Când eram eu eleva, nu prea se stia de abonamentele folosite in transportul public. Sau cel putin eu nu stiam. Erau cartele pe atunci, dar la altele: la zahar, orez, ulei, chiar si pâine. Vremuri grele! Iar pentru a ajunge la scoala, apoi, dupa câtiva ani, si la liceu, trebuia sa merg vreo 8 kilometri, echivalentul a 6 statii bune de troleibuz, daca memoria nu-mi joaca feste. Nu locuiam in Bacau, ci undeva intr-un oras din nordul Moldovei. Pretul unui bilet? Destul, din câte imi mai aduc aminte. Mai anevoios era ca trebuia ca in fiecare dimineata sa-mi aloc timp si pentru a-l cumpara de la ghereta mica din statia de troleu. Iar daca era coada, negresit intârziam la prima ora de la clasa (ora de mate sau de fizica). Asta se intâmpla, undeva, la inceputul anilor ’90. Acum insa…

Acces la educatie

Acum, locuiesc in Bacau. Aici troleibuzul meu (care mereu se strica si ramânea in panta, dupa ce ìi cadeau „coarnele” de pe reteaua electrica ce il alimentau) este inlocuit cu autobuze de transport public noi, moderne, fiabile. Iar biletul meu, pe care mereu il rataceam prin buzunare când venea controlorul, este inlocuit cu abonamentul de elev. Si nu oricum; este un abonament cu un pret redus substantial, pentru ca, intre timp, a aparut si o lege prin care se subventioneaza cu bani de la bugetul orasului transportul elevilor si studentilor. Iar Consiliul Local Bacau a inteles aceasta necesitate si a aprobat subventionarea, de 50%, tocmai pentru a facilita accesul copiilor la educatie. „E mare lucru. Ca mama a trei copii, care toti merg la scoala, aceasta reducere la abonamente este o binecuvântare pentru bugetul intregii familii. Va dati seama cum ar fi sa platesc integral un abonament? Sau sa iau bilete dus-intors, zi de zi, pentru toti trei?”, mi-a spus Mariana Cimpoi, o bacauanca ce locuieste undeva, pe lânga mall.

Ajutor pentru familie

Claudia Panainte este eleva in clasa a IX-a. Se pregateste sa devina designer vestimentar, dar studiaza intensiv si limba engleza. Mama ei deja lucreaza in Anglia, asa ca se gândeste serios sa ìi ia pe urme: „dar sa termin scoala mai intâi”, imi zice hotarâta. Locuieste in zona de sud a Bacaului, prin Narcisa, iar liceul pe care-l frecventeaza (Colegiul Tehnic „Anghel Saligny”) e in centru. In fiecare dimineata ia autobuzul si vine la scoala. „Nu lipsesc nicio zi. Vreau sa invat cât mai mult. Si daca scoala imi ofera sansa asta, profit din plin de ea. Am abonament pe transportul public, ma ajuta foarte mult. Eu vin tocmai din Husi, acolo nu este transport public, orasul e prea mic. Dar aici, in Bacau, depinzi de el. De aceea mi se pare o idee foarte buna ca aceste abonamente sunt subventionate, iar noi platim doar 51 de lei, pentru trei luni, acest abonament, pentru ca este redus 50%. Mai ales ca ma ajuta sa ma deplasez si in alte zone din oras, in afara scolii. Aproape saptamânal merg la bunica in Husi. Asa ca tot cu autobuzul si, implicit, tot cu ajutorul abonamentului, ajung si la Gara. Apoi, am prieteni cu care ma intâlnesc undeva in zona Energiei, unde facem reuniuni. Tot cu autobuzul ajung acolo. Fac o economie imensa. Asa imi pot permite sa imi mai cumpar si altele de care am nevoie. Pacat ca sunt unii tineri, elevi ca si mine, nu inteleg acest ajutor, incearca sa fenteze si nu platesc calatoria. Nici nu realizeaza la ce riscuri se supun”, mi-a mai explicat Claudia.

Stefan Crismaru (foto) e in clasa a X-a, la profesionala. Locuieste in zona Nord a Bacaului si are abonament pe traseul 22 al Transportului Public. „De când sunt elev folosesc abonament. Si eu, si fratele meu, care este mai mare si trebuie sa ajunga la Liceul Economic. Pentru amândoi, parintii platesc o data la trei luni 102 lei. O economie foarte mare pentru noi, ca familie. Când incepe scoala, primul lucru pe care il fac e sa-mi iau abonament. Asa stau linistit, merg unde vreau, fara sa imi fie frica sau sa risc ca ma prinde cineva si mai iau si vreo amenda. Atâta imi trebuie! Sa vin cu amenda acasa!”, e si parerea lui Stefan.

