făcut din prune afumate cu tot cu sâmburi. Nu știu ce plămâni aveam, tăbăciți de la atâtea coșuri și furnale, dar se goleau scrumuierile des. Nu tușea nimeni la masă, doar dacă era prea lacom. Mască nu purta nici veterinarul când intra în coteț să castreze porcul. Ăla preț la fudulii. Nu mai amintesc de creerul „Pane”! A fost o vreme când se mânca sănătos.

La o tarabă, în Piața Centrală

Petre Barat vine de la Răchiteni Iași. Caută o cale de desfacere și pe piața din Bacău pentru varza Kale. Costă 5 lei legătura. O cultivă în România din anul 2019. Are bucățica lui de pământ moștenită de generați, și experiența a 12 ani munciți pe terenurile altora. În Italia am pus vre-o trei ani de zile. Ultima dată la Parma, unde lucram de vre-o nouă ani la o fermă, dar o cultivam pentru mine, pentru consum. Eram împreună cu soția. Am făcut acolo sămânță, și când ne-am retras acasă am cultivat și la Răchiteni.

De ce să lucrezi pentru alții cînd poți să o faci pentru tine. Avem două fete, trei nepoți. Anul trecut a fost un an bun. Am pus pe mai mult de 5 ari (500 mp). Avem și varză. Ca să vă faceți o idee… La un hectar de varză, 100 de ari, vin cam 50-60 de mii de plante. Tot cam așa e distanța între plante și la Kale. Ca să obțin sămânță pun doar un rând, crește și peste un metru, și o sprijin cu haragi din răchită. Răchita crește repede. Sămânță acum nu am de vânzare. Sunt niște păsări mici care mănâncă semințele, ca și boabele de la struguri și trebuie păzită când ajunge la maturitate. Cultivăm și salvie, plante aromatice, lavandă, rozmarin, oregano, dar în cantități mici. Este greu cu desfacerea. Am încercat și on-line. Nu merge.”

Varza Kale poate fi plantată ca o a două cultură, la începutul toamnei. Crește și după ce temperaturile ajung până la minus 10 grade. Dacă este platată într-un solar rezistă până primăvara.

„Noi o creștem în câmp. Am recoltat-o! Avem un spațiu unde este răcoare, și o depozităm în saci deschiși la gură, unde respiră. Se poate folosi ca salată sau se poate pregăti cum se face cu spanacul, conopida, broccoli, varza de Bruxelles. Sunt înrudite toate.” Agricultorul Petre Barat este asaltat cu întrebări mai ales de doamnele mai în vârstă care vin la piață. „Ce e asta?” Varza Kale este apreciată de specialiști, fiind cunoscută ca o plantă super – nutrient, cu nuneroase beneficii pentru sănătate.

Este bogată în fibre, calorii. Vitaminele A, C, K și din grupul B. Săruri minerale și antioxidanți. Conține mult fier, de aceea este recomandat ca persoanele care fac tratament cu anticoagulante să ceară sfatul medicului. A se evita consumul de varză Kale în același timp cu alimentele bogate în calciu, din cauza oxidanților care împiedică asimilarea calciului.

A fost considerată doar ca o varză furajeră, care nu are căpățână, dar numeroase frunze mari. Face parte din grupa cu denumire botanică Acephala, ce provine din anticul grecesc… fără cap! A apărut în marile magazine, stârnind interes.

O rețetă simplă, la cuptor

Nu-i așa că dacă vă e foame și vă gândiți la o prăjitură, sau la o frigăruie făcută la grătar, asociind-o involuntar cu mirosul, vă lasă gura apă? Dacă nu vă e foame citiți mai departe! Să nu vă așteptați la apetit crescut de la varza Kale, de la început. Trebuie răbdare. Este doar o legumă. Combinată cu conopidă sau spanac, tocată mărunt, (conopida sau brocoli se desfac în ciorchine mici), se pune amestecul la opărit cu puțină sare, câteva minute după ce a clocotit apa.

Mirosul e puțin nașpa, dar suportabil dacă deschideți geamul să se bucure și vecinii. Strecurați zeama în alt vas. Să nu o aruncați! Păstrați-o pentru o supă. Din spanac nu va rămâne nici zece la sută ca și consistență. Din kale și conopidă, mai bine de nouăzeci de procente. O legătură de Kale și o conopidă obișnuită sunt suficiente pentru o tavă din Yena de dimensiune medie. Merită unsă pe fund cu o felie de unt. Răsturnați compoziția scursă în vasul termorezistent. Separat, în altul mai mic, bateți bine 2-3 ouă cu tot cu gălbenuș. Adăugați un praf de piper și frământați cât să se amestece bine. Înainte de a pune tava la cuptor, radeți niște cașcaval și presărați pe deasupra un strat fin de pesmet. Când acesta își schimbă culoarea, puteți închide aragazul. Durata depinde de la 30 la 50 de minute, în funcție de aragaz și puterea calorică a gazului.

Petre Barat ne oferă și o rețetă simplă de smoothie, pentru sezonul rece: „O banană, 4 frunze de Kale și o bucățică mică de 2 cm de ghimbir, la un pahar cu apă (150 ml). Asta-i baza! Puneți la blender. Se mai pot adăuga și orice alte fructe vreți. Kale e bună și la diabet, ghimbirul pentru încheieturi, articulații.” Să ne vedem sănătoși!