duminică, 21 decembrie 2025
type here...
Acasă Blog Pagina 649

Concert Haddaway la Onești, de Anul Nou

    de
    Deșteptarea
    -

    Oneștiul se pregătește să marcheze trecerea în noul an într-un mod spectaculos și memorabil, conform declarației primarului Laurențiu Neghină. Anunțul promite un eveniment de excepție, menit să aducă comunitatea împreună și să consolideze spiritul festiv al sărbătorilor de iarnă.

    Prin intermediul unei declarații entuziaste, primarul Laurențiu Neghină a dezvăluit planurile pentru evenimentul de Revelion din Onești. „Și pentru că noi toți facem lucrurile să se întâmple, vom marca trecerea dintre ani la Onești cu un mega-concert susținut de Haddaway, dar și cu un impresionant spectacol de lasere și efecte speciale”, a declarat primarul.

    Evenimentul, programat să aibă loc în Piața Catedralei, promite să aducă o atmosferă unică și plină de energie pozitivă. Pe ritmurile celebrei melodii „What Is Love”, interpretată live de Haddaway, locuitorii și vizitatorii din Onești vor sărbători noul an într-un mod cu adevărat memorabil.

    Una dintre atracțiile principale ale serii va fi inaugurarea celei mai frumoase piețe din România, un proiect care reflectă angajamentul autorităților locale pentru dezvoltarea și frumusețea orașului. Spectacolul de lasere și efecte speciale va completa atmosfera festivă, transformând Piața Catedralei într-un adevărat centru al distracției.

    Primarul Neghină a subliniat importanța acestui eveniment pentru comunitatea locală, afirmând că „Oneștiul merită mai mult”. Intenția este de a aduce oamenii împreună, de a le oferi o experiență de neuitat și de a face din trecerea în noul an un moment special pentru fiecare locuitor al orașului.

    „Aducem Capitala distracției la Onești! Vom cânta, vom dansa și ne vom distra împreună în Piața Catedralei. Un An Nou fericit tuturor, iar Doamne ajută să fie un an plin de bucurii și realizări pentru Onești!”, a adăugat primarul în mesajul său către comunitate.

    Haddaway, artistul care va susține mega-concertul în cadrul evenimentului de Revelion la Onești, este un cântăreț și compozitor de origine trinidadiană și germană, născut pe 9 ianuarie 1965 în Trinidad și Tobago. Numele său real este Nestor Alexander Haddaway, iar cariera sa în muzică a fost definită de succesul internațional obținut în anii ’90.

    Cea mai cunoscută piesă a sa, „What Is Love,” a devenit un hit global și a rămas una dintre cele mai emblemătice melodii dance ale decadelor trecute. Haddaway a continuat să ofere publicului său o serie de piese de succes, contribuind semnificativ la scena muzicală a vremii.

    Cu vocea sa puternică și carismatica, Haddaway s-a bucurat de popularitate în întreaga lume, iar participarea sa la evenimentul de Revelion din Onești promite o experiență muzicală de excepție. Prin prezența sa, artistul aduce un plus de entuziasm și nostalgie, transformând serata într-un spectacol memorabil pentru toți participanții.

    Explozie la un apartament în Bacău

    de
    Deșteptarea
    -
    FOTO: Radio Easy Bacău

    În urmă cu puțin timp, pompierii băcăuani au fost solicitați să intervină în municipiul Bacău, strada Stadionului, în urma unui apel primit pe Numărul Unic pentru Apeluri de Urgență 112, care anunța producerea unei explozii la un apartament.

    Pentru gestionarea operativă a situației de urgență, la locul indicat s-au deplasat trei autospeciale de stingere, o descarcerare și o autospecială de primă intervenție și comandă.

    De asemenea, la locul evenimentului se deplasează și grupa operativă a inspectoratului.

    FOTO: Radio Easy Bacău

    La sosirea forțelor de intervenție, s-a constatat că, în urma exploziei produse la nivelul apartamentului, au rezultat trei victime. Doua dintre acestea prezentau arsuri, iar cea de-a treia victima atac de panică.

    FOTO: ISU Bacău

    Acestea au fost preluate de ambulanțele SMURD și SAJ, in vederea transportului către unitatea spitalicească.

    Forțele de intervenție au acționat pentru evacuarea a doua persoane, în timp ce alte 30 s-au autoevacuat.

     

    Vlad Nicolici: ”Eu am plecat de la Vocea României cu sentimentul că publicul care mă ascultă pe mine este un public care gândește”

    de
    Laura Huiban
    -

    Vlad Nicolici: ”Eu am plecat de la Vocea României cu sentimentul că publicul care mă ascultă pe mine este un public care gândește”

     

                  După experiența participării la ”Vocea României”, Vlad Nicolici, cunoscut publicului băcăuan și ca actor al Teatrului Municipal ”Bacovia”, a inițiat un nou proiect muzical, trupa VLAD, o trupă de rock alternativ, pentru cei care ”simt și gândesc deștept”.

                  Joi, 21 decembrie, ora 19.00, trupa VLAD va lansa pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” din Bacău single-ul ”Murphy”, o piesă definitorie pentru filosofia muzicală a proiectului. Membrii trupei anunță un show ”fresh, electric, ba chiar electrizant”, iar cei care vor să ia parte la această experiență pot achiziționa bilete de pe site-ul https://eventbook.ro/music/bilete-concert-vlad-murphy-lansare-single

    În calitate de inițiator, solist și compozitor al trupei, Vlad Nicolici ne spune în acest interviu povestea proiectului, a piesei care va fi lansată în Bacău, și ne vorbește, onest, despre cine a devenit ca artist de la debutul său pe scena ”Vocea României”.

    Printre invitații la concertul din 21 decembrie se numără și mama lui Vlad, Mona Nicolici, unul dintre cei mai cunoscuți și respectați jurnaliști de radio și televiziune din România, care a fost și este o sursă constantă de inspirație pentru fiul său.

    ”Parcă aveam nevoie unul de altul, și eu de ei, și ei, de mine” 

    Laura Huiban: Înainte de toate, spune-mi, te rog, care este povestea trupei VLAD? Și care îi sunt membrii?

    Vlad Nicolici: Trupa VLAD s-a înființat în octombrie 2023, când am început să repetăm pentru acest proiect, pentru că discuțiile premergătoare au avut loc în vară, când ne-am întâlnit prima oară și am testat melodii, am testat sound-uri, era foarte mișto și ne-am hotărât că trebuie să facem treaba asta împreună. Membrii trupei VLAD sunt Andrei – la tobe, Tedy – la bass, Mysha – la chitară, Raluca – voce și eu – voce și chitară.

    Laura Huiban: Dar care a fost exact contextul în care a luat ființă trupa?

    Vlad Nicolici: După”Vocea României” primeam tot felul de oferte să cânt în trupe de cover-uri, de evenimente ș.a.m.d. Eu am trăit această experiență înainte de participarea la ”Vocea României” și, sincer, mi s-a luat, mi-am zis că ”Nu, eu fac muzica mea, eu creez, nu pot să mai stau să-mi spună altul ce să fac”. (râde, nota mea). Doar că au fost unii care au tras de mine maxim, și pe Instagram, și pe Facebook, și pe WhatsApp, le-am spus ”Nu!” și mi-au mai scris o dată. Și, într-o seară, după ce am văzut cât mă bat la cap oamenii ăștia, am zis: ”Hai să-ncerc, să ne vedem o dată!”. Toți suntem din București, dar nu ne cunoașteam, așa că am ieșit prima dată la o bere, am vorbit toată seara și a fost foarte mișto, pur și simplu am avut acel feeling că trebuie să încerc chestia asta. Și, a doua zi, la repetiții, am început să cântăm împreună – ei erau închegați, cântau deja de zece ani, sub altă formulă – și, la final, le-am propus să cântăm o piesă scrisă de mine. Am încercat și a sunat extraordinar, ne-am unit atât de frumos, parcă aveam nevoie unul de altul, și eu de ei, și ei, de mine. Așa că le-am spus: ”Știți ce? Eu doream să fac în ianuarie un casting pentru trupa VLAD, dar cred că v-am găsit! Nu vreți să facem treabă?”. Și în două secunde au zis toți ”Da, categoric, pe lâmgă trupa de eveniment,e facem și asta!”. Și uite că, dintr-odată, am căștigat două trupe. Sunt niște oameni cu care vibrez, și cu care merge treaba. Avem în plan ca până în luna mai 2024 să lansăm trei melodii, una dintre ele, MURPHY, o lansăm acum, pe 21 decembrie, în Bacău. 

    ”Legile lui Murphy ne guvernează fără să ne dăm seama” 

    Laura Huiban: Care este povestea piesei MURPHY, pe care o lansați în Bacău? Textul e super smart și aproape exclusivist ca adresabilitate. Are, totuși, vreo legătură cu legile lui Murphy?

    Vlad Nicolici: Da, da, așa e, dar are treabă cu legile lui Murphy… Eram, într-o seară, cu gașca mea de prieteni, vechi, din liceu, și stăteam pur și simplu, și beam bere, și vorbeam de chestia asta că ”Băh, suntem toți tineri, și toți muncim foarte mult, tragem foarte mult de noi, suntem ocupați non – stop ș.a.m.d. Și la final de an îți dai seama că muncești mult mai mult decât ar trebui s-o faci sau decât ai avea nevoie, ca bani”. Și am început s-o dăm în tot felul de filosofii și spuneam cum totul a luat-o razna și cum merge totul nașpa, și cu războiul ș.a.m.d., și unul dintre noi, care n-a spus nimic toată seara și stătea și cugeta, zice dintr-odată: ”Dacă există vreo șansă ca ceva să meargă prost, sigur va merge prost!”.

    Laura Huiban: Legea lui Murphy…

    Vlad Nicolici: Da!… (râde, n.m.) Și în momentul ăla toți ne-am oprit și am început o discuție de vreo oră, în care am realizat că Legile lui Murphy ne guvernează fără să ne dăm seama. Bine, poate nu e o gândire chiar pozitivă sau cum să spun, eficientă, neapărat, pentru că te gândești la ce-i mai rău, dar este, de fapt, o privire autoironică, și asta mi-a plăcut foarte tare și am zis: ”Băi, asta-i piesă! Și ce bine sună ca titlu!”. Așa că am făcut-o acustic, prima oară, am cântat-o un an de zile cu proiectul ”Primul pas”, în care eram singur, și lumea a reacționat foarte bine la ea și atunci când reacționează lumea e frumos, e important. 

    Laura Huiban: În ce stil muzical se încadrează trupa VLAD? Când am ascultat MURPHY, și am văzut și videoclipul, m-am gândit un pic la Jurjak, și la piesa lor ”Vântul”. Vreți să vă poziționați ca trupă în zona de rock alternativ?

