În această dimineață, Compania Regională de Apa Bacău a informat că a fost înregistrată o presiune redusă în rețeaua de distribuție a apei. Cauza acestei situații delicate este nivelul scăzut din rezervoarele Barati.
Presiunea redusă în rețeaua de apă poate afecta negativ consumatorii din zonă, în special în ceea ce privește activități esențiale precum gătitul, igiena personală și alte necesități zilnice. Compania Regională de Apa Bacău asigură comunitatea că situația este temporară.
Conform anunțului oficial, nivelul scăzut din rezervoarele Barati este sursa principală a presiunii reduse în rețeaua de distribuție. Se pare că, în cursul nopții, o defecțiune la sistemul electric a împiedicat pompele care împing apa în conductă să mai lucreze, astfel încât rezervoarele nu au mai fost umplute.
Există pustiuri ale sufletului pe care suferința, numai și numai suferința, le poate trezi la viață
Teologia patristică evidenţiază şi din perspectiva medicinii rolul suferinţei. Pentru asceţi şi mistici, suferinţa purifică trupul şi spiritul. Calea suferinţei este urmată de primii apostoli, drumul virtuţii fiind cel al crucii. Următorii apostoli vor urma această cale atât de dragă celor care populează universul dostoievskian. Pentru teologii patristici suferinţa nu face păcatul să înceteze, dar sprijină renaşterea eului. Insul nu este chemat doar să rabde suferinţa, ci să o şi biruiască. În acest punct, eroul dostoievskian urmează o altă cale: suferinţa, curtată cu voluptate, nu este învinsă, ci mereu sporită. El n-are însă doctrina suferinţei; trăieşte astfel, din instinct, karamazovian, stavroghinian, raskolnikovian… Pentru Dostoievski „suferința este o boală fără care nu se poate învia omul din om. […] Suferința este un prilej de a spori viul și de a recuceri umanitatea, redându-l pe om – omului și îmbogățindu-i astfel viața, care e atât de uriașă, încât Duhul ei Sfânt, căruia îi spune cu fermitate da, justifică din start, spunea undeva Nietzsche, orice durere, oricât de monstruoasă și de absurdă ar fi aceasta”, scrie Aura Christi („Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinței”, București, Editura Academiei Române, 2013, p. 50). Blóy spunea, tulburător de frumos, că sunt în inima omenească locuri inexistente și unde suferința intră spre a le da în sfârșit ființă. Cred că și Dostoievski ar fi aplaudat această perspectivă a decriptării sensului profund al suferinței. Există pustiuri ale sufletului pe care suferința, numai și numai suferința, le poate trezi la viață.
În spațiul cultural românesc, poate că nimeni nu a nuanțat mai fericit sensurile suferinței, pornind de la creștinism, trecând prin Dostoievski, dar și prin propria-i Golgotă, decât Steinhardt. „Jurnalul fericirii” este și un fel de… „manual” care te face să pricepi profunzimile acestui sentiment. O trăire care, zice Berdiaev, trebuie raportată mereu la rău, căci „Răul este legat de libertate. De aceea libertatea tinde spre suferinţă. Calea libertăţii este calea suferinţei” (Nicolai Berdiaev, „Filosofia lui Dostoievski”, Iași, Editura Institutul European, 1992, p. 69). „Domnul venise să bea paharul până la fund şi să se boteze cu botezul crucii”, scrie Steinhardt, ,,dar în grădina măslinilor, când se apropia momentul, tot s-a rugat să fie scutit a deşerta paharul. Desigur, adaugă: Facă-se voia ta. Şovăiala totuşi a fost reală. Iar pe cruce, în ciuda comunicării idioamelor, în ciuda faptului că avea deplina conştiinţă a învierii, natura omenească pare să fi covârşit oarece timp – după cum, contrapunctic, a predominat natura divină pe Tabor –, căci altfel nu s-ar fi auzit atât de firescul mi-e sete şi nici atât de allzumenschlich-ul: Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” („Jurnalul fericirii” , Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 120). Crucificatul devine, așadar, uman. Suferința este doar a omului. Zeii, divinitatea nu trăiesc această încercare. În Hristos vorbește omul din El, dar nu oricând, ci mai ales în momentele în care îl curtează suferința. Este începutul drumului către acceptarea măreață a sacrificiului. Hristos nu oferă mulțimii un spectacol divin, ci unul omenesc: „Dacă şi-ar fi păstrat – măcar în parte – impasibilitatea pe cruce, dacă n-ar fi gustat din plin deznădejdea omului, evenimentul petrecut pe Golgota n-ar fi fost – pentru filosofi, pentru preoţi şi pentru prostime – prilej de poticnire şi sminteală, ci «scenariu», ori «ritual», deci admisibil, comestibil” (ibid., pp. 122-123). Golgota devine un teritoriu uman cucerit de umanul divinității Sale. „Prin moarte, Socrate se ridică de la condiţia de om la cea de zeu”, în vreme ce Hristos „coboară până în straturile cele mai de jos ale condiţiei umane” (ibid., p. 124). În „Frații Karamazov”, Ivan îi spune seraficului său frate, Aleoșa: „Aşadar, cum spuneam, admit existenţa lui Dumnezeu; o admit cu dragă inimă, după cum admit deopotrivă înţelepciunea, ca şi finalitatea lui, care ne este cu desăvârşire necunoscută; cred în armonia eternă, cu care – zice-se – ne vom contopi cândva, cred în cuvântul spre care tinde întregul univers şi care, fiind el însuşi Dumnezeu, este în acelaşi timp aspiraţia către dumnezeire, cred în toate câte mai sunt, chiar şi în infinit. Ce puzderie de cuvinte s-au făurit ca să exprime toate astea! Pe cât se pare, sunt pe calea cea bună, nu-i aşa? Şi acum închipuieşte-ţi că, în ultimă instanţă, totuşi, eu nu accept lumea asta a lui Dumnezeu, în finalitatea ei, n-o accept, deşi ştiu că există; pur şi simplu n-o admit. Nu spun că nu-l accept pe Dumnezeu, înţelege-mă, ci nu accept lumea plăsmuită de el, această creaţie divină. Şi nici prin gând nu mi-ar trece c-am s-o pot accepta vreodată” (F.M. Dostoievski, „Fraţii Karamazov”, vol. I, București, Editura Cartea Românească, 1986, pp. 417-418). Ivan își argumentează opțiunea cu trimitere la faptul că în creația divină există Răul și Suferința. Într-o creație perfectă, aceste suplicii n-ar avea ce căuta, cu atât mai mult că nici universul inocent al copilăriei nu este scutit de trăirea lor: „Ascultă-i, se adresează el lui Aleoşa – dacă lumea trebuie să sufere pentru a răscumpăra prin suferinţă acea nepieritoare armonie, ce caută aici copilaşii, explică-mi şi mie, te rog?” (ibid., p. 437). Poate că răspunsul lui Simone Weil l-ar răvăși pe Ivan, cel care voia să hăituiască suferința din Om: „Extraordinara măreţie a creştinismului vine din faptul că nu caută un remediu supranatural pentru suferinţă, ci o utilizare supranaturală a suferinţei” (Simone Weil, „Greutatea şi harul”, București, Editura Humanitas, 2003, p. 123). Ca și argumentul lui Steinhardt, care ne spune că