Acasă Blog Pagina 3873

Cel mai frumos vis a trimis-o pe Stefana Borceanu din Bacau in Tabara Coolturala BookLand

    10 tineri creativi, isteti si dornici de distractie au câstigat câte un loc in cea mai frumoasa Tabara Coolturala BookLand, in urma concursului care i-a provocat sa scrie câte un eseu despre cel mai frumos vis al lor.

    Adolescentii vor merge in tabara din Valea Lotrului, in perioada 20 – 27 iulie, ca sa se bucure timp de o saptamâna de zeci de activitati interactive, socializare, sanatate fizica ti mentala , dar si sa cunoasca artisti, scriitori, actori sau oameni de afaceri.

    Printre cei 10 câstigatori din toate colturile tarii, Vaslui, Iasi, Craiova, Târgoviste, Sibiu, Falticeni sau Pitesti, se numara si Stefana Borceanu din Bacau, de la Colegiul „Mihai Eminescu”.

    „As crea o lume mai fireasca, dupa parerea mea, care poate unora li s-ar putea parea plictisitoare. In aceasta lume nu ar exista minciuni, frustrari, suparari si pereti dupa care oamenii sa se ascunda. In lumea aceasta pe care mi-am imaginat-o, nu exista minciuni, injurii, urâtenie; toti ar fi mai sinceri, macar cu aproapele lor.”
    Stefana Borceanu

    BookLand a luat nastere in urma cu trei ani, ca prim târg urban de carte la mall. S-a dezvoltat rapid intr-o caravana nationala, vizitând in 3 ani peste 40 orase si fiind activ peste 600 zile. Libraria online www.book-land.ro si Tabara Coolturala BookLand au devenit deja extensii naturale ale brandului

    Fotbal/ Liga a II-a: Belea, cu B mare!

    In viitorul sezon de liga secunda vor retrograda câte opt echipe, astfel incât, din 2015, campionatul cadet sa aiba o singura serie, cu 22 de formatii

    In campionatul recent incheiat, Sport Club Bacau si-a batut joc si de bani, si de fani. Desi a avut buget si culoar pentru a promova in prima liga, formatia finantata de Consiliul Local a mers ca (d)racul.

    Mai mult, nici macar nu si-a depus dosarul pentru licentierea in Liga I, anulându-si inca din startul play-off-ului sansele de a accede in primul esalon. Toate acestea, fara niciun regret! S-ar putea, insa, ca in viitorul apropiat gruparea condusa de Liviu Goian sa aiba ce regreta; deocamdata, vorbim doar despre fotbal.

    Astazi, Adunarea Generala a LPF2 va decide formatul in care se va desfasura campionatul cadet pe parcursul urmatoarelor doua sezoane. Propunerea de baza anunta o revolutie din temelii: un campionat cu o singura serie ce va contine 22 de echipe incepând cu 2015. Pentru asta, in sezonul 2014-2015 vor retrograda nu mai putin de 16 echipe, câte opt din fiecare serie. Prin urmare, editia de B ce va incepe in aceasta vara se anunta una masacranta.

    Fara play-off si play-out, cu câte doua serii a câte 14 echipe si cu câte opt retrogradate. Colac peste pupaza, se doreste ca doar câstigatoarele celor doua serii de B sa faca la anul pasul catre primul esalon. Naspa rau! In special pentru Sport Club Bacau, ai carei conducatori anuntau, vara trecuta, ca obiectivul echipei este „promovarea in Liga I in maximum trei ani de zile”.

    Un an- stim bine- s-a dus si mai stim si cum s-a dus! In sezonul ce sta sa inceapa, in sistemul cu opt retrogradate si doar un loc promovabil, e de presupus ca Sport Club Bacau sa-si faca mai degraba griji pentru a nu retrograda decât planuri de promovare! Cât despre editia 2015-2016, cea maraton, cu 22 de echipe, este greu de crezut ca o va vedea ca protagonista tocmai pe Sport Club! Asta, evident, daca va mai prinde Sport Clubul editia 2015-2016…

    Fotbal/ CM 2014: E timpul optimilor de finala!

    GRUPA E

    Ecuador – Franta 0-0. Ecuadorul avea nevoie de o victorie pentru a insoti Franta in „optimi”, insa „cocosii” lui Deschamps (chiar si fara Evra, Giroud, Valbuena si Varane, cu totii menajati) au spus „non”. Antonio Valencia a fost eliminat imediat dupa pauza, iar celalalt Valencia, Enner, care tinuse echipa in viata in precedentele jocuri, nu a reusit sa-l invinga pe Loris. Ecuadorul paraseste, astfel, Mondialul, in timp ce Franta se pregateste de confruntarea cu Nigeria.
    Honduras – Elvetia 0-3 (Xerdan Shaquiri ‘6, ’31 si ’71). Elvetienii trebuie sa invete inca o limba straina. Alta decât franceza, italiana si germana, limbi care se vorbesc la Neuchatel, Lugano si Zurich. De data aceasta, baietii lui Hitzfeld sunt nevoiti sa o dea pe albaneza. E limba lui Behrami si Xhaka. Si, mai ales, a lui Xerdan Shaquiri, autorul unui hat-trick in poarta Hondurasului, care duce Elvetia in „optimi”. Contra lui Messi!
    Clasament final: 1) Franta 7p., 2) Elvetia 6p., 3) Ecuador 4p., 4) Honduras 0p.

    GRUPA F

    Nigeria – Argentina 2-3 (Musa ‘4 si ’47/ Messi ‘3 si 45A1, Rojo ’50). Messi, Messi, mereu Messi. Doar Messi! Argentina a dovedit, o data in plus, ca e dependenta de starul Barcelonei, chiar daca acesta nu e inca la nivelul maxim. Contra Nigeriei, „capitanul” alb- celestilor a marcat doua goluri, unul mai frumos decât celalalt, insa victoria a venit gratie reusitei unui fundas, Rojo, care a deviat in poarta bravului Enyeama o minge trimisa de un alt aparator, Garay. Daca Argentina sta in Messi, Nigeria l-a descoperit, in schimb, pe Musa; alte vocale, un „s” in minus, dar tot doua goluri la activ.
    Bosnia-Hertegovina- Iran 3-1 (Dzeko ’11, Pjanic ’59, Vrsajevic ’83/ Ghoochannejhad ’82). Bosnia si Iranul parasesc Mondialul. Brat la brat, dar cu regrete. Bosnia, ca nu a reusit mai mult contra Nigeriei, Iranul ca nu a obtinut o remiza in compania Argentinei. Meciul direct, de miercuri seara servea numai Iranului, Bosnia fiind deja eliminata. In final, a fost pe dos: oamenii lui Susic au câstigat, iar Iranul a ajuns pe ultimul loc. De notat golul lui Ghoochannejhad; mai mult pentru numele marcatorului, decât pentru executia propriu-zisa.
    Clasament final: 1) Argentina 9p., 2) Nigeria, 4., 3) Bosnia Hertegovina 3p., 4) Iran 1p.

    Programul meciurilor din week-end

    Brazilia- Chile (sâmbata, ora 19.00/ TVR1). Primul duel al Americii de Sud din „optimi”. Unul… caliente: gazda, Brazilia primeste replica uneia dintre revelatiile turneului, Chile. Golgheterul Neymar porneste cu prima sansa, insa chilienii lui Alexis Sanchez nu sunt de neglijat. Sa vedem de partea cui va fi arbitrul…
    Columbia- Uruguay (sâmbata, ora 23.00/ TVR1). Cealalta ciocnire sud-americana este…incoltita de o singura mare intrebare: joaca sau nu Luis Suarez? Mai exact, va fi sau nu suspendat „canibalul” Uruguayului? Raspunsul e la FIFA, in timp ce calificarea se joaca. Cu sau fara Suarez.
    Mexic- Olanda (duminica, ora 19.00/ TVR1). Se intâlnesc doua echipe care nu au cunoscut infrângerea in grupe. Mai mult, Mexic a tinut in sah Brazilia, in timp ce Olanda a surclasat campioana mondiala, Spania. In mod normal, batavii ar trebui sa treaca si de Mexic.
    Costa Rica- Grecia (duminica, ora 23.00/ TVR1). Cel mai neprevazut meci din „optimi”. Invingatoarea Italiei si a Uruguayului se pregateste sa intâlneasca echipa care a lasat acasa România si care i-a „expluzat” din Brazilia pe Gervinho si Drogba. Indiferent cine câstiga, vom avea o aparitie- surpriza in „sferturi”.

    Celelalte „optimi”
    Luni, 30 iunie, ora 19.00: Franta – Nigeria. Ora 23.00: locul 1 G – locul 2 H.
    Marti, 1 iulie, ora 19.00: Argentina- Elvetia. Ora 23.00: locul 1 H – locul 2 G.

    De pe Moldoveanu spre Matterhorn

      O dupa-amiaza obisnuita de vineri. Se anunta un sfârsit de saptamâna zgomotos, cu vreme senina. Peste o poienita, ce urca coama dealului de la Valea Budului, câtiva tineri intind un cablu de otel. Poarta echipament de alpinism, casti de protectie si statii de radio-emisie. Doi brazi falnici vor sustine greutatea amatorilor de adrenalina.

      Rampele, pe structuri de schela, permit accesul la capete. In umbra padurii l-am recunscut pe Dan Gârleanu. Tocmai asigura platforma de pe care se da startul la coborâre. O diferenta de nivel de sapte-opt metri si o lungime de o suta zece metri (una dintre cele mai lungi din judet), il despart de Andrei Ghiurca si Adrian Asaftei, colegi, pasionati si ei de alpinsm. Cei doi faceau ultimele reglaje la platforma de sosire, tensionând cablul de otel, pentru a crea acea bucla de reducere a vitezei, la final de coborâre.

      BUNN Expeditie in Alpi

      Dan Gârleanu

      A implinit treizeci si doi de ani pe douazeci si opt februarie. Este nascut in Bacau. Membru al “Alpin Club Bacau” dinainte de anii studentiei. Imbina urcatul pe munte, speologia, si pedalatul pe bicicleta, alegând traseele cu dificultate mare. Timpul liber si-l dedica acestor pasiuni. “Prima oara am urcat pe munte la sapte ani, când am mers impreuna cu mama mea in Muntii Lotrului. Si mi-a placut. Participarea la competitii a venit mai târziu.

      Prin doua mii trei eram in cheile Bicazului. Acolo m-am cunoscut cu Daniel Zanescu care era la clubul condus de Remus Lupu. Am devenit prieteni. Am participat si particip impreuna cu ei la actiunile clubului. M-au sustinut in campania mea de promovare a alergarii pe munte (trail running), si in provocarea de a parcurge Creasta Fagarasului in mai putin de douazeci si patru de ore.” Dan are la vârsta lui un palmares bogat. Escaladarea Vârfului Elbrus (5.644 m) din Muntii Caucaz, expeditii montane de vara si ture alpine de iarna, prin majoritatea muntilor nostri. Expeditii cicloturistice gen “Turul României” sau “Drum spre Europa”. Se pregateste pentru altele si mai de anvergura.

      DE INTRAT Start Sustine sub 24

      Tiroliana

      Montarea unei tiroliene presupune abilitati tehnice, o buna orientare in spatiu si echipament performant, care sa garanteze siguranta in exploatare. De fapt ce e tiroliana? O tehnica alpina ce presupune traversarea unor zone de abrupt, râuri, de catre alpinisti sau folosita pentru transportul unor materiale sau chiar animale, prin intermediul unui cablu, a unor scripeti si corzi de asigurare. Viteza de coborâre variaza in functie de gradul de inclinare. Bineinteles ca persoana care o utilizeaza poarta o centura de siguranta. Astazi a devenit o prezenta obisnuita in parcuri, paduri, terenuri de sport.

      “Am cumparat echipamentul de tiroliana anul trecut. Cheltuiala s-a ridicat undeva la o mie de euro. Am dat banii pentru ca la anumite evenimente, desfasurate in aer liber, sa pot oferi participantilor, indiferent de vârsta, bucuria de a «zbura». Chiar daca, agatati de un cablu. Având in vedere ca noi suntem totusi un club de turism, ca oarecum se relationeaza cu partea de aventura, tiroliana a devenit o moda prin folosirea ei si a jocurilor de tip team-building”.

      DE INTRAT team building grup Ceahlau

      Participantii formeaza echipe cu scopul de a gasi solutii si a colabora competitiv in diferite activitati. “Au aparut si parcurile de divertisment, la care e nelipsita. Eu mai mult ma axez pe activitatile nonformale, desfasurate impreuna cu tinerii. Merg si la niste cursuri pe tema aceasta, dar ma pregatesc si pe partea de animatie. Sunt brevetat ca alpinist utilitar si am terminat si un curs de «Tehnicieni montatori parcuri de aventura». Pot sa mai adaug si experienta acumulata din practicarea alpinismului de escalada si a celui clasic. Si astea sunt impartite pe categorii.”

      “Trail running”

      Alergare neconventionala pe poteci de munte inaccesibile, pe drum, prin ascensiune si coborâre, cu diferente mari de nivel: munte, deal, paduri, pasaje înguste. “Trebuie vazuta care este diferenta intre a merge pe munte si a alerga. Acum trail running-ul a prins foarte mult la noi. Se organizeaza concursuri aproape saptamânal in tara. Mai apropiat, pe 14 iulie, se desfasoara editia a doua a concursului de alergare «Bate Toaca» in Ceahlau, pe un traseu de aproape treizeci de kilometri, pentru avansati. Pentru incepatori e la jumatate. Nu o sa particip pentru ca atunci o sa fiu in Bucegi, sa ne antrenam pentru expeditia din vara.

      Avantajul alergarii montane, in afara beneficiului pentru sanatate, este ca iti ofera posibilitatea de a parcurge un traseu, cu echipament lejer, intr-un timp scurt. Practic, Creasta Fagarasului se face in sase- sapte zile, iar tu reduci durata sub o zi. Fagarasul insumeaza lungimea a doua maratoane montane. Chiar mai mult. Traseul de creasta aduna, cu suisuri si coborâsuri, optzeci si sase de km.

      In Caucaz pe Vârful Elbrus 2004

      Practic urci si cobori cincizeci de vârfuri, la o altitudine de peste doua mii de metri. Sunt sase mii de metri acumulati in urcare. La nivel de tara, pentru un alergator, sa zicem… de calitate buna, este o realizare sa parcurga distanta sub douazeci si patru de ore. Nu este un concurs. Este o provocare, o competitie cu tine insuti.