    Vlad Nicolici: Da, rock alternativ, cred că aici ne-am încadra cel mai bine, deși, evident, fiecare dintre noi are influnțele sale, ca artist, și ne putem duce un pic și în zona de blues, ușor, și în zona de pop, uneori, o să lansăm chiar o melodie reggae, înspre vară, dar cred că elementul comun e, da, rockul alternativ.

    ”Pe asta cred că ar putea să se bazeze trupa VLAD, pe muzică pentru oameni care simt deștept și care gândesc deștept” 

    Laura Huiban: Și ca filosofie din spatele versurilor, veți merge pe linia mesajului din MURPHY? În momentul de față versurile melodiilor pe care le auzim la radio sunt, în majoritate, destul de simpliste, chiar superficiale. Textul piesei MURPHY pare construit pentru un alt fel de public, un public autoironic, care gândește. Veți păstra această linie?

    Vlad Nicolici: Da, uite, asta este o chestie de spus. Eu am plecat de la ”Vocea României” cu sentimentul că publicul care mă ascultă pe mine și care ascultă genul acesta de voce e un public deștept, un public care gândește, care ar vrea să simtă mai mult, care se bazează pe niște filosofii sau nici măcar, dar care are destulă creativitate cât să empatizeze cu acest tip de discurs. La lansarea din 28 noiembrie, din București, mi-am dat seama că oamenii chiar înțelegeau versurile, ca artist simți când mesajul este bine receptat, când omul înțelege exact ce-ai vrut tu să spui. Și când am simțit asta, da, am zis că pe asta cred că ar putea să se bazeze trupa VLAD, pe muzică pentru oameni care simt deștept și care gândesc deștept.

    ”Cred că pe asta aș vrea să se bazeze trupa VLAD, pe NORMALITATE, pe normalitatea de-a simți, pe normalitatea de-a-nțelege muzica, de-a o cânta” 

    Cred că este timpul ca muzica din România, cel puțin, să evolueze un pic. Și, cum spunea tatăl meu, de curând, când s-a întors de la un protest, din București: ”Băi, mă uitam în jurul meu și mi-am dat seama că nu mai sunt românii ăia, nesimțiți, pe care îi știam, care aruncă și urlă, erau doar oameni normali, cu joburi, ca și mine, și care erau nemulțumiți, dar nu era nimeni violent”. Și, cumva, asta m-a inspirat destul de tare, pentru că normalitatea, în momentul de față, devine un lux, uneori, apropo de LGBT sau nu mai știu ce… Qplus… sau de tot ce se întâmplă în momentul ăsta în jurul nostru, că tot mai mulți adolescenți încep să fie catalogați ca ADHD-iști, și depresivi, și… o chestie care ușor, ușor, parcă devine normală… Am auzit de foarte multe ori în jurul meu în ultima perioadă: ”Bă, cu toții sutem depresivi” sau ”Cu toții avem o chestie de… nah…”. Stai, mă, un pic, mă!, că nu e nimic greșit să fii NORMAL! Ba chiar mi se pare că ar trebui să devenim o majoritate! Cred că pe asta aș vrea să se bazeze trupa VLAD, pe NORMALITATE, pe normalitatea de-a simți, pe normalitatea de-a-nțelege muzica, de-a o cânta. Muzica VLAD nu e creată, în momentul acesta, așa, complex, simfonic, dar în momentul în care o cântăm, pe scenă, înțelegi despre ce este vorba, și mi se pare că actul artistic live este cel mai important, mai important decât orice se pune pe media. Și atunci, da, VLAD este despre normalitatea de a fi pe scenă și de a cânta muzică cu versuri deștepte, pentru oameni deștepți, după cum am zis adineauri.

    ”Cred că la Vocea României am trăit cea mai grea experiență a mea, profesional vorbind, de până acum” 

    Laura Huiban: Ce te-a învățat experiența ”Vocea României”. Când ai participat mai exact și în ce moment ai ieșit din competiție?

    Vlad Nicolici: Am participat exact acum un an și am ieșit în prima semifinală, la a patra etapă televizată, pentru că ele sunt mult mai multe. Pe mine ”Vocea României” m-a învățat foarte multe, pentru că m-a prins și la o vârstă, la care am simțit că m-am maturizat 20 de ani, dintr-odată. Anul trecut aveam 27 de ani și eram și în momentul ăla, în care mă lua și ascendentul în Leu (râde, n.m.). În primul rând mi-a fost foarte greu pentru că trebuia să fac naveta Bacău – București, asta m-a încurcat un pic, dar am primit multă înțelegere de la Teatrul Municipal ”Bacovia” și asta a fost super bine. Cred că la ”Vocea României” am trăit cea mai grea experiență a mea, profesional vorbind, de până acum.

    ”Ăla a fost un moment de cumpănă în viața mea” 

    Laura Huiban: Uneori este util să fim onești cu noi înșine, nu? Din onestitatea asta ce-a ieșit, mă interesează, ce s-a întâmplat cu tine, trecând prin experiența asta.

    Vlad Nicolici: Da! Măi, cred că m-am lovit de un zid, de care auzisem cumva, îl intuiam, dar nu m-așteptam să vină. E dură tare lumea asta a televiziunii, de la o audiență mai mare, în sus. Sincer, nu mai pot să mă uit la ”Vocea României”, acum, foarte mult, pentru că văd niște chestii, înțeleg altfel lucrurile. Uite, o să spun o poveste, pe care n-am mai spus-o până acum, fără să vreau să încriminez pe cineva sau ceva.

    Când am intrat în live-uri, eram în echipa lui Smiley și am ales melodia ”Fallin”, pentru că am văzut un cover al melodiei făcute de Alicia Keys, un cover al unui italian, Nicolla Cavallaro, și când a ascultat Smiley a zis: ”Da, clar, ăla ești!”. Apoi, am avut o pauză de două luni, în care eu am lucrat piesa. Și ne-am văzut la sală, cu o săptămână înainte de live, de filmare. Am ajuns acolo și vocal coach-ul mi-a zis că ”Nu, nu!” și mi-a schimbat toată linia, pentru a doua zi. Eu nu știam care e programul, că eu veneam de la Bacău, duminică eram la spectacol, la Bacău, luni dimineață eram la repetiții, în sală, la ”Vocea…”, unde mi-au schimbat toată linia, și ne-au anunțat că a doua zi, marți seară, ne ducem și facem repetiții cu band în platou. Am repetat toată noaptea, efectiv, la mine-acasă, încontinuu, am ajuns acolo și a fost… odios! (râde, n.m.) Era atât de obosit, în primul rând fizic, și psihic, și feed-back-ul nu era pe suport, era pe ”Trebuie! Ce faci?!” și am fost… groaznic (râde, n.m.). Țineam microfonul la piept, și cântam așa, din buza de sus, și nu mă mișcam. Și mi-era o frică maximă… Simțeam că încrederea mea în mine era -100, adică era ceva… Și erau toate camerele pe mine, toții ochii, backing vocals.. toți… trupa, care suna țais… Wow! În capul meu era așa: mă pregătisem două luni de zile pentru chestia asta și uite cum s-a întâmpat, să mi se schimbe totul în 24 de ore, și să ajung în situația în care eu să nu știu ce să fac. A venit producătorul la mine și a zis: ”Băi, ce facem, băi, Vlad, că eu mă bazam pe tine, ce facem?!”. Am plecat de acolo, am repetat încontinuu, iar joi dimineața m-am trezit și… nu scoteam un sunet, vocea mea, pur și simplu, nu… nimic! Eram, oricum, terminat psihic, era o presiune pe mine, în media toată lumea scria, făceau post-uri de susținere, că eu o să câștig ș.a.m.d. Și eu… nu vorbeam… joi, când, seara, mai aveam o probă, o repetiție, iar apoi mai urma o repetiție vineri dimineață, și vineri seară se filma live-ul….

    ”Am stat și am vizualizat cum sunt, pur și simplu, la fundul sacului”

    Ei, ăla a fost un moment de cumpănă în viața mea, recunosc, pentru că mă simțeam, cumva, jos tare. Și mi-aduc aminte că eram în dimineața aia, nici nu mâncasem de juma de zi, și… am meditat, dar fără să-mi propun să fac asta, neapărat. Și am stat și am vizualizat cum sunt, pur și simplu, la fundul sacului și mi-am zis: ”Bun, de aici ce vrei să faci?”. ”Păi eu, de vrut, aș vrea să iasă super bine deseară”. ”Ok, super bine nu prea se poate, dar, dacă nu se poate super bine, ce vrei să faci?”. ”Tot vreau să-ncerc!”. ”Buuun! Păi, și ce-i de făcut?”. ”Păi, uite, că nu prea pot să vorbesc!”. ”Buuun! Păi singura soluție care-ar fi?”. Băi, și-am început să gândesc atât de logic, totul, dar nu știu cum să-ți spun, parcă nu treceam nimic prin filtrul sufletului, dar totul era corect, era exact ce trebuia să fac. M-am dus, mi-am cumpărat aerosoli, am dat vreo 600 de lei pe toată treaba, whatever, mi-am pus aerosoli, pe la ora 12 am început să vorbesc, am început să beau ceaiuri, să-mi pun tot felul de chestii pe gât, să-mi încălzesc gâtul, ăștia, echipa lui Smiley, mă tot chemau să vin să repet, le-am spus că nu vin, sub nicio formă, pentru că nu simt s-o fac – se speriaseră deja, adică ei nu mă mai auziseră de atunci, de marți, știi, când a fost grav (râde, n.m.), dar nu le-am spus nimic despre faptul că mă lăsase vocea, pentru că am vrut să evit orice fel de reacție.

    ”A fost un moment din ăla, în care m-am aliniat, eu, cu mine” 

    Și am ajuns joi seară, pe scena ”Vocea României”, pentru repetiții, și-ți spun că nici măcar nu mă încălzisem, cu toată lumea prezentă, set, ăștia erau toții panicați, dar pe mine nu mă atingea nimeni și nimic, eu știam că de dimineață nici măcar nu puteam vorbi, că ajunsesem la fundul sacului, nici nu cred că am mâncat toată ziua aia, și eram pur și simplu: ”Gata, da, am venit, sunt pe scenă, e ok”. A fost un moment din ăla, în care m-am aliniat, eu, cu mine. Ăștia, toți, panicați, din nou, ”Știi ce ai de făcut?!”. ”Da, știu ce am de făcut!”. Și știu că în mintea mea eram: ”Băi, eu n-am mai dat piesa asta de două zile, și eu de dimineață nu vorbeam. E ok!”. Și-ncepe… ”Iiii… keep on… ”. A fost cea mai frumoasă prestație a mea pe vreo scenă, vreodată, îți zic sincer, cu mâna pe inimă! M-am distrat, într-un hal, fără de hal, a fost mai bine decât în live de o sută de ori, am făcut alte chestii decât mi-a spus vocal coach-ul, am făcut ce linie am vrut eu, a fost… wow! S-a terminat și vine Smiley: ”Bine, tati, păi așa te vreau! Phuai, hai că mi-ai luat o piatră de pe inimă! Extraordinar, măi, cum a fost! Așa rămâne partea aia, nu mai faci nu știu ce voce, aici așa rămâne, excelent!”. Toți au venit la mine: ”Bine, frate, ți-ai revenit, nu știam ce dracu’ ai!”. Îți zic sincer că ăla a fost momentul în care eu puteam să ies din ”Vocea României”, gata, era ok.