suferința este cea care urmează viața; sau poate că viața urmează suferința. O suferință mereu nouă, mereu izbăvitoare, o suferință care ne ajută să dărâmăm zidurile subteraniste din noi. Dar cum se ivesc noi și noi ziduri, suferința capătă și justificare… pragmatică. Suntem logodiți pe vecie cu ea, chiar dacă, rațional, e greu de acceptat, nu o putem înțelege. Suferința locuiește în inimă. Privind către suferința din sufletul creștinului care nu are îndoieli, Simone Weil zice aproape dostoievskian: „Prin bucurie, frumuseţea lumii ne intră în suflet. Prin durere ea ne intră în carne” („Iubirea lui Dumnezeu şi nenorocirea”, în vol. „Autobiografie spirituală”, București, Editura Humanitas, 2004, pp. 85-86). Și lui Mîșkin, marele inocent, i-ar tresări frumos sufletul la auzul unei asemenea vești. Cât de mult trebuie să trăim suferința? Dostoievski nu ne-a sugerat că trebuie să fim robii ei, după cum nu ne-a sugerat nici faptul că trebuie să cultivăm suferințele inutile. Ion Mânzat sintetizează fericit crezul dostoievskian al suferinței: „Pentru Dostoievski, suferința este trăire atât dulce, cât și amară. Trebuie să fim atinși, dar nu consumați de suferință. De multe ori omul nu poate transforma suferința și intră într-o stare de autocompătimire și se identifică cu ea. Transformând suferința, creăm viața. Suferința întărește și spiritualizează” („Psihologia creștină a adâncurilor. F.M. Dostoievski contra Freud”, București, Editura Enciclopedic Gold Univers, 2009, p. 589). A accepta suferința nu este doar o virtute creștină; este un firesc al ființării. Stoicii ne-au spus că a fi virtuos înseamnă a fi indiferent la durere și suferință („apatheia”). Ceea ce, firește, în ordine… terestră, dacă nu candidezi la statutul de sfânt, este mai dificil de înțeles. Exagerând, desigur, am putea spune că, în manieră modernă gândind, ar trebui să cugetăm fiecare dintre noi la zămislirea unui management personal al suferinței. Dostoievski ne-ar putea fi un consilier minunat în realizarea acestui demers. El, cel care ne-a spus că pentru poporul rus este esențială „nevoia de suferință perpetuă și nepotolită, pretutindeni și în toate”. Mai mult, credea că de această sete de suferință poporul rus s-a molipsit de la începutul veacurilor, și că, până și în fericire, la ruși există măcar o fărâmă de suferință, altfel fericirea lor n-ar fi deplină.
Deșteptarea aniversează 34 de ani de existență. O face în noua sa variantă de publicație printată săptămânal. Și, firește, în deja consacratul format de ediție on-line de fiecare zi. 34 de ani! O viață de om. Sau chiar mai multe. Sunt viețile a zeci, poate chiar sute de mii de băcăuani care s-au regăsit, în toți acești ani, în și prin Deșteptarea.
Cu bune și cu rele. Ca-n viață. Generații diferite, ipostaze variate, autori diverși. Același numitor comun: Deșteptarea. În patru sau patruzeci și opt de pagini, în alb-negru ori color, zilnic ori săptămânal, pe print sau pe net: Deșteptarea. Iar povestea merge mai departe. Odată cu viața.
A noastră și a voastră. A orașului și a județului. 35, 36, 37… Și apoi 40, 41, gândindu-te cât de rotund poate să sune 50. Se apropie Sărbătorile de Iarnă. Vremea cadourilor. A urărilor și a dorințelor. Trag, ușor-ușor, funda roșie cu steluțe argintii de pe cutia verde a amintirilor. E o amintire dragă. Un cadou-urare-dorință. Dintr-un alt decembrie. Și dintr-o altă epocă. Veți înțelege, desigur. Așadar, spre finalul anului 1996, Deșteptarea, pe lângă cei șapte ani de existență, a sărbătorit și numărul 2000 al ziarului. S-a tipărit o ediție specială. Una cu adevărat de pus în ramă.
Țin minte că acel număr 2000 a ajuns, chiar în dimineața apariției, în platourile Matinalului prezentat de Florin Călinescu la Pro TV. Pe atunci, ce nu apărea la Pro, nu exista. Nu conta. Iar Deșteptarea conta. Dovadă că, în zilele în care s-a elaborat ediția aniversară, șefii redacției ne-au trimis pe mine și pe colegul meu Lucian Berdilă, la București, pentru a face un tur al publicațiilor de sport și a culege gânduri și impresii legate de Deșteptarea 2000. Prima descindere a fost pe Vasile Conta, la sediul Gazetei Sporturilor.
Din biroul secției „Internațional” tocmai ieșea directorul Gazetei, Ioan Chirilă. Ne-a întâmpinat cu căldură, chiar dacă nu eram decât doi mucoși. Cu vreo doi ani mai devreme, nea Vanea îmi acordase, cu generozitatea sa de boier, un amplu interviu pentru un alt cotidian al Bacăului, Ultima Oră. Asta după ce îmi oferise, fără să știe, o meserie. Cel care ne inspirase copilăria, adolescența și tinerețea a adresat ziarului nostru un mesaj scris. Când ni l-a întins, ne-a zis:
„Iar vouă, jurnaliștilor ce veți trece de anul 2000, vă recomand să vă faceți încă de pe acum o provizie serioasă de creioane și acuțitori. Va fi nevoie de ele, credeți-mă! Să nu uitați”. Sigur că l-am crezut: computerul începuse să înlocuiască atât dinții metalici ai mașinilor de scris, cât și plumbul tipografiilor, iar internetul făcea primii pași pe un drum fără de întoarcere. Și nu am uitat: cum să uiți o asemenea metaforă? Prin urmare, acum, la final de articol și de an, în amintirea lui Ioan Chirilă și a tuturor celor care, în toți acești 34 de ani, au trecut prin Deșteptarea pentru a rămâne în memorie, în suflete și în colecții, iau un creion.
Îl ascut- noroc cu rechizitele fiică-mii care are fix jumătate din vârsta ziarului nostru- și îl îndrept, ca pe o baghetă din ilice, spre ecranul computerului. Și subliniez, cu o linie imaginară, un titlu cât se poate de real: Deșteptarea 34.
Cel mai galonat club băcăuan, Sport Club Municipal Bacău, clubul care va sărbători în curând, 75 de ani de existență, își nominalizează astăzi laureații pe anul 2023. Pe locul 1, asa cum ne-a obișnuit, se situează aruncătoarea de ciocan, atleta Bianca Ghelber, cea mai bună atletă a anului și campioana europeană de senioare în 2022, care încheie un nou an competițional foarte bun, cu medalii de aur și argint la nivel internațional, și ceea ce este mai important, cu o clasare meritorie în primele 10 aruncătoare ale lumii din 32, în cursa pentru calificarea la Jocurile Olimpice de la Paris!
Denis Mihai, devenit între timp Campion European de seniori U23 la lupte, o secondează „umăr la umăr” pe Bianca, și prin cele două mari medalii cucerite în acest an, dar mai ales prin perspectiva olimpică care i se deschide la cei 21 de ani pe care îi va împlini în curând (ianuarie 2024).
Renato Nica antrenat de maestrul Relu Auraș completează podiumul topului anunțând o evoluție favorabilă în anii următori a boxului băcăuan, urmat de Andrei Jgheban, medaliat cu bronz la CM gimnaziada de la Rio de Janeiro.