Imi aduc aminte din nou de troleibuzul adolescentei mele si de biletul mototolit din buzunarul jachetei rosii, pe care am purtat-o ani de zile. Si realizez ca vremurile s-au schimbat. Si ca elevii au acum alte facilitati. Mult mai bune, mult mai accesibile, mult mai moderne. Si ca ar fi pacat sa nu profite de ele. Ati mers, dragi elevi, vreodata pe jos 8 kilometri ca sa ajungeti la scoala, pentru ca mijlocul de transport de care depindeati se strica la a doua statie? Va spun eu: e o zi ratata, inca de la prima ora.

Intr-un proiect inedit, intitulat „Ziua Stafetei – acum, decid eu”, organizat de Fundatia Terre des hommes (proiect care are ca obiectiv principal facilitarea copiilor de a participa la deciziile importante din viata lor si a comunitatii in care traiesc), doua eleve de la Scoala Gimnaziala „Spiru Haret” Bacau, Lorena Baisan (clasa a VII-a A) si Mariana Alazaroaie (clasa a VIII-a B) au fost, pentru o zi, jurnalisti la „Desteptarea”.

Noi le-am fost mentori, ele au preluat stafeta si au experimentat viata de ziarist, au trait cu adevarat provocarile reale ale acestei profesii, au scris materiale, le-au corectat, au invatat care este cursul unei stiri, a unei note, ce inseamna un reportaj, cum se construieste un interviu, o analiza sau o ancheta, apoi au pregatit articolele pentru publicare. Impreuna am realizat machete, am corectat texte, am ales poze, am paginat si am dat avizul final al paginilor pentru tipografie.

Impreuna am format echipa „Desteptarea” si am daruit: noi – informatii, idei, sfaturi, despre aceasta meserie; ele – inocenta, gândire logica, dorinta de a cunoaste.

„Este o meserie atragatoare, pe care nu o intâlnesti des, in care ai contact cu oamenii, in care in fiecare zi inveti altceva. Asta am invatat alaturi de echipa de la «Desteptarea». Dupa aceasta intâlnire, imi doresc mult sa fiu ziarist.”
Lorena Baisan

„Mi-a placut mult in redactie. Este o atmosfera placuta, oamenii sunt frumosi, meseria e interesanta. Daca la inceput am crezut ca a fi ziarist inseamna multa munca de birou, am realizat foarte repede ca m-am inselat.”
Mariana Alazaroaie

Si-au lasat tarile de origine si familia pentru o experienta inedita. Aceea de a fi student pentru un semestru sau chiar un an de facultate intr-o alta tara. Vorbim despre tinerii care au ajuns in aceasta toamna la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, prin programul Erasmus. Unii au terminat deja studiile, dar au venit sa practice aici ceea ce au invatat, in vreme ce altii au venit pe cont propriu pentru a invata limba româna, iar mai apoi sa sustina admiterea la o facultate din tara noastra. Asa a facut Sara Nader (18 ani), din Maroc.

„Acum sunt in anul pregatitor de studiu pentru limba româna iar anul viitor o sa dau examen de admitere la Medicina in Iasi sau Cluj. Nu m-am decis inca. Când m-am hotarât sa vin sa studiez Medicina in România am cautat informatii despre orasele in care se fac cursuri pentru limba româna si asa am aflat de Bacau. Imi place. Este un oras linistit, poate prea linistit, curat si sigur”, ne-a marturisit Sara. Daca nu va reusi sa invete limba noastra suficient de bine pentru a se descurca la examen, atunci va sustine admiterea in engleza sau franceza.

Ruth De Nil (21 ani), din Belgia, a absolvit deja Terapia Ocupationala in tara sa si a venit in Bacau intr-un schimb de experienta. S-a alaturat echipelor unor fundatii umanitare si acolo pune in practica ce a invatat in facultate. „In Belgia munca este foarte stresanta. Aici lucrurile stau altfel. Ai libertate si poti sa-ti faci meseria cu placere. Imi place tara voastra. Este frumoasa”, spunea Ruth, care va ramâne in Bacau pâna la Craciun. Tocmai din Finlanda a venit tot pentru experienta si Emmi Karjalainen (21 ani). Si ea este studenta la Terapie Ocupationala, iar in Bacau face practica la o fundatie care ajuta semenii in nevoie.

„Imi place la aceasta fundatie pentru ca mergem acasa la diverse persoane si incercam sa le ajutam. Asa am cunoscut oameni minunati si vreau sa ma intorc in Bacau, dupa ce dau licenta in ianuarie, si sa ma angajez aici. Stiu ca tinerii din acest oras pleaca in strainatate sa lucreze, dar eu vreau sa ramân aici”, ne-a marturisit si Emmi. Unul dintre motivele pentru care vrea sa devina „bacauanca” este clima. Ii place ca temperaturile sunt ridicate, chiar si acum in noiembrie, iar când vine vorba de mâncaruri, a incercat deja sarmalele si sunt pe gustul ei.

