Inginerul Nicolae Huiban ne invita in cea mai tânara podgorie din judet pentru a reface “drumul vinului”. Cei mai multi, spune el, se duc direct in beci, degusta mustul sau vinul, se uita in pahare, ii admira parfumul, limpezimea si taria, trecând peste “chinurile facerii” acestei miraculoase licori, laudata si hulita, in egala masura, de la Decebal incoace.

Il intreb, in timp ce urcam cu Jeep-ul pe coastele insorite de la Vultureni, ce inseamna toamna pentru un viticultor, iar raspunsul nu este cel asteptat de ziarist. “Un scurt popas doar dupa ce ai urcat dealul pe care ai investit tot ce are omul mai de pret: dragostea. Iar dragostea nu are anotimp, nu are clipa de odihna. Mereu, si mereu trebuie sa tii focul aprins. Eu ma simt mai bine aici, in vie, de aceea v-am invitat sa vedeti ce am vrut sa spun. Toamna se numara bobocii, se spune, eu, toata viata am numarat tonele de struguri, de vin. De mâine o luam de la capat. Stiti cum se spune, daca iubesti vinul, nu lasa niciodata via sa sufere”, spune inginerul Nicolae Huiban.

Strugurii albi, rosii, atârna greu pe rugul argintiu, i-au trebuit patru anotimpuri, 360 de zile, zile si nopti, ploi si soare, (anul acesta ploile au fost zgârcite cu via), munca si dragoste. Zeci de hectare de vie de doar trei ani, isi revarsa rodul, acum, in palmele culegatorului, ca un dar pentru iubirea cu care a fost inconjurata. Remorcile pline coboara in piept pâna la cântar, apoi ciorchinii intra in malaxorul micii fabrici de vin, care “manânca” zilnic tone de struguri. La capatul celalalt curge mustul dulce, negru, greu, din care se va naste vinul rubiniu, cu parfum de migdale, bun ca medicament si la petreceri cu lautari.

De la extaz la agonie nu-i decât o vara

Nicolae Huiban a terminat Facultatea de Viticultura in 1981, fiind repartizat la IAS Traian, iar in 1983 a fost numit sef de ferma la Vultureni, pe care nu a mai parasit-o.

“Au fost 32 de ani de munca, de bucurii, de impliniri, de necazuri, nu m-au ocolit nici ele, ca pe orice agricultor, insa unele foarte dureroase. Am mai fost plecat, fiind promovat in functii de conducere in structurile Directiei Agricole, fara prea mult succes, dar inima mea a fost mereu aici, de aceea am revenit la via mea. Acum pot sa spun ca este a mea. Am infiintat aici Intreprinderea Individuala «Huiban Venera – Cristina» si am accesat, in 2012, prin Programul de Reconversie a Vitei de Vie fonduri pentru a infiinta o plantatie noua, pe o suprafata de 29 de hectare.

A fost o munca imensa, cu mari sacrificii”, ne spune fermierul Huiban. Pe o parte si alta a unui deal, sunt acum siruri si siruri de vita de vie, aliniata ca la carte, din soiurile Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc si Muscat Otonel, cu butasi adusi din Italia. Proiect curajos, in conditiile in care cea mai mare parte din suprafetele de vie din judetul Bacau au fost distruse, desfiintate, retrocedate.

“Nu este vorba de curaj, seamana mai mult cu o nebunie, daca luati in calcul ca ma apropii de 58 de ani. Ceea ce m-a dus inainte a fost experienta si dorinta de a lasa ceva in urma mea. In alta ordine de idei, aceasta ferma, tânara, frumoasa, cu mari perspective o consider si ca o implinire a vietii mele de viticultor. Toata viata mi-am trait-o in vie, iar acum sunt «condamnat» pe viata in aceasta vie. Am lucrat multi ani la stat, acum muncesc pentru mine, pentru familie si o fac cu placere, cu dragoste, ma repet”. Pe lânga cele 29 de hectare de vita noua, inginerul Huiban mai are in arenda inca o suprafata de peste 30 de hectare de vie, din plantatia veche, pe care a pastorit-o si in anii trecuti, 90 de hectare de porumb.