Secțiile de kickbox, judo și înot, prin Radu Bobârnac, Ioana Cociorbă și Robert Borcea completează configurația topului.
Cel mai prezent sport din acest clasament – atletismul, aduce în atenția noastră două sportive de mare perspectivă și potențial Ștefania Zediu și Ramona Verman, sportive care ne-au adus multe surprize plăcute și în acest an.
Tot în proximitatea căruia sportivi foarte tineri și deosebit talentați de la haltere, gimnastică și sărituri în apă deja au debutat prin rezultate deosebit de valoroase, unele de nivel internațional recunoscut, cum ar fi performanțele remarcabile ale Dariei Vrînceanu, o atletă băcăuană de mare perspectivă.
Dacă adăugăm și numele antrenorilor, mentorilor, pedagogilor care întregesc această echipă a înaltei performanțe de la SCM Bacău, cum ar fi : Mihaela Melinte – cea mai bună antrenoare a României în 2022, Ioan Butucaru – ”antrenorul legendă a luptelor greco-romane”, Relu Auraș – cel mai titrat antrenor de box din România , Cristi Nemțeanu, Aura Balaban – atletism, Gabriel Muntenașu – kickboxing, Sabin Jitaru – înot, Constantin Manole și Dorin Cruceanu – judo, George Călin – haltere, Anișoara Șufariu – sărituri în apă, Vasilica Agop, Mihaela Bucur – gimnastică, Mihai Ciuntea și Eugen Lupeș – tenis de câmp și din fericire mulți alți profesioniști ai domeniului, avem o imagine dătătoare de speranță a potențialului sportului băcăuan.
Locul 2 Denis MIHAI (antrenor Ioan Butucaru – lupte greco-romane) Campion European Seniori U23 București, bronz Campionat European Seniori Zagreb Croația, loc 5 Campionat Mondial Seniori U23 Tirana Albania, Aur CN Seniori U23, Aur Cupa României, Bronz TI Seniori ”Ibrahim Mustafa”Egipt;
Locul 3 Renato NICA (antrenor Relu Auraș box) Bronz Campionat European Juniori România, Campion Balcanic juniori, aur Cupa României Juniori;
Locul 4 Andrei JGHEBAN (antrenor Relu Auraș – box) Bronz Campionat Mondial Gimnaziada Juniori Rio de Janeiro Brazilia, Bronz Campionat Balcanic Juniori, aur CN Juniori, argint Cupa României Juniori;
Locul 5 Vasile COJOC (antrenor Ion Șarban – lupte greco-romane) Campion Național Seniori, Campion Național U23, aur Cupa României Seniori, aur TI ”Muhamet Malo Turnament”, argint TI”Ion Corneanu / Ladislau Simon”, loc 9 Campionat European Seniori U23, Loc 11 Campionat Mondial lupte pe plajă, loc 12 Campionat Mondial seniori U23 Tirana Albania, titular în vederea participării la turneele de calificare pentru JO;
Locul 6 Radu BOBÂRNAC (antrenor Gabriel Muntenașu – Kickboxing) Bronz Campionate Europene Juniori K1 Istanbul Turcia, aur Cupa Romaniei K1, aur CN Kickbox K1, aur CN junior Kickbox în ring -Full Contact& LK;
Locul 7 Ștefania ZEDIU (antrenor Cristi Nemțeanu – atletism) Loc 6 Campionat European Juniori Ierusalim Israel – proba 4x400m, argint CN Juniori (400m), loc 5 Internaționalele României Juniori 400 m/800 m, bronz CN Juniori – 400m/800m, Bronz CN Tineret 800m, aur Cupa României Seniori 400m, aur Cupa României Juniori – 400m/800m, loc 5 CN Sală Seniori U23 (400 m);
Locul 8 Ioana COCIORBĂ (antrenor Constantin Manole – judo) Bronz Cupa Europei U18 Gyor Ungaria, Bronz Cupa Europeană U23 Budapesta Ungaria, argint Campionat Balcanic U23 Istanbul Turcia, Bronz Campionat Balcanic U21 Bosnia Herțegovina, Bronz Campionat Balcanic U18 Krushevo Macedonia, argint CN U18, Bronz CN U18, Bronz CN U21;
Locul 9 Ramona VERMAN – săritura în lungime (antrenor Aura Balaban – atletism) Argint Internaționalele României Seniori, loc 10 Campionate Europene Juniori Ierusalim Israel, argint CN Sală Seniori U23, aur CN Juniori, aur CN Seniori, aur CN Tineret;
Locul 10 Robert BORCEA (antrenor Sabin Jitaru – înot) Argint Concursul Țărilor Central Europene – Kranj Slovenia 4x100m mixt junior și loc 4/5 la 100/200 m fluture, 13 recorduri naționale la 8 probe, aur CN Cadeți la: 100m fluture/200m fluture/100m spate/200m spate, argint CN Cadeți la : 200m mixt/400m mixt/4x100m mixt, Bronz CN Cadeți la 4x100m/100m liber, Bronz Cupa României Juniori 100 m fluture/200 m fluture.
Ion Șarban director SCM Bacău : „Ne bucurăm că și în acest an, 2023, Top 10 SCM este un top internațional, fapt care confirmă nivelul înalt al valorii sportivilor și antrenorilor noștri, ocazie cu care îi felicit pentru rezultatele deosebite înregistrate, și le transmit și pe această cale că sunt alături de ei, întotdeauna simțind pasiunea lor pentru sportul de performanță iar eforturile lor în atingerea obiectivelor, practic a limitelor umane, sunt un ecou permanent în sufletul meu, un motor care mă determină permanent să mă mobilizez în a-mi aduce aportul meu la acest efort colectiv dar în același timp individual.Vă mulțumesc tuturor pentru onoarea de a lucra împreună și sper ca viitorul să ne aducă doar lucruri bune.”
Top 10 SCM Bacău este completat cu un top al „tinerelor speranțe”, sportivi extraordinari, la nivel juvenil, care deja au debutat în competițiile de maxim interes național și internațional obținând rezultate deosebite.
Nominalizați la Secțiunea „Tinere speranțe” SCM Bacău
Daria Vrînceanu Atletism Multiplă Campioană Națională
A fost unul dintre personajele-cheie ale evenimentelor din 1989 din Bacău. Bun cunoscător al economiei județului – lucra la Consiliul Județean de Control Muncitoresc – a luat măsuri pentru a securiza cele două adevărate bombe care puteau distruge atât municipiul Bacău cât și municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej, cum se numea, atunci Oneștiul: amoniacul de la Combinatul Chimic și cianurile de la Combinatul Petrochimic Borzești. A dispus retragerea armelor și muniției distribuite Gărzilor Patriotice și a înființat un comandament militar unic astfel încât, în județ, nu s-au înregistrat victime în decembrie 1989. „Deșteptarea” a discutat cu Viorel Hrebenciuc despre evenimentele din 1989 din Bacău și despre efectele pe care aceste evenimente le-au avut în timp . (Răzvan Bibire)
Ce funcție aveați în decembrie 1989?