      In acelasi timp este si un traseu periculos. In doua mii doi am urcat pentru prima data in Fagaras, singur. Trebuia sa fim mai multi dar, cum se intâmpla deseori, din diferite motive, ceilalti au renuntat.

      Imi doream asa de mult sa ajung pe Moldoveanu incât nu am cedat. Am urcat pe la Sâmbata. Am atins vârful si am ramas foarte impresionat de cât de frumoasa este creasta si cât de mare este muntele. Au fost trei zile de neuitat. Nu credeam atunci ca se poate sa-l strabati tot, doar intr-o singura zi, dar mi-a incoltit gândul. Am mai facut dupa aceea câteva ascensiuni, inclusiv pe timp de iarna. In doua mii zece l-am strabatut in trei etape, sa fac fotografii cu zonele de interes, deoarece marcajul este slab. Mi-am luat repere, pentru ca am reusit sa ma ratacesc de câteva ori.”

      “Sustine sub 24”

      Momentul adevarului a venit acum doi ani, pe douazeci si cinci august. A fost insotit de o echipa de prieteni asistenti, formata din noua oameni, dispusi pe traseu, in locuri unde erau stabilite puncte de sprijin (alimentare cu apa, hrana si schimbarea echipamentului deteriorat).

      Speologie, Avenul fara fund

      Au fost amplasate strategic in Saua Caprei si Fereastra Mare a Sâmbetei. Startul s-a dat de la Mânastirea Turnu Rosu. Era ora trei dimineata. Finalul alergarii a fost la Cantonul Rudarita, a doua zi, putin dupa miezul noptii. Timpul oficial, conform datelor G.P.S., a fost de douazeci si unu de ore, saptesprezece minute si patruzeci si sapte de secunde.

      Ideea proiectului “ Sustine sub 24” a venit de la sine. Creasta Fagarasului nu este un mit. “Nu sunt un alergator de performanta. Nu am avut o pregatire de profesionist. Nu stiu daca am facut in acel an mai mult de sase iesiri pe munte, asta insemnând maxim câte o jumatate, o zi, de efort intens. Am mai alergat si prin jurul Bacaului, ca o forma de jogging, dar tot asa la modul intensiv de efort.

      Dar daca nu ai si noroc si vremea nu tine cu tine, nu ai nicio sansa. Atunci am avut doua momente când am avut dubii puternice legate de reusita. Am mai incercat si anul trecut, impreuna cu prietena mea, dar mai lejer, la un timp de patruzeci si opt de ore. Am plecat pe creasta fara organizare suplimentara, cu rucsacii in spate. Si am prins o zapada foarte-foarte mare pentru perioada aia, pentru ca am facut deplasarea in mai.

      Ne-a prins si o ploaie, asa ca a trebuit sa coborâm spre Vidraru. La anul sper sa refac traseul sub saptesprezece ore. Am vrut practic sa demonstrez ca se pot face astfel de trasee având un cumul acceptabil de cunostite, o pregatire fizica de montaniard obisnuit si un dram mai mare de noroc. Am incercat sa gasesc aplicabilitatea proiectului tocmai in ideea de a se organiza pe viitor competitii de profil. Suntem aproape douazeci in tara care am facut acest lucru. Recordul este de cinsprezece ore si treizeci de minute si apartine unui maratonist profesionist, clujeanului Zsolt Kovacs.”

      Planuri, vise…?!

      “Nu stiu cum o sa fie peste doi ani, dar imi doresc sa ma vad sanatos. Celelalte cred ca vin usor, de la sine, daca stii sa le ajustezi, sa le tii sub control. Sper ca anul acesta sa fac o expeditie pe Matterhorn, al saselea vârf ca inaltime din lume, si pe Großglockner, cel mai inalt din Austria. Suntem ofiteri si alcatuim o echipa a Ministerului de Interne. La inceput am fost cinci care am optat, dar am ramas trei. Eu fiind cel mai tânar, daca se poate spune asa. Ne cunoastem de la concursurile de schi si suntem pregatiti pentru ce ne asteapta”. La momentul aparitiei acestui material, Dan Gârleanu a ajuns deja in Fagaras, pentru o ascensiune “obisnuita” pe Vârful Moldoveanu, impreuna cu un grup de prieteni.

      Unde evadam in week-end?

      Vineri:

      „Iguazu Terrace” va asteapta sa va distrati impreuna la „Summer Break Weekend”, de la ora 20.00, in fiecare sfârsit de saptamâna.

      Formatia Playlist va intretine atmosfera, de la ora 22.00, in „Valhalla Pub”. Pretul unui bilet este 10 lei. Pentru rezervari puteti suna la 0742856782.

      „Club Marinarul” organizeaza „White Sin”, de la ora 23.00. Invitat special este DJ Christian Lepah. Acesta va asigura buna dispozitie a bacauanilor ajutat de DJ Yoshi si Budoars Dancers. Tinuta obligatorie este imbracamintea alba.

      Petronela Rotar va lansa volumul „O sa ma stii de undeva”, la „Centrul Cultural George Apostu”, de la ora 17.00.

      Radu Moscu va asteapta la „Pub S” sa va bucurati de o seara „Rock & Metal Night”, de la ora 20.00.

      Petrecaretii vor putea participa si la o tombola la care pot câstiga o invitatie dubla la „Rockstadt Extreme Fest 2014”. Intrarea este libera.

      Sâmbata:

      „Pub S” a pregatit o alta seara „Open Mic”, de la ora 20.00. Tengu si Kult’ura vor fi gazdele dumneavoastra. Sunt acceptate doar câte trei piese de trupa sau artist. Pentru informatii suplimentare si rezervari sunati la 0733076413.

      Formatia Artist va asteapta sa petreceti la „Business Time Coffee”. Recitalul live va incepe la ora 21.30.

      Susanu va invita in „Club LM”, de la ora 22.00. Intrarea costa 10 lei.

      In „Police Pub” puteti petrece româneste, de la ora 23.00, alaturi de formatia Relevance.

      Cinefilii pot viziona, in acest sfârsit de saptamâna, in premiera, la „Cinema City”, filmul:
      Transformers: Exterminarea
      Regia: Michael Bay Gen: Actiune, Aventuri, SF
      Cu: Mark Wahlberg, Nicola Peltz, Jack Reynor
      Rasa umana încearca sa se refaca dupa evenimentele din Transformers: Dark of the Moon, iar Autobotii si Decepticonii au disparut cu totii de pe fata Pamântului. Însa un grup de ingeniosi si puternici oameni de afaceri si cercetatori, convinsi ca este cazul sa învatam ceva din dramaticele incursiuni pe meleagurile noastre ale Transformerilor, forteaza limitele tehnologiei peste ceea ce poate fi controlat – asta în vreme ce Pamântul devine centrul de interes al unei stravechi si puternice amenintari a Transformerilor.

      Madalina Gheta

      Bricolaje / „ Şi eu te iubesc, hani, hai să ne despărţim”

      Între filogini şi misogini, evident, îi aleg pe cei dintâi. Misoginii sunt însă mai mulţi, Călinescu era unul dintre ei, expediindu-le pe scriitoare, în monumentala sa istorie, într-un fel de „ghetou”, după cum expresiv şi ironic zice criticul literar Bianca Burţa-Cernat.

      Dar parcă Cioran nu vorbea despre femei ca despre nişte „nulităţi simpatice” ?- ca să nu mai amintesc de Noica şi de mulţi alţii care vedeau în femei doar fiinţe cu câteva roluri precise. Minore, de obicei, circumscrise gospodăriei şi alcovului.

      Literatura feminină este şi ea privită de sus, cu un aer superior, arucată în derizoriu, sintagma în sine fiind cât se poate de explicită în ideologia ei. Ce să mai spun de sarcastica formulă chick lit, care se referă la un gen dulceag, superficial, frivol, de literatură produsă de femei pentru femei. Eu prefer termenul de scriitură feminină, iar despre literatură cred că este de două feluri, bună sau proastă, indiferent de genul autorilor.

      Când deschid o carte nu am niciun fel de prejudecăţi, aşteptând doar să fiu prinsă în mrejele ei. Şi, mai nou, mă uit şi pe unele bloguri, deşi rămân o pasionată a lecturii pe hârtie. Aşa se face că am descoperit, acum puţin timp, prin intermediul unei doamne care e atrasă de vocile noi din literatură, de cele neconvenţionale, o tânără autoare, Petronela Rotar, care, cu siguranţă, are ceva foarte personal de spus.

      Jurnalistă de profesie, Petronela Rotar scrie pe un blog (acestblogdenervi.ro) şi a debutat, recent, cu o carte numită „O să mă ştii de undeva”, care va fi lansată şi la Bacău. Ceea ce-mi place în primul rând la această autoare este curajul de a fi ea însăşi, şi faptul că spune poveşti adevărate într-un chip direct, spontan, fără artificii de stil. Vorbeşte despre viaţa ei (care seamănă cu o telenovelă, până la un moment dat, dar uite că viaţa bate telenovela), despre experienţe, trăiri, suferinţe, eşecuri, nelinişte, nostalgii, singurătate, căutare de sine, limpezire, aflarea echilibrului, etc. Lucruri de viaţă autentică, adevăruri netrucate. Scrie la cald, denudat, într-un flux continuu al trăirii pe cord deschis.

      Nu cosmetizează, nu fardează realitatea, nu se fereşte de cuvinte argotice, de expresii tari, hard (cea de-a treia parte a volumului ei de debut se intitulează „Pizda lirică”), e clar că nu scrie pentru puritani şi pudibonzi. Şi fiecare poem sau prozopoem are un sunet distinct, o muzică a lui, care te ia în stăpânire. Petronela Rotar scrie cu nerv, mustos, în notaţii scurte, gâfâite, vii până la ţipăt. Se mărturiseşte, e o scriere de sine, o vivisecţie, cu bucăţi din fiinţa ei.

      Nu spune banalităţi, nu te plictiseşte, chiar vrei să o cunoşti mai bine pe femeia aceasta plină de viaţă, jucăuşă, versatilă, diversă ca un întreg batalion de femei. Petronela Rotar e o alergătoare pe cont propriu (sper să fie şi de cursă lungă) pe un cerc al autenticităţii, al sincerităţii existenţiale, o simt delicată, feminină, sensibilă, fragilă, dar şi bătăioasă, mândră, luptătoare.

      O fiinţă liberă (sălbatic de liberă, zice ea, la un moment dat), care şi-a luat, cu forţă, cu poftă, viaţa în propriile mâini. Şi care are curajul, într-o relaţie, să meargă până la capăt, refuzând minciuna călduţă, traiul confortabil dar călâu, conformismul stupid. Am să închei cu câteva versuri din prima parte a volumului „O să mă ştii de undeva”, numit Hani, şi care conţine încântătoare poeme de dragoste. „te iubesc hani/ şi eu te iubesc hani, hai să ne despărţim.

      O supradoza de “rosu arterial”

      Publica in revistele Plumb, 13 Plus, Agora literara, Citadela, Tribuna, Ateneu etc. Debut literar in volumul colectiv “Lira pentru patru puncte cardinale” (2010), in antologia Poetic@ (2011), brosura “Aud materia plângând”, dupa care urmeaza debutul in volum, in 2011: “Un sarut mai adânc”.

      Adriana Marinela Balan, care semneaza Mirela Balan, publica un nou volum de poezii – Supradoza, la editura ePublishers, 2014, lansat, cu un numeros public, la Casa memoriala “George Bacovia”.

      Au citit poeziile din volum si au comentat pentru asistenta Calistrat Costin, Petre Isachi si Marius Manta. “Poezia sa persifleaza banalul, penduleaza intre paradigma trecutului si a unui prezent continuu. Este asumata existential, autodefinindu-se sub forma unui “rosu arterial”.

      Este un volum autoreferantial, cu trei parti, care interdialogheaza: La periferia simtirii, Alchimia durerii, Reverberatii (Marius Manta). O poezie profunda, “grea”, “de asumare a vinei tragice”, o poezie a iubirii, dantelarie in doi.

      Concert Soli Deo Gloria Brass Band din SUA

      Un concert extraordinar – Arta si Har – a avut loc joi seara la Sala Ateneu, sustinut de Fanfara Soli Deo Gloria Brass Band, din Statele Unite. Infiintata in anul 2006, in Chicago, membrii fanfarei sunt din SUA si Canada, cu radacini in România, Ungaria, Ucraina, cu aceeasi credinta in Isus Cristos, babtisti si penticostali.

      Organizat de Asociatia Valoare Plus si Biserica Neo-Protestanta Bacau, concertul sustinut in Bacau de cei 45 de instrumentisti americani se inscrie in programul declarat inca de la infiintare de incurajarea, si prin muzica, a tinerilor din mai multe tari sa aiba o credinta sincera si puternica in Isus Cristos, sa favorizeze oportunitati pentru oamenii din comunitatile locale, pentru a-si dedica viata Mântuitorului si sa-si ajute semenii. De altfel si repertoriul fanfarei este structurat pe melodii religioase, cantari de Slava numai lui Dumnezeu, pe ritmuri Gospel.

      Aflata intr-un turneu mai lung, sustinând concerte in Italia, Slovenia, Ucraina, in orasele cu comunitati de români, acum au ajuns in Bacau, dupa care vor merge si in alte orase din România, inclusiv in Bucuresti. Asa cum procedeaza peste tot, si in Bacau, a cântat cu fanfara si o eleva de la Colegiul National “George Apostu”, Benedicta Cadar, cu un solo la nai, cât si un solist al Operei din Timisoara, Felix Burghelea, la tuba, acompaniat de pian.

      “Intrarea a fost libera, deoarece toate cheltuielile au fost suportate de oaspetii nostri, doar ca participantii la concert sunt rugati sa faca o donatie, in functie de posibilitatile fiecaruia, bani care vor fi destinati proiectelor pe care Asociatia “Valoare Plus” le are in derulare. Unul dintre proiectele noastre, de exemplu, este cel dezvoltat la Scoala “Domnita Maria”, denumit “Pentru un viitor mai bun”, care se adreseaza elevilor cu un grad mare de risc”, ne-a spus pastorul Marian Paduret, de la Biserica “Sf. Treime”, presedinte al Asociatiei “Valoare Plus”.

      Au mai vorbit, in timpul concertului, pastorul Valentin Popovici si dirijorul fanfarei Sorinel Cimpoes. Concertul a inceput si s-a sfârsit cu Tatal Nostru, mai multi membri ai fanfarei ivitând publicul sa rosteasca impreuna scurte rugaciuni inchinate Domnului Isus Cristos.

