La ce surse de finanţare au acces artiştii şi instituţiile de cultură? Cât de complicat este mecanismul atragerii de fonduri pentru proiecte culturale? Ce aşteaptă în schimb finanţatorii actelor de cultură de la cei pe care îi sponsorizează?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care artişti, oameni de afaceri, manageri vor încerca să răspundă la Conferinţa “Finanţarea actului de cultură”, organizată de Teatrul Municipal “Bacovia”, vineri, 14 august, în cadrul Festivalului Internaţional de Artele Spectacolului “Theaterstock”, sub titlul “Conferinţele Bacovia”. Studiu de caz va fi prima ediţie Theaterstock (1 – 16 august 2015).

Vor lua parte la eveniment artiştii Lia Bugnar şi Marius Manole, prezenţi în programul Theaterstock Bacău cu mai multe spectacole, Romeo Stavarache, primar al municipiului Bacău, şi, din partea sponsorilor Theaterstock, Gabriela Hârţescu, Director General Institutul Bancar Român, Cornelia Prigoreanu, Senior Director Group Retail Raiffesen, Irina Stănciuc, Director Selgros Bacău, Liviu Scarlat, Director Agenţia de Dezvoltare Regională Bacău, Carmen Gavrilescu, Marketing Manager Agricola Bacău, Alexandru Teodorescu, Sails Marketing Manager SCC Services România, Gabriel Dascălu, Manager Stomdas Clinic Bacău, Dana Chiriac, Manager Elitemob Bacău, Simona Popa, Director Marketing Ţiriac Auto Bacău, Cristina Petrescu, reprezentant naţional Inner Wheel. Gazdă a evenimentului va fi Anca Sigartău, manager al Teatrului Municipal “Bacovia”.

Conferinţa “Finanţarea actului de cultură” va avea loc de la ora 18.00, la Centrul de Afaceri şi Expoziţii „Mircea Cancicov”. Intrarea este liberă.

Un festival de această amploare și diversitate de genuri este ca o masă îmbelșugată, ca un banchet (în sensul spiritual al cuvântului) din care fiecare își poate lua ceea ce-l interesează, ceea ce știe că-i pe gustul său, că-i place. Nimic nu e impus, nimic nu-i obligatoriu. E o zonă fără restricții de „circulație”.

În care poți să te aventurezi, lăsându-te sau nu cucerit de ceea ce vezi și auzi. Sunt spectacole accesibile unui public larg, doritor și iubitor de teatru, dar care vrea să se distreze, deconecteze, și sunt spectacole grele, complexe, cu înlănțuiri de metafore teatrale, cu un complicat eșafodaj polisemantic, etc.

Nu am să mă încurc în termeni de strictă specialitate, așa cum ar cere chiar o frugală incursiune în teritoriul atât de special al teatrului lui Silviu Purcărete, ce vreau să spun este doar faptul că, din nefericire, spectacolul său cu „O furtună” după Shakespeare a fost total dezavantajat de spațiul în care a fost jucat, Teatrul de vară. Așa că părea aproape altceva, greu de înțeles, multe din imaginile superbe, mult din jocul actorilor, pierzându-se ca într-un hău.

Ca să pătrunzi sensul acestui spectacol ar trebui să cunoști particularitățile universului acestui regizor fascinat de imagine, de vizual, să-i fi văzut celelalte mari spectacole create pînă acum. Pentru că astfel ai recunoaște prelungiri din „Faust”, obsesiile lui Purcărete, citatele din el însuși, obiectele care-i populează universul: cărțile, geamantanele, bastoanele, dulapul magic, păpușile. Despre lumea lui Purcărete, despre stilistica lui personală s-au scris cărți, spectacolele lui sunt analizate, decriptate în cronici laborioase, lungi comentarii aplicate, aprofundate eseuri. Fără un bogat bagaj cultural nu ai cum să „prizezi” un astfel de teatru.