În decembrie 1989 lucram la Consiliul Județean de Control Muncitoresc, care se ocupa de economia județului Bacău, excepție făcând sectorul agricol. Sunt absolvent al Facultății de Cibernetică Economică și Statistică din cadrul ASE București, după repartiție în calitate de economist mă ocupam de urmărirea îndeplinirii indicatorilor economici la nivelul județului. Din această perspectivă, am avut o percepție integrată asupra complexității economiei județului Bacău. Spun acest lucru, deoarece trebuie să știți că economia județului Bacău reprezenta o Românie la scară mai mică, aici regăsindu-se aproape toate ramurile din economia națională. Mă refer la mineritul din Comănești, Salina de la Târgu Ocna, schelele de foraj și cele de la exploatarea petrolieră din zona Moinesti, chimia și petrochimia din Onești și Bacău, 40% din suprafața județului acoperită de terenuri forestiere cu un Inspectorat Silvic și întreprinderi foarte puternice, fabrici de prelucrare a lemnului și mobilă în Comănești și Bacău, industria de confecții din Bacău și Buhuși, fabrică de pielărie și încălțăminte în Bacău, activitățile din construcții, metalurgie, mașini-unelte, șuruburi și panouri electropneumatice în Bacău, celuloza și hârtia la Letea, industrie alimentară extrem de dezvoltată și culminând cu producția de avioane. Am făcut toată această enumerare pentru a releva faptul că județul Bacău era extrem de important în economia României, fiind pe locul 4 între județele țării din punct de vedere al volumului activității economice. Complexitatea activităților de care m-am ocupat m-au format ca un bun profesionist în economie, lucru care a ieșit în evidență în perioada 1992-1996 când am activat în funcția de Secretar General al Guvernului.
„Wind of change”
Cum s-a realizat transferul de putere în Bacău în 22 decembrie 1989?
Transferul de putere în Bacău are niște valențe unice în România acelor zile. Înainte de a trece la descrierea lor, vreau să fac o scurtă digresiune în vara anului 1989. Mi-am petrecut o săptămână de concediu la mare în stațiunea Neptun. Pentru că nu fac plajă prea mult, îmi petreceam ziua într-un baruleț savurând cafea turcească, dezlegând careuri din revista Rebus și ascultând muzică la difuzorul localului. În acea perioadă, am auzit zilnic, obsedant aș putea spune, melodia formației Scorpions, „Wind of change”. Versurile erau semnificative pentru perioada prin care treceam, dar mai ales prin ceea ce urma să se întâmple în viitorul apropiat.
Având în vedere textul melodiei ce îndemna la „schimbare”, am fost mirat să constat că persoanele care se ocupau de cenzură nu au remarcat melodia, de aceea am ales să interpretez versurile ca un preambul la schimbarea pe care majoritatea tăcută a României o aștepta. Un nou semn l-am primit în dimineața zilei de 21 decembrie 1989, în drum spre birou a fost difuzată aceeași melodie la radio, în timp ce pe cerul Bacăului, în acea dimineață caldă de iarnă, era un curcubeu incredibil de frumos. A urmat mitingul eșuat al lui Ceaușescu, neverosimil, o zi și o noapte de zbucium și 22 decembrie. Dimineața la teleconferința zilnică din Sistemul energetic național, care era sub control militar, colonelul-comandant anunțase spre surpriza tuturor că armata este alături de popor, și nu de Ceaușescu.
La prânz Ceaușescu a părăsit într-un elicopter clădirea Comitetului Central, moment în care a erupt vulcanul schimbării. La acea oră mă aflam acasă, l-am ascultat la radio pe Alexandru Mironov anunțând un comunicat important pentru țară. Gândul mi-a fugit la cartea lui Haralamb Zinca „Și a fost ora H” care începea exact la fel, în carte fiind vorba despre momentul 23 august 1944. La radio s-a anunțat că Ceaușescu a fugit, am deschis instinctiv televizorul, deși nu avea sens, programul începea, așa cum știm cu toții, de la ora 20.
Spre surpriza mea, am văzut în direct cum Caramitru îi spunea lui Mircea Dinescu să se facă, nici mai mult, nici mai puțin, că lucrează. În acel moment, în mintea mea au apărut două gânduri: primul, că puteam vorbi fără să-mi fie frică și al doilea, că fiul meu va putea să facă școala adevărată, fără să mulțumească „tovarășului” și „tovarășei”.
Înainte de revoluție devenisem cu toții duplicitari, ne creasem un limbaj de lemn pe care îl mimam cu toții, deși aproape nimeni nu mai credea în el. Nu vă imaginați ce sentiment sublim trăiam, puteam vorbi fără frică, fără consecințe negative care să se restrângă asupra mea sau a familiei. În jurul orei 16, la ușa apartamentului meu au venit trei revoluționari cu banderolă tricoloră care mi-au transmis că sunt așteptat la sediu.
Îl cunoșteam doar pe unul dintre ei, domnul Buzoianu, pe atunci director la Peco. Cu toate protestele familiei, am plecat împreună cu revoluționarii la sediu, fiind pregătit psihic pentru vâltoarea care simțeam că urmează. În lunile premergătoare lui decembrie 1989, îmi imaginam „schimbarea” în fel și chip, astfel încât mă consideram pregătit pentru un asemenea moment. Ajuns la sediu am regăsit un entuziasm general, sute de oameni în fața clădirii și alți zeci care țineau cuvântări revoluționare din balconul clădirii. În sala de ședințe erau peste 150 de oameni, primii intrați în sediu care țineau o ședință de organizare alegându-l președinte pe Geo Popa, actor și om de cultură, în timp ce eu am fost ales vicepreședinte cu probleme economice. După tot acest preambul de intrare în atmosferă, ajungem și la valențele revoluției băcăuane, aproape unice în țară, care explică de ce aici nu s-au înregistrat victime. Bacăul are patru revoluționari morți la București, monumentul lor fiind situat în cimitirul central.
După ce am fost desemnat vicepreședinte, mi-am preluat atribuțiile pe care consideram că le am. Am observat în sediu foarte mulți oameni înarmați, entuziaști și euforici sub influența alcoolului. Prima măsură pe care am luat-o a fost să-l chem pe maiorul Haisan, comandantul gărzilor județene, căruia i-am ordonat să retragă armele cu care erau înarmați membrii Gărzilor Patriotice. După o oră, maiorul Haisan mi-a raportat că toate armele erau la rastel și mai important, că nu lipsea nici un cartuș. În acest timp, în București și în toată țara, oamenii erau înarmați, de aceea consider că aceasta a fost una din marile greșeli care s-au făcut. Din respect pentru istorie și martiri, nu vreau să dezvolt mai mult acest subiect. După ce am rezolvat problema armelor, în ciuda faptului că revoluționarii protestau, am dat două telefoane.
Primul, la Combinatul de îngrășăminte chimice unde existau în stoc 6.000 de tone de amoniac, o adevărată bombă cu ceas pentru oraș. Am vorbit cu inginerul șef Băncila, care m-a informat că încărcase în vagoane amoniacul, trenul fiind în gară la Valea Seacă sub paza unui pluton de soldați. Al doilea telefon l-am dat la Combinatul petrochimic Borzești (16.000 de muncitori) pentru a mă interesa de instalația de cianuri, o altă potențială bombă, unde directorul general Valentin Anastasiu, un inginer chimist cu peste 200 de invenții și inovații, mi-a spus că totul este sub control.
