Orașul Bacău, situat pe malurile râului Bistrița, a cunoscut de-a lungul secolelor o evoluție marcantă, reflectată în diversele aspecte ale vieții sale cotidiene. Unul dintre elementele definitorii ale istoriei locale îl reprezintă pârâul Negel, care, de-a lungul timpului, a adus atât prosperitate, cât și provocări comunității.
Inginerul Mihai Ceucă a documentat povestea Negelului și a scris-o pe larg în analele Serviciului Județean Bacău al Arhivelor Naționale – „Acta Bacoviensia”
În secolul al XIX-lea, Negelul era nu doar un afluent al râului Bistrița, ci și hotarul nordic al comunei urbane Bacău. Podurile de lemn care încrucișau apele sale tumultoase erau artere vitale pentru circulația negustorilor, dar și puncte vulnerabile în fața capriciilor naturii. Fiecare primăvară și toamnă aducea inundații, iar podurile se dovedeau a fi vulnerabile în fața furiei apelor.
În ciuda eforturilor autorităților locale, Negelul a rămas o amenințare constantă pentru comunitate. Inundații periodice au fost înregistrate în memoria colectivă, iar situația s-a agravat odată cu dezvoltarea urbană și construirea unor noi cartiere, cum ar fi Miorița în 1973. Acest cartier a fost construit fără o atenție adecvată la gestionarea apelor pluviale, ceea ce a dus la noi probleme și inundații recurente.
«După terminarea războiului și instaurarea regimului de ocupație sovietică, administrația locală a repus pe rol problema gravă a inundațiilor provocate de năbădăiosul pârâu Negel. În stilul specific epocii, s-a făcut apel la spiritul patriotic și au fost demarate lucrările, folosindu-se manopera prestată voluntar de cetățeni.
Locuitorii cartierului C.F.R. erau scutiți de plata impozitelor locale dacă prestau ore de muncă voluntară și s-au constituit echipe pe fiecare stradă, evidența orelor prestate cu unelte de lucru proprii fiind păstrată de câte un „șef de stradă”.
Suplimentar, toate instituțiile de stat erau obligate să trimită pe șantier echipe de salariați. Se contabilizau numeroase ore de muncă, dar rezultatele concrete erau neglijabile. Pentru impulsionarea lucrului în vederea materializării proiectului, administrația locală a apelat la entuziasmul tinerilor, organizați în „brigăzi de muncă patriotică”.
La concurență cu tinerii de pe santierul căii ferate din defileul Salva-Vișeu, băcăuanii au atacat șantierul canalului Negel-Trebiș cu toată energia și au finalizat lucrările în primăvara anului 1965. Pentru prima oară în istoria orașului, cartierul de nord nu a mai căzut victimă apelor furioase ale coșmarului numit „pârâul Negel”», scrie ing. Mihai Ceucă.
Succesul obținut în 1965 a reprezentat o victorie importantă pentru comunitatea băcăuană. Brigăzile, în urma lucrărilor de reamenajare a canalului Negel-Trebiș, au făcut un pas semnificativ către rezolvarea problemelor cauzate de pârâu. Încurajați de acest triumf, acești muncitori dedicați au trecut la următoarea etapă a proiectului, concentrându-se asupra infrastructurii moderne necesare pentru a transforma fosta albie a Negelului într-o zonă urbanizată și funcțională.
Brigăzile s-au implicat activ în poziționarea conductelor de canalizare în albia secată, demontarea podurilor devenite inutile și umplerea cu pământ a vechii albii a Negelului. Fiecare zi aduna sute de brigadieri în Piața Paloșanu, unde se raportau progresele înregistrate și se stabileau norme de lucru. Cu pasiune și dedicare, acești muncitori au transformat un teren dezordonat și afectat de inundații într-un spațiu pregătit să găzduiască construcții moderne și funcționale.
După câțiva ani de eforturi susținute, terenul a fost complet asanat, pregătit pentru a deveni un loc propice pentru dezvoltare urbană. Într-un context mai larg, în Bacău, construcția primelor blocuri din fondurile statului a început încă din 1955, marcând un pas important către modernizarea orașului. Acest proces de urbanizare a transformat treptat orașul, oferind locuitorilor săi o infrastructură adecvată și facilități care să răspundă nevoilor în continuă schimbare ale comunității.
Dintre cei aproape 25.000 de locuitori ai noului cartier botezat „Miorița”, puțini erau conștienți de povestea dureroasă a locului pe care îl aleseseră pentru a-și construi căminele. Încă de la începuturile sale, coșmarul nordiștilor nu părea să se fi încheiat definitiv. Această comunitate a trebuit să facă față unei realități tulburătoare, în care acoperișurile noilor blocuri adunau cantități impresionante de ape pluviale, canalizate apoi sub bulevardele moderne. Cantitățile masive de ape menajere s-au alăturat acestora, iar în urma averselor, canalizarea a refulat, provocând inundarea cartierului.
Iar aceasta nu era decât o parte a provocărilor cu care se confrunta Miorița. Canalul Negel-Trebiș, vital pentru drenarea apelor și prevenirea inundațiilor, avea nevoie constantă de lucrări de întreținere. Cu toate acestea, resursele financiare erau direcționate cu prioritate către investiții menite să stimuleze dezvoltarea economică a țării, iar reparațiile la canal rămâneau în plan secund.
Abia în 1978, la 13 ani de la intrarea în exploatare a canalului, au început primele lucrări sistematice de decolmatare și corectare a albiei acestuia. Proiectul complex, care viza amenajarea afluenților Negel, Trebiș și Bârnat ai râului Bistrița, în zona municipiului Bacău, a fost pus în aplicare de către Direcția Apelor Siret. Aceste intervenții semnificative au reprezentat un pas crucial spre asigurarea stabilității hidrologice și a securității cartierului Miorița, marcând o perioadă de transformare și regenerare pentru comunitatea locală.
« Lucrările au constat în regularizarea, prin calibrare și îndiguire, a albiei Negelului pe ultimii 2,1 km, până la vărsarea în pârâul Trebiș, supraînălțarea digului de pe malul drept al pârâului Trebiș, amonte de podul dublu de cale ferată Bacău-Roman, precum și regularizarea pârâului Bârnat pe o lungime de 2,9 km, de la podul amintit până la vărsarea în râul Bistrița. Lucrările s-au desfășurat până în ultimul trimestru al anului 1979 și efectele s-au făcut simțite în următorul deceniu», mai scrie ing. Mihai Ceucă.
Cu toate acestea, schimbările politice din anii ’90 au adus cu sine o diminuare a interesului pentru întreținerea infrastructurii, iar Negelul a redevenit o amenințare. Problemele de eroziune, colmatare și dezvoltare necontrolată au dus la inundații repetate în cartierul Nord al Bacăului.
Astăzi, Bacăul se confruntă cu provocările unei dezvoltări urbane continue și necesită o abordare sustenabilă pentru a gestiona apele sale. În timp ce trecutul orașului este marcat de lupta sa cu pârâul Negel, viitorul depinde de abilitatea comunității de a găsi soluții durabile și de a învăța din lecțiile istoriei.