    ”Acela a fost un moment în care mi-am dat seama că asta trebuie să fac toată viața” 

    Laura Huiban: Dar momentul acela nu s-a filmat…

    Vlad Nicolici: Nu, s-a filmat, ca repetiție, dar asta nu postează nimeni. Dar am fost atât de mândru eu, cu mine, fără să știe nimeni ce se întâmplase. Toată lumea știa ce praf am fost prima oară, și cât de ok am fost a doua oară. M-am relaxat maxim. Și, imaginează-ți, că, tot așa, dau din culise, la ”Fallin…”, chiar înainte de live, ajung în scenă, în locul X, unde trebuia să-ncep, era publicitate înaintea mea, și în momentul ăla vine vocal coach-ul lângă mine și îmi zice: ”Ăăă, nota! Știi nota de unde să-ncepi? ”. Neah… (râde, n.m.). Și m-au panicat maxim, a venit chitara la mine, ”Uite, de aici…”, eu nu mi-am luat niciodată tonul la chitară, mă panicasem, am luat-o prost, în timpul ăsta, pianul ”Uite, uite, de-aici!”, între timp auzeam în cască: ”5, 4…”. Mi-a dat nota, am avut trei secunde să uit tot ce s-a-ntâmplat până atunci, am închis ochii, a durat atât… ”Țss, țss… I…” . Și-a-nceput. Și-acela a fost un moment în care mi-am dat seama că asta trebuie să fac toată viața, pentru că, pur și simplu, în momentul în care-a-nceput, am putut să-mi pun bariera și să fiu eu pe scenă și să fac ceea ce-mi place. Și atât. Pur și simplu. Toată ființa mea s-a focusat, am atins toate notele posibile, a fost excelent, m-am bucurat foarte tare.

    ”Cel mai mult mă bucur de evoluția mea în relația Eu, cu Mine” 

    Laura Huiban: Deci asta a însemnat pentru tine experiența ”Vocea României”, o reconfirmare că drumul tău în muzică este o certitudine pentru tine.

    Vlad Nicolici: Da, și mă bucur enorm că au venit oameni după mine, după ”Vocea României”, dar cel mai mult mă bucur de evoluția mea în relația Eu, cu Mine, pentru că am conștientizat foarte bine că drumul ăsta e pe bune, mi-am dat seama unde mi-e limita, și am depășit-o. Și sunt pregătit să fac asta pentru viitor.

    ”E ceva proaspăt tare, aici, în Bacău” 

    Laura Huiban: De ce ai ales Bacăul pentru cea de-a doua lansare a piesei MURPHY?

    Vlad Nicolici: Am ales Bacăul pentru că aici sunt actor. Cumva, în România, e al doilea oraș natal, să zicem. Am făcut o lansare în București și mi s-a părut normal, firesc, să fac și aici, în Bacău, unde, fiind actor de patru ani și ceva, mi-am dat seama că aici sunt tineri dornici de artă și e ceva proaspăt tare, aici, în Bacău, după părerea mea, în ceea ce privește tinerii din oraș. Și mi se pare că pot să-i atrag și putem să facem o seară foarte, foarte mișto.

    Laura Huiban: În ce spectacole joci, în actuala stagiune, la Teatrul Municipal ”Bacovia”?

    Vlad Nicolici: Păi, avem așa… Joc în ”Uzina artiștilor”, joc în ”O poveste super fericită, despre cum e să fii super trist” – regia Horia Suru, joc în ”Zăpezile de altădată” – regia Marius Gîlea, joc în ”Insecte” – regia Mădălin Hîncu. Și atât.

    ”Mi se pare că un artist trebuie să educe publicul” 

    Laura Huiban: Care dintre aceste proiecte e mai pe feeling-ul tău? Și pe filosofia ta artistică actuală?

    Vlad Nicolici: Aici, e și în funcție de scriitură și de ce mesaj lasă textul. Cred că aș alege ”Uzina” și ”Insecte”. Pentru că îmi place această autoironie care reiese din comportamentul uman. Mă atrage cumva. Așa cum a fost și cu MURPHY. Și știi care e chestia, m-am gândit la un moment dat, și maică-mea mi-a spus, eu am predispoziție spre a fi un profesor, dar nu-mi place neapărat să fiu profesor, nu știu cum să spun, mi se pare esențial… 

    Laura Huiban:… Să existe latura educativă a artei?

    Vlad Nicolici: Da! Mi se pare că un artist trebuie să educe publicul! Și atunci când le arăți partea negativă a vieții, a omului,, când o subliniezi într-un mod plăcut sau poate funny și o arăți și faci așa: ”Hei, uite! Ce zici? Îți place? Nu? Nici mie!”, și apoi te joci cu treaba asta, spectatorul poate să-nțeleagă: ”Bine, băi, nu e ok…”. Am într-o melodie, ”Nisipul se-nvârte”, pe care o s-o scot în mai cu trupa VLAD, am versurile astea: ”Dacă-ți spune cineva că ești o stea, fără să fi făcut ceva / Oh, oh, da, nu uita, nisipul se învârte când te simți mișto”. Și asta recunosc c-am luat-o din teatru. Mi se pare că în teatru există mulți oameni care se ridică în slăvi pe ei înșiși și mi se pare că au chestia asta: ”Tu nu știi cine-s eu, măi!”. Dar nimeni nu știe! (râde, n.m.). ”Nu contează! Tu nu știi că?…”. Când te ia cineva așa, îți pui niște probleme: ”Fuck, ce incult sunt! Nu știu cine-i domnul!”. Dar, uite, apropo, de procesul ăsta, la ”Vocea României”, în care eu, cu mine – ți-am spus ție, acum, dar eu n-am stat până acum să spun nimănui: ”Băi, frate, eu n-am vorbit, și, uite, că am trecut prin tot procesul ăsta! Și, mamă, ce șmecher sunt, măi, omule! Îți dai seama cu cine stai aici, la masă?!”. (râdem, n.m.). Ei, când văd că cineva face așa, mi se pare că este această bubă, pe care-o scot afară, și care zice: ”Heeii! Vezi cum faci?!”. 

    ”Mai sănătos pentru mine este să am această mantie a lui Harry Potter” 

    Laura Huiban: Un lucru pe care-l admir la tine, de când te știu, ca actor al Teatrului Municipal ”Bacovia”, este faptul că tu pari să te ghidezi, în acțiunile tale sau in interacțiunea cu ceilalți, după niște valori, după niște principii, ai un bun simț pe care nu-l întâlnești chiar la orice om din lumea teatrului, unde totul este ușor volatil. Ți-ai format tu un fel de sistem, în sensul acesta, pee care-l respecți, sau atitudinea ta vine din educație?

    Vlad Nicolici: Am acest instinct, recunosc, de când eram mic, și anume că n-are rost să facem lucrurile nașpa în jurul nostru, adică nu suntem animale, deci putem să vorbim normal. (râde, n.m.). Și cred că folosește tuturor, chiar și oamenilor vulcanici, pentru că, dacă le vorbești așa, n-au unde să se ducă. Din bun simț, cred că ar trebui să respecți orice om, indiferent de clasa socială din care provine sau de ce face el și indiferent de traumele sau non-traumele lui. Mi se pare că-s mai deștept dacă fac asta și mă protejez eu, pe mine, în primul rând. Înțeleg, văd omul repectiv, pot să-l las să aibă impresia că se urcă pe mine, că el stăpânește toată situația, dar finalul mai sănătos pentru mine este să am, de fapt această ”mantie a lui Harry Potter”, știi?

    Am tot felul de experiențe din viața mea care m-au învățat asta. O să vorbesc acum despre Mike Godoroja, care este un muzician din România cu care am cântat la începutul carierei mele, când făceam tot felul de concerte, îl invitam să cânte cu noi, și, la un moment dat, cântam cu trupa lui și basistului meu i-a venit o idee, ”Să facem aici un solo, să intre Vlad, să… dumneavoastră să…”. Și lui Mike nu i-a plăcut absolut deloc ideea, s-a văzut pe fața lui, și a zis: ”Da, da… Bine!… Așa facem! Hai să trecem mai departe”. ”Păi nu facem asta?”, ”Ba da, ba da, o facem exact așa”. ”Bine”. Ajungem în cântare și nici n-am știut ce ni s-a-ntâmplat, că pur și simplu ne-a luat cu el, dar n-a mai fost nimic din ideea aia propusă de noi. A fost atât de bine tot ce-a propus el, pentru că avea fler, și știa să facă treaba, încât ce-a propus el a fost minunat, n-a făcut ideea ăluia, care ar fi putut sau nu să aibă dreptate, și din chestia asta eu am reținut exact așa: ”Da, da, da, așa facem” (râde, n.m.). Și ajungi să faci exact ce trebuie, de fapt.

    Am stat un pic și am analizat treaba asta, da, este egoism, dar este eficient, este cel mai eficient. Adică, în cazul respectiv, n-aveam timp, era tot pe repede înainte, și a ieșit exact tot ce trebuia să iasă, și a și evitat conflictul, pentru că, de foarte multe ori, în lumea artei poți să spui că o idee nu e bună și un om s-o ia personal și să se supere. Și poți să eviți chestia asta.

     ”În anul I de facultate m-am gândit că intru într-o lume în care va trebui să și fac frumos” 

    Pe lângă asta, mai este ceva, în anul I de facultate m-am gândit că intru într-o lume în care va trebui să și ”fac frumos”, să stau cu oamenii după spectacol, vedeam asta în jurul meu foarte tare. Și multe roluri se iau așa, într-adevăr. Băi, și eu când n-am chef, n-am chef! (râde, n.m.) Și mi-am dat seama în momentul ăla că eu n-am să-mi fac această carieră în funcție de pe cine trebuie să mulțumesc, ci pur și simplu am să mă bazez pe mine, făcând. Și, de foarte multe ori, uite, și datorită numelui pe care-l port, de care sunt extrem de mândru, dar știu că lumea din jurul meu poate n-are aceleași valori și profită un pic de, nah, de expunerea mea, să zicem, datorită numelui. Dar mi-am dat seama că este o chestie pe care pot s-o trasform în avantajul meu, pur și simplu, și, atunci când se întâmplă să ajung undeva, și să câștig un proiect, de exemplu, pe propria mea muncă, pe ce-a văzut omul ăla că am făcut, și după aceea spun că sunt ”Nicolici”, îți zic sincer că 70 – 80 la sută dintre oamenii care m-au luat deja și ajung în situația asta cu ei, zic: ”Ah, păi de ce nu mi-ai zis!”. ”Păi și cu ce ar fi schimbat asta?”. ”Păi, cum?”. Și nu-mi răspund, pentru că răspunsul ar fi fost: ”Pentru că ai fi avut un avantaj”, ceea ce mie nu-mi place deloc, pentru că, dacă e s-ajung undeva, sunt mult mai mândru de mine dacă am ajuns acolo eu, și, da, apoi spun că sunt ”Nicolici”, pentru că tot ce-au muncit mama mea și tatăl meu au muncit ei, nu li s-a dat nimic.