Un brand in devenire

Vinul obtinut nu este un brand, inca nu este brand, dar, peste ani, spune seful fermei, este posibil sa fie omologat – “Vin de Vultureni”. Mai este mult pâna atunci, conditiile, criteriile, normele interne si internationale sunt draconice in acest domeniu. Pâna atunci, vinul de la Vultureni, foarte bun, de altfel, este livrat en gros, la diferiti beneficiari, la preturile pietei, ca intr-o economie de piata, spune ironic, zâmbind, cel care si-a pus garantie tot ce a avut pentru a-si indeplini un vis. Care este pretul unui kilogram de struguri? Dar a unui litru de vin?, il intreb pe interlocutorul meu.

Aici lucrurile se complica: depinde de an, de cheltuielile pe care le-ai inmagazinat in timpul anului, ce cheltuieli mai ai de acoperit din urma, credite, gajuri. Un kilogram de struguri en gros ajunge la un leu, iar unul de vin, aproape de 2 lei! “Eu mi-am asumat principiile acestui tip de economie: toti l-am vrut, nu?, acum il avem. Daca traim mai bine? Mie imi place asa cum este, nu-i foarte bine, nu-i nici foarte rau.

Asta e! Bucurosi le-om duce toate!”, filozofeaza nu prea convins interlocutorul meu. Cu forta de munca este o problema, atât timp cât functioneaza institutia ajutorului social, nimeni din sat nu se mai apleaca opt ore la radacina unui butuc de vie, astfel ca, spune Nicolae Huiban, este nevoit sa apeleze la “forta de munca din România”, cu cheltuieli mai mari pentru cazare, masa, transport.

Drumul vinului, de la bobita la stropul de aur

In mediul rural sunt necesare investitii nu ajutoare sociale, fondurile pot fi accesate acum de la Uniunea Europeana, din programele nationale, din surse private. Pasi s-au facut insa extrem de timizi, iar proiectul inginerului Huiban este un exemplu. Este nevoie de curaj, de stiinta si, de ce nu, de putina nebunie, care nu strica unor oameni inteligenti.

Nicolae Huiban viseaza, viseaza frumos in putinele ore de somn pe care si le permite, iar ziua este in vie, uneori doar o priveste, face calcule, planuri, se gândeste la vremea când se va capitaliza, via va intra pe productie normala, pretul va fi mai bun, iar in scripte s-ar inregistra cu profit. Peste cinci, peste 10 ani. Viata l-a invatat ca trebuie sa fie pregatit pentru toate. “Sunt optimist, un optimist moderat. Ce nu voi putea eu, o vor face mostenitorii, cineva trebuie sa preia ce am inceput eu. Am doua fete, insa amândoua sunt in Bucuresti, pentru aceasta munca ar fi trebuit un baiat, insa timpul nu-i pierdut!

Pâna atunci, ma voi ocupa eu de aceasta vie, asa cum am facut toata viata. Sunt foarte mândru de ce am realizat aici, cu acest proiect”, ne spune un om, un specialist, cu peste 30 de ani de viticultura in spate, care, ca orice viticultor care se respecta, ne zice la despartire sa nu uitam ca vinul este o poezie imbuteliata, si ne invita sa ne convingem, intr-o seara de toamna târzie…

Hai noroc!

Un numar de peste 40 de elevi si profesori ai Liceului Teoretic „Ion Creanga” din Chisinau s-au aflat in ospetie pe meleagurile noastre, in municipiul Onesti, unde, zilele trecute, s-a scris o pagina sublima pentru intarirea legaturilor cu fratii de peste Prut. Ei au participat la actiunile inscrise in Proiectul „Sa ne tinem de neamuri – Patria culturala pe axa Chisinau – Onesti”, care a fost pornit in urma cu 10 ani printr-un parteneriat cu Colegiul National „Dimitrie Cantemir” din municipiul de pe Trotus, pe parcurs alaturându-se si Scoala Gimnaziala „Ghita Mocanu” Onesti.

In justificarea de a reinvia acest proiect s-a mentionat  ca „derulate in lumina sloganului «Sa ne tinem de neamuri», activitatile au insemnat un valoros schimb de experienta, cu beneficii de ambele parti”.

Elevii si profesorii de la „Creanga” din Chisinau au trait si bucuria de a fi primiti la Primaria municipiului Onesti, in sala Consiliului Local, unde intr-un glas de bucurie au creat un moment sublim cântând „Hora Unirii”.