În acel moment având siguranța că principalele instalații „bombă” sunt sub control strict, am considerat necesar să chem la sediu toți directorii întreprinderilor din județ. La ora 21.00 am convocat directorii și liderii de sindicat de la toate unitățile economice. Fuseseră convocați și mai devreme de unii revoluționari, dar neconoscându-i nimeni nu s-au prezentat la sediu. Intrând în sala de ședințe, alături de președintele Geo Popa, am văzut la participanți o oarecare teamă de necunoscut și priviri pline de curiozitate. Președintele i-a anunțat că s-au desființat toate organizațiile de partid, că ei în calitate de directori vor conduce întreprinderile și mai important, că producția nu trebuie întreruptă.
Ce a urmat?
Mi-am intrat în rol și am luat următoarele măsuri. Prima a fost aceea că în noaptea de 22 spre 23 decembrie s-au scos toate băuturile alcoolice din magazine și restaurante, nu s-au mai vândut decât în data de 31 decembrie. Tot în acea noapte am aprovizionat toate alimentarele și autoservirile cu carne și produse din carne de la Intreprinderea de Industrie a Carnii și de la Avicola. Ca să facem aprovizionarea am intrat în stocurile de export, de aceasta dată nu mai aveam nevoie de alte aprobări. Începând de a doua zi, dimineața, în magazine erau cozi interminabile și o bucurie generală, la Bacău revoluția având un efect imediat.
A doua zi ne-am confruntat cu alt gen de probleme. Într-o discuție pe care am avut-o cu comandantul garnizoanei colonelul Tărnăuceanu, am remarcat că fiecare unitate militară trimitea ostași în diferite locuri și riscau să se confrunte unii cu alții, episoade dramatice care s-au petrecut în alte zone ale țării. Așa cum știți, în Bacău existau foarte multe unități militare, de aceea am instituit un comandament militar unic la nivelul județului. Am alocat o cameră care nu avea geamuri spre exteriorul clădirii, unde făceau de serviciu câte un ofițer din fiecare unitate având în față harta județului și a municipiului Bacău.
În momentul în care se deplasa o grupă de ostași dintr-o unitate erau informate toate celelalte. Acest sistem ne-a permis să evităm evenimentele neplăcute și episoadele dramatice. Recapitulez pe scurt măsurile luate care au condus la evitarea haosului și a pierderii de vieți omenești. Prima a fost retragerea armelor de la membrii gărzilor patriotice și faptul că nu am înarmat revoluționarii. A doua a fost Comandamentul militar unic și consolidarea încrederii dintre Armată și Securitate.
A treia a fost faptul că am ținut în permanentă legătură cu unitățile economice și am evitat orice fel de criză. A patra a fost retragerea băuturilor alcoolice de pe piață și aprovizionarea cu carne și produse din carne. Trebuie să recunosc că de la București mă suna de trei ori pe zi domnul Surdu care răspundea de aprovizionarea capitalei, ordonând să trimită stocurile de alimente pentru export. Nu vă dați seama câtă imaginație am avut să-i resping cererile, ajutat și de faptul că rezerva națională era depozitată în Bacău, la Frigorifer.
Viorel Hrebenciuc în redacția Deșteptarea în 1990
Azi, respectul lipsește cu desăvârșire
Cât de diferit este acum mediul politic și economic al județului față de acum 20 de ani?
Mediul politic de acum este mult diferit față de începuturile tranziției, un lucru firesc deoarece prioritățile sociale și generațiile se schimbă. Consider că nivelul dialogului și luptei politice era mult diferit față de astăzi; acum, dezbaterile lipsesc aproape total, iar urletul disprețuitor acaparează scena în multe ipostaze.
Între noi exista un respect mult mai mare, respect care astăzi lipsește cu desăvârșire. Este evident că social media a schimbat profund societatea și modul de raportare, de aceea nici politica nu putea face notă discordantă. Chiar și așa, mi-aș permite să amintesc că decența dialogului, stima de sine și respectul față de oamenii care i-au ales trebuie să fie primordiale la un om politic de anvergură. România zilelor noastre nu se poate dezvolta decât raliată la fluxurile internaționale de capital, dovadă în acest sens fiind ultimii 20 de ani.
Cu toții iubim această țară mai mult sau mai puțin, dar la sfârșitul zilei depinde doar de politicieni ca România să reprezinte ceva la masa puterilor care decid viitorul acestei lumi. Cred că generația mea și-a făcut datoria față de această țară prin integrarea în NATO și UE, precum și prin practicarea unui dialog constructiv cu minoritățile naționale, reușind astfel să păstreze integritatea teritorială a României într-un climat extrem de dificil din Balcani, mai ales în primii ani ai tranziției.
Ați fost martorul tranziției de la Comunism la Capitalism, o tranziție care nu a fost prea lină. Pentru cetățeanul de rând câștigurile au fost mai mari decât pierderile?
Evident, doar că vedeți dumneavoastră, nimeni nu ne-a vorbit despre sacrificiile pe care trebuie să le facem pentru a ne integra în economia de piață. Astăzi, după mai mult de 30 de ani, putem realiza prin documentare istorică, izolarea în care se afla România anilor ‘80. Eram un stat în afara jocurilor de putere la nivel european, căzuți între scaune (URSS și Occident), cu o economie mamut slab tehnologizată și lipsită de competitivitate reală. Mult mai târziu am realizat aceste adevăruri, care nu au făcut decât să ne vină în față în primii ani ai tranziției.
Deasemenea, trebuie să fim corecți și să admitem că România a plecat de pe ultimul loc în cursa tranziției, fără a beneficia de ștergerea parțială a datoriilor externe, precum Polonia sau Ungaria, și fără să fie ajutată de partenerii externi în primii ani după revoluție. Faptul că Ceaușescu nu a înțeles negocierea dintre Gorbaciov și America ne-a lăsat descoperiți în fața noii lumi, cu o economie decapitalizată și cu sectoare industriale mamut, fără competitivitate sau cerere externă reală.
Deschiderea Chinei către lumea globală la începutul anilor ‘80 și integrarea Americii Latine în fluxurile internaționale au atârnat greu din perspectivă economică, dacă URSS nu mai putea face față, imaginați-vă doar poziția României și situația reală a acelui deceniu nefericit. Astăzi, dacă suntem onești și facem o analiză obiectivă pe date economice, nu putem să negăm progresul fantastic făcut în acești 30 de ani, după 2000 România având cea mai mare creștere economică la nivelul UE. Este drept că am plecat de jos și potențialul de convergență este încă mare, dar chiar și așa nu putem să omitem evidențele și faptul că ne-am dezvoltat enorm în aceste decenii. De aceea, afirm cu toată încrederea că beneficiile au fost mult mai mari decât pierderile, dar sunt conștient de sacrificiile imense trăite de mulți dintre români, care nu și-au mai găsit locul în noua economie de piață dură a tranziției.
Lumea de ieri nu mai are nimic de-a face cu lumea de azi
Unde se află în acest moment România? Ce viitor are în actuala configurație politică și economică a lumii?
România se află astăzi în cel mai bun moment al istoriei noastre moderne. Am depășit economic cu mult perioada dinaintea primului război mondial sau anii interbelici, dar trebuie să fim conștienți că noua ruptură globală care ne împinge către un alt Război Rece va fi dificilă. Depindem fără să vrem de evoluția economică a UE și sper că liderii europeni să găsească o formulă inteligentă pentru a redobândi competitivitatea economică în noua ordine globală.