      De veghe la capatâiul planetei

      Doua scoli gimnaziale, ,,Mihai Eminescu” Buhusi si Sarata, au gestionat in acest an scolar proiectul-concurs De veghe la capatâiul planetei, coordonat de prof. Tinca Vârlan si Monica Maria Ionita.

      Cu tematica ecologica si anvergura interjudeteana, având ca leitmotiv gândul potrivit caruia natura a existat fara om, dar omul nu poate exista fara natura, proiectul-concurs a antrenat sute de elevi, cadre didactice, parinti.

      Scrisorile inedite catre adulti ( afise, pliante, eseuri, fotografii…), expozitiile de desene, postere, pliante cu mesaje ecologice, creatiile literare referitoare la problemele globale ale mediului, colectarea de maculatura, dar si gala de premiere, au constituit emotionante gesturi de promovare a unei atitudini responsabile fata de suferinda noastra planeta, Pamantul.

      Dintre sutele de competitori de mare isprava le amintim pe buhusencele Teodora Târdea, Amalia-Cristina Poetel, Delia Andrei, Rebecca Sandu-Sileni, Alexia Apostica, Diana Secure, Andra Derla, Ana Patricia Bitire, Teodora Zetu, dar si pe Daria Balaj, Melania Pasare, Agripina Pâscu si Miruna Podaru, din Baicoi-Prahova, sau pe Petrisor Matusa si Mihaerla Patrascu, din Corbii Mari-Dambovita.

      Dintre cadrele didactice, gala premierii a evidentiat pe Maria Fercu, Manuela Bontas, Liliana Butuc, Violeta Serban, Vlad Barburescu. In anul scolar viitor, proiectul va avea o anvergura nationala.

      Doctor… de gradul I

      Acei profesori care şi-au susţinut teza de doctorat şi activează în învăţământul preuniversitar au dreptul să-şi echivaleze titlul ştiinţific cu gradul didactic I. Comisia are un preşedinte şi un metodist, iar probele se opresc la susţinerea a patru lecţii demonstrative. În general, chiar dacă respectivul profesor arde etapele, sărind de la definitivat la gradul I şi beneficiind doar de o preinspecţie la clasă, prestaţiile lui sunt de calitate.
      Ramona Jitaru este autoarea unei teze de doctorat despre scrierile lui Paul Goma, iar la începutul lui iunie ne-a invitat să o asistăm la cele patru ore regulamentare: trei la gimnaziu şi una la liceu. Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Bacău şi-a adăugat o bilă albă la şi-aşa numeroasele succese repurtate cam de când fiinţează această unitate de învăţământ. Multe sunt argumentele constatării noastre. Explorând nivelul fonetic, un elev de-a V-a observă că repetarea lui e în „Ce te legeni…“ sugerează melancolia, iar tonul este ori interogativ (De ce te legeni?), ori constatativ (Ce te [mai] legeni…). Pentru nivelul lexico-semantic, la aceeaşi clasă, am asistat la o paşnică explozie stelară: 19 corpuri cereşti ascundeau sub ele întrebări despre titlu, timp, limbaj, formă, idee centrală etc. Deşi aveau culoarea vegetalului (alături de noi, în spatele clasei, se afla o planşă cu un titlu atractiv: „Pădurea limbii române“), nimeni nu a văzut… stele verzi. Mai mult decât atât: în trei minute, copiii au avut de răspuns la întrebarea „Ce este sensul poeziei?“ N-a fost uşor… Pentru nivelul gramatical, am apreciat priceperea elevilor de a depista subiectul neexprimat: te învăţ = subiect inclus, „eu“, în desinenţa zero a verbului predicativ „învăţ”, respectiv „te învaţă“ = subiect subînţeles, „el/ea“, dintr-o propoziţie anterioară. Manualul de-a şasea semnat de băcăuanii Anca şi Sergiu Şerban (Ed. All) este de mare ajutor, încât capcana din propoziţia „Nu-i nimeni drac“ devine o joacă (numele predicativ e „la distanţă“). Elevii au cultură generală (Karina Ambăruş, dintr-a şaptea, a vorbit despre patul lui Procust) şi imaginaţie civică: „Oamenii sunt ca nişte boboci de flori care aşteaptă să înflorească. Pentru a-i ajuta nu trebuie decât să le dăm drepturi egale tuturor, indiferent de rasă, sex, religie, origine sau ţara în care s-au născut“ (Rareş Drugă, VI). Receptivi, gata să se implice în propria pregătire, au primit cu naturaleţe sfatul Nicoletei Iftimiu, metodista comisiei: „Lucraţi mult, scrieţi, rezolvaţi, citiţi!“ Aceasta m-a încurajat să-i sfătuiesc cu vorbele lui Mihai Eminescu: „Gramatica trebuie(şte) învăţată nu pe de rost, ci prin dese exerciţii orale şi în scris“. Când le-am spus că poetul-revizor le-a scris la Lipova în 29 aprilie 1876, un elev s-a şi arătat norocos că bunicii lui sunt din această comună băcăuană.
      Surprinzător, dar elevii dintr-a zecea s-au descurcat foarte bine când a venit vorba de „Culoarea curcubeului’ 77. Cutremurul oamenilor“, de Paul Goma, „singurul disident autentic“ (dr. Viorel Cruceanu). Au definit corect samizdatul („ansamblu de mijloace folosite în fosta URSS pentru difuzarea operelor interzise de cenzură“) şi cuvintele-valiză („în afara patrupereţilor“), au diferenţiat disidentul de opozant şi au aşezat în clepsidră realitatea politică (pre-text), jurnalul lui Paul Goma (text) şi romanul acestuia (post-text). Când o elevă a citat vorbele scriitorului din acel exploziv sfârşit de secol XX – „Se mişcă toată Europa, iar voi vă plimbaţi pe bulevardul Kiseleff!“, gândul m-a dus spre „Deşteptarea României“ a lui Vasile Alecsandri. Şi uite-aşa un scriitor paşoptist devine actual peste mai mult de o sută de ani…

      Despre grijile vieții

      Trăim într-o lume secularizată şi tot mai plină de încercări, în care lupta cu lipsurile materiale , a celor necesare vieţii de zi cu zi este permanentă, așa încât tema din duminica aceasta “Care sunt grijile noastre raportate la viaţa personală ?”devine foarte actuală.
      Răspunsul îl aflăm în Evanghelia după Matei capitolul VI,versetele 22-33 ce sunt parte a Predicii de pe Munte a Mântuitorului, minunat îndemn de a reconsidera priorităţile din viaţa noastră.
      Vorbind despre “grijile vieţii”, gândul ne zboară aproape instantaneu la preocuparea pentru mâncare, îmbrăcăminte, băutură, confort în cele zilnice, bogăţie , etc. Descoperim din cuvintele Domnului că ne-am fixat un obiectiv greşit ! Toate acestea sunt trecatoare şi constituie strict instrumente de care să ne folosim pentru a dobândi viaţa veşnică!
      Există şi griji mântuitoare : „Toată grija cea lumească de la noi s-o lepădam”, spunem la Sfânta Liturghie . Deci grijile lumeşti trebuie acoperite cumva cu încrederea în Dumnezeu şi în Bunatatea Lui. Există şi grija pentru a deveni bun, o grijă pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, grija de a trăi corect, grija de a face ceea ce eşti dator să faci, griji care te ridică, te angajează în viaţa sfântă, grija de a-ţi împlini datoriile pe care le ai prin situaţia în care te găseşti. De exemplu, cineva care are familie, grija de copii, de a-i creşte, de a-i educa frumos şi bine, grija de a le da o înzestrare spirituală care să-i păzească de necazurile vieţii, pentru că necazurile vieţii vin de pe urma păcatelor. Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca în fiecare zi să trăim o viaţă frumoasă şi liniştită, o viaţă din care să lipsească îngrijorarea pentru lucruri pământeşti, dar în care să se facă vădită grija de a-I sluji lui Dumnezeu şi de a-I face voia Lui. Şi în felul acesta omul este angajat spre bine şi nu este asuprit de rău.
      Extraordinar este îndemnul Domnului Iisus : “ Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adauga vouă”(Matei VI,33),iar sfinţii spun pe înţelesul nostru: “Nu căutaţi zdrențe la Cel care poate să vă dea odăjdii. Nu cerşiţi firimituri de sub masa Celui care vrea să vă aşeze la ea cu cinste. El e Împăratul, şi voi sunteti fiii Lui. Căutaţi cele cuvenite fiilor împărăteşti: cele ce le-aţi avut odată şi le-aţi pierdut prin păcat. Căutaţi bogaţiile pe care nu le roade molia, nici rugina, nici nu le fură hoţii. Iar dacă vă veţi face vrednici să primiţi ce este mare, veţi primi fară îndoială şi ce este mic”.La fel spune şi psalmistul:”Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu, în care Dumnezeu Însuşi domneşte pe tronul slavei Sale”( Psalm 102,19); “împărăţia bucuriei şi a dreptăţii, în care drepţii vor străluci ca soarele” (Matei 13,43). Cu toate că cele spuse de Domnul sunt atât de multe şi atât de puternice, totuşi noi ne îngrijim de cele de pe pământ, iar de cele din ceruri deloc. Am răsturnat rânduiala ! Am uitat Calea şi am pierdut poteca ! Ne-am rătăcit de Adevăr,de Hristos !
      Acum conştientizăm ca lumea şi împărăţiile nu sunt veşnice, iar la “sfârşitul veacurilor”,doar drepţii vor cânta cu îngerii în ceruri: „Împărăţia Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, este Împărăţie veşnică şi stăpânirea Ta din neam în neam!

      Pr. Liviu Burlacu
      Fundaţia “Episcop Melchisedec”-Bacău

      Sfinţii apostoli Petru şi Paul

      Sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Paul este una dintre cele mai mari ale Bisericii primare. Petru şi Paul sunt apostolii care au susţinut Biserica cu multă osteneală, au hrănit-o cu multe predici şi exemple şi au stropit-o cu sângele lor spre a o înfăţişa lui Cristos ca pe o mireasă fără pată pentru ca, la rândul său, Isus să o prezinte Tatălui său. Amândoi se arată adevăraţi urmaşi ai lui Cristos suferind orice necaz, purtând crucea de fiecare zi cu multă bucurie, abandonându-se total în mâinile providenţei, acceptând tot ceea ce voinţa divină le rânduia. Ambii au avut acelaşi ţel: Cristos să fie totul în toţi spre slava lui Dumnezeu Tatăl.
      Isus, care a primit de la Tatăl toată puterea în cer şi pe pământ, îl face părtaş pe Petru de această putere: de a lega în cer şi pe pământ, de a dezlega pe pământ şi în cer. Cât de greu i-a fost lui Petru să-şi înţeleagă măreţia puterii! La fel şi noi, dacă am înţelege puterea învierii pe care o primim prin viaţa sacramentală, cât de mult ne-am strădui să ne refacem în bine conduita morală a vieţii pământeşti, dar aşa, cădem, uităm să ne ridicăm, cădem şi ne ridicăm şi iar cădem; suntem dojeniţi şi uităm; indiferentismul ne lasă reci. Străduinţa lui Petru, după ce şi-a înţeles misiunea, a fost de a face din fiecare om pe care Domnul i-l scotea în cale o piatră vie din zidirea spirituală a Bisericii. La fel, şi sfântul Paul a voit să facă din fiecare om un instrument viu care să cânte gloria lui Dumnezeu. Dar noi? Dacă nu putem face ceva, asemenea lor, să fim asemenea celor care se rugau lui Dumnezeu fără încetare pentru eliberarea lui Petru, fiindcă aşa cum Petru atunci, tot aşa şi urmaşul său, Sfântul Părinte Papa, are nevoie de rugăciuni pentru a menţine unitatea poporului lui Dumnezeu. Paul atunci, misionarii de azi, toţi au avut şi au nevoie de rugăciune. Astfel, sărbătoarea lor comună constituie o chemare la rugăciune.
      Totodată, sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Paul este şi o chemare la slujire. Dumnezeu a voit să intervină la rugăciunea credincioşilor, salvându-l pe Petru din închisoare, pentru a ne arăta că, în slujirea aproapelui, Dumnezeu îl consideră necesar pe fiecare om. Petru şi urmaşii săi sunt necesari pentru ca oamenii să ajungă la cunoaşterea lui Dumnezeu.
      Dacă ar fi să considerăm Biserica spirituală ca pe o clădire materială, admiţând că sfântul Petru îi este temelie, în mod necesar trebuie admis că sfântul Paul este acoperişul ei. Noi suntem, sau cel puţin ar trebui să fim, pereţii construiţi din pietre vii. Dacă temelia susţine acoperişul, atunci şi acoperişul apără temelia şi pereţii de degradare. Însă atât temelia, cât şi acoperişul, au aceeaşi menire: apărarea pereţilor formaţi din pietre vii şi a acelora care între aceşti pereţi sunt instrumente vii care cântă gloria lui Dumnezeu, căruia îi aparţin toate.
      Din moment ce ne-a creat, lui Dumnezeu îi sunt necesare semne prin care să ne descopere iubirea sa. Sfinţii apostoli Petru şi Paul sunt aceste semne ale iubirii divine care ne apără, ne călăuzesc, ne slujesc de modele în credinţă, speranţă şi iubire, spre lauda lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
      Pr. Cristi Hodea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

      Chilipirurile din magazinul Fiscului: avioane, ligheane, obiecte din aur

      Magazinul Administratiei Judetene a Finantelor Publice Bacau (AJFP) este un univers perfect pentru amatorii de chilipiruri si marfa diversificata. Singura conditie ca sa pleci de acolo multumit este sa ai nu prea multi bani in buzunare si sa te afli la locul potrivit atunci când se aduce marfa.

      Magazinul este amplasat in holul AJFP, de pe strada Dumbravei si pare o vitrina parasita. Insa din timp in timp, locul se anima de cumparatori. Se pot cumpara blugi, cafea, parfumuri, aparate electrocasnice si calculatoare, ligheane de plastic, detergenti si multe altele. Toate acestea sunt marfuri de contrabanda, care au facut obiectul unor acte de comert ilegal depistate de inspectorii fiscali, in urma actiunilor de control.

      Cele mai mari capturi provin din confiscarile Vamii, Politiei Primariei, Politiei economice.

      „In ultima vreme, in afara de un avion, nu s-a mai scos ceva foarte spectaculos la vânzare. Uneori s-au mai vândut obiecte din metale pretioase, dar acestea se vând in conditii speciale, in cantitati mai mari, si nu oricui vine de pe strada. Toti banii rezultati din vânzari merg la bugetul de stat.”
      Adrian Anghel, purtatorul de cuvânt al AJFP.