A urmat apoi o vizita la scolile din proiect, unde au asistat la ore si au participat la activitati foarte interesante, elevii si profesorii basarabeni au mai oferit o surpriza prietenilor lor din municipiul Onesti: in Aula Bibliotecii „Radu Rosetti” a fost un program artistic, deschis de elevi ai Scolii Gimnaziale „Ghita Mocanu” si de majorete de la aceasta scoala, iar Corul „Vocile Primaverii” de la Chisinau (infiintat in anul 1979), dirijat de prof. Madalina Ganea, a creat o seara plina de armonia muzicii, implinindu-se visul elevilor de a cânta in România.

Echipa de proiect este formata din cadrele didactice: ing. prof. dr. Valentin Guzgan (director), prof. Corneliu Solomon, inv. Iulia Munteanu si prof. Stela Baltag – de la Liceul Teoretic „Ion Creanga” din Chisinau, profesorii Otilia Bârgaoanu (director si coordonator proiect), Gabriela Fornica si Gabriela Tudorache – de la Scoala Gimnaziala „Ghita Mocanu” si de la Colegiul National „Dimitrie Cantemir”, prof. Felicia Filip (director), prof. dr. Emilia Boghiu si prof. Aliana Ifrim.     

Un tânar de 26 de ani, din comuna Corbasca, a vrut sa-si puna capat zilelor, miercuri seara, dupa ce s-a certat cu un apropiat din familie.

Acesta s-a dus si s-a aruncat in lacul de acumulare Beresti-Sascut, in zona satului Rogoaza, insa a fost observat la timp de un localnic, de 40 de ani, care a sarit imediat dupa el in apa si l-a adus la mal.

Tânarul prezenta soc hipotermic minor dar si-a revenit dupa ce a primit ingrijiri medicale.

Primarul Romeo Stavarache a dat, joi, explicatii, in instanta, in legatura cu faptele de coruptie pentru care a fost trimis in judecata, alaturi de fostul director al ADR-NE, Constantin Apostol, si trei oameni de afaceri – Liviu Goian, Liviu Cenusa si Costel Casuneanu.

Primarul Romeo Stavarache a sperat ca vine in instanta si isi spune „poezia” cursiv, cap-coada, fara sa fie intrerupt, dar a ajuns tinta intrebarilor insistente ale judecatorului si procurorului de sedinta, punctual, pe fiecare convorbire interceptata.

A incercat sa evite raspunsurile clare, a ametit invârtindu-se dupa cires si a reusit sa-l enerveze pe judecator, contestând evidenta zecilor de interceptari.

Sedinta de judecata s-a transformat intr-un haos total si din cauza avocatului lui Casuneanu care intervenea sa-l corecteze pe judecator la fiecare raspuns consemnat de grefiera.

Din cele 5 infractiuni de luare de mita, edilul a dat, joi, explicatii doar in legatura cu una, pret de circa doua ore – sponsorizarea de 100.000 lei ceruta, in 2009, de Stavarache si Apostol, de la Casuneanu, pentru Asociatia Top Sport, ca si conditie pentru eliberarea unui certificat de urbanism solicitat de Casuneanu.

„In 2006, Universitatea «Vasile Alecsandri», prin Clubul Stiinta Bacau, si Asociatia Top Sport au hotarât sa sustina si sa finanteze echipa de handbal a municipiului Bacau. Aceasta asociere a depus proiect la primarie pentru fonduri nerambursabile, pentru a se putea asigura finantarea echipei. 90 la suta din finantare erau fonduri publice de la Primaria Bacau, iar 10 la suta, fonduri private, sponsorizari. Primaria are obligatia sa urmareasca derularea proiectelor, sa verifice sa se inchida proiectele pentru a nu se pierde finantarea. Nu se platea nimic altceva din acesti bani, suma se ducea la echipa, majoritatea pentru salarii si impozite la stat. Pe mine nu ma interesa de unde se obtin banii, cei 10 la suta, nu urmaream care sunt firmele care sponsorizeaza Asociatia Top Sport. Singura mea grija era ca proiectul sa se deruleze. Presedintele Asociatiei Top Sport era Apostol Constantin, iar sponsorul principal era firma PA&CO, inca din 2006″, a declarat Romeo Stavarache.

Judecatorul: „Ca primar, ma gândesc ca trebuia sa stiti”

Ca primar al Bacaului, Stavarache, dupa cum a sustinut in instanta, nu a stiut nimic, pâna la urmarirea penala, despre cererea lui Casuneanu, din iunie 2008, de eliberare a unui certificat de urbanism, afirmatie care l-a iritat la culme pe judecator: „Nu ati aflat ca se construia ceva? Ca primar, ma gândesc ca trebuia sa stiti. Ca nu se construia un gard! Era ceva care la nivelul primariei trebuia sa se stie. Era o investitie mare”, a fost reactia judecatorului.