Europa nu este foarte bine poziționată din perspectiva resurselor și trebuie să admitem că este nevoie de multă iscusință pentru a împăca interesele geostrategice și accesul la aceste resurse, mă refer în special la energie. Potențialul nostru de creștere economică este foarte mare, dovadă sunt studiile care arată că ne situăm pe primul loc la nivelul UE. Dacă vom ști să exploatăm acest lucru, cred că următorul deceniu ne va duce aproape la același nivel cu Vestul Europei din perspectiva puterii de cumpărare. În același timp, nu trebuie să ne fie frică să jucăm toate cărțile diplomatice pe care le avem, trăim niște momente istorice în care astrele se realiniază la nivel internațional.
„Trebuie să fim extrem de atenți la poziționarea față de marile puteri și trebuie să avem inteligența să dialogăm cu toate părțile implicate, indiferent de opțiunile pe care le avem. Lipsa negocierii și practicarea unei diplomații oarbe fără interese naționale bine definite ne poate duce către rezultate negative în noul context. România trebuie să fie conștientă că este una din marile puteri ale UE din multe puncte de vedere, de la independența energetică până la factorul demografic, de aceea trebuie să ne comportăm ca atare. Consider că am depășit cu succes primii ani ai tranziției în care era nevoie de orice compromis pentru a putea dialoga cu partenerii externi cu scopul de a ieși din deceniul de izolare puternică din anii ‘80. Viitorul este al celor inteligenți, care știu că lumea de ieri nu mai are nimic de-a face cu lumea de azi și totul este în permanentă schimbare”.
• Reutilizarea apei rezultată din industrie este o componentă principală în lupta pentru adaptarea la schimbările climatice
Creșterea cererii globale pentru apă generate de evoluția industrială, împreună cu schimbările climatice, exercită o presiune tot mai mare asupra resurselor de apă dulce. Industria, fiind un consumator semnificativ de apă, are o responsabilitate majoră în gestionarea eficientă a acestei resurse vitale, iar refolosirea apei în procesele industriale devine astfel o componentă esențială a unui model durabil de dezvoltare.
Un mic grup de cercetatori din cadrul companiei Agricola Internațional SA din Bacău a inițiat și dezvoltat, în cadrul unui proiect cu finanțare internațională, o metodologie de filtrare și refolosire a apei uzate obținută în procesul de prelucrare a cărnii de pasăre din abator, transformând-o în apă reutilizabilă.
Proiectul AquaSPICE, condus de Universitatea Tehnică din Aachen, Germania, a început în anul 2020 și a permis cooperarea echipei Agricola Internațional SA cu echipe multidisciplinare din Olanda, Spania, Grecia, Italia și România.
“Refolosirea apei rezultate din industria alimentară nu numai că reduce presiunea asupra resurselor de apă în general, dar crește și eficiența proceselor industriale în cadrul firmei noastre. Prin implementarea practicilor de management modern al apei, companiile pot reduce în viitor costurile legate de achiziția, tratarea și eliminarea apei, consolidând astfel stabilitatea financiară și competitivitatea în sectorul nostru, pe termen lung”, a declarat Grigore Horoi, președintele Grupului de firme Agricola.
Toți partenerii din cadrul proiectului AquaSPICE au avut de întâmpinat greutăți din cauza tehnologiilor inovatoare și mai ales perioadei de pandemie, care au încetinit procesul de proiectare a sistemelor pilot. Unul dintre aceste sisteme pilot a fost utilizat, chiar în aceste zile ale lunii decembrie, de abatorul de păsări la Agricola Internațional pentru refiltrarea apei uzate, cu rezultate foarte bune.
Lucrul în echipă cu partenerii internaționali a permis echipei de experți din Bacău introducerea noilor tehnologii de tratare a apei uzate rezultate din industria alimentară pentru prima dată în Centrul și Estul Europei, tehnologii ce permit altor industrii (chimică, petrol și gaze, etc.) să recicleze și să refolosească apele uzate în procesele lor. Sisteme avansate de purificare, precum și automatizarea și folosirea unor senzori de ultimă generație asigură că apa astfel refolosită îndeplinește standardele de calitate necesare refolosirii.
Apa astfel reciclată va fi utilizată exclusiv la spălarea curților, udatul vegetației din jurul sediului, etc., cu impact evident în economia de apă.
“Aceste inovații tehnologice, aplicate cu succes pentru prima dată la Agricola Internațional, dovedesc că refolosirea apei rezultate din industrie nu este doar o opțiune sustenabilă, ci și o investiție în eficiență și responsabilitate socialăîn comunitatea băcăuană” – a declarant Nicoleta Frunză – specialist în probleme de Mediu, membru echipei de implementare a proiectului AquaSPICE în Bacău.
Refolosirea apei rezultate din industrie nu este doar o alegere responsabilă, ci și un pas hotărâtor în direcția unui viitor mai sustenabil. Acest lucru se întâmplă pentru prima data în Bacău cu rezultate optimiste. Prin implementarea acestor practici inovatoare la nivel de proiecte pilot, industria, în colaborare cu alți parteneri locali, poate deveni un lider în lupta împotriva schimbărilor climatice și poate asigura păstrarea resurselor de apă dulce pentru generațiile viitoare.
Când vine vorba de România, trebuie să admitem că suntem în fața unui caleidoscop cultural, o țară în care paradoxurile își găsesc confortabil locul. E ca și cum am avea o petrecere cu toate opțiunile pe masă, dar cu toate elementele având câte un opus paradoxal.
Românii sunt cunoscuți pentru că îți deschid ușa cu un zâmbet larg și un ceaun de mămăligă proaspătă. Totuși, nu te aștepta să-ți dezvăluie toate secretele lor în prima oră. Ospitalitatea se îmbină cu o doză sănătoasă de rezervă, precum cafeaua cu un strop de lapte.
România, o țară cu o moștenire bogată de folclor și tradiții, încearcă să danseze pe două melodii: una cu fluier și nai, cealaltă cu bumți-bumți produși digital de laptopuri. Să fim autentici sau să fim la modă? Aceasta este întrebarea, iar răspunsul e probabil undeva între cele două.
Românii sunt campioni ai optimismului, dar nu-i întreba prea multe despre politica locală sau economie. Când vine vorba de viitor, suntem împărțiți între o speranță fermă și un scepticism bine întemeiat. E ca și cum ne-am juca la zaruri cu destinele noastre.
Românii sunt ca niște lupi solitari care, în momentele critice, se adună ca o haită bine sudată. În ciuda aparențelor individualiste, suntem gata să ne dăm o mână de ajutor în momente de nevoie. E ca și cum am avea o rețetă secretă a solidarității.
Nu-i secret că românii știu să petreacă și să se bucure de viață, dar există mereu un strop de melancolie care pluteste în aer. Dansăm cu zâmbetul pe buze, dar privirea ni se pierde pe undeva, căutând parcă ceva pierdut în vremuri de demult.
Românii, experți în a face față birocrației din toate timpurile, sunt și maeștri ai flexibilității. De la cozile interminabile la găsirea unor soluții ingenioase în fața obstacolelor administrative, suntem ca niște dansatori exotici în sala de bal a hârtiilor și timbrelor.
Să recunoaștem că România este ca un teatru al absurdului, un loc în care paradoxurile dansează pe un fundal de contraste puternice. Suntem ca actori pe o scenă a vieții, înconjurați de contradicții ce ne definesc, ce ne provoacă și ne fac să ne întrebăm: „Câtă dramă poate să încăpă într-un paradox?”