      Pretul de vânzare a produselor este stabilit de catre o comisie formata din reprezentanti ai Garzii Financiare, AJFP, Directiei Agricole, Vamii si Comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorului. In general, se merge pe un pret mediu, pentru a nu afecta si afacerile existente pe piata locala. Magazinul de la Finante este deschis zilnic, de luni pâna joi, intre orele 10.00-11.00. Incasarile zilnice variaza in functie de marfa expusa, incepând de la câteva zeci de lei in sus.

      Tot in Bacau, lânga Piata Centrala, functioneaza un magazin al carui firma induce ideea ca si acolo se vând produse confiscate si revândute la preturi mici. “Acel magazin nu are insa nici o legatura cu Directia de Finante”, a precizat Adrian Anghel.

      Vedeta vânzarilor derulate de Fisc in prezent este avionul cu 70 de locuri abandonat la Aerostar de o companie din India, care nu a mai avut bani sa il repare si sa il recupereze. El a fost scos la licitatie de sase ori pâna acum. Ultima oara a costat 3,3 milioane de lei si pretul este in scadere. Aeronava de pasageri a fost preluata de Directia de Finante Bacau în luna august 2013 de la Compania MDLR Airlines din India. Acum se vinde prin intremediul Bursei. Aceasta este cea de-a doua aeronava scosa la licitatie de Finantele Publice Bacau, dupa ce, în 2012, a vândut un alt avion de pasageri unei firme din Prahova, cu suma de 360.000 de lei.

      Doua femei au incercat sa se sinucida

        O femeie, in vârsta de 61 de ani, a ajuns la Spitalul Judetean Bacau dupa ce a incercat sa-si puna capat zilelor.

        Ea a inghitit un pumn de medicamente care pot provoca moartea.

        Si la Spitalul din Comanesti a ajuns o femeie, de 45 de ani, care a baut o solutie chimica folosita la spalatul oilor.

        In ambele situatii s-a acordat primul ajutor, urmând ca pacientele sa stea de vorba si cu medicii psihiatri.

        In urma verificarilor s-a stabilit ca acestea au vrut sa se sinucida din cauza problemelor pe care le aveau in familie.

        Primarul Romeo Stavarache, cercetat penal de DNA

          Primarul Romeo Stavarache si oamenii de afaceri bacauani Liviu Goian si Liviu Cenusa au fost retinuti joi dimineata de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Bacau.

          La scurt timp de la emiterea ordonantelor s-a remis de catre DNA si un comunicat de presa in care se arata ca au dispus punerea în miscare a actiunii penale fata de primarul Stavarache pentru cinci infractiuni de luare de mita, fata de Goian pentru trei infractiuni de complicitate la luare de mita si fata de Cenusa pentru doua infractiuni de complicitate la luare de mita.

          Procurorii spun ca exista date si probe din care rezulta suspiciunea ca, în perioada 2008 – 2011, primarul Stavarache, direct sau prin intermediul celorlalti doi, a pretins si primit, de la patru oameni de afaceri, mai multe sume de bani. „La începutul anului 2008 a pretins de la administratorul unor societati comerciale sa îi fie remis un procent de 50% din valoarea decontata de Primaria Bacau, aferenta fiecarui stâlp de iluminat public la care firma administrata de acesta efectua lucrari în baza contractului încheiat cu aceasta institutie, valoare ce era de 38 de euro/stâlp.

          În baza acestei solicitari, în perioada martie 2008 – octombrie 2011, inculpatul Stavarache Romeo a primit, prin intermediul mai multor societati comerciale si asociatii sportive, suma totala de 810.670 lei”, se arata in comunicatul remis de DNA. Aceiasi anchetatori mai spun ca „in luna ianuarie 2009, inculpatul Stavarache Romeo a pretins de la un alt om de afaceri suma de 150.000 de lei, pentru ca societatii comerciale administrate de acesta sa îi fie atribuit un contract privind executarea de lucrari tehnico-edilitare. Banii au fost primiti în doua transe, prin intermediul unei asociatii sportive”, mai spun procurorii.

          Cercetarile sunt extinse si fata de alte persoane

          Acuzatiile nu se opresc aici.

          „In luna aprilie 2009, inculpatul Stavarache Romeo a pretins de la acelasi om de afaceri, un procent de 10% din valoarea unui contract de antrepriza generala, încheiat între aceasta societate si Agentia Nationala pentru Locuinte Bucuresti, având ca obiect constructia unui bloc cu 45 de locuinte în Bacau, lucrare în valoare de 2.688.769,90 euro, inclusiv TVA. În baza acestei solicitari, în perioada aprilie 2008 – septembrie 2011, Stavarache Romeo a primit de la omul de afaceri, prin intermediul mai multor societati comerciale si asociatii sportive, suma totala de 1.259.789,03 lei”, mai spun procurorii.

          A patra infractiune de coruptie care i se retine edilului bacauan se refera la faptul ca in martie 2010 i-ar fi solicitat administratorului unei alte societati sa încheie contracte de publicitate cu o anumita firma, pentru ca primaria sa îsi execute în mod corespunzator obligatiile ce decurgeau din contractul de gestiune al serviciului public de salubrizare a municipiului Bacau încheiat cu respectiva societate.

          „În baza acestei solicitari, au fost încheiate doua contracte, în lunile martie 2010 si aprilie 2011, în baza carora omul de afaceri a platit sumele de 40.000 lei, respectiv 30.000 lei. În perioada martie – aprilie 2009, împreuna cu o alta persoana, i-a solicitat unui om de afaceri suma de 100.000 lei cu titlu de sponsorizare a unei asociatii sportive, în schimbul eliberarii unui certificat de urbanism, bani care au fost primiti în data de 24.04.2009”, se mai arata in comunicatul procurorilor.

          Apostol si Casuneanu acuzati si ei

          Potrivit unor surse judiciare, in acest dosar se fac cercetari si fata de Constantin Apostol, seful Agentiei de Dezvoltare Regionala Nord-Est, si fata de cunoscutul om de afaceri bacauan, Costel Casuneanu.

          Potrivit unui document depus la dosar, Apostol este acuzat de doua infractiuni de complicitate la luare de mita, savârsite la inceputul lui 2009, când ar fi primit de la doi oameni de afaceri, prin intermediul Asociatiei Top Sport, suma totala de 250.000 de lei, bani ce ar fi reprezentat mita sau sponsorizare, pentru atribuirea unui contract de lucrari publice sau pentru eliberarea unui certificat de urbanism.

          Potrivit aceluiasi document, Casuneanu este acuzat de infractiunea de dare de mita, suma ce ar fi fost virata fiind de 100.000 de lei prin respectiva asociatie de sport. In vizorul procurorilor sunt si alti angajati din primarie. Cei trei denuntatori sunt oameni de afaceri din Bacau, insa in câteva situatii s-au sesizat din oficiu si procurorii DNA. Contactat telefonic, omul de afaceri Costel Casuneanu nu a raspuns.

          Update: In jurul orei 16.00, duba de la Arestul Politiei Bacau i-a adus la instanta pe cei trei retinuti, respectiv Romeo Stavarache, Liviu Goian si Liviu Cenusa. Sedinta a inceput la ora 18.00 si a fost una foarte lunga.

          DSC_0320

          ULTIMA ORA: In jurul orei 22.30 instanta a respins cererea de arestare preventiva si a dispus controlul judiciar pentru toti, cerând eliberarea de indata a acestora. Duba cu suspectii a plecat imediat catre Arestul Politiei si dupa intocmirea formalitatilor primarul si cei doi afaceristi au plecat acasa prin sediul Inspectoratului Judetean de Politie Bacau. Procurorii de la DNA pot face insa contestatie la aceasta solutie.

          CE SPUNE LEGEA:
          Art. 215 Noul Cod de Procedura Penala
          Ce presupune controlul judiciar:
          (1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
          – sa se prezinte la organele de urmarire penala sau la judecator ori de câte ori este chemat
          – sa informeze organul judiciar care a dispus masura cu privire la schimbarea locuintei
          – sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa conform programului intocmit sau ori de câte ori este chemat.

          (2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
          – sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
          – sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
          – sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
          – sa nu revina în locuinta familiei, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
          – sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
          – sa comunice periodic informatii relevante despre mijloacele sale de existenta;
          – sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
          – sa nu participe la manifestari sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
          – sa nu conduca vehicule anume stabilite de organul judiciar;
          – sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte arme;
          – sa nu emita cecuri.

          „S-a respins cererea parchetului si s-a dispus controlul judiciar. Este solutia pe care, sincer, o asteptam cu totii”,
          avocat Calin Oncescu, aparatorul din instanta al primarului Stavarache

          „Instanta Curtii de Apel Bacau a decis respingerea propunerii de arestare si luarea fata de inculpati a masurii controlului judiciar. Este o solutie lasata la indemâna de Codul de Procedura Penala. Termenul de contestatie este de 48 de ore, ramâne de vazut care va fi decizia Ministerului Public”,
          avocat Cristian Cojocaru, aparatorul celor doi afaceristi

          „A trebuit sa vad acest document al procurorilor ca sa imi dau seama despre ce este vorba. Nu sunt inca lamurit cu privire la cele scrise acolo si va trebui sa ma prezint la procurori sa vad negru pe alb toate documentele. Pâna ajung sa discut cu ei nici nu imi permit sa fac vreo alta declaratie.”
          Constantin Apostol, directorul general al Agentiei pentru Dezvoltare Regionala Nord Est.

          Ce spune legea:
          “In cazul in care judecatorul decide, la solicitarea procurorului de caz, arestarea preventiva pentru 29 de zile, prefectul, prin dispozitie de prefect, dispune suspendarea din functie a primarului pe durata arestului. Daca apare o condamnare cu executare, primarul isi pierde mandatul si se organizeaza alegeri anticipate. In cazul in care nu este retinut, isi exercita atributiile de primar in conformitate cu prevederile legale.”
          Dorian Constantin Pocovnicu, prefectul judetului Bacau

          “Din punct de vedere al organizatiei judetene, noi, cei care am convocat un birou permanent ad-hoc, consideram ca prezumptia de nevinovatie trebuie sa functioneze in cazul oricarei persoane care este supusa unei anchete penale sau administrative. PNL a sustinut intotdeauna cu tarie independenta justitiei si asigurarea conditiilor ca justitia sa-si faca treaba fara presiuni, de orice natura ar fi acestea. M-ar bucura daca in cazul domnului Romeo Stavarache ar fi vorba de o neintelegere sau de o conjunctura nefericita, iar dânsul ar reusi sa-si dovedeasca nevinovatia.”
          Lucian Ciubotaru, deputat de Bacau si vicepresedinte al organizatiei judetene PNL

          „E dificil sa discutam in aceste momente despre ce va urma, când toata lumea e infierbântata, când asteptam totusi o decizie din partea organelor abilitate care deruleaza ancheta. Sa lasam lucrurile sa se mai linisteasca si, la rece, vom judeca daca trebuie luate masuri pe linie politica sau administrativa”.
          Dragos Luchian, senator PNL, fost viceprimar de Bacau

          Cine sunt Liviu Goian si Liviu Cenusa?

          Liviu Goian si Liviu Cenusa, persoanele anchetate alaturi de Romeo Stavarache, au strânse legaturi cu mass media bacauana. Astfel, directorul postului de televiziune 1TV este Claudiu Goian, fiul lui Liviu Goian, in timp ce Liviu Cenusa este administratorul firmei care editeaza “Ziarul de Bacau”.

          goian

          Liviu Goian este in prezent presedintele divizionarei B de fotbal Sport Club Bacau, finantata de Consiliul Local Bacau. De asemenea, sub administrarea sa, firma Segama a obtinut mai multe contracte de lucrari in Bacau. El a mai fost anchetat in 2007, dupa ce doi angajati ai firmei sale au murit sub un mal de pamânt in timp ce lucrau la santierul actualului centru comercial Hello Shopping Park. El nu a fost gasit vinovat in acel caz. Liviu Goian este membru PNL, totodata, este fratele celebrului fotbalist al Nationalei României, Dorin Goian.

          cenusa liviu
          Sucevean la origini ca si Liviu Goian, dar si bun prieten inca din copilarie al acestuia este Liviu Cenusa, varul primarului Romeo Stavarache. In 2007, el a devenit actionar al firmei care edita “Ziarul de Bacau”, alaturi de alte doua persoane importante din Bacau, care s-au retras din afacere dupa numai câteva luni. Astfel, a ramas unic actionar si, de atunci, publicatia a fost alaturata imaginii Primariei. De-a lungul anilor, Liviu Cenusa a trecut numele ziarului prin trei firme, dupa ce rând pe rând cele anterioare au intrat in insolventa. Ultima dintre ele, cea actuala, are sediul in Centrul de Afaceri si Expozitional “Mircea Cancicov”, administrat de Consiliul Local.

          Trimis in judecata pentru tentativa la abuz in serviciu

          La inceputul lunii aprilie 2014, DNA Bacau l-a trimis in judecata pe primarul Romeo Stavarche pentru infractiunea de tentativa la abuz in serviciu. Acesta este acuzat ca a semnat repartitia unui apartament din fondul locativ tocmai sefului Serviciului Administrare fond locativ fara sa se intocmeasca lista de prioritati, in urma analizarii dosarelor depuse de bacauani pentru a primi o casa cu chirie.

          Cursul sesizarilor

          – 6.12.2011 – procurorii DNA s-au autosesizat ca s-a concesionat ilegal sistemul de iluminat public
          – 12.12.2011 – denunt facut de directorul unei firme din Bacau
          – 21.12.2011 – denunt facut de actionarul majoritar al unei societati din Bacau
          -12.12.2013 – denunt facut de un alt om de afaceri ca i se tergiverseaza semnarea unui contract si este fortat sa sponsorizeze o echipa de sport
          -12.03.2014 – DNA Bacau s-a sesizat din oficiu
          -13.06.2014 – denunt facut de un alt om de afaceri care in final a incheiat contracte de publicitate cu institutii media.
          La nivelul DNA Bacau s-au intocmit de-a lungul acestor ani mai multe dosare penale care pe parcurs au fost conexate, initial fiind efectuate cercetari pentru infractiunile de trafic de influenta si cumparare de influenta care s-au transformat apoi in luare de mita si complicitate la luare de mita.

          Tenis/ Pamira Open: Ignat, calificat in „sferturi”

          Dragos Ignat, singurul tenismen bacauan ajuns pe tabloul principal al turneului din circuitul ITF, Pamira Open, de la Sibiu si-a asigurat prezenta in „sferturile” competitiei.