    Laura Huiban: Eu am evitat să te întreb asta, pentru că știam că pentru tine este important să fii Vlad Nicolici și că nu vrei sa fii asociat ca ”fiul Monei Nicolici”, dar cum ai dovedit asta deja, că exiști profesional prin tine însuți, și dacă tot ai amintit, te întreb: o să vină mama la lansare? Sau tata? Sau sora?

    Vlad Nicolici (râde, n.m.): Da, sper să vină și ei, și sora mea. Sora mea are diplomă de Regie de teatru, face masterul acum, e anul I, la UNATC.

    ”Mama are un instinct foarte bine pus la punct, gândește foarte lucid, rațional” 

    Laura Huiban: Ai 28 de ani, dar, totuși, ce te mai învață mama acum, la vârsta asta, chiar prin prisma profesiei ei de jurnalist. Mai sunt lecții care vin din experiența sa profesională către artistul Vlad Nicolici?

    Vlad Nicolici: Da, vin, pentru că mama are un fel de a convinge foarte sincer și eficient. Mama e un om deștept și o mai ascult acum, în tot felul de intervenții pe care le are, ori la radio, ori la televizor, și îmi dau seama cât de curat este traseul ei în gândire, atunci când formulează o frază, când vrea să comunice orice. Tehnic, dacă stau să analizez, îmi dau seama că mama are un instinct foarte bine pus la punct, gândește foarte lucid, rațional, oricare ar fi traseul frazei, știe să puncteze exact unde trebuie. Asta urmăresc acum, la ea, și am foarte mult de învățat. Mama m-a ajutat enorm de tare la începutul carierei mele, când eram într-o trupă de teatru în liceu, m-a învățat foarte clar ce înseamnă să privesc spectatorul și unde să mă uit, astfel încât să-l iau cu mine și recunosc că, de multe ori, când eram mic, o urmăream și furam de la ea multe chestii, mai ales când vorbea cu public.Da, mama m-a-nvățat și încă mă-nvață chestii. (râde, n.m.) 

    Laura Huiban: În ce proiecte mai ești implicat acum, în afară de trupa VLAD și de spectacolele tale de la Teatrul Municipal ”Bacovia”, din Bacău?

    Vlad Nicolici: Măi, fac destule (râde, n.m.), Mai am un proiect muzical, acustic, în care colaborez cu Monica Odagiu, care se cheamă ”Doar muzica”, nu e de sărit, într-adevăr, dar e de plăcut, și de simțit foarte puternic, omul vine și ascultă și se bucură pur și simplu de muzică, de un pian, o chitară și două voci. Și, fiind atât de simplu, sună aparte. Mai am o trupă de evenimente, ”Jumi – Juma”, sunt practic cei care m-au bătut la cap și alături de care am format trupa VLAD. Mai am, de un an – doi, o colaborare la Opera Comică pentru Copii, într-un musical, ”Heidi”, sunt Bunicul, și tot acolo mai sunt în ”School of Rock”, o super producție, un proiect în așteptare, în care sunt personajul principal, nu știu când o să se reia, probabil la anul. Și o să apar și în ”Clanul”, serialul de la ProTV, am filmat acum, dar nu știu exact când se va difuza, o să mă anunțe. 

    Laura Huiban: Și ce o să fii acolo, un bad boy, cumva?

    Vlad Nicolici: Nu sunt bad boy (râde, n.m.), sunt de partea lui Bebe Măcelarul. Am jucat cu Jojo și cu Maria Obretin.

    ”Eu cred că un artist trebuie să fie un super bun manager” 

    Laura Huiban: Cum jonglezi cu toate avatarurile astea ale tale? Cum faci trecerea de la actorul Teatrului Municipal ”Bacovia”, la solistul trupei VLAD, la bunicul lui Heidi ș.a.m.d. ? Cum te organizezi?

    Vlad Nicolici: Măi, la mine e așa: cu jumătate de oră înainte să încep ceva, atunci fac alinierea și mă pun cu totul în ce am de făcut. Până atunci, recunosc, tot ce mă preocupă este doar să ajung în locul în care trebuie să fac acel lucru. (râde, n.m.)

    Laura Huiban: Dacă ești acolo, jumătate din treabă e făcută...

    Vlad Nicolici (râde, n.m.): Da! Nu-ți imaginezi câte ”tragedii”, ”catastrofe” am evitat, mi s-a întâmplat de cinci-șase ori să mă trezesc din somn, total random, în gară, în tren fiind, și să întreb pe cineva: ”Unde suntem?”. ”În Bacău”. Și am și un stil din ăsta, în care în câteva secunde îmi iau tot ce am, și cobor din tren, și în același timp mă și rog, ”Doamne ajută să fi luat tot!”, trenul pleacă și eu sar. (râde, n.m.) Măi, eu cred că un artist trebuie să fie un super bun manager. Nu merge faza asta cu dezorganizarea. Noi, artiștii, tindem să fim leneși și dezorganizați, dar trebuie să ne respectăm ”acest EU”, cum m-a învățat domnul Florin Zamfirescu, profesorul meu, care m-a-nvățat foarte multe chestii, și una a fost asta cu ”respectarea EU-ului”, adică un actor are mai multe ”Eu-uri”, și este Eul eu – actorul, care fac ceva, eu – actorul care mă pregătesc, sunt în repetiție, eu – actorul, care-am terminat spectacolul, eu – actorul care beau o bere după spectacol, dar și eu – actorul care mâine dimineață are repetiții. Dacă îți respecți toate eu-rile astea, poți să faci tot ce trebuie să faci în viața asta. Și asta cred că este o lecție foarte importantă și cred că răspunde la întrebarea ta. Până ajung la teatru, sunt eu, Vlad Nicolici, care trebuie să ajung la teatru. Dacă am ajuns la teatru, sunt eu, Vlad, actorul, care se pregătește pentru spectacol. Și tot, așa, eu – actorul în spectacol ș.a.m.d., că altfel, obosești, dacă te gândești simultan la toate aceste Eu-uri.

    Laura Huiban: Crezi în Moț Crăciun? Cum te raportezi la personajul ăsta?

    Vlad Nicolici: Stai, că m-ai luat prin surprindere cu întrebarea asta… (râde, n.m.).

    Laura Huiban: Ai fost Moș Crăciun? Sau ai traume cu Moș Crăciun?

    Vlad Nicolici: Băi, nu, n-am traume cu Moș Crăciun (râde, n.m.), dar îmi amintesc o întâmplare de când eram mic, chemaseră ai mei… Nu… Venise Moș Crăciun… și am fost terifiat că a intrat cineva la noi, în casă, ”Lasă-mă cu Moș Crăciunii ăștia!”, stăteam la parter, și intrase pe geam, și am fost: ”Nu! Sacă pleacă, vin în cameră, dacă nu, nu!”. Și după ce a plecat, am apărut și eu, au dat ai mei bani degeba, a fost… (râde, n.m.) Deci, cred în Crăciun! Și în oamenii care sunt Moș Crăciun.

     

    Interviu realizat de Laura Huiban

    Sursa foto: arhiva personală Vlad Nicolici

    Noile tehnologii din realitatea virtuală folosite ca instrumente ale învățării

    de
    Comunicat de presa
    -

    Proiectul „Educație digitală la UBc: utilizarea aplicațiilor din realitatea virtuală în activitatea didactică” (DIGI-EDU@UBc), finanțat de către Ministerul Educației prin CNFIS-FDI-2023-F-0085, a vizat o abordare nouă în ceea ce privește instrumentele învățării, făcând apel la noile tehnologii din realitatea virtuală.

    „Universitățile trebuie să își reseteze metodele de predare pentru era digitală în vederea unei educații incluzive și reziliente. Proiectul și-a propus o abordare unitară, prin pilotarea unei aplicații integratoare STEM în 4 facultăți din UBc pornind de la premiza că VR este un instrument util al ecosistemulului de educație digitală care poate asigura concomitent, atât îmbunătățirea experienței de învățare, cât și perfecționarea continuă a competențelor digitale ale personalului didactic. Scopul proiectului a vizat extinderea procesului de modernizare a activității didactice, prin utilizarea unei aplicații din realitatea virtuală care să permită vizualizarea și controlul informațiilor de tip STEM în 4 facultăți din UBc. Prin intermediul aplicației create, studenții au avut acces la tematica esențială din cadrul disciplinelor, sub formă de postere electronice de sinteză, accesibile prin cod QR”, a declarat Prof. univ. dr. ing. habil. Valentin ZICHIL, Director de proiect.

    Printre activitățile realizate amintim: dotarea unui laborator pentru Metavers, implementarea aplicației integrate în activitatea didactică, la 5 discipline din 4 facultăți, s-a organizat un atelier pentru diseminarea informațiilor tehnice privind aplicația, s-a realizat un workshop de instruire pentru cadre didactice, privind utilizarea aplicației integratoare la vizualizarea 3D a conținutului creat, în vederea dezvoltării viitoare a aplicației pe alte discipline, s-au organizat 2 vizite de practică pentru 15 studenți din grupul țintă, însoțiți de cadre didactice, în vederea testării aplicației integrate în diverse sectoare de activitate (la Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov și la Agritehnica Filipești, Bacău), s-a derulat un concurs pentru studenții care au implementat o informație nouă în aplicația integratoare, iar cele mai bune 8 lucrări au fost premiate.

    „Premiul câștigat reprezintă o schimbare radicală în ce privește felul în care abordez studierea materialelor didactice, necesare specializării mele, precum și punerea în practică a acestora. Întrucât pot vizualiza la o scară fără precedent materialul de studiu, îmi permite să asimilez informațiile într-un timp scurt față de o metodă convențională de învățare. Punerea în practică a abilităților mele inginerești presupune manipularea unor obiecte de o masă considerabilă, a unui echipament costisitor sau a unor obiecte, de altfel inaccesibile. Prin intermediul realității virtuale, toate aceste dificultăți pot fi depășite cu ușurință, întrucât domeniul virtual nu se confruntă cu neajunsurile convenționale, specifice unui cadru de lucru din lumea reală. Sunt foarte recunoscător pentru implicarea mea în acest proiect deoarece mi-a deschis noi orizonturi în ce privește dezvoltarea mea atât pe plan individual, colaborator într-un colectiv de studenți și profesori, dar și ca inginer, pe viitor” (Fritz Rareș, student Facultatea de Inginerie).     