Apoi, fiecare dintre cei care au citit Shakespeare are în minte un spectacol al său. Spun asta pentru că am văzut mulți spectatori dezamăgiți în așteptările lor sau chiar părăsind sala, la „O furtună”. Teatrul fiind viu, produsul său artistic este nesigur și evanescent. De aceea nu găsești două reprezentații la fel, și nu există un autor unic (teatrul fiind o artă colectivă), unul care să controleze calitatea unei reprezentații și să răspundă de ea. Receptarea unui act artistic este una pur subiectivă, și nimeni nu are dreptul să impună altuia modul său de a vedea și de a simți. De aceea, tot Shakespeare avea adreptate spunând:

Cum vă place, lăsând fiecăruia libertatea de interpretare a lucrurilor. Eu, de pildă, mărturisesc că nu mă dau în vânt după versiunea lui Silviu Purcărete la „Furtuna”. Din punct de vedere vizual, dar cu niște imagini în sine, are o anumită putere de seducție, dar sunt multe alte lucruri din visul coșmaresc al lui Prospero care nu mă seduc.

Din cele noua sectiuni ale Theaterstock – Bacau 2015, editia I, o pondere importanta de participare si manifestare au avut-o teatrele, companiile, asociatiile si producatorii din Sectiunea Indepentent.

Termenul, conceptul ales de organizatori pentru aceasta sectiune nu acopera in totalitate, dupa cum afirma regizorul Serban Puiu, diversitatea de organizare si finantare a acestor teatre si a adus in discutie conceptul de Teatru Privat, mult mai aproape de realitate. Vorbim aici doar de ceea ce numim, in acceptia generala, TEATRU ca forma de manifestare, neincluzând aici trupele, formatiile (românesti sau straine) care au fost incadrate la alte sectiuni, spectacole de strada, muzica sau chiar teatru-dans.

Dincolo de disputele teoretice, care ar fi meritat o sectiune aparte, deoarece Colocviile Bacovia, conferintele de presa, nu si-au atins tinta decât intr-o masura foarte mica, sa spunem, având ca sursa situatia statistica, ca, la festival, au fost invitate peste 30 de companii si teatre independente, private.

Ponderea o detin, evident, cele din Bucuresti, insa nici Bacaul sau Clujul, nu stau rau la aceasta sectiune. De departe, cea mai mare audienta, cei mai multi spectatori platitori au avut-o companiile mari, este vorba de Teatrul Elisabeta (in doua spectacole a beneficiat de prezenta a peste 3000 de spectatori) si Teatrul Metropolis, companii private care s-au impus, prin repertoriu, calitatea si notorietatea unor actori, dar si prin management, ca o replica serioasa la teatrele de stat.

In general, la noi, dar si in alte tari, teatrele independente sunt mici grupuri, asociatii, care si-au asumat un program, un repertoriu independent(!), dar si inerentele greutati ce deriva din acest statut. Multe sunt in faza de experiment, cautându-si nisa de manifestare, publicul dispus sa experimenteze, si el, altceva, sa vada piese care, in alte conditii, la alte teatre, nu ar fi vazut lumina rampei.

Si au avut ce vedea: actori excelenti (care nu au avut sansa, deocamdata, sa urce pe scenele “nationale”, dar si artisti consacrati, colaboratori la aceste teatre. Sunt, insa, in majoritate tributare repertoriului din dramaturgia clasica, ceea ce, in opinia mea, le dezavantajeaza, ele ar trebui sa fie inovative, inventive, in consonanta (!) cu trendul european: jos clasicismul, sus teatrul de tip verbatim, altfel, daca tot “Conul Leonida…” sau “Mizantropul”, prefer sa ma duc la spectacolele montate de teatrele de stat.

La Theaterstock, putine teatre private au fost planificate sa joace pe scena mare a Teatrului “Bacovia” sau la Teatrul de Vara, cele mai multe spectacole au avut loc in PUB-uri, in spatii mai mici, cum sunt cele de la Centrul de Cultura “George Apostu”, cel improvizat la Centrul de Expozitii, Sala Studio sau Filarmonica. Chiar si in aceste conditii, majoritatea reprezentatiilor s-au bucurat de audienta, dupa cum afirma o persoana din staff-ul festivalului, in special tinerii (nota bene) au populat spatiile unde s-au jucat aceste piese. Am vazut, timpul nu mi-a permis mai mult, câteva teatre din aceasta sectiune, la treaba.