„Nu am cunoscut nimic de certificatul de urbanism si nici care era obiectivul pentru care a fost solicitat. Nici nu stiu pentru cine s-a solicitat, daca era pentru PA&CO sau pentru SC Asero. Am fost sunat in decembrie, de Apostol, când am aflat de aceasta prelungire a certificatului de urbanism si ca SC PA&CO a incheiat cu Top Sport un contract de sponsorizare si urma sa faca plata. Am aflat ca s-a platit sponsorizarea de-abia când am citit actul de sesizare”, a raspuns, senin, Stavarache.

Judecatorul si procurorul i-au citit, rând pe rând, pasaje din convorbirile interceptate in care Stavarache si Apostol vorbesc despre sponsorizarea lui Casuneanu, discutii strâns legate mereu de certificatul de urbanism.

Dar Stavarache a tinut-o pe-a lui: „Eu trebuia sa analizez problema, dar nu avea legatura cu sponsorizarea. Doar ca am considerat ca e necesar sa fac verificari mai amanuntite. Nu a venit nimeni la primarie sa ceara certificat de urbanism. Cu o solicitare a venit de-abia in luna martie, când nu mai era vorba de nicio sponsorizare. Documentele cu privire la eliberarea certificatului de urbanism au fost eliberate in martie, data la care deja se achitase suma de bani din contractul de sponsorizare. Nu s-a conditionat nimic. Nu puteam sa-i solicit ceva ce era deja facut. Cum sa plateasca pentru un certificat, asa ceva, dom’ presedinte?!”, s-a aparat Stavarache.

Judecatorul si procurorul au citit din nou pasaje din convorbiri in care Apostol il ruga pe Stavarache sa nu mai blocheze avizul, dar edilul s-a incapatânat sa sustina ca era vorba de alte avize, lasând sa se inteleaga ca este victima unor confuzii.

„De ce când vorbeati despre aceasta sponsorizare si acest certificat, discutiile erau asa de trunchiate? Ascundeati ceva? De ce nu ati spus in mod concret «nu este atributiunea mea, nu e treaba mea!»?”, a mai intrebat judecatorul. „Nu cunosteam in amanunt problema. De regula, eu ce nu stiu nu vorbesc. De regula!”, a raspuns edilul.

In sala, Casuneanu a comentat pe tot parcursul audierii, s-a amuzat de „ineptiile” primarului, dupa cum s-a exprimat, l-a ironizat si i-a adresat, in soapta, jigniri pe care nu le putem reproduce in text.

Putini stiu ca la Rachitoasa, in subordinea primariei, functioneaza un serviciu de pompieri la care adesea se alatura si voluntari din comuna, mai ales atunci când situatiile o impun. Si mai putini au cunostinta despre existenta, la acest serviciu, a unei autoutilitare folosita la stingerea incendiilor, veche de mai bine de…40 de ani.

Masina care, prin alte parti, de multa vreme, ar fi trebuit sa ajunga piesa de muzeu, chiar isi face treaba, evident, dupa ce s-a „intervenit” in câteva rânduri la motor si la dotarile autovehicolului, facându-i-se câteva upgrade-uri de anvergura. Cu vopseaua-i veche, pe alocuri scorojita sau inlocuita cu alta, apropiata ca nuanta de original, si cu fumul gros pe care-l lasa de fiecare data când e pornita, masina de pompieri de la Rachitoasa se urneste, tusind, din loc, indreptându-se, de fiecare data, incet, ca o pensionara, dar sigur, catre focarele aparute in comuna.

„Daca va vine sa credeti, am facut-o 4×4, cu diferentiar, ca sa urc mai bine pe dealurile unde suntem chemati. Si asta din fonduri proprii. Asa cum o vedeti, cu ea mergem la interventie, in caz de incendiu, unde, atent ie!, ajungem mereu primii ca sa astâmparam focul, pâna vin pompierii militari de la Podu Turcului. Si sa stiti ca le ajuta militarilor sa fim noi primii acolo, mai ales iarna, când accesul se face mai greu prin satele rasfirate ale comunei”, ne marturiseste Ovidiu Ivanciu, primarul din Rachitoasa. Si sa nu se creada ca pompierii voluntari din Rachitoasa stau degeaba. Din pacate, se inregistreaza numeroase cazuri de incediu, mai ales in sezonul rece sau toamna, când proprietarii de terenuri obisnuiesc sa arda miristile.