            

      „Participarea activă în cadrul proiectului mi-a permis să câștig un premiu pe care îl consider foarte util pentru viitorul pregătirii mele inginerești, sub forma unor ochelari VR (Meta Oculus Quest II). Această experiență mi-a arătat potențialul imens pe care îl are această tehnologie în procesul de învățare și mă motivează să continui explorarea și dezvoltarea mediului VR pentru a îmbunătăți activitatea educațională. Premiul câștigat reprezintă o recunoaștere a efortului depus pentru a integra tehnologia, precum și o resursă suplimentară ce mă ajută să am acces la un conținut educațional relevant. Consider că utilizarea tehnologiei VR în metodologia de predare aduce multiple avantaje, astfel că prin intermediul acestora, studenții pot experimenta situații și locuri reale fără a părăsi sala de curs. Această abordare practică și interactivă ne permite să dezvoltăm abilități de observare, analiză și rezolvare a problemelor într-un mod captivant și memorabil. Un alt beneficiu al ochelarilor VR este acela că joacă un rol esențial în transformarea procesului de învățare prin faptul că oferă o experiență imersivă care stimulează simțurile și crește nivelul de concentrare, prin intermediul acestora fiind posibilă accesarea materialelor didactice într-un mediu tridimensional și interactiv; ne oferă, nouă studenților, o perspectivă amplă asupra subiectelor analizate. Un alt aspect important este faptul că această tehnologie ne permite adaptarea învățării la stiluri individuale, oferindu-ne oportunitatea de a explora și învăța în propriul ritm. În ultimii ani, tehnologia realității virtuale a devenit tot mai prezentă în diverse domenii, inclusiv în educație. Așadar, consider această experiență ca fiind una utilă pentru fiecare student, indiferent de facultatea pe care o urmează” (Loredana Cojocariu, studentă Facultatea de Inginerie).

    Proiectul „Educație digitală la UBc: utilizarea aplicațiilor din realitatea virtuală în activitatea didactică” a continuat acțiunile pe care Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău le-a întreprins în direcția digitalizării Universității, în special în ceea ce privește activitatea didactică pentru a se alinia celor mai noi tendințe privind o educație digitală.

    Volei feminin/ Divizia A1: Hai fetelor, măcar acum!

    de
    Dan Sion
    -

    Sâmbătă, de la ora 17.00, Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu” găzduiește derby-ul codașelor, Știința Bacău și FC Argeș. La ultimul meci acasă din 2023, echipa băcăuană, unica fără set și puncte luate, are șansa de a-și îmbunătăți linia de clasament

    Nu aduce anul ce poate aduce ceasul. Ce a adus anul, știm: înfrângeri pe linie. Și toate cu 0-3. Dar la fel de bine știm și ce poate aduce ceasul. Adică finalul turului sezonului regulat la volei feminin al Diviziei A1. Sâmbătă, de la ora 17.00, „lanterna roșie” Știința Bacău revine, după o lungă perioadă de timp, în fața propriilor suporteri, cu ocazia ultimului joc oficial din 2023. Unul în care o va avea ca adversară pe penultima clasată, FC Argeș, și ea la cota zero puncte până sâmbăta trecută, când piteștencele au spart gheața, câștigând cu 3-1 contra celor de la CSM Constanța. Lotul oaspetelor pregătit de Paul Bogdan este mai valoros, fără nicio îndoială. Dar Știința are și ea argumentele ei. Cel mai important, avantajul publicului propriu. Prin urmare, băcăuancele își pot îmbunătăți linia de clasament. Până la urmă, greu este până se câștigă primul set, nu? Hai fetelor, măcar acum!

    Programul complet al etapei a 11-a/ sâmbătă, 16 decembrie: CSM Constanța- CSM Târgoviște (ora 13.30), Dinamo București- Medicina CNUE Târgu-Mureș (ora 14.00), CS Știința Bacău- FC Argeș (ora 17.00), CSM Corona Brașov- CSM București (ora 18.00), CSM Lugoj- CSO Voluntari 2005 (ora 18.30). Luni, 18 decembrie, ora 15.30: Rapid București- Volei Alba Blaj.

    Clasament

    1 Volei Alba Blaj               10      8        2        26-8   25p.

    2 Rapid București              10      8        2        26-9   24p.

    3 CSM Târgoviște              10      8        2        26-11 22p.

    4 CSM București                10      7        3        24-14 20p.

    5 CSO Voluntari 2005       10      6        4        24-15 20p.

    6 CSM Lugoj                    10      6        4        23-17 18p.

    7 CSM Corona Brașov        10      6        4        21-19 17p.

    8 Dinamo București           10      5        5        18-16 16p.

    9 CSM Constanța              10      3        7        12-24 8p.

    10 Medicina Tg. Mureș      10      2        8        11-24 7p.

    11 FC Argeș Pitești            10      1        9        4-28   3p.

    12 CS Știința Bacău           10      0        10      0-30   0p.

     

    Noua-veche Sală a Sporturilor

    de
    Dan Sion
    -

    Zilele trecute, Deșteptarea a (re)publicat un text scris de Ștefan Olteanu și intitulat „Un prim popas în noua sală a sporturilor”. Apărut prima oară pe 28 decembrie 1974, în Steagul Roșu, articolul are, firește, textura epocii. Dar ca mai toate rândurile așternute de nea Fănică, îți merge la inimă. Are prestanță și competență, acuratețe și căldură. Prestanță și competență:

    „Edificiul sportiv- mai mult decât oricare altul- oferă arhitectului posibilități largi: masă, întindere la spațiu, dimensiuni mari, o generoasă invitație la risipă de fantezie creatoare… și toate acestea, împreună, vor releva puternic noua construcție în cadrul urbanistic al peisajului. Noua sală a sporturilor din municipiul Bacău magnetizează privirile încă de departe și arcul său dublu parabolic- unicat între construcțiile de acest gen- poate fi zărit de sus, de la Motelul «Măgura», sau de pe nu mai puțin zvelta pasarelă…”.

    Acuratețe: „Acolo, jos de tot, e fixată la mijloc plasa pentru jocurile de volei, dar zărești- spre capete- semicercurile sportului care ne-a adus patru titluri de campioni ai lumii. Măsori din ochi dimensiunile și constați- cu o mândrie pe care nu o poți ascunde- că este loc suficient pentru oricare sport de sală, la nivelul celor mai exigente competiții de amploare”.

    Căldură: „Pentru că vor evolua aici, la Bacău, cei mai buni sportivi pe care-i are, spre gloria lui, sportul românesc. Și dacă va fi fixată cândva, într-un anume loc al sălii, o placă având gravate pe ea numele câștigătorilor de competiții, vom întâlni aici, fără îndoială, numele handbaliștilor Gațu, Penu, Odae, Tase, ale gimnastelor Nadia Comăneci, Gabriela Trușcă, Teodora Ungureanu, ale atâtor și atâtor mari sportivi, cunoscuți pe toate meridianele lumii”.

    Au trecut aproape 50 de ani de atunci. S-ar zice că Sala Sporturilor, devenită între timp, mai degrabă în mod arbitrar, și „Narcisa Lecușanu” (singurul nume care și-a găsit loc pe o placă, apropo de remarca-sugestie a lui nea Fănică Olteanu), și-a făcut… veacul. Sau măcar jumătatea de veac. Ar fi nedrept să spunem că a devenit o ruină. Nicidecum: ea este funcțională. Încă.

    Dar ne-am fi așteptat ca în 2023 (și chiar mai devreme), Bacăul să aibă o nouă Polivalentă. Citind și recitind textul patriarhului presei sportive băcăuane, îți pui întrebarea: cum de atunci se putea și acum nu? Răspunsul este o supă în care se amestecă, laolaltă, comunism, capitalism, democrație și post-democrație și prin al cărei strat de zarzavat  vezi cum profesorul de azi este mult mai la fund decât șusterul de ieri.

    Și pentru că nu-i dai de capăt, te mulțumești cu morala desprinsă dintr-un scurt dialog purtat de un cuplu, duminica trecută, pe treptele Sălii Sporturilor „Narcisa Lecușanu”, înainte de meciul de handbal dintre CSM Bacău și CSU din Suceava. El: „În ce hal a mai ajuns și sala!”. Ea: „Zi mersi că o avem și pe asta”. Și zicem; se pare că e tot ce putem face.

    Dacă vreți să fiți mințiți, informați-vă din surse oficiale!

    de
    Răzvan Bibire
    -

    Faptul că alegem să înghițim tot ceea ce ni se servește din „surse oficiale” nu rămâne fără consecințe. Niciodată. Minciuna și manipularea produc efecte nu doar asupra victimelor care suferă fizic din cauza acestora, ci și asupra celor care rămân în zona lor de confort, acceptând narativul oficial. Ignoranța este o binecuvântare, până la urmă; te scutește de efortul de a gândi și de a te înspăimânta de ceea ce se întâmplă.

    Faptul că prea multă lume acceptă explicația oficială asupra a ceea ce se întâmplă în Israel face parte din această categorie. Narativul e simplu: palestinienii = Hamas, deci e logic ca forțele armate ale Israelului să ucidă mii de palestinieni, inclusiv copii și femei, pentru că sunt teroriști. Iar cine nu acceptă această explicație, e și el un pui de terorist pentru că nu se adapă din sursele oficiale autorizate.

    Numai că narativul oficial, ca orice manipulare, crapă în timp. Și nu trebuie să te uiți neapărat pe sursele arabe sau rusești ca să vezi ceea ce se întâmplă; în ultimele zile, inclusiv surse occidentale au început să-și schimbe retorica și să prezinte faptul că mii de civili au fost uciși în atacuri militare și, mai mult, spune Reuters, se întâmplă un lucru ciudat, observat de tot mai multă lume: autoritățile israeliene ordonă palestinienilor să meargă în anumite puncte pe care, ulterior, le bombardează. Asta nu e fake news, asta se poate verifica pe site-ul agenției de presă.

    Deocamdată, echilibrul se menține; autoritățile occidentale încă mai pot ține sub capac informațiile despre genocidul comis în Gaza, însă nu pentru mult timp. Există manifestații aproape zilnice atât în SUA cât și în Europa Occidentală pentru a condamna masacrele inutile, în vreme ce, în cealaltă parte a lumii, așa-numitul Sud Global discută deja despre viitoare tribunale internaționale pentru crime de război. Tribunale care vor fi înființate și pentru Ucraina.

    Stăm pe marginea unui hau și nu știm ce ne poate aduce ziua de mâine. Însă continuăm să ne mințim că totul va fi bine, chiar dacă orice palmă de vânt ne poate arunca oricând în prăpastie.