Prima impresie: curaj, profesionalism, repertoriu ales pentru a fi prezentat in asemenea spatii (nu ma pot obisnui cu teatru in crâsma), prestatii foarte bune. De departe, teatrul care a cucerit publicul a fost “Godot Café – Teatru” Bucuresti, cu mai mult de 10 spectacole, Teatrul ACT (4 spectacole), UnTeatru (6 reprezentatii), Teatrul Rosu (3 spectacole), Teatrul de pe Lipscani (2), Compania Passe-Partout Dan Puric (2), Reactor de Directie Cluj Napoca (2), dar si altele, cu doar o singura reprezentatie in festival, as aminti aici Teatrul Arca, Regina Maria Oradea, Asociatia INSPIRA, Teatrul Atelier, Asociatia Opera Prima, DramaForTheMosses etc.

Daca e sa ne referim la repertoriu, majoritatea teatrelor independente au pus in scena comedii, comedii muzicale si de dans, care nu necesita scena mare, décor si recuzita de mari dimensiuni. Sa mai adaugam la aceste teatre imensul efort investit in supravietuire, este vorba de bani (cei mai multi vin cu bani personali pentru a monta o piesa sau alta), promovare, spatii de joc, decoruri, recuzita si costumatie. La aceste teatre, spunea Alexander Rodionov, dramaturg si scenarist rus, toata trupa face de toate, documentare, dramaturgie, regie, sunt actori, cara si monteaza decorurile, asigura luminile, vând bilete!

Am lasat la urma Teatr. DOC (documentar) din Moscova, care a surprins publicul cu teatrul de tip verbatim. A rupt complet cu teatrul clasic si a trecut la teatrul inspirat din realitate, jucat uneori chiar de subietii pieselor, scrise dupa evenimente si intâmplari reale. Prezent cu trei spectacole: “150 reasons not to defend motherland”, de Elena Gremina, “Bolotnaya Square Case”, de Polina Borodina, si “History of Dissent in Rusia”. Teatr.Doc este un proiect independent, de cooperare, non-profit, non-guvernamental, creat în anul 2002 de mai multi dramaturgi. Majoritatea productiilor Teatr.Doc sunt spectacole de teatru documentar, bazat pe texte autentice, interviuri si pe fapte reale de viata, un gen care exista la intersectia dintre arta si analiza sociala. Dramaturgul, regizorul, actorii ies in strada, consemneaza, scriu si joaca. Teatrul de acest gen, in America, este preponderent politic, in Rusia, majoritar inspirat din realitatea dura a strazii, a sistemului penitenciar, dar si politic, din aceste motive, Teatrul DOC a si fost interzis o perioada.
A fost uimitoare, la Colocviile Bacovia, demonstratia facuta de actorii Teatr. DOC in fata jurnalistilor, ocazie de a demonstra, pe viu, “nasterea” unei piese, punerea apoi in scena, jocul.

Despre teatrele independente bacauane (Compania Buzunarul de teatru, Teatrul din clopotnita si Teatrul de Kartier) am mai scris, ceea ce nu putem insa eludam este ca in competitie (eu asa vazut intregul festival) cu teatrele de acest gen din tara, au fost la inaltime.

Consiliul Local Bacau a fost convocat, in sedinta extraordinara, pe 14 august, pentru a aproba suplimentarea bugetului Festivalului Theaterstock cu inca 300.000 de lei.

Initial, bugetul negociat al evenimentului a fost de 1,5 milioane de lei, insa, cu câteva zile inainte de inceperea festivalului, a fost propusa suplimentarea bugetului cu 300.000 de lei.

In mod ciudat, amendamentul pentru suplimentarea bugetului a fost adoptat, dar din cauza unui vot lipsa, hotarârea pentru bugetul festivalului a fost respinsa.

Consiliul s-a intrunit in sedinta extraordinara câteva zile mai târziu, fiind adusi si consilieri din concediu pentru a vota bugetul festivalului.

De data aceasta s-au votat numai 1,5 milioane, dar vineri se va vota si diferenta de 300.000 de lei.