Poate si din aceasta cauza, rezervorul de apa al masinii, modificat pentru a incapea o cantitate mai mare, este plin in permanenta. „Suntem doar doi angajati si facem de serviciu zi si noapte, pentru a putea interveni in caz de incendiu. Si, la noi, se cam intâmpla sa ia foc gospodariile oamenilor, mai ales ca sunt 15 sate in componenta comunei. De exemplu, intr-o iarna, o familie a lasat copiii nesupravegheati si le-a luat casa foc. S-au prapadit cu totii, din pacate. Apoi, imi aduc aminte ca s-a muncit enorm de mult când au luat foc stocurile de furaje ale unui consatean. Noroc ca ne-au venit in sprijin pompierii de la Podu Turcului“, povesteste Ovidiu Ureche, angajat al servicului de pompieri de la Rachitoasa.

Din fericire, zilele batrânei autoutilitare sunt cam numarate, administratia comunei facând deja demersuri avansate pentru cumpararea unei masini noi de pompieri. „Avem depus un proiect de achizitionare a unei masini de pompieri prin GAL-ul «Bacaul verde», cu o valoare de peste 100.000 de euro. Luna asta ar trebui sa ne vina autoutilitara”, a mai spus primarul din Rachitoasa. Pâna atunci, batrâna autoutilitara isi va face cu succes treaba, intervenind ori de câte ori va fi nevoie.

Poliţiştii din judeţul Bacău au descins la locuința unor gălățeni, bănuiți că ar fi cauzat un prejudiciu de aproximativ 60 000 de lei, săvârşind infracţiuni de înşelăciune prin metoda “accidentul”

Polițiștii de investigații criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău, cu sprijinul polițiștilor criminaliști și a celor din cadrul Serviciului Pentru Acțiuni Speciale, au descins, la data de 21 octombrie a.c., la locuința unor persoane de 19 și 24 de ani, din județul Galați, bănuite de complicitate la înşelăciune şi constituirea unui grup infracţional organizat.

Au fost identificate şi ridicate mai multe mijloace materiale de probă.

Cele două persoane au fost conduse la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Bacău în vederea cercetărilor.

Din investigațiile polițiștilor a rezultat că cei doi bănuiți, împreună cu alte persoane cercetate în aceeași cauză au indus în eroare mai multe persoane din județul Bacău, prin metoda ”ACCIDENTUL”, cauzându-le acestora un prejudiciu total de aproximativ 60.000 lei.

Față de cei doi bănuiți s-a luat măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, urmând să fie prezentați instanței cu propunere de arestare preventive.

Pentru a evita să deveniţi victima unei infracţiuni de înşelăciune, având acest mod de operare intitulat generic “accidentul”, este bine să analizaţi cu atenţie informaţiile primite şi să vă puneţi câteva întrebări elementare referitoare la veridicitatea lor.
Înainte de a vă oferi ajutorul, aveţi în vedere şi următoarele aspecte:

În caz de accident, nu există noţiunea de plată a unor despăgubiri, decât ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti în acest sens sau prin societăţile de asigurări.

Orice accident de circulaţie are două variante de soluţionare:
1) depunerea unei plângeri la unitatea poliţie, care se va ocupa mai departe de cazul respectiv sau
2) înţelegerea amiabilă a părţilor, ceea ce presupune repararea daunelor folosind poliţa de asigurare auto obligatorie.

Oricine poate fi victima unui accident, dar, într-un moment critic ca acesta, singura urgenţă este cea medicală şi nicidecum aspectul financiar. Atât victima, cât şi autorul unui accident nu au nevoie de bani ca să primească îngrijiri medicale.

De asemenea, trebuie să cunoaşteţi faptul că, în conformitate cu reglementările în vigoare, un accident de orice fel, mai ales unul rutier grav este, de obicei, doar anunţat de persoane oficiale, abilitate să facă acest lucru.

Chiar dacă ar putea exista alte surse, care să transmită informaţia înainte ca aceasta să vă parvină în mod oficial, datele trebuie verificate înainte de a întreprinde orice acţiune.

În cazul în care sunteţi martorul unei infracţiuni sau victima acesteia, apelaţi în cel mai scurt timp numărul de urgenţă 112 şi reţineţi cât mai multe detalii!