    E timpul poveștilor

    de
    Carmen Mihalache
    -

    Neamul pisicesc se mândrește cu multe exemplare celebre. Iar pentru egiptenii din vremuri îndepărtate pisicile erau animale sacre. Regele Ludovic al XV-lea avea un motan preferat, „Le général”, iar pentru mulți scriitori pisicile au fost muze. În „Alice în Țara Minunilor”, Lewis Carroll a făcut din Cheshire, un personaj bizar, un motan care apare și dispare când te aștepți mai puțin, uneori sub fantomatica imagine a unui rânjet. În plus, ciudata creatura are și un mare apetit pentru chestiuni filosofice și pentru șarade. Și Hemingway iubea mult pisicile, având o adevărată colonie la proprietatea lui. Mai aproape de noi, Karl Lagerfeld, faimosul designer al casei Chanel, a lăsat-o moștenitoare a unei impresionante averi pe Choupette, o superbă birmaneză. Pisicile au locul lor special în mitologie, istorie, în literatură, unde devin eroine, așa cum se întâmplă și în minunata poveste a Alinei Pistol, „Ochi- de- Aur”. Cărticica, apărută la Editura Babel, Bacău, are un frumos aspect grafic, ilustrațiile aparținând autoarei.

    Povestea începe într-un decembrie, când o iubitoare de animale, Dorina, găsește un mic ghemotoc negru, un pisoi părăsit, cu ochișori bolnavi, pe care l-a luat acasă și l-a îngrijit, până când, într-o dimineață, care „țesea cu lene ițele de lumină, sub un strat proaspăt de zăpadă”, animăluțul a umplut camera cu o lumină caldă, ieșită din privirea lui. Una cu irizări stelare, de unde și numele pe care l-a primit, Ochi- de- Aur. Urmează o serie de hazlii peripeții ale pisoiului, care, în primul rând, se împrietenește cu Bijou, motanul birmanez care era „stăpânul casei”. Ochi-de-Aur începe o aventură a cunoașterii, explorând noi spații, făcând cunoștințe noi. De pildă, cu porumbeii, moment în care i se trezește instinctul de vânător: „În locul puiului de pisică se schița o minge neagră de blană, cu doi ochi fosforescenți, încărcați de magnetism. Un freamăt greu stăpânit făcea să tresară întreaga arhitectură de fire negre. Jocul abia perceptibil al articulațiilor impregna spațiul din jur cu unde de încordare”.

    Pisica de abanos este foarte curioasă și vrea să descopere cât mai multe lucruri, atrasă fiind de necunoscut. Ajunge la un râu, întâlnește o herghelie încearcă experiența zborului agățată de un mănunchi de baloane, pentru ca, într-un final fericit, să se întoarcă acasă. În căminul familiei, unde este cel mai minunat loc de pe lume. „Visa că se desprinde de ancorele nevăzute ale pământului și că se ridică ușor la stele. Noaptea întreagă deveni o pisică neagră, cu blana de catifea, și liniștea coborî peste câmpul cu flori, peste copacii abia ghicindu-se în umbră, peste animalele pitite în vizuine, peste acoperișuri și piscuri”. Sunt multe astfel de descrieri cu imagini expresive, încântătoare în cartea Alinei Pistol, a cărei poveste cu un pisoi năzdrăvan, aventuros, este cuceritoare. Autoarea ne dezvăluie foarte convingător și care sunt cele zece motive pentru care iubim pisicile. Să numesc câteva dintre ele: pisicile nu cunosc tristețea, sunt un bun remediu pentru suferință, adoră curățenia, sunt bune vânătoare, inspirați designeri, redecorându-ți casa. Și, mai cu seamă, te ajută să (re)deprinzi bucuria de a trăi, învățându-te iubirea.

      Profesoară de limba și literatura română, Alina Pistol este autoarea mai multor lucrări de specialitate, de teste, de jocuri de învățare, „Ochi- de -Aur” fiind debutul său în proză, unul care dezvăluie o povestitoare talentată, cu imaginație și un stil plăcut, atrăgător. La calitățile sale artistice se adaugă și pasiunea pentru desen și pictură, lucrările sale fiind apreciate chiar de jurii internaționale. Recent a participat la Veneția International Art Fair. Mai aflăm că prima sa poveste va apărea, anul viitor, într-o ediție bilingvă, româno-germană, cu ilustrații color. Pentru copii, „Ochi-de-Aur” este o lectură plăcută și instructivă totodată, vorbindu-le despre aventura și pasiunea cunoașterii, prietenie, dragostea pentru animale, despre căldura căminului familial, tandrețe, valori care ne fac viața mai bună și mai frumoasă.

    Judo/ International Shosha Judo Cup: „CSMeii”, final de an în forță

    de
    Dan Sion
    -

    Judoka CSM Bacău antrenați de Aurel Chelariu și Simona Aruș au încheiat anul competițional în forță. Așa cum ne-au obișnuit, de altfel, la toate turneele din 2023.

    Căderea de cortină a fost prilejuită de prima ediție a International Shosha Judo Cup, un adevărat festival al judo-ului, care a reunit sâmbăta trecută, în Sala Sporturilor „Narcisa Lecușanu” din Bacău 645 de sportivi reprezentând 48 de cluburi din șapte țări: Azerbaidjan, Republica Moldova, Ucraina, Marea Britanie, Turcia, Bulgaria, România.

    „CSMeii” pregătiți de profesorii Chelariu și Aruș s-au prezentat în număr de 25, nu mai puțin de 18 dintre ei urcându-se pe podiumul de premiere.

    „Felicităm sportivii noștri pentru rezultatele obținute la acesată competiție foarte puternică, așa cum îi felicităm pentru toate rezultatele bune obținute în 2023”, a fost concluzia antrenorilor Chelariu și Aruș.

    Rezultatele CSM Bacău la International Shosha Judo Cup

    Locul 1: Alexandru Nedelcu -22 kg, U9; Dragoș Nistor -46 kg, U13.

    Locul 2: Ovidiu Stanciu – 24 kg, U9; Paula Stanciu -48 kg, U18.

    Locul 3: Sofia Barbu -21 kg, U9; Andrei Andronic -24 kg, U9; Matei Niga -26 kg, U9; Darius Simion -30 kg, U9; Tudor Grosu -36 kg, U9; Davide Cojan -30 kg, U11; Șerban Grama -38 kg, U11; Alexandra Galea +37 kg, U11; Dragoș Barbu +38 kg, U11; Cristian Prisacariu -38 kg, U13, Daria Ignat -57 kg, U15; Răzvan Boghiu -60 kg, U15; Rareș Galea -66 kg, U15; Rareș Abordulesei -73 kg, U15.

     

     

    ,,Școala Altfel” la sediul Poliției Orașului Buhuși

      de
      Comunicat de presa
      -

      La data de 14 decembrie a.c., în cadrul programului ,,Şcoala Altfel”, poliţiştii din cadrul Poliţiei Oraşului Buhuşi au desfăşurat o activitate la sediul unității în prezența elevilor și a cadrelor didactice ai Școlii Gimnaziale ,,Mihai Eminescu” din localitate.

      În cadrul activităților, polițiștii au iniţiat discuţii interactive cu cei 26 de elevi şi le-au expus riscurile şi consecinţele legale ale actelor de cyberbullying, dar şi metodele de contracarare a acestui fenomen.

      Totodată, au fost prezentate mijloacele din dotarea polițiștilor, modalități criminalistice de prelevare a urmelor papilare rezultate în urma săvârșirii infracțiunilor, fiind de asemenea, promovată meseria de polițist.

      La final, elevii au fost recompensați de polițiști cu diplome de participare intitulate ,,Micul Polițist” și dulciuri.

      Inciendiu la un apartament din Moinești, provocat de o lumânare

        de
        Comunicat de presa
        -

        În cursul acestei dimineți, 14 decembrie a.c., în jurul orei 04:00, pompierii militari au fost solicitați să intervină pentru lichidarea unui incendiu produs la un apartament din municipiul Moinești, situat la etajul 1 al unui bloc de locuințe de tipul P+2.

        De urgență, la locul indicat s-au deplasat două autospeciale de stingere, o ambulanță SMURD și o autospecială de primă intervenție și comandă cu echipament specific.

        La sosirea forțelor de intervenție, incendiul se manifesta pe o suprafață de aproximativ 25 mp, la nivelul unei încăperi, fiind lichidat în limitele găsite.

        Din imobil au fost evacuate 12 persoane conștiente, dintre acestea, o singură persoană, proprietarul apartamentului, a fost preluat de ambulanța SMURD cu atac de panică, fiind transportat către unitatea spitalicească.

        Din cercetările efectuate de pompierii militari, cauza probabilă de producere a incendiului este focul deschis în spații închise (lumânare).

        Cum arată șantierul parcării supraetajate de pe strada 9 Mai

          de
          Deșteptarea
          -

          Construcția impresionantă va avea trei niveluri, unul subteran-demisol și două supraterane, cu o parte a etajului 2 transformată într-o terasă circulabilă ce va găzdui spații de parcare.

          Potrivit informațiilor furnizate, corpul de clădire va oferi un număr total de 363 de locuri de parcare, dintre care 12 vor fi special destinate persoanelor cu dizabilități. De asemenea, parcarea va dispune de 37 de locuri de parcare amenajate în exterior, pe amplasamentul său, cu 9 dintre acestea rezervate vehiculelor cu încărcare electrică, contribuind astfel la promovarea mobilității durabile și a energiei curate.

          Un element notabil al proiectului este atenția acordată infrastructurii subterane. În prezent, se desfășoară lucrările de instalare a noilor conducte subterane pentru electricitate și apă-canal, asigurând o conectare eficientă cu rețelele existente.

          Proiectul nu doar îmbunătățește capacitatea de parcare în zonă, dar aduce și un plus estetic, cu o atenție deosebită acordată designului și funcționalității spațiilor. Terasa circulabilă nu doar servește ca un spațiu adițional pentru parcarea autovehiculelor, ci și ca un loc de relaxare pentru locuitorii din zonă.

          FOTO& video: Nicu Chiriac

          Ansamblul Folcloric ‘Busuiocul’ a adus magia tradiției în inima Aeroportului Internațional ‘George Enescu’ Bacău”

            de
            Deșteptarea
            -

            Astăzi, pasagerii Aeroportului Internațional „George Enescu” Bacău au avut parte de o experiență de neuitat, îmbinând farmecul sărbătorilor de iarnă cu tradițiile românești autentice. Ansamblul Folcloric „Busuiocul” a fost protagonistul unei serii speciale de colinde și datini, oferind o atmosferă plină de căldură și autenticitate.

            Ansamblul a reușit să aducă magia sărbătorilor în inimile celor prezenți, creând o atmosferă de bucurie și comuniune. Cu instrumente tradiționale și voci inconfundabile, membrii ansamblului au încântat audiența cu melodiile care au rezistat testului timpului și au devenit parte integrantă a patrimoniului cultural românesc.

            În timp ce pasagerii își așteptau zborurile, corul Ansamblului Folcloric „Busuiocul” a răsunat prin holurile aeroportului, interpretând colinde vechi și cântece de Crăciun îndrăgite. Sunetul cald al instrumentelor tradiționale a creat o simfonie de neuitat, iar vocile armonioase au împărțit bucuria sărbătorilor cu toți cei prezenți.