          Dupa ce in primul tur, l-a invins pe compatriotul sau, Teodor Leahu cu 6-1, 6-2, ieri, in runda secunda, sportivul legitimat la SCM Bacau l-a eliminat cu 6-3, 6-4 pe francezul Francois Vibert.

          In „sferturi”, insa, Ignat va avea o misiune dificila: adversarul sau este favoritul nr. 1 al turneului, Victor Crivoi.

          Caruselul fara oprire

          Episodul caruselului, din filmul românesc „Amintiri din Epoca de Aur”, una dintre cele mai bune pelicule ale acestor ani, ne spune povestea activistului care face pregatiri pentru a intâmpina o vizita oficiala.

          De la partid va veni un inspector gomos, caruia nu ii plac copiii clapaugi, vacile si oile de pe drumuri, de parca s-ar astepta sa vada pe ulite altceva decât a pus Dumnezeu de o vesnicie incoace.

          Nu lipsesc pancartele cu „Nu bombei cu neutroni!”, steagurile si poeziile patriotice. In momentul in care apare inspectorul in comuna, satenii alearga cu mic, cu mare spre masina, se flutura steaguri, se striga la sincron „Ura! Ura!”, se imbulzesc animale si oameni.

          Pe liderii obstei si alti parveniti, activistul ii cheama in carusel, un iuj cu lanturi, dintr-un bâlci ambulant, de la marginea satului. Iuj care din cauza unei defectiuni nu se mai opreste…

          Si nimeni nu are ce sa ii faca, decât sa astepte sa se termine motorina din rezervor. Se face noapte, caruselul se invârte incontrolabil, se crapa de ziua, caruselul se tot invârte.

          Primarul striga „Ajutor!” politistul face infarct, popa adoarme, veterinarul isi varsa matele, nimeni nu are ce sa le faca, motorina inca mai este in rezervor… Si se invârte, si se invârte….

          Unii dintre noi s-au urcat in carusel alaturi de primar, altii am stat pe margini si ne-am uitat curiosi. Cu toate ca am vazut ca instalatia e stricata, nu am avut ce ii face, decât sa asteptam sa se opreasca singura sau sa o opreasca cineva. Si au oprit-o….

          Multi dintre noi am dormit bine azi noapte, soarele ne-a trezit lin dimineata si am inceput o noua zi.

          Nici un rasarit, oricât de frumos ar fi, nu ne garanteaza ca ziua va decurge lin. Ieri, de exemplu, a fost un accident grav pe Calea Moldovei, a fost retinerea primarului Stavarache, a plouat torential, a iesit soarele dintre nori, iar când scriam aceste rânduri nu stiam inca ce ar mai fi urmat, poate vreun câstig la loterie sau un mare cutremur.

          Unii dintre noi au dormit bine, au inceput ziua bine, sunt multumiti ca au luat masa alaturi de familie, ca au vizionat un spectacol bun, ca au facut o fapta buna.

          Cu totii suntem in carusel si ne invârtim in continuu, fiindca acesta este ciclul natural al vietii. Cine se urca in carusel cu toate ca ii va fi rau sau nu coboara la timp patimeste…

          Târg hand-made „Cuceritorii”, in Parcul Catedralei

            Bacauanii care apreciaza valoarea bijuteriilor lucrate manual, pot cumpara obiecte expuse la Târgul hand-made „Cuceritorii”. Târgul este deschis pâna duminica, in Parcul Catedralei din municipiul Bacau, iar produsele sunt realizate de persoanele cu dizabilitati care lucreaza la Unitatea Protejata „Cuceritorii”.

            „Este o ocazie de a ne promova si valorifica produsele realizate in micul atelier hand-made. Preturile sunt accesibile si variaza intre 3 si 50 de lei. Bijuteriile sunt lucrate si gândite de membrii Asociatiei Handicapatilor Fizic Bacau”
            Dorina Poinaru, presedinta asociatiei

            Standul de bijuterii lucrate manual a fost deschis joi dup-amiaza, iar membrii Asociatiei Handicapatilor Fizic Bacau pot fi gasiti zilnic pe aleea principala din Parcul Catedralei. “Avem bratari norocoase pentru toata lumea, iar in aceste mici bijuterii am pus fiecare putina speranta si daruire. Ii asteptam pe bacauani sa treaca pe la standul nostru si sa gasim impreuna bijuteria potrivita pentru ei sau pentru cineva drag”, a spus Cristina Gradinaru.

            Bacaul de altadata

            O sumara incursiune in mediul Internetului demonstreaza cât de apreciate sunt istoriile si imaginile care infatiseaza vechiul Bacau, cu strazile sale, cu gradinile publice si cladirile cu un etaj, cu invalmaseala de oameni din toate clasele sociale.

            Un oras fara o istorie majora a evenimentelor, fara mari valente arhitecturale sau sociale, pe care insa ne place sa-l vedem asa cum a fost, de parca am pasi in alt veac, de care ne leaga nostalgii nestiute.

            Bacaul e un oras cu bune si rele, cu urcusuri si coborâsuri, care se straduieste cu mari eforturi sa isi depaseasca o anumita limita provinciala. Un oras despre care unii spun ca ar fi avut o cu totul alta evolutie, si sociala si ca aspect urbanistic, daca in vechiul regim nu s-ar fi construit fabrici cu duiumul, precum si cartiere-dormitor, in care au fost stramutati mii de oameni din zonele rurale. Un oras care te poate face sa il iubesti si sa vrei sa ramâi aici.

            487167_526301974047471_608292722_n

            Vechi de cel putin sase veacuri, Bacaul a fost pomenit mai amanuntit abia in scrierile lui Dimitrie Cantemir si traieste prin marturii savuroase care zugravesc un mediu aflat la intersectia dintre rural, mahala si urban. Ele arata viata asa cum a fost ea, cu ocupatiunile indivizilor, cu bucuriile familiei, cu obiceirile comunitatii urbei.

            gradina-publica2

            Iar alaturi de amintirile batrânilor pe care ii mai avem printre noi, toate acestea contureaza imaginea unui târg idilic, cu aer de vesnic secol XIX, tablou din care timpul a sters ce era mai cenusiu si a lasat frumosul despre care ne place sa vorbim uneori. Câteva dintre aceste crâmpeie de viata vi le oferim in aceste pagini ale suplimentului “Accente”, pentru a descoperi, impreuna, si prin ochii lor, lumea fascinanta in care au trait bunicii si parintii domniilor voastre, dragi cititori.

            Inedit: O pagina necunoscuta despre Bacaul de altadata
            Ovidiu Pauliuc
            Transformarile edilitar – urbanistice ale Bacaului în perioada postbelica, care au sters o mare parte din fizionomia vechiului târg, au fost foarte putin surprinse în literatura vremii. O pagina cu o reala valoare documentara a fost descoperita de prof.dr. Lucian Serban în „Arpegii pe Siret”, apartinând prozatorului, eseistului si romancierului Paul Anghel (1931 – 1995), nascut pe meleaguri bacauane, la Racatau (comuna Horgesti). Redam în cele ce urmeaza imaginea Bacaului surprinsa de prozator, contemporan cu marile schimbari din fizionomia urbana a deceniilor 5 si 6.

            bacaul vechi (1)

            „Exista o atractie a Centrului si nu ne putem sustrage ei. Tot ce era cândva mai important se petrecea în centru. Existau aici doua artere foarte circulate, cu orar diferit: Centrul si Strada Mare. Strada Mare, din Piata Catedralei, pâna la fosta drogherie Florescu, la colt cu Lecca si Vasile Alecsandri, era marea artera comerciala a târgului, cu pravalii sugrumate una într-alta si aspect de bazar. Se vindeau fierarie, coloniale, opinci de cauciuc, var nestins si stofe englezesti, portelan Rosenthal, olarie neagra de Solont, articole bisericesti, necesaruri de baie.

            Taranii, contrar programului comercial, animau ulita înca de cu noapte cu zdravene izbituri de pumni în obloane, prelungind tratativele în jurul unei coase sau a unui chil de cuie pâna pe sub seara, dar respectând cuviinciosi sâmbetele. Spre seara, miscarea înceta aici, transportându-se, în schimb, dincolo, pe cealalta artera, între fosta cofetarie Tudose si Prefectura (exista si o cafenea cu biliard), în Centru adica, unde ruralul nu mai avea acces.

            Pe aici se miscau liceele, fetele de la Menaj, subofiterii si trupa de «27» sau «61», tinerele de la fabrica de casânci «Gloria», sau de la croitorii, functionarii necasatoriţi de la tribunal. Profesorii melancolici, cu enigme intelectuale, se plimbau la gara, singuratici, cu câte o carte sub brat – pensionarii preferau hala. Dar acestia erau izolatii, iar cei care-si puteau plati luxul unei birje nu calcau niciodata pe caldarâm. Cele două artere, Centrul si Strada Mare, erau tot atât de despartite una de alta ca si Hudsonul de Potomac. (…) Dar mai lipsea o culoare si fara ea Bacaul n-ar fi Bacau. O culoare care adauga un accent aparte centrului, fiind complementara lui. La Bacau exista, ca si în Amsterdamul negustoresc, un trist si sumbru cartier oriental.

            Bacau vechi 3

            Era de fapt o anexa la Strada Mare, curtea dosnica a ulitei negustoresti, rasfrângerea si prelungirea aceleiasi ulite în grotesc si absurd. Aici nu se putea vinde si cumpara nimic, fiindca nu era nimic de cumparat si de vândut; fiindca saracia atingea absolutul, fiindca deprinderea de a vinde si cumpara se exercitau mecanic, în gol. Dar în schimb aici, tocmai aici se îngramadea pâna la sufocare o populatie guraliva si neostenita, vesela si trista, desperata.

            Nu existau câini, nici pisici, dar orataniile de apa si broastele asigurau ziua si noaptea un concert anume, care isi rasfrângea adesea «acordurile» pâna în Centru. Pe aici, pe strada Lecca, veneau si se scurgeau spre ulita pravaliilor carutele taranesti. (…) Mai erau si «pravalii» de alvita, mere murate, maruntisuri si vechituri, unde numai ochiul ager si încapatânat al taranului reusea sa descopere, când nu te asteptai, niscaiva pantaloni ferfenititi «cu vipusca» sau o curea cu catarama.” (Paul Anghel, Arpegii la Siret – itinerar moldav, Editura „Tineretului”, Bucuresti, 1964, p. 121-123)

            Prima atestare documentara a orasului Bacau

            Document 1408 POZA ATESTARE DOCUMENTARA
            La 6 octombrie 1408 Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, acorda, printr-o carte domneasca, unele privilegii, constând în scutiri sau reduceri de taxe vamale („le-am usurat”), negustorilor lioveni, care cumparau, vindeau sau tranzitau marfuri prin Moldova, stabilind sumele de bani care trebuiau platite de acestia la trecerea prin vamile tarii de la Suceava (vama principala), Iasi, Tighina, Cetatea Alba, Bacau, Baia, Moldovita, Trotus, Cernauti, Siret, Dorohoi, Hotin, Roman, Neamt si Bârlad. Acest document atesta pentru prima oara existenta localitatilor Bacau, Cernauti, Iasi si Trotus, orase medievale, care, asa cum demonstreaza, fara putinta de tagada, descoperirile în urma cercetarilor arheologice, existau cu mult timp înainte. De asemenea, sunt mentionate localitati din Tara Româneasca (Braila) si Transilvania (Brasov si Bistrita).

            Actul a fost scris pe pergament în limba slavona, cu scrierea semiunciala, cu litere mici, fara spatii între cuvinte. A fost întarit cu pecetea mare domneasca (diametrul de 11 cm) din ceara neagra, care avea în câmpul sigilar simbolul heraldic al Moldovei (capul de bour cu stea între coarne) si legenda „† Pecete Io Alexandru voievod, domn Tarii Moldovei”. Redam câteva fragmente: „Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voievod, Domn Tarii Moldovei, facem cunoscut si cu aceasta carte a noastra tuturor, care vor cauta la dânsa sau o vor auzi, ca am încheiat cu sfetnicii si orasenii din târgul Liovului si cu tot poporul lor si am facut asezamânt despre vami …

            DSC_5842

            … Iar cine va duce postav la Brasov, la vama principala, în Suceava, de grivna trei grosi, iar în Bacau de grivna un gros si jumatate, iar în Trotus de grivna un gros si jumatate…

            … Si spre întaritura tuturor acestora, am poruncit credinciosului nostru, Brateiu logofatul, sa scrie si sa atârne pecetea noastra cea mare catre aceasta carte a noastra.”

            Fiind acordat negustorilor lioveni, documentul s-a pastrat în arhiva orasului Lwow si a fost publicat prima oara, cu unele greseli, în anul 1846 în Acty zapad Ross. I, iar apoi de E. Kaluzniacki în Dokumenta moldawskie i multanskie z archiwum miasta Lwowa (1878). În prezent documentul original se pastreaza la Ruskii Muzei din Moscova, de unde am primit o copie, pe care o reproducem.
            Prof. Vilica Munteanu

            Ctitori si ctitorii – oameni si locuri

            biserica precista cu lume

            Biserica Precista este una dintre cele mai renumite biserici ale orasului Bacau. Având hramul Adormirea Maicii Domnului, biserica este parte componenta a Complexului arhitectonic al Curtilor Domnesti din Bacau. Biserica Maicii Domnului – Precista a fost construita in vremea Sfântului Stefan cel Mare, de fiul sau, Alexandru, fiind sfintita la 1 ianuarie 1491. La data de 1 iulie 1907, Biserica Precista este declarata monument istoric.

            Abia in anul 1813 a fost construita o alta biserica in Bacau, Biserica Sf. Ioan Botezatorul, ai caror ctitori au fost Ioan Mocanu si preotul iconom Ioan Moisa, având un cimitir alaturi, azi disparut, unde se gasea mormântul lui Ionica Tautu, autorul proiectului de Constitutie din 1822 si cel dintâi pamfletar român. Spatareasa Soltana Sandu Sturdza, din marea familie a Sturdzestilor, care l-a dat domn pe Ionita Sandu Sturza, ridica Biserica Buna Vestire.

            In anul 1841 se inalta Biserica Catolica, cu hramul Sf. Nicolae, ca imediat, in 1845, sa fie zidita Biserica cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena, având ca fondatori pe boierii Enachi Crupesnchi si Anton Bârzu. Prin subscriptie publica si stradania caminarului Pavalache Cristea si a protopopului Ioan Enache Petrovici este ctitorita intre anii 1848 – 1850 Catedrala Sf. Nicolae, lacas de cult devenit reper al spiritualitatii si credintei bacauanilor. Cu toate ca populatia orasului era destul de mica, 5388 ortodocsi, 1133 catolici, 31 de protestanti, 6122 israeliti si un mahomedan (Gr. Grigorovici – “Bacaul din trecut si de azi”), s-au construit sase biserici, in oras mai fiind câteva sinagogi si o biserica armeneasca, care nu mai exista astazi.