Vineri, 15 decembrie 2023, a avut loc finala concursului de PUBLIC SPEAKING- Voice your EU story, găzduit de Biblioteca Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, structură-gazdă a Europe Direct Bacău. Concursul s-a bucurat de un real succes printre elevii din învățământul preuniversitar, dovadă numărul mare de licee și colegii de la care au fost participanții: Liceul Tehnologic „Alexandru Vlahuță” Podu Turcului, Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias” Sascut, Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, Colegiul Tehnic „Grigore Cobălcescu” Moinești, Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comănești, Colegiul „Mihai Eminescu” Bacău, Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești, Juriul, prezidat de decanul Facultății de Litere, Bacău, conf.dr. Amălăncei Brîndușa-Mariana, a fost alcătuit din prof. Mirela Cojocariu, prof. Mariana Andone (Inspectoratul Școlar Județean Bacău), prof. Laura Murgu („Colegiul Tehnic Dimitrie Ghika”, Comănești), lector univ. dr. Raluca Galița (Europe Direct Bacău), Roxana Popescu (Departamentul de Relații Internaționale al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău) și prof. Ana-Maria Dudeci (Școala Gimnazială „Constantin Platon”, Bacău). La organizarea și buna desfășurare a evenimentului au pus umărul bursierele-media ale Europe Direct Bacău, Andreea Răchiteanu, Maria-Ionela Nour și Corina Răcilă, ajutate și de studenți voluntari, Andreea Bostan și Attisso Romeo-Hugues Apeatro.
Concursul s-a desfășurat pe două secțiuni, prezentări în limba engleză și în limba română și a presupus prezentarea unor discursuri referitoare la o temă de mare actualitate și care vizează în mod particular încălzirea globală și factorii care determină schimbarea climatică, una dintre marile probleme cu care se confruntă omenirea la acest moment și care afectează întreaga planetă. Una dintre condițiile sine qua non a fost încadrarea discursului în minimum două minute și maximum patru, participanții fiind nevoiți să își dovedească abilitățile de persuasiune și elocvență în vorbire. Ținând seama de faptul că toți participanții și-au etalat cu succes calitatea de buni vorbitori în public, fiind foarte bine pregătiți, departajarea lor a fost una dificilă.
În urma calculelor juriului, la secțiunea de limbă engleză, premiul I a fost câștigat de eleva Savin Ioana, coordonată de prof. Oana Jugariu, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău, premiul al II-lea a fost obținut de elevul Radu Gabriel-Alexandru, coordonat de prof. Victoria Băncilă, de la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău, iar premiul al III-lea a mers către eleva Mihăilă Ana, coordonată tot de prof. Oana Jugariu, de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Bacău și Teodor Pașcu, coordonat de prof. Gabriela Harghel de la „Colegiul Tehnic Dimitrie Ghika”, Comănești. Pentru secțiunea de limbă română, premiul I a fost obținut de Daria Anton, coordonată de prof. Cristina Matei, de la Colegiul Național „Grigore Moisil”, Onești care și-a adjudecat și premiul al II-lea prin Rareș Ciangău. Premiul al III-a mers către eleva Rebeca Buzatu, coordonată de prof. Aurelia Dascălu, de la Liceul Tehnologic „Jacques M. Elias” Sascut. Toți finaliștii au obținut mențiuni. Chiar dacă în fața publicului s-au prezentat numai participanții, prestația lor a fost coordonată cu dăruire de profesorii coordonatori care i-au susținut cu căldură și entuziasm și cărora le mulțumim pentru implicare și strădanie.
Și pentru că momentul de desfășurare al concursului stă sub semnul generozității și bucuriei de a dărui, fiecare dintre participanții la celelalte etape ale concursului au fost răsplătiți cu mici simboluri europene care să le amintească de acest eveniment și să îi încurajeze să participe la edițiile viitoare.
O experiență din care au avut de învățat nu numai participanții care au impresionat prin ținută, tehnici de persuadare, un nivel foarte bun de cunoaștere a limbilor română și engleză, ci și publicul care i-a încurajat cu aplauze.
Felicitări câștigătorilor, participanților și coordonatorilor din liceele și colegiile din județul Bacău și, nu în ultimul rând, inițiatorilor concursului, Centrul Europe Direct, Bacău, o prezență constantă și vizibilă în viața comunității băcăuane!
Spitalul Municipal „Sf. Ierarh dr. Luca” din Onești a achiziționat un robot de dezinfecție prin pulverizare pentru eliminarea germenilor care plutesc în aer.
Robotul reprezintă un salt semnificativ în tehnologia de dezinfecție. Echipat cu un sistem inovator de pulverizare pulsatorie, acest dispozitiv este proiectat pentru a eficientiza procesul de curățare și a asigura un nivel sporit de igienă în fiecare colț al instituției medicale.
Rolul deosebit al acestui dispozitiv constă în modul său unic de abordare a dezinfecției. Pulverizarea pulsatorie permite distribuirea uniformă a substanțelor de curățare în spațiile dificil accesibile sau cu risc crescut de contaminare. Acest aspect este esențial în contextul unei îngrijiri medicale moderne, unde prevenirea infecțiilor nosocomiale reprezintă o prioritate deosebită.
Rezultatele obținute în urma implementării acestui sistem au fost remarcabile. Nivelul de dezinfecție a crescut semnificativ, contribuind la reducerea infecțiilor asociate asistenței medicale. De asemenea, dispozitivul a dovedit eficiență în eliminarea agenților patogeni, asigurând un mediu steril în sălile de operație și în zonele cu risc sporit.
Mai mult decât atât, spitalul a ales să investească într-un program extins de dezinfecție solară, utilizând energia solară pentru a alimenta Pulsarizatorul. Această inițiativă nu doar că contribuie la reducerea amprentei de carbon a spitalului, dar demonstrează și angajamentul lor ferm față de practici durabile și inovație tehnologică.
Pe lângă utilizarea robotului, spitalul respectiv a implementat și o serie de măsuri pentru a optimiza procesele interne. Echipa lor de asistenți medicali a fost instruită în utilizarea eficientă a dispozitivului, garantând o integrare perfectă în rutina zilnică a spitalului.
Bugetul pe 2024 se dovedește a fi un buget axat pe îmbunătățirea sistemului de sănătate, cu alocări financiare semnificative pentru Spitalul Județean de Urgență (SJU) Bacău, Spitalul Onești și Spitalul Moinești. Parlamentarii organizației PSD Bacău au fost consecvenți în susținerea investițiilor în domeniul sănătății, dovedită deja prin amendamentele formulate la bugetul pe 2023.
Digitalizarea secției ATI a SJU Bacău: Prin amendamentele la Legea bugetului propuse și aprobate de deputații și senatorii PSD Bacău, aproape 3 milioane lei au fost alocate pentru SJU Bacău. Acești bani vor fi utilizați pentru realizarea digitalizării secției de Terapie Intensivă, a proceselor și activităților medicale desfășurate în cele 20 de paturi din pavilionul medico-chirurgical al spitalului.
Investiții în echipamente ultramoderne: O a doua alocare importantă, în valoare de 954.000 lei, vizează achiziționarea unui ecograf ultramodern pentru secția de Neurochirurgie a SJU Bacău. Această investiție va contribui la îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului pacienților cu afecțiuni neurologice.