            Experiența nu a fost doar sonoră, ci și vizuală. Dansurile tradiționale au adus în prim-plan frumusețea mișcărilor autentice, iar costumele populare au încântat ochii privitorilor. Fiecare detaliu al spectacolului a fost meticulos pus la punct pentru a transmite spiritul autentic al tradițiilor românești.

            Publicul a răspuns cu entuziasm, aplaudând și participând la momentele de bucurie create de Ansamblul Folcloric „Busuiocul”. Călătorii obosiți și grăbiți au găsit în această surpriză culturală o pauză plăcută și o oportunitate de a se conecta cu rădăcinile bogate ale culturii noastre.

            Evenimentul nu a fost doar o simplă prestație artistică, ci și o modalitate de a promova și de a păstra vii tradițiile românești. Ansamblul Folcloric „Busuiocul” a demonstrat că folclorul este o comoară de neînlocuit, iar păstrarea și împărtășirea acestuia sunt imperative pentru a menține vie identitatea culturală a unei națiuni.

            În final, Ansamblul Folcloric „Busuiocul” a lăsat o amprentă de neuitat în inimile celor prezenți pe Aeroportul Internațional „George Enescu” Bacău. A fost mai mult decât un simplu spectacol – a fost o călătorie în timp și tradiție, un moment de bucurie autentică care a adus comunitatea împreună în spiritul sărbătorilor de iarnă.

            Morlachia: O poveste complexă în istoria Balcanilor

            de
            Deșteptarea
            -

            Morlachia, cunoscută și sub denumirile de Morlacchia, Morlakija sau Maurovlachia, reprezintă un termen istoric ce desemnează un grup distinct în Balcani, cu prezență majoritară în Croația și Bosnia și Herțegovina. Morlacii, inițial vorbitori de limbă romană, au trecut printr-un proces de slavizare în timp, integrându-se în comunitățile mai largi de sârbi din sudul Balcanilor.

            Termenul „Morlachia” se traduce ca „Valahia Neagră.” Aceeași denumire era uneori folosită pentru a face referire la țara Valahia, la nord de Dunăre, în timp ce Moldova era denumită Valahia Albă. Între secolele al XVI-lea și al XIX-lea, Morlachia a fost strategic poziționată între Imperiul Otoman, Republica Venețiană și monarhia Habsburgică, influențând dinamica puterii regionale. Comunitățile morlache au fost confruntate cu provocări economice și cu asimilarea în rândul populațiilor locale de sârbi.

            Călătoria lui Alberto Fortis din 1774, „Viaggio in Dalmazia,” a jucat un rol crucial în popularizarea Morlachiei în Europa Occidentală. Fortis nu doar a descris Morlachia și oamenii ei, ci a dezvăluit și o conexiune lingvistică fascinantă. Morlacii, care se autoidentificau ca „Vlahi,” încorporează legături lingvistice și culturale. Lucrarea lui Fortis a inspirat morlachismul, generând reprezentări străine despre Morlachi și modul lor de viață.

            Termenul „Vlahi” devine cheie, indicând legături lingvistice și culturale. Morlacii, odată vorbitori de limbă romană, au adoptat limbile slave. Dovezi istorice din secolul al XVII-lea folosesc termenii Vlahi, Rasciani și Sârbi în mod sinonim, indicând confesiunea ortodoxă comună. Interacțiunea termenilor sugerează o relație complexă, indicând elemente culturale comune care au contribuit la evoluția identității Morlachiei.

            Vlahii sau Vlasii în croată aveau un stil de viață pastoral semi-nomad, specializându-se în creșterea oilor, caprelor și cailor. Trăsăturile culturale distincte, precum îmbrăcămintea închisă la culoare, utilizarea instrumentului muzical gusle și practicarea cântecului Ojkanje, au adăugat o notă deosebită la mozaicul cultural al Morlachiei.

            Evoluția identității Morlache reflectă schimbări socio-culturale mai ample. Pe măsură ce comunitățile slave au format identități naționale, Vlahii vorbitori de limbă romană s-au confruntat cu o identitate unificată, complicând narativa prin împletirea religioasă și etnică. Egalizarea dintre confesiunea religioasă și etnicitate a început în secolul al XVI-lea, când creștinismul ortodox a fost asociat cu sârbismul, iar catolicismul roman cu identitatea croată.

            Morlacii din Dinara și Velebit, în ciuda originilor lor vorbitoare de limbă romană, au fost slavizați până în secolul al XIV-lea sau al XV-lea. Cu toate acestea, istroromânii, cunoscuți sub numele de Rumeri sau Vlasi, și-au păstrat limba romană pe insula Krk și în satele din jurul lacului Čepić din Istria.

            Moștenirea Morlachiei persistă în peisajul cultural și istoric al Balcanilor. Urmele identității Morlache, asimilarea lingvistică și evoluția culturală rezistă. Astăzi, Morlachia poate lipsi din discuțiile geopolitice, dar impactul ei continuă să se facă simțit. Vlahii, fie că sunt în Dinara și Velebit sau în Istria, contribuie la bogatul tapet cultural al regiunii.

            Morlachia, cu trecutul său enigmatic și interacțiunea cu Vlahii, stă mărturie pentru natura dinamică a istoriei Balcanilor. Tranziția duală a identității Morlache subliniază diversitatea culturală. Termenul „Vlahi” servește ca un pod lingvistic și cultural, conectând Morlachii la narativele mai largi ale slavilor din sud, păstrând în același timp urme ale moștenirii lor vorbitoare de limbă romană.

            Sursa: Historical Maps from Around the World

            Cei de la Bruxelles au înnebunit de tot! Comisia Europeană și Parlamentul European interzic centralele de apartament

            de
            Deșteptarea
            -

            Într-un gest fără precedent, Uniunea Europeană, prin intermediul Comisiei Europene și Parlamentului European, a ajuns la un acord istoric cu privire la interzicerea centralelor de apartament pe gaze în statele membre. Această măsură drastică face parte din eforturile extinse pentru reducerea dependenței de combustibilii fosili și pentru îmbunătățirea eficienței energetice în clădirile rezidențiale și nerezidențiale. Implementarea acestei decizii se va desfășura în două etape, având ca termen final anul 2040.

            Faza 1: Interdicție pentru construcțiile noi începând din 2030

            În primul pas al acestei schimbări radicale, construcțiile noi nu vor mai putea beneficia de centrale de apartament pe bază de gaze naturale începând din 2030. Această decizie are ca scop încurajarea utilizării surselor de energie regenerabilă și reduce impactul asupra mediului, în special în noile dezvoltări rezidențiale.

            Conform comunicatului de presă emis de Comisia Europeană, acest plan cuprinde o directivă revizuită care va stabili măsuri și reguli pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor, concentrându-se în special pe cele mai vechi și mai puțin eficiente energetic.

            Faza 2: Eliminarea completă până în 2040

            Cu termenul final fixat în 2040, se prevede eliminarea totală a centralelor de apartament pe gaze naturale. Această decizie vine în susținerea obiectivului Uniunii Europene de a reduce consumul mediu de energie primară în clădirile rezidențiale cu 16% până în 2030 și cu 20-22% până în 2035.

            Fiecare stat membru este încurajat să își dezvolte propria strategie pentru implementarea acestor schimbări, cu un accent deosebit pe reabilitarea clădirilor cu performanță energetică scăzută.

            Obiective specifice: Consum energetic redus și eliminarea combustibililor fosili

            Fiecare stat membru trebuie să adopte măsuri specifice pentru a reduce consumul mediu de energie primară prin reabilitarea clădirilor învechite. Obiectivul este reducerea cu cel puțin 55% a consumului de energie primară până în 2040, eliminând treptat combustibilii fosili utilizați pentru încălzire și răcire.

            Documentul oficial va impune eliminarea completă a emisiilor de combustibili fosili în clădirile noi, atât rezidențiale, cât și nerezidențiale. Începând cu 1 ianuarie 2028, aceasta se va aplica în clădirile publice, extinzându-se apoi la toate celelalte construcții noi începând cu 1 ianuarie 2030.

            Adaptări necesare pentru clădirile noi: Instalații solare și eficiență energetică

            Noile construcții vor trebui să fie proiectate astfel încât să permită amplasarea instalațiilor fotovoltaice sau termice solare pe acoperiș. În plus, începând cu 2027, în clădirile publice și nerezidențiale, energia solară va trebui să fie instalată treptat, dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, economic și funcțional.

            Aceste reglementări vor duce și la modificarea sistemului de certificare energetică, impunând un model comun la nivelul întregii Uniuni Europene.

            Viceprimarul din Măgura a testat transportul public și s-a declarat nemulțumit de modul în care funcționează acesta

            de
            Deșteptarea
            -

            Astăzi, viceprimarul comunei Măgura, Talal Hamad, a făcut publice unele constatări neplăcute privind serviciile de transport public din zonă, subliniind că este important să se aducă îmbunătățiri pentru a asigura confortul și punctualitatea cetățenilor.

            Printre observațiile sale, viceprimarul a subliniat diferențe semnificative de preț în biletele de autobuz, contrazicând informațiile anterioare. Conform viceprimarului Hamad, un bilet de la Măgura până la Autogara Bacău costă 4 lei, nu 2.50 lei cum fusese vehiculat anterior. De asemenea, a evidențiat că nu se eliberează bilete la fiecare cetățean, o situație pe care a transmis-o autorităților competente, în timp ce subliniază că preocuparea sa principală este confortul cetățenilor și asigurarea că aceștia ajung la timp la destinație.

            O altă problemă semnalată de viceprimar este legată de starea vehiculelor. A menționat că un microbuz care deservește localitatea Crihan este într-o stare precară, ceea ce a dus la incidente neplăcute.

            Talal Hamad a luat deja inițiativa de a comunica cu dispecerul comunei Măgura și cu șeful de coloană de la Onești, aducându-le la cunoștință problemele semnalate de cetățeni. Viceprimarul a transmis că, dacă va fi invitat, intenționează să participe la ședința cu patronul și șeful de coloană pentru a discuta detaliile și pentru a găsi soluții viabile.

            Prin intermediul unui apel public, Hamad a formulat câteva sugestii constructive pentru îmbunătățirea serviciilor de transport public:

            1. Asigurarea unui autobuz de rezervă funcțional, pregătit să intervină în situații de urgență.
            2. Folosirea unui autobuz cu o capacitate mai mare în orele de vârf pentru a asigura confortul și siguranța pasagerilor.
            3. Instruirea șoferilor pentru a elibera bilete în conformitate cu legea, cu posibilitatea de a introduce automate de taxare.
            4. Respectarea tarifului licitat și specificarea clară a prețurilor pentru a evita confuziile și nemulțumirile cetățenilor.

            În concluzie, viceprimarul Talal Hamad și-a asumat responsabilitatea de a face verificări suplimentare și de a depune sesizări până când problemele semnalate vor fi soluționate. El subliniază că înțelege dificultățile cauzate de lucrările în municipiul Bacău și lipsa forței de muncă, dar nu poate ignora neajunsurile evidente în serviciile de transport public local.