            Nici contemporanii nu s-au lasat mai prejos. In ultimii 25 de ani au mai fost ridicate in Bacau alte marete lacasuri de cult, dar cele mai mari si mândre ctitorii sunt si vor ramâne peste timp Catedrala Ortodoxa “Inaltarea Domnului” si Catedrala Roamno- Catolica “Sfintii Petru si Paul”. (Gh.Baltatescu)

            Ansamblul BUSUIOCUL

            Ansamblul folcloric “BUSUIOCUL” este una dintre prestigioasele formatii artistice din România, care se bucura de o frumoasa popularitate pentru înalta tinuta interpretativa, pentru originalitatea si diversitatea spectacolelor sale. Înfiintat în anul 1973, Ansamblul “BUSUIOCUL” detine un bogat palmares, fiind laureatul unor concursuri nationale ori internationale: Santarem (Portugalia), Hayange, Rennes si Dijon (Franta), Chemnitz (Germania), Gorizia (Italia), Schoten (Belgia), Minsk (Belarus), Matosinhos (Portugalia), Ronda (Spania) si a întreprins numeroase turnee în Italia, Grecia, Danemarca, Suedia, Norvegia.

            busuiocul 2

            De 45 de ani, Ansamblul Folcloric “Busuiocul” este condus de maestrul Petre Vlase, un excelent dansator in tinerete, unul dintre marii coregrafi din România, care a invatat dansul de la batrânii satului. “Dansul, esenta lui, in cele mai diferite forme de manifestare, arhaice sau stilizate, grupuri sau perechi, uneori individual, creeaza o legatura, realizeaza o comunicare intre barbat si femeie, intre grupuri si privitori, o comunicare cu Universul, cu anotimpurile, cu stramosii”, explica Petre Vlase. In spectacolele “Busuiocului” au evoluat cei mai mari artisti ai genului din tara, dar cel mai mare, cel mai drag a fost Ion Dragoi.

            “Un artist desavârsit, un om extraordinar, cu un talent neegalat pâna astazi.” Din 1992, Petre Vlase, Ansamblul “Busuiocul” organizeaza Festivalul National de Folclor “Ion Dragoi”, in cinstea, in memoria marelui artist bacauan, in colaborare cu Televiziunea Româna. Ansamblul Folcloric “Busuiocul” a devenit emblema a judetului Bacau, cunoscut in toata Europa. “Trebuie sa avem grija de mostenirea noastra culturala, de traditiile noastre. Doar competitia naste si da valoare. Artistul, dansatorul, interpretul are nevoie de scena, de public”, mai arata Petre Vlase. (Gh.Baltatescu)

            Primul tren a intrat in Bacau acum 144 de ani

            Cu mare fast, consemneaza cronicile vremii, pe 27 decembrie 1870 intra primul tren in Bacau. Tot in acea perioada a fost construita si prima cladire a Garii, data in folosinta in 1873, “o cladire austera cu parter pentru serviciul cailor ferate, politiei si cel destinat publicului calator, iar etajul dotat pentru locuintele de serviciu (sef statie si impiegatii de miscare)”, dupa cum consemneaza Radu Bellu, in lucrarea “Statia CFR Bacau”, Bacau – 2014, Editura Magic Print Onesti.

            gara bacau 1900

            Construirea liniei ferate Suceava – Bucuresti, Bacau – Piatra, Piatra Neamt – Bicaz a desfiintat practic cea mai veche indeletnicire a moldovenilor: transportul lemnului cu plutele pe Bistrita.

            Tot Radu Bellu ne spune ca, dupa doar 20 de ani, cladirea garii devine insuficienta nevoilor de atunci, construita prost si ar fi fost darâmata, fiind ridicata o alta care a rezistat pâna in anul 1981. Bacauanii cunosc evolutia actualei cladiri a Statiei CFR: este din nou pusa la pamânt intr-o noapte, pe 25 noiembrie 1981 si, in numai un an si o luna, noua cladire a Statiei CFR este finalizata si inaugurata pe 4 februarie 1983.

            gara 1935

            Nu sunt informatii cu privire la primul sef de Gara din Bacau, fiind consemnat Constantin Vanghelescu, intre anii 1899 – 1913. De atunci s-au perindat la conducerea Statiei Bacau nu mai putin de 19 sefi de gara. (Gheorghe Baltatescu)

            ATENEU – brandul cultural

            revista ateneu 1964

            George Bacovia a fost si un “facator de reviste”, expresie la moda astazi. In 1915 scoate revista Orizonturi noi, impreuna cu câtiva colegi. Din pacate, din cauza problemelor financiare, revista dispare dupa doar trei numere. Aici publica George Bacovia poezii, proza si recenzii, semnând cu pseudonimele Bob sau Vag. Mult mai matur, ideea unei reviste culturale nu-l paraseste si, in octombrie 1925, impreuna cu fostul lui coleg de scoala (dar si ruda) Grigore Tabacaru scoate, in Bacau, „Ateneul literar“ (apoi devenita „Ateneul cultural“), care va aparea pâna in 1928. Au trebuit sa treaca 60 de ani, pentru ca revista lui Bacovia si Tabacaru sa revada lumina tiparului. Seria noua a Revistei ATENEU apare la initiativa unor tineri scriitori, uniti in jurul lui Radu Cârneci, in august 1964, care va fi redactor sef pâna in 1972. La ora aceea, din redactie faceau parte George Balaita, Stelian Nanianu, secretar general de redactie, în alcatuirea comitetului de redactie intrând Iulian Antonescu, Victor Enasoae, Iulia Halaucescu, Olimpiu Hrisca, Alexandru Radian, Sergiu Adam, Constantin Calin, Mihai Sabin, Ovidiu Genaru, Vasile Sporici (Vlad Sorianu). Revista Ateneu a intrat în istoria literaturii române ca o publicatie care a provocat si determinat aparitia unor remarcabile opere beletristice, dar si a numeroase cercetari asupra creatiei bacoviene concretizate în peste 25 de lucrari ivite în ultimii 40 de ani. Semnificativa a fost apoi instituirea, de catre revista, a Festivalului literar-artistic „George Bacovia”, în anul 1971, eveniment national de ampla rezonanta. În fiecare toamna, Ateneu organizeaza colocviile revistei, pe teme diverse, prilej cu care se acorda si premiile anuale ale revistei.
            Carmen Mihalache
            Gheorghe Baltatescu

            „Seful avea intotdeauna dreptate!”

            Administratia, inainte si dupa 1968

            „Regiunea Bacau avea, inainte de ’68, opt raioane: Bacau, Roman, Tg. Neamt, Piatra Neamt, Adjud, Tg. Ocna, Moinesti si Buhusi”, arata Petru Enasoae, consilier judetean azi, pe vremuri presedintele Comitetului Judetean de Cultura si Arta.

            enasoae

            Consiliul Regional, devenit apoi Consiliu Judetean (CJ), avea in subordine consiliile raionale. Pe urmatoarea treapta se afla Sfatul Popular al orasului sau comunei. In 1968, regiunile si raioanele au fost desfiintate si au aparut judetele, care erau conduse de CJ.

            In subordinea acestuia se aflau consiliile locale din orase si comune. „Consiliul Judetean era o structura deliberativa ca si acum, insa doar mima democratia. Seful avea intotdeauna dreptate”, arata Petru Enasoae.

            CJ Bacau era organizat pe comisii (economie, industrie, comert, agricultura, invatamânt etc.) si functiona in Palatul Administrativ, ca si azi. In cealalta aripa, care gazduieste acum Prefectura, functiona Comitetul Judetean al PCR. In vârf era prim-secretarul, apoi secretarii, urmati de sefii de sectie (economie, cultura, industrie etc.), sefii de sector si instructorii, repartizati pe sectii si unitati economice.

            Cele mai importante erau sectia de propaganda, cea organizatorica si cea economica. Sectiile aveau specialisti, in functie de domeniu: invatamânt, petrochimie, transport etc. „De exemplu, Viorel Hrebenciuc era specialist in statistica. E o poveste ca el raspundea de carburanti”, arata Petru Enasoae. Desi a facut parte din structurile PCR, dupa ’89, Viorel Hrebenciuc a fost numit primar al judetului, functie care s-a transformat, in februarie ‘ 90, in cea de prefect.

            Asadar, existau doua structuri paralele, una de stat si alta de partid. Cine pe cine controla? „Deciziile luate de organele de partid erau obligatorii pentru CJ si alte institutii. Daca se dorea o investitie, aceasta era prinsa in lista de CJ Bacau si trimisa la minister, dar numai cu acordul Comitetului Judetean al PCR.”

            La Bucuresti, dupa ce era aprobata de minister, ajungea la Comitetul de Stat al Planificarii, iar banii veneau de la buget. Când ii tragea de urechi partidul pe cei din structurile de stat? Când erau reclamati.

            „Exista o sectie de scrisori, la care puteau fi reclamati primarii, directorii de unitati, sefii de sectie etc. Cel care facea cercetarea era instructorul de partid care raspundea de unitatea respectiva. Te chema, te intreba, te punea in discutie, iar, daca era cazul, te sanctiona”, arata Petru Enasoae. Te chemau si daca nu era indepliniti indicatorii sau daca apareau fraude, accidente etc. Cât priveste alegerile, „nu erau probleme, exista un singur partid si o singura lista.” (Silvia Patrascanu)

            Alexandrina Gainuse a salvat Filarmonica

            administratie - filarmonica

            Cu raportari false, au fost salvate trei investitii. „Era pe vremea Alexandrinei Gainuse. Incepuse construirea Filarmonicii, dar existau probleme si au vrut sa o opreasca. Era facuta doar fundatia, dar ea a raportat ca e realizata si elevatia ca sa o salveze. La fel a procedat cu Piata Centrala si cu Gara: a raportat ca sunt mai degradate decât in realitate, ca nu ofera conditii si ca nu pot fi reparate”, mai explica Petru Enasoae.

            Cronologia schimbarii centrului

            1970-2

            Dupa decenii in care centrul Bacaului nu dadea nici un semn ca s-ar schiba in vreun fel, au inceput sa apara si noile constructii:
            – primul centru comercial, în 1959 (Magazinul „Universal”, astazi „Bacaul”)
            – Casa de Cultura a Sindicatelor (1965)
            – Hotelul „Bistriţa” (1965)
            – Hotelul „Decebal” (1970)
            – Complexul comercial „Luceafărul” (1975)
            – Hotelul „Moldova” (1980).

            Curiozitati

            243397_553576581320010_1073043371_o

            Câteva informatii inedite despre Bacaul de altadata, oferite de prof. Calin Marius Cristian în lucrarea „Viaţa cotidiana în orasul Bacau: 1928 -1935” (Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2011) si redate de prof.dr. Lucian Serban in publicatia electronica www.deferlari.ro:

            – în anul 1928, prin licitatie publica, firma Osram primeste din partea primariei o comanda de 50.095 lei pentru livrarea de becuri cu filament, necesare prelungirii liniei electrice de iluminat public. Becurile livrate erau prevazute cu inscripti „Furat de la Primaria Bacau”…

            – in 1935 existau în Bacau sase trasuri pentru transportul citadinilor, în conditiile în care în Iasi erau doar patru astfel de mijloace de transport…

            – în oras exista în perioada interbelica un hotel numit „La trei paduchi razleti”, cunoscut pe filiera prostitutiei clandestine…

            – intrarea în Parcul Bistrita (Gheraiesti) se facea pe la 1931 printr-o superba poarta de stejar. Parcul era împânzit de banci, chioscuri, alei, cabine de plaja si terenuri sportive foarte bine întretinute… (Ovidiu Pauliuc)

            Dumitru Sechelariu a reinviat bucuria sarbatorilor traite impreuna

            Primii ani care au urmat caderii comunismului au adus multe dezamagiri si multa deruta in rândul populatiei. Sarbatorile vechi nu mai erau bune, sarbatori noi nu avea nimeni curajul sa initieze. In toamna anului 1996, Dumitru Sechelariu, primarul municipiului Bacau, a organizat prima editie a „Zilelor Bacaului”, un eveniment care, fiind indragit imediat de locuitori, a devenit o traditie pentru acest oras. Sarbatoarea a cuprins spectacole de folclor si muzica pop, competitii sportive, expozitii, simpozioane si târguri la care au fost prezenti zeci de mesteri populari din toate judetele Moldovei. De atunci, la fiecare inceput de octombrie, bacauanii redescopera ce frumos e sa se intâlneasca in inima orasului lor si sa se bucure impreuna.

            balci (1)

            „Dar flasneta? Dar biletele de papagal?”

            Amintiri de la iarmarocul de Sfântu Petru

            Pe vremuri, „bâlciul ea bâlci, avea lanturi, barci si chioscuri cu dulciuri, povesteste Virginia Tutuianu. Veneau Vasilache si Marioara si ne incântau cu glumele lor, trupe de teatru si dresori de animale… Era frumos, ce mai!” Vârstnicii de la Centrul „Dr. Stefan Ciobanu”, mai toti trecuti de 70 de ani, sustin ca bâlciul de Sf. Petru era ceva special. De fapt, se numea iarmaroc, arata prof. Maria Maciuca. Trasurile erau vopsite proaspat, in culori vii, iar carutele, impodobite cu covoare. In sectorul pentru animale, adultii negociau pretul, iar copiii alergau. Separat era sectorul de divertisment.

            balci (2)

            Aici erau chioscuri cu dulciuri, tarabe cu inghetata de vanilie si zmeura, aici gaseai vata pe bat, turta dulce, castele de zahar ars. Pe urma, „erau acele iujuri, scrânciobe mari, cu lanturi, in care se dadeau tinerii”, povesteste Maria Maciuca. Grozav ii uimeau pe cei mici, care sunt acum septuagenari dar tot le stralucesc ochii când povestesc, animalele exotice: crocodili, serpi, camile. „La iarmaroc am vazut prima data in viata mea un elefant”, spune, cu pasiune, prof. Maria Maciuca, retraind emotia descoperirii.

            „Cânta fanfara si ne placea!”