Heliport pentru Spitalul Onești: Spitalul Onești va beneficia de o alocare de 2 milioane lei pentru realizarea unui heliport, având ca scop deservirea urgențelor aeriene din zona Văii Trotușului. Banii alocați din bugetul de stat vor fi utilizați pentru elaborarea documentației tehnice în faza SF și obținerea acordurilor și avizelor necesare.
Aparat de anestezie de înaltă performanță pentru Spitalul Moinești: Prin eforturile parlamentarilor social-democrați băcăuani, Spitalul Moinești va primi o alocare de 536.000 lei, bani destinați achiziționării unui aparat de anestezie de înaltă performanță. Această investiție va contribui la îmbunătățirea condițiilor de anestezie și la creșterea calității intervențiilor chirurgicale.
Prioritatea PSD Bacău: Sănătatea ca obiectiv principal: Alocările bugetare din bugetul pe 2024 demonstrează fără echivoc că PSD Bacău a făcut o prioritate din sănătate. Organizația politică se angajează să sprijine creșterea calității serviciilor medicale oferite de spitalele din județ și să susțină unitățile sanitare unde se realizează performanță medicală.
Susținere continuă în domeniul sănătății: Este important de subliniat că în bugetul pe 2023, datorită parlamentarilor PSD Bacău, s-a alocat o sumă generoasă pentru Spitalul Onești, destinată achiziționării unui angiograf biplan.
În cursul acestei zile, 20 decembrie a.c., pompierii militari au fost solicitați să intervină în comuna Târgu Trotuș, sat Tuta, în urma unui apel care anunța producerea unui incendiu.
De urgență, la locul indicat, s-au deplasat două autospeciale de stingere din cadrul Detașamentului de Pompieri Onești.
La sosirea forțelor de intervenție, incendiul se manifesta pe o suprafață de aproximativ 150 mp, la nivelul unei construcții cu destinația magazin alimentar.
În prezent, incendiul este lichidat, se lucrează la măsuri complementare și la stabilirea cauzei probabile de producere a incendiului.
Ansamblul Folcloric „Busuiocul” din Bacău pregătește un eveniment deosebit pentru comunitatea locală și nu numai. Miercuri, 27 decembrie, de la ora 10.00, va avea loc în Bacău un spectacol fascinant sub numele de „Alaiul Datinilor și Obiceiurilor de Iarnă”, eveniment organizat sub patronajul Consiliului Județean Bacău și al Primăriei Bacău.
Acest festival reprezintă o oportunitate deosebită de a descoperi și de a celebra tradițiile autentice ale iernii, oferind participanților o privire captivantă în lumea bogată a obiceiurilor populare românești. De la dansuri tradiționale până la colinde specifice zonei, de la reprezentări ale obiceiurilor de Crăciun până la alte ritualuri specifice iernii, evenimentul va aduce în prim-plan diversitatea și frumusețea moștenirii culturale a regiunii.
Ansamblul Folcloric „Busuiocul” este cunoscut pentru devotamentul său în păstrarea și promovarea tradițiilor autentice, iar acest eveniment nu face excepție. Membrii ansamblului vor oferi publicului prezențe autentice și reprezentații pline de emoție, ilustrând bogăția culturală a regiunii.
Un aspect special al festivalului îl reprezintă participarea unor cete de colindători din județele învecinate, precum Bacău, Iași, Vaslui, Botoșani și Vrancea. Această diversitate regională va aduce în același loc tradiții și obiceiuri specifice fiecărei zone, creând astfel o atmosferă autentică și plină de culoare.
Consiliul Județean Bacău și Primăria Bacău au acordat patronaj evenimentului, susținând astfel eforturile depuse de Ansamblul Folcloric „Busuiocul” în conservarea și promovarea valorilor culturale locale. Prin organizarea acestui festival, se dorește stimularea interesului publicului față de tradițiile autentice și implicarea acestuia în păstrarea acestui patrimoniu cultural pentru generațiile viitoare.
Astfel, miercuri, 27 decembrie, Bacăul va deveni locul în care trecutul și prezentul se împletesc armonios pentru a aduce în prim-plan frumusețea și autenticitatea tradițiilor populare românești de iarnă. „Alaiul Datinilor și Obiceiurilor de Iarnă” promite să ofere o experiență culturală memorabilă și să consolideze legăturile comunității prin bucuria împărtășirii tradițiilor străvechi. Un eveniment dedicat întregii familii, unde fiecare participant va putea contribui la păstrarea și promovarea valorilor culturale ce definesc identitatea noastră națională.
La data de 19 decembrie a.c., polițistii Inspectortului de Poliție Județean Bacău au intrat în atmosfera sărbătorilor de iarnă, prin intermediul unui calup de colinde interpretate de corul elevilor Colegiului Național Catolic ”Sfântul Iosif” din Bacău.
Astfel, 30 de elevi au prezentat un program de colinde naționale și internaționale, aducând zâmbete pe chipul polițiștilor și lăsând amintiri prețioase.
Mulțumim elevilor, tuturor celor implicați în organizarea evenimentului, cât și Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual!
Președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea, a anunțat astăzi acordarea a 459 de premii în valoare totală de aproximativ 300.000 de euro, ca recunoaștere a performanțelor remarcabile obținute de copiii și tinerii băcăuani la olimpiadele și competițiile sportive din cursul anului 2023.
Conform declarației Președintelui Ivancea, această investiție substanțială în oameni și recunoașterea meritelor lor reprezintă o prioritate clară pentru administrația județeană. De-a lungul anilor, valoarea premiilor acordate a înregistrat o creștere constantă, reflectând rezultatele remarcabile obținute de beneficiari.
Comparativ cu anul 2021, când au fost alocate aproximativ 22.000 de euro pentru 112 premiați, și cu anul 2022, când au fost răsplătiți 320 de participanți cu premii de peste 100.000 de euro, valoarea premiilor a fost triplată în 2023. Această creștere semnificativă indică nu doar angajamentul pentru susținerea excelenței, ci și impactul pe care performanțele remarcabile îl au asupra comunității.
Președintele Ivancea a exprimat bucuria sa față de rezultatele excepționale obținute de județul Bacău în 2023 prin intermediul copiilor și tinerilor ambițioși. Acești tineri au reușit să se evidențieze la nivel național și internațional, aducând onoare și prestigiu comunității lor.
În cadrul ceremoniei de premiere, Președintele a transmis un gând special către cei care au fost alături de beneficiari în acest parcurs: părinții, profesorii, directorii și antrenorii. El a subliniat importanța acestui trio – elev/sportiv, profesor/antrenor și părinți – ca o formulă esențială care aduce rezultate de excepție.
Cu o notă de emoție, Președintele Ivancea a acordat și un premiu special pentru voluntarul anului 2023, Denisa Alexandra Moraru. Aceasta a fost recunoscută pentru exemplul său de putere, voință și dăruire în slujba comunității.
În încheiere, Președintele a felicitat cu căldură toți cei care aduc cinste județului Bacău și și-a reînnoit angajamentul de a continua să susțină și să răsplătească performanța. Mesajul său a subliniat că Bacăul este cu adevărat un izvor de valoare, iar ecoul performanțelor obținute de băcăuani este incontestabil. Astfel, investițiile în viitorul comunității devin și mai semnificative, subliniind determinarea administrației publice de a promova și răsplăti excelența în rândul tinerilor talentați din județul Bacău.