            Cupa Mondială 2030: De ce va fi organizat turneul, în premieră, în șase țări

            de
            Deșteptarea
            -

            La începutul lunii octombrie 2023, FIFA a luat o decizie unică în istoria fotbalului internațional. Pentru prima dată în istorie, Cupa Mondială de fotbal masculin va fi găzduită de șase țări. Mai mult, cele șase țări sunt de pe trei continente.

            FIFA nu a avut nici de unde alege, deoarece singura candidatură a fost cea comună depusă de Maroc, Portugalia și Spania. „În 2030, vom avea o amprentă globală unică, trei continente – Africa, Europa și America de Sud – șase țări – Argentina, Maroc, Paraguay, Portugalia, Spania și Uruguay – primind și unind lumea în timp ce sărbătorim împreună frumosul joc și centenarul Cupei Mondiale FIFA”, a declarat președintele FIFA, Gianni Infantino.

            Șase echipe calificate, 42 de locuri disponibile

            Deși încă nu se cunosc nici măcar echipele calificate, casele de pariuri se pregătesc deja pentru Cupa Mondială din 2026 și chiar pentru cea din 2030, calculând cotele și pregătind un bonus pariuri sportive. Pe măsură ce evenimentele se vor apropia, se vor realiza și clasamentele cu naționalele favorite la câștigarea turneelor.

            O altă premieră anunțată de FIFA este că toate cele șase naționale care vor găzdui meciuri din cadrul Cupei Mondiale 2030 sunt calificate automat la turneul final. Asta înseamnă că au mai rămas în joc 42 de locuri.

            Reamintim că numărul de echipe calificate va fi mărit de la ediția din 2026. Astfel, competiția care se va desfășura în Statele Unite, Canada și Mexic va fi prima cu noul format de 48 de echipe. Această formă a competiției mondiale va aduce și un număr record de 104 meciuri.

            În cadrul acestui format vor exista 12 grupe a câte 4 naționale. Primele două echipe se vor califica automat în șaisprezecimi, iar lista va fi completată cu cele mai bune 8 echipe situate pe locul trei. Apoi vor începe fazele eliminatorii, șaisprezecimi, optimi de finală, sferturi de finală, semifinale și finală. Acesta este formatul care va fi și la Cupa Mondială din 2030. 

            Numărul mai mare de partide este în beneficiul suporterilor, însă au existat și voci îngrijorate în privința extenuării jucătorilor și a posibilelor accidentări.

            Chiar dacă încă nu se cunosc încă favoritele principale ale competiției, deoarece în cei 6 ani și jumătate care mai sunt până la startul competiției pot apărea mulți jucători noi, putem spune de pe acum că Spania va fi una dintre favorite. În prezent, atât Spania, cât și Portugalia, se află printre primele zece echipe naționale în clasamentul FIFA. 

            Ultima Cupă Mondială, desfășurată în 2022 în Arabia Saudită, a fost câștigată de Argentina lui Lionel Messi. Argentinienii au câștigat trofeul după ce au învins Franța la loviturile de departajare.

            Ediție aniversară

            Prima Cupă Mondială de fotbal s-a desfășurat în Uruguay, în anul 1930. La finalul turneului, Uruguay a fost încoronată drept prima câștigătoare a Cupei Mondiale de fotbal. La 100 de ani de la acel eveniment, Cupa Mondială se va întoarce și în Uruguay.

            FIFA a anunțat că Uruguay, Argentina și Paraguay vor găzdui fiecare câte un meci din cadrul Cupei Mondiale 2030. În ceea ce privește meciul din Uruguay, acesta se va desfășura pe aceeași arenă ca și urmă cu 100 de ani, celebrul stadion Estadio Centenario din Montevideo. Restul partidelor se vor desfășura în Maroc, Portugalia și Spania.

            Cupa Mondială 2030 va bifa încă două premiere. Va fi pentru prima dată când Portugalia și Maroc găzduiesc partide din cadrul Cupei Mondiale. Spania a găzduit deja turneul final în anul 1982. Spaniolii sunt și deținători ai trofeului. Eu au reușit să câștige ediția din anul 2010, care s-a desfășurat în Africa de Sud. În finala competiției, Spania s-a impus la limită, scor 1-0, în fața Olandei.

            La următoarele turnee finale, spaniolii au dezamăgit și au fost eliminați în grupe (2004) și apoi în optimi (2018, 2022). La ultimul turneu final, desfășurat în Arabia Saudită, Spania a fost eliminată de una dintre gazdele Cupei Mondiale 2030. Maroc a reușit o calificare istorică în sferturile de finală după ce a eliminat-o pe Spania la loviturile de departajare. Scorul din timpul regulamentar a fost egal, 0-0.

            De remarcat însă și faptul că Spania s-a calificat la ultimele 12 Cupe Mondiale.

            O studentă din Bacău își donează bursa pentru a ajuta o familie nevoiașă în prag de sărbători

            de
            Deșteptarea
            -

            Într-un act de generozitate și empatie, Ionela Cosor, o studentă originară din Bacău, a luat o hotărâre neobișnuită pentru un tânăr în pragul vieții academice. A decis să își dedice bursa anuală unui scop cu totul special și umanitar. Tânăra a ales să sprijine o familie aflată într-o situație delicată, în care doi copii au rămas fără tată acum o lună și trăiesc în condiții dificile.

            Ionela și-a propus să aducă bucurie pe chipul celor doi micuți îngerași în preajma sărbătorilor de iarnă. „Am hotărât să fac acest gest pentru că vreau să aduc un zâmbet pe chipurile acestor copii, care au trecut prin momente dificile recent. Într-un sezon al bucuriei și al dăruirii, consider că fiecare dintre noi are responsabilitatea de a contribui la fericirea celor din jur,” a declarat Ionela Cosor, studentă la Facultatea de Geografie si Geologie Iași.

            Studenta s-a implicat activ în organizarea ajutorului și a luat inițiativa de a se ocupa personal de a aduna alimente, jucării și hăinuțe pentru cei mici. „Mă ocup eu de câteva plușuri și un set de hăinuțe, însă cei mici au nevoie de un frigider,” a menționat ea.

            Ionela face un apel către comunitatea locală pentru a oferi sprijin în această acțiune caritabilă. „Dacă este cineva care are un frigider și dorește să îi ajute pe acești copii de Crăciun, să aibă în ce să își mențină mâncarea, îl rog să mă contacteze. Orice gest de solidaritate contează în aceste momente.”

            Pentru protejarea intimității familiei și copiilor, Ionela a ales să ofere detalii de sprijin în privat, evitând publicarea imaginilor sau informațiilor personale în grupurile publice. „Respectăm confidențialitatea acestor suflete nevinovate și ne dorim ca gestul nostru să fie un dar discret și generos în spiritul sărbătorilor.”

            Copiii aflați în nevoie sunt dintr-un sat din județul Bacău, iar Ionela Cosor speră că acest mic gest de bunătate va inspira și alți tineri și comunitatea locală să se implice și să ofere ajutor acolo unde este nevoie, aducând lumină și speranță în viața celor care trec prin momente dificile.

            Sterilizatoare de cărți la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești

              de
              Deșteptarea
              -

              Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești anunță o nouă achiziție inovatoare care promite să îmbunătățească experiența cititorilor și să asigure un mediu sigur pentru toți utilizatorii. Biblioteca a prezentat Liva, un sterilizator de ultimă generație pentru cărți, creat de compania Oracle.

              Liva nu este doar un sterilizator obișnuit; este un dispozitiv multifuncțional care depășește așteptările. Acesta nu doar sterilizează paginile cărților, ci și le răsfoiește și le curăță meticulos de praf. Această tehnologie de vârf vine să aducă un plus de siguranță și igienă în timpurile în care astfel de aspecte devin din ce în ce mai importante.

              Cu scopul de a oferi acces la această tehnologie avansată unui număr cât mai mare de cititori, Biblioteca „Radu Rosetti” va amplasa câte un sterilizator Liva în fiecare sală de împrumut cărți. Astfel, utilizatorii bibliotecii vor putea beneficia de beneficiile tehnologiei moderne, asigurându-se că cărțile pe care le citesc sunt nu doar fascinante, ci și curate și sigure.

              Personalul bibliotecii se angajează să asigure buna funcționare a dispozitivelor și să ofere îndrumare și asistență utilizatorilor care ar putea să se familiarizeze cu această nouă adiție inovatoare.

              În comunicatul oficial, biblioteca transmite un mesaj de încredere că această inovație va impresiona și va satisface așteptările cititorilor săi fideli și a celor noi. Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești reafirmă astfel angajamentul său față de calitate, accesibilitate și siguranță, aducând în prim plan nu doar cărțile, ci și tehnologia care îmbogățește experiența cititorilor săi.

              Arta și Literatura întâlnesc Inocența. Dublu eveniment de excepție la Biblioteca „George Bacovia” Buhuși

                de
                Deșteptarea
                -

                Ieri, atmosfera plină de entuziasm și creativitate a captivat Biblioteca „George Bacovia” din Buhuși, unde copii și tineri adolescenți s-au adunat în sala de lectură pentru a participa la un eveniment dublu de excepție. În cadrul proiectului „Moș Crăciun ești TU”, elevii de la Clubul Copiilor Buhuși, sub îndrumarea dedicată a doamnei profesoare Maria Vlad Zaharia, au adus în lumină o expoziție de icoane pe sticlă la cea de-a treia ediție.

                Expoziția, ce adaugă o notă de culoare și sensibilitate, va rămâne deschisă pe simezele bibliotecii până în luna ianuarie 2024. Invităm comunitatea locală și vizitatorii să facă un popas în lumea sufletelor copiilor, să simtă bucuria și inocența transmise prin fiecare nuanță și detaliu al acestor creații.

                După o incursiune în lumea artistică a celor mici, publicul a avut onoarea de a asista la lansarea volumului nr. 10 din revista „Fabulos”. Acest volum reprezintă o colecție diversă de texte literare, care cuprinde poezii, fabule, texte în limba engleză, texte de teatru și scenete. Creativitatea și talentul elevilor buhușeni au fost ghidați cu pasiune și dexteritate de către domnul profesor Ștefan Zaharia și de doamna profesoară Andreea Stef.

                Așadar, spiritul artistic a înflorit în două modalități diferite, prin arta plastică și prin arta cuvintelor. Aceste două manifestări artistice reprezintă o comoară pentru suflet și un adevărat medicament pentru spiritul uman. Meritul acestor evenimente revine în primul rând profesorilor și părinților care susțin și promovează în rândul copiilor și tinerilor aceste exprimări culturale și artistice.

                În concluzie, evenimentul de ieri la Biblioteca „George Bacovia” Buhuși a fost nu doar o sărbătoare a creativității, ci și o demonstrație a sprijinului solid oferit copiilor și tinerilor pentru a-și exprima vocea și a contribui la diversitatea culturală a comunității locale.

                1...648649650...5.782Pagina 649 din 5.782

                		 ziare & stiri
                © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.