            Vârstnicii isi mai amintesc de parfumul gogosilor pudrate cu zahar, „la care erau niste cozi infernale”, de siropul de trandafiri si de braga rece, tare buna in zapuseala verii. „Dar flasneta? Dar biletele de papagal?” Maria Grumeza parca vede aievea carutele incarcate cu tinerii imbracati curat, in costume populare, care veneau din satele invecinate sa se distreze la iarmaroc. „Asa se traia atunci! Oamenii stiau sa se bucure”, spune ea. Munceau poate mai mult, dar râdeau din toata inima. Era un praf de nu te vedeai, dar lumea era vesela, cânta fanfara si ne placea!”

            Mai ales ca bâlciul tinea doua saptamâni. Totusi, „sarbatoarea cea mare era pe 29 iunie, iar a doua zi totul era strâns, plecau la Roman”, sustine, Maria Grumeza. Era post, dar in iuresul acelor zile lumea uita si mânca mici, fleici, cârnati, tot ce sfârâia pe jar si scotea fum. N-au uitat nici marfurile aduse de negustori – pitici din ipsos, ingerasi, casete din scoici, cocosei din lut care fluierau etc. -, roata norocului si tarabele cu bricege si cutite.

            balci

            „Ma dadeam pâna la clopotei”

            Bâlciul de Sf. Petru se organiza, pe vremuri, pe Câmpul Postei, unde acum e Selgros. „Noi stateam aproape, pe Aprodu Purice, si toata ziua fugeam acolo, marturiseste doamna Virginia. Furam bani de la mama, din sertar, si ma dadeam in barci pâna la clopotei. Când m-a prins mi-a dat o bataie buna, dar a doua zi m-a dus tata la bâlci. Când luam coronita imi cumparau tot ce doream.” Unii cereau bani pentru scrânciobe, altii pentru dulciuri. „Intr-un an am mâncat atâta inghetata incât m-am imbolnavit si m-au internat la Spitalul TBC, isi aminteste Maria Maciuca. Doua saptamâni am stat la pat.” Când au mai crescut au descoperit alte bucurii.

            Clarisa Apetrei invata la Liceul de Fete si se ducea la bâlci cu un baiat de la Pedagogic: „Prietenia nu era ca acum, nu indraznea nici sa ma tina de mina.” Si Grigore Ilies afirma ca Sf. Petru era o sarbatoare deosebita. Mai tine minte si azi cum cercetau curiosi, el si prietenii lui, toate tarabele, dar si o poveste de dragoste traita alaturi de Mariuca in „righinspil”, roata mare, in care „o rasuceam si ii dadeam drumul”, iar fata râdea si tipa. Si pentru ca era sarbatoare, iar Bacaul se umplea de lume, negustorii evrei care aveau dughene pe Strada Mare aduceau marfuri noi: matasuri, camasi, palarii, pantofi, papusi. E adevarat, s-au dus acele zile, cu jucariile si jocurile lor, dar au ramas amintirile si ceasurile de dulce tihna in care le deapana… (Silvia Patrascanu)

            Bacaul si cârciumile: arc peste timp

            carciumiCulese de prin documentele vremurilor apuse, dar totusi atât de actuale: simbioza român – cârciuma, anii 1900-1902, studiul de caz Bacaul si satele învecinate:
            Bacău:12.675 suflete, 35 cârciumi;
            Domniţa Maria: 290 suflete, 6 cârciumi;
            Podul de Fier: 60 suflete, 6 cârciumi;
            Rusi: 712 suflete, 6 cârciumi;
            Gheraiesti: 101 suflete, 3 cârciumi. (www.deferlari.ro)

            Hram la Biserica Sfântii Petru si Pavel din Parcul Cancicov

            Crestinii ortodocsi din parohia Sfintilor Petru si Pavel se pregatesc cu multe zile ininte de celebrarea parintilor spirituali ai orasului. “In perioada de dinaintea sarbatorii, biserica a rânduit pentru cei doi apostoli post si rugaciune, timp in care enoriasii se spovedesc, postesc si fac milostenii. Seara vin la rugaciune, ziua participa la slujba. Dupa Slujba, mergem la Casa Praznicala unde pomenim pe cei vii, care isi serbeaza onomastica si apoi pe cei morti. Fiind Hramul Bisericii, credinciosii primesc un colac, o placinta cu mere si un pahar de vin, dupa care merg in familie, cu rudele si prietenii pentru a sarbatori impreuna”, ne spune preotul paroh Emil Grosu, de la Biserica Sfintii Petru si Pavel din Bacau, singura din municipiu care poarta acest hram. Este vorba de Biserica din Parcul Cancicov, de lânga Spitalul Municipal, construita in anul 1934, de Ana si Pavel Cristea, Costica si Elpilada Burchi, administratori ai Spitalului, cu sprijinul personalului medical si al enoriasilor. Biserica a fost inchisa dupa anul 1949 si redeschisa, refacuta, dupa Revolutie. Este o mica bijuterie arhitectonica, pictata de Jan Dumitrescu.

            Liturghie Solemna la Catedrala Sfintii Petru si Paul

            Si crestinii romano-catolici din Parohia Sfintii Petru si Paul din Bacau intâmpina marea sarbatoare, participând inainte cu trei zile la Sfânta Liturghie (trei pe zi), unde se roaga pentru ca patronii bisericii sa-i ajute sa se pregateasca spiritual. “Este un program de Spovada, in vederea primirii Sacramentului Impartasaniei. In Ziua Sfintilor, de la ora 11, se desfasoara Sfânta Liturghie Solemna a hramului, la care participa, pe lânga preotii din Parohie si preoti invitati din alte parohii, preoti fii ai orasului. Este o mare sarbatoare a spiritului, la care participa un numar mare de credinciosi” ne-a spus parintele Marius Dumea, vicar al Parohiei Catolice “Sf. Nicolae” din Bacau. (Gheorghe Baltatescu)

            Centrul Bacaului de altadata
            Ovidiu Pauliuc

            Pasionat cercetator al amintirilor despre urbea Bacaului, profesorul dr. Lucian Serban a scos la vedere multe amanunte despre locurile pe care le strabatem in goana cotidiana si ne indeamna sa ne oprim o clipa si sa ne transpunem in vremurile de odinioara pentru a le simti aroma. Iata, asadar, câteva insemnari culese de prof.dr. Lucian Serban despre vechiul târg al Bacaului:

            621466_536139813063687_83327135_o

            „Daca Strada Mare era locul care îti dadea legitimitate daca erai negustor, pravalias ori meserias cu oarece faima, Centrul era locul de întâlnire a tuturor celor care doreau sa fie vazuti din diferite motive. Era o ridicare la scara a traditionalei «bataturi a satului» unde nu se mai adunau oamenii la joc, ci la vedere.

            Rituala plimbare pe centru a familiilor asezate, functionari la stat ori oameni care traiau aventura existentei pe cont propriu, începea de la Gradina Publica, de fapt, de la «Foto Marcel», un atelier fotografic venit din alta lume, unde se executau fotografiile de familie ori ale perechilor nuptiale, care, obligatoriu, îsi faceau stagiul în vitrina, un fel de agenda mondena sui-generis, si se termina la poarta Parcului. Parcursul era intrerupt de momente de adastare în dreptul anumitor vitrine ori cu intrari prelungite în cofetaria de lânga cinema «Timpuri Noi» sau în beraria de lânga amintita cofetarie. În anii ’50-’60 în oras erau doua vechi cinematografe, «Fantasio», asezat acolo unde astazi se afla terasa hotelului «Decebal» si «Timpuri Noi», plasat cam în fata teatrului.

            311147_533734009970934_1234168457_n

            Aceste sali faceau parte din zestrea culturala interbelica, la ele adaugându-se cinema «Muncitorul», cel mai elegant dintre toate, si «Ion Creanga» de lânga Gara C.F.R. Pentru populatia de atunci a Bacaului, cam 40.000 de locuitori, atâtea cinematografe erau un semn de prosperitate intelectuala, mai cu seamă ca nu era chiar atât de usor sa cumperi bilete, mersul la film fiind un semn de prezenta publica. De la film se mergea la restaurant sau la cofetarie, în functie de vârsta si de buzunar. Dar plimbarea pe centru, mai ales în ziua de duminica, însemna un act de prezenta publica aproape obligatoriu si cu siguranta ritualic.

            Plimbarea avea anumite reguli nescrise dar cunoscute de toate persoanele. Între ele se afla si aceea ca duminica dupa-amiaza centrul apartinea militarilor în termen si servitoarelor, dar numai pâna la ora cinci, iar de la cinci la sapte se plimbau elevii de liceu. De la ora sapte începea promenada familistilor ori a viitorilor candidati la pozele de nunta de la «Foto Marcel»”. (Eugen Uricaru – Centrul, în suplimentul lunar de cultura „Meridian 27”, nr.6/2006)

            Prima Biblioteca Publica in Bacau

            Prima mentiune documentara cu privire la infiintarea unei biblioteci publice in Bacau o gasim in statutul “Societatii Oamenilor carii scriu ceti”, infiintata in 1884, ale carei obiective merita a fi retinute: a) A starui pentru ca poporul sa invete carte; b) A incuraja cu ajutor copiii ce se disting prin scoli; c) A incuraja industria, agricultura, toate industriile etc, iar la litera f gasim A forma o biblioteca pentru usul general al publicului.

            biblioteca veche 1960

            Cine erau autorii acestui demers revolutionar pentru acea vreme? Ii numim aici pe Gheorghe (Iorgu) Sturdza, devenit primar, fiul beizadelei Costache Sturdza (cel mai bogat boier din tinutul Bacaului) si nepot al domnitorului Ionita Sandu Sturdza, dar si pe prof. Panaite Topliceanu, Stefan Constandache, N. Corivan, directorul Gimnaziului “Principele Ferdinad I”, N.I. Bibire, directorul Scolii primare nr. 1 baieti, C. Tulburi, avocat, fost primar, D. Giosanu, proprietar, Garabet Cristi Ovanez, comerciant. Primar si deputat, presedinte de acum al Societatii “Cultura”, Gheorghe Sturza face toate demersurile legale si de suflet, astfel ca la 17 ianuarie 1893, se voteaza infiintarea bibliotecii in localul Primariei, cladirea din fata Hotelului Decebal, insa inaugurarea a avut loc pe 27 iunie 1893, ora 3 p.m.

            Cea mai importanta donatie o face primarul Gh. Sturdza, “vin a oferi Bibliotecii Publice din acest oras Bacau, fondu cartilor ce posed, ca cei cari nu stiu sa poata invata, iar cei care stiu ceva, sa se poata perfectiona, cu aceasta conditie ca acel fond sa poarte numele «Beizade C. Sturdza»”, dupa cum este consemnat in lucrarea: “Bibliteca Publica Bacau – Centenar – 1893-1993”, semnata de Marilena Donea, Ioan Lazar Paraschiv si Radu Stoian.

            De aici si actuala denumire a Bibliotecii judetene Bacau. Donatia se ridica la 4000 de lei. Primul bibliotecar a fost numit de primar in persoana lui Neculai Paraschiv, fost registrator – arhivar la Primarie, care va indeplini aceasta functie pâna la 1900. Biblioteca era deschisa in fiecare zi, de la 7-10 seara. Din 22 decembrie 1894, noul primar Costache Radu aproba imprumutul la domiciliu, incepând si necazurile, deoarece, ca si acum, unii “uitau” sa le mai inapoieze, fiind nevoie de interventia “politaiului”. In doar câtiva ani, fondul de carte al bibliotecii a ajuns la peste 1000 de unitati. (Gheorghe Baltatescu)

            Navala si buluc la teatru

            Prima reprezentatie teatrala in Bacau are loc acum 166 de ani, mai precis pe 20 ianuarie 1848, in interpretarea unui grup de tineri bacauani. Initiatorul acestei premiere a fost clucerul Alecu Vilner, care ii invita pe toti care “puteau da doi sorcoveti de scaun si mai mult dupa filotimia fiecaruia”. Spectacolele de teatru sunt organizate pe unde se poate, trupa neavând sediu. In ziua in care actorii isi programau un spectacol, toate sindrofiile din oras se amânau.

            Cuceriti de actori, 41 de bacauani de vaza il investesc, in 1852, pe culcerul Alecu Vilner cu un act marturisitoriu pentru organizarea si conducerea unui teatru local, insa Casa Sfatului orasenesc nu raspunde afirmativ la cererea de a se acorda o subventie, cu toate acestea bacauanii continua sa cultive pasiunea pentru teatru, astfel ca “De la boer pina la gospodarul tacut de prin mahalale, nivalira la teatru”, ne spune Costache Radu, ziarist, dramaturg si primar al Bacaului.

            teatrullllTeatrul se facea prin case particulare, in curti, “in baratci de scândura”, pe maidane, abia in 1858, isi tine reprezentantii in sediul Ispravniciei tinutului.

            Daca Primaria a ramas surda la solicitarile actorilor si ale cetatenilor pentru a subventiona teatrul, se gaseste un Mecena, in persoana lui Neculai Dragoianu, care, in hotelul propriu deschide, in 1874, o sala proprie pentru teatru, astfel ca in serile când se juca teatru “imbulzeala era asa de mare, incât se facea apel la Politie de a opri lumea ca nu mai era loc…” (Cotache Radu)

            Abia in 1876, noul primar Hociung acorda o subventie de 2500 de lei, insa nu din dragoste de teatru, ci pentru actrita Maria Moruzan, care-i va deveni sotie.

            In 1889, hotelul lui Neculai Dragoianu, in care se afla si teatrul, cade prada flacarilor, astfel ca din 1895 se deschide o sala de teatru in Palatul Municipal, actualul sediu al Prefecturii judetului Bacau.

            In 1929 este inaugurat palatul Marasti care va gazdui un hotel, un teatru si un cinema. Aici functioneaza acum TEATRUL MUNICIPAL „BACOVIA”. Eleganta salii si impecabila sa acustica, fotoliile tapitate cu plus grena, lojile aurite, o cupola albastra care avea sa fie repictata de Nicu Enea, candelabrele si multe altele ofereau si ofera teatrului o deosebita eleganta. (Gheorghe Baltatescu)

            Prin ruinele industriei bacauane

            De douazeci de ani, Bacaul se afla intr-un proces continuu de dezindustrializare, fara perspective de redresare. Dintre intreprinderile aflate cindva in functiune, unele infiintate inca din veacul XIX, putine sunt cele care au supravietuit, iar acestea si-au restrâns mult activitatea.

            Filderman

            In ultimii 20 de ani, din industria Bacaului au disparut Bere Lichior Margineni (unul dintre cei mai importanti producatori de bere din România), Prolabac (unul dintre cei mai mari procesatori de lapte), Letea (unicul producator de hârtie de ziar din tara si chiar din sud-estul Europei), Amurco, Robinetele Industriale, Pobac, Asco, Elbac, Masini Unelte.

            In locul lor sunt acum ruine sau centre comerciale, iar aceasta reorientare a profilului economic se traduce in indicatori economici care ne-au pus in postura de emigranti, someri sau supravietuitori cu lefuri de mizerie.

            Dintre ruinele fostei industrii razbat inca la suprafata câteva intreprinderi supravietuitoare, precum Agricola, Aerostar, Pambac, unde spiritul privat a fost valorificat optim. (Ovidiu Pauliuc)

            A fost odata „23 August”…

            Mai intâi a fost „Stadionul Bacauan”. „Cel mai complet stadion din Moldova”, daca e sa dam crezare cronicarilor vremii. Situat pe bulevardul Victoriei, „Stadionul Bacauan” a gazduit in anii ’30 inclusiv un meci contra campioanei Ripensia.

            stadion 2

            Apoi a venit rândul arenei din Parcul Libertatii. Acolo unde Cretea batea loviturile de la 11 metri de la marginea careului mare. „Lasa, dom’le, ca trag de aici! Ce mi-e 11, ce mi-e 16…”, exclama atacantul bacauan, spre disperarea arbitrilor. Si a portarilor adversi, carora le dadea gol dintr-un penalty executat de la 16 metri.

            Alte timpuri; erau anii ’50. Anii in care 8000 de microbisti se inghesuiau pe „Letea” (cum or fi incaput, oare?) pentru a o vedea pe Dinamo Bacau invinsa de CCA (viitoarea Steaua) cu 8-0! Pentru ca Bacaul sa aiba, in sfârsit, un stadion de Divizia A, trebuie sa asteptam deceniul sase. Si insistenta lui Aurel Calimandric, unul dintre demnitarii locali ai PCR-ului din acele vremuri. Se va numi „23 August” si, de-a lungul anilor, va cunoaste mai multe modificari, dar si mai multe denumiri: „Nicolae Paduraru”, „Dumitru Sechelariu”, „Municipal”.

            Daca actualul „Municipal” are un viitor incert, in schimb fostul „23 August” are un trecut bogat. Aici a jucat Bacaul cu Arsenal Londra, in turul patru al Cupei Oraselor Târguri, Europa League de azi. Un meci incheiat cu victoria „tunarilor”, cu 2-0, un meci care a bubuit; la propriu. La pauza, la 0-0, a explodat o sticla cu carbid adusa, pe post de petarda, de un spectator ce a luat apoi drumul spitalului.

            stadion 1

            „Când jucam acasa, veneau 15-20.000 de oameni sa ne vada. Aproape un sfert din oras. Iar adversarii aveau viata grea, mosule”, povestea, peste ani, regretatul portar Aristica Ghita. Aici, pe „23”, au jucat toate vedetele României. De la Dobrin, Dinu si Balaci, pâna la Hagi, Gica Popescu si Mutu. Aici a venit in 1987 si nationala olimpica a Danemarcei, cu Schmeichel, Vilfort si Bartram, adica oamenii care, cinci ani mai târziu, cucereau Campionatul European.

            Si tot aici si-a facut incalzirea Werder Bremen in drumul spre cucerirea Cupei Cupelor. In 2001, la initiativa primarului de atunci, Dumitru Sechelariu, stadionul bacauan a devenit primul din Moldova dotat cu instalatie de nocturna. Si cu toate locurile pe scaune: 17.500. Si uite asa se inchide cercul: de la „cel mai complet stadion din Moldova”, cum scriau jurnalele in anii ’30 la „cel mai modern stadion din Moldova”, cum se minunau toti la inceputul anilor 2000. Acum, „Municipalul” bacauan continua sa-si minuneze (putinii) vizitatori: a ramas fara gazon, fara scaune, fara identitate. Si, din pacate, fara fotbal! (Dan Sion)

            Transportul urban de calatori în 1930

            Câteva spicuiri savuroase din „Regulamentul municipal pentru transportul calatorilor cu autobuze” elaborat de Servicul tehnic din cadrul Primariei Bacau in primavara anului 1930, mentionate de prof.dr. Lucian Serban: “Pe linia I (gara – Podul de fier) autobuzele vor sosi la gara cu 15 minute înainte de plecarea trenurilor si cu 5 minute înainte de sosirea lor.

            Pe cele doua linii (I – gara – Podul de fier, II – Parcul municipal Bistrita de la Gheraiesti la fabrica Letea), concesionarul poate utiliza minimum 4 autobuze, doua pe fiecare linie. Autobuzele vor avea caroseria de tip tramvai, cu minim 16-20 locuri fixe, comode. În locurile indicate prin placarde, stationarile sunt obligatorii.

            Placardele vor fi însemnate pe ambele parti cu anuntul «Statie de auto-taxi», cu indicarea sensului în care merg autobuzele (…) Autobuzele vor opri de câte ori li se va face semn pentru coborâre, de catre calatori. Atunci când vor fi locuri libere, autobuzele vor opri la toate semnele de urcare; personalul autobuzelor poate refuza accesul celor cu tinuta necuviincioasa. Fiecare pasager are voie sa duca cu el numai bagajul ce-l poate tine in brate, fara a incomoda pe vecin; pe linia I, bagajele vor putea fi transportate pe acoperamânt. În timpul calatoriei este interzis fumatul, aruncatul hârtiilor, accesul animalelor – cu exceptia pasarilor tinute în colivie sau a câinilor mici, de lux, ce pot fi tinuti în brate”.

            Alte prevederi din regulament stipulau obligatia de a elibera, la cerere, abonamente cu reducere de minim 20% pentru elevi si muncitori, vestimentatia obligatorie a soferilor (uniforma, sapca, numar de ordine), starea de intretinere a mijloacelor de transport („stare de curatenie perfecta”, curse „bine încalzite” în sezonul rece).

            Să adăugăm faptul că traficul auto băcăuan era completat de nu mai puţin de 125 de autoturisme înregistrate în 1936 la Poliţia municipiului Bacău… (Ovidiu Pauliuc)

            Bacaul vazut prin ochii unui bacauan
            Roxana Neagu

            1953_Plutasi pe BistritaViorel Roman este bacauan. S-a nascut in vara lui 1939 si a copilarit pe strada Fabricilor, zona unde acum este un „magazin mare, in locul fabricii de confectii”. Insula de Agrement era atunci Lunca Bistritei, pe care veneau plutele cu lemn. Apoi strada s-a transformat in Tabacarilor, pentru ca se ridicasera 4 tabacarii acolo. Erau ale evreilor si nemtilor.

            „Cunoscuta era Tabacaria Clein, cea mai mare, care a adus specialisti din Germania pentru a o ridica. Atunci, in Bacau, erau si multi evrei, basarabeni, nemti. O parte dintre ei, la nemti ma refer, s-au indragostit de românce, de bacauance, si au ramas aici.

            Printre ei a fost si bunicul meu, Heinerich Filip. Tot un neamt avea si fabrica de incaltaminte, unde a fost Partizanul, iar casa in care a locuit este acum Curtea de Conturi. Nemtii iubeau copiii. Ne dadeau mereu dulciuri, de dorul propriilor copii”, isi aminteste, cu drag, domnul Roman.

            Apoi au venit rusii, in august 1944. Intr-o zi, vreo 10 dintre ei au intrat in curtea lor, calare si cu pistoale in mâna, si au cerut ceva in limba rusa. „«Davai ofiter român» spuneau. Se refereau la tatal meu, care deja era mort la Cotu Donului. Era ofiter la Cavalerie. Bunica si mama erau doua vaduve. Mama avea atunci 27 de ani, cu trei copii. Nu ne-au facut nimic, numai ca la plecarea lor mama nu si-a mai gasit niciodata ceasul de mâna pe care il primise cadou de nunta de la tata …”

            Atunci a vazut, copil fiind, cum nemtii care nu au reusit sa fuga erau executati pe pod la Serbanesti, iar cadavrele erau preluate de Primarie. „Unde au fost ingropati toti acei nemti executati? Nici acum nu se stie ..” Dupa plecarea rusilor au venit comunistii…

            Copii cu gheaba in fata

            „Eram dupa razboi, rememoreaza, tara era plina de copii orfani. Dar nu au fost lasati de izbeliste. S-au infiintat imediat orfelinate si scoli profesionale, unde se invata o meserie.

            Toata strada Lecca, fosta Aroneanu, acum Alexandru cel Bun, era ocupata numai de evrei. Apoi a venit seceta si foamea. La oras era cel mai greu. Mama vindea haine pentru faina si malai.

            Noi, copiii, desfaceam grasimea de pe matele ce se aruncau de la abator si o vindeam evreilor care faceau sapun. Apoi, cautam lemne de pe Bistrita, dar si oase care ajungeau la fabrica din Sascut…”

            In acea vreme, in Bacau erau doar 5 scoli si o populatie de circa 50.000 de locuitori. „Eu invatam la Scoala 3, acum «Spiru Haret». Era scoala de baieti, iar vizavi, unde e Liceul Alecsandri acum, era scoala de fete.

            La terminarea cursurilor ni se dadea o masa calda. Trebuia insa sa avem noi farfuria, de fapt un castron de tabla, pe care il purtam mereu cu noi, dar in fata, pe sub bluza. Asa ca toti copiii eram ghebosi, numai ca aveam gheaba in fata. Mai primeam in pauza mare o felie de pâine cu marmelada, iar vara, câte un litru de lapte facut din lapte praf…

            Eram saraci, dar cinstiti, oamenii erau civilizati, Bacaul avea o viata culturala frumoasa. Eu la 14 ani jucam in piese de teatru, erau camine culturale, brigazi artistice, biblioteci, spectacole cu sali pline …Si da, Bacaul a avut o istorie. O istorie frumoasa!”

            E istoria de altadata a Bacaului. Orasul care anul acesta implineste 606 ani de la atestarea documentara. Un oras care te face sa-l iubesti…

            Vrajitorul armoniilor, magnificul ambasador al sufletului nostru

            Copil fiind, am fost fascinat nu de marile imperii belicoase ale lumii, ci de minunatele imperii de sunete zamislite de vocile superbe ale greierilor, pasarilor sau broastelor care ofereau vara, la ceas de seara, din pârâul satului, concerte extraordinare. Tot pe-atunci, in vreme ce ma odihneam, la prânz, in lanul de grâu, alaturi de tata si mama, având capul asezat de-a dreptul in aspra tarâna, m-a tulburat o intrebare a tatalui meu: ,,Auzi cum ofteaza Pamântul?”…

            Abia mult mai târziu, atunci când am auzit prima oara corul minunat al copiilor care vrajea pur si simplu armoniile sub bagheta magica a PROFESORULUI VINTILA DUMITRU DABIJA, abia atunci am am inteles intrebarea tatei, am priceput cum ofteaza Pamântul si, mai ales, am inteles cum glasuiesc dumnezeiesc pasarile, greierii, broastele, frunzele si toate creaturile minunate ale lumii. Ascultam si vedeam cum renasteau esteic din acele voci minunate imperiile miraculoase de sunete care-mi vrajisera copilaria. Apoi, mi-am dat seama ca, acaparat de magia armoniilor acestui cor, pot asculta chiar si zvârcolirile marilor taceri.

            Corul minunat al copiilor, am spus? Despre corurile minuate, despre zecile de coruri minunate, din zeci de ani, ar trebui sa vorbim. Ori de câte ori ascult o bijuterie muzicala care freamata in sufletul acestor copii-minune, mi se pare ca o voce misterioasa imi sufla in ureche: ,,Vezi, ti-am cules o cules o ciocârlie de pe cer si ti-am asezat-o lânga suflet. Nu vrei sa ascultam impreuna povestea ei? S-ar putea sa semene mult cu povestea ta…” Sau: ,,Uite, ti-am adus un bob de roua. E nascut din inocenta primei raze de Soare. N-ai vrea sa ne bucuram impreuna, ascultându-i saga vietii lui? Nici nu stii cât de mult ar putea semana cu saga vietii tale… Sau: ,,Lume, lume! Am descoperit minunea minunilor: istoria fosnetului unei frunze! Veniti si-o ascultati! Noi, de-a toarta cu fosnetul frunzei, vom fi Seherezada acestei istorii!”

            VINTILA DUMITRU DABIJA. Un reper. Pe unde trece, innobileaza, lasa urme profunde de OM. Scena Sa e Lumea. România, Moldova, Austria, Germania, Italia, Spania, Franta, Anglia, Scotia… Etc. L-ati auzit vreodata vorbindu-va despre faptul ca a fost inaltat la Gradul de Cavaler pentru serviciile aduse muzicii, copiilor si sufletului românesc autentic? L-ati auzit vreodata pe acest ambasador al sufletului nostru lamentându-se din cauza faptului ca a fost obsesia Securitatii? Nici n-o sa-l auziti vreodata. Nu pot uita vorbele celebrului chitarist Juan Francisco Ortiz, profesor al Conservatorului din Perpignan, Franta, cel care, dupa ce a asistat la un concert dirijat de Vintila Dumitru Dabija, a exclamat: ,,Publicul va pastra mult timp amintirea magnificelor voastre concerte.” Si nici de admiratia exprimata de Juan Maria Muneta, directorul Conservatorului din Aragon, Spania: ,,Sunteti excelenti, sunteti disciplinati si foarte rafinati. Faceti o munca magnifica…” Dupa ce auzi asemenea vorbe, nu-ti mai ramâne decât sa astepti un sarut divin pe crestet. Un sarut care, probabil, a si venit…

            Aud ca, mai zilele trecute, Profesorul-Vrajitor ar fi hotarât, impreuna cu magica sa bagheta, sa se retraga in tihna aceea pe care, in gluma, desigur, Domnia Sa o numeste pensie. E putin dezamagit de ,,mersul lumii”, unul cam cu ,,susu-n gios”, cum ar zice Poetul. Dar eu nu cred in Retragerea sa, desi este o Retragere care are armoniile tuturor tortelor lumii. De ce nu cred? Totul e ca in Faust, Domnule Profesor! Ucenicul Vrajitor a stârnit stihiile, dar când incearca sa le stavileasca elanul constata ca e mult prea târziu. Pur si simplu nu-l pot vedea pe Profesor departe de Copii, de Scena, de Bagheta. Mi s-ar parea ca au ramas copiii singuri, scena pustie, bagheta parasita si armoniile uitate. Profesore Drag, cu siguranta, vei gasi o formula fericita prin care vei ramâne lipit de scena, de armonii, de sufletul nostru. Un om care a zamislit toata viata magnifice incendii de frumusete nu poate ramâne departe de aceste miracole.

            ULTIMELE ȘTIRI