„Aici chiar simt ca duc viata de student”

La fel de incântata de tara noastra este si Sara Garjo Marques (19 ani), care a lasat Spania pentru a studia la Facultatea de Inginerie Mecatronica si Stiinta Calculatoarelor si recunoaste ca a ajuns aici mai mult din greseala, dupa ce profesorul ei a incurcat programele. „România nu a fost prima mea alegere dar acum ma bucur ca sunt aici. In Spania, tara voastra nu are o imagine foarte buna. Se spunea despre români ca fura, ca rapesc oameni, ca le fac rau, dar mi-am schimbat parerea total. Când m-au auzit prietenii mei ca o sa vin sa studiez in România mi-au spus «Esti nebuna? Ne pare rau ca te vedem pentru ultima data». Dar aici am cunoscut oameni draguti, orasul este mic, dar sigur, iar profesorii sunt foarte buni. Stiu sa predea si sa se faca intelesi. Aici chiar simt ca duc viata de student”, spune Sara. Când a ales sa vina in Bacau, parintii si-au dat seama ca au aici o ruda, asa ca i-au permis fiicei lor sa faca aceasta schimbare.

Incântat de universitatea din Bacau este si Saur Guilhem (21 ani), din Franta, student la Litere la Universite Bordeaux Montaigne. El va sta un an in orasul nostru pentru ca vrea sa studieze literatura franceza moderna. „Am avut de ales intre Italia, Anglia, România si Austria. In Anglia am mai fost, pentru Italia trebuia sa stiu limba italiana, pentru Austria germana si atunci am ales Bacaul”, spunea Saur, caruia i-a placut orasul din prima clipa pentru ca erau flori peste tot, iar din meniu pe gustul sau au fost salata de vinete si papanasii. Va deveni profesor de franceza pentru copiii de gradinita si crede ca se va descurca. Abilitatile de cadru didactic le testeaza deja cu studentii bacauani pentru care tine cursuri in franceza.

Chiar daca sunt din tari diferite, toti acesti tineri frumosi au ceva in comun. Sunt mult mai veseli decât ai nostri si mai siguri ca se vor descurca in viata atunci când vor incheia studiile si stagiile de pregatire. „Anul acesta avem 14 studenti prin Erasmus din Turcia, Franta, Italia, Spania, Finlanda, Belgia si Siria, iar alti 11 sunt pe cont propriu. Se adapteaza usor si sunt interesanti si pentru studentii bacauani, pentru ca de la ei pot afla tot felul de informatii despre tara din care provin sau sistemul de invatamânt de acolo”, ne-a declarat Cosmin Dorin Dumitrescu, de la Departamentul Relatii Externe al Ligii Studentesti Bacau. In fiecare an, câteva zeci de tineri vin din alte tari ale Uniunii Europene ca sa studieze in Bacau. La plecare, marea majoritate au o impresie buna despre noi, iar acesta nu poate fi decât un câstig pentru imaginea României, sifonata peste hotare de unii conationali.

Locatarii din zona Milcov isi vor pierde beciurile sau garajele, daca acestea au fost construite fara autorizatii, chiar daca le-au avut de-o viata. Acestea vor fi desfiintate ca urmare a implementarii proiectului de modernizare a spatiilor verzi care se deruleaza pâna la sfârsitul acestui an. In locul beciurilor, garajelor, gradinilor imprejmuite pentru diverse scopuri vor aparea spatii verzi, cu flori si pomi si se vor amenaja alei.

Desi nu neaga beneficiile noilor investitii, unii cetateni reclama altceva. „Eu am declarat beciul la primarie. Platesc impozit 25 lei pe metru patrat pentru acest spatiu, totul este declarat si legal. Practic, nu va incurca cu nimic proiectul, la suprafata se vede doar un capac de 1.10 pe 1.10 metri. Am pus un gard verde, am plantati trandafiri, chiar nu vad cum ar putea face mai frumos”, ne-a spus un locatar de pe Milcov 120. Nu este singur in aceasta situatie, fiind alti doi vecini care au astfel de beciuri construite sub pamânt.

„Referitor la beciurile din zona Milcov, ne-am adresat Politiei Locale care a constatat ca beciurile sunt construite ilegal, pe domeniul public, fara autorizatie de construire. Locatarii au fost somati sa le demoleze, urmând ca prin acest proiect sa fie amenajate spatii verzi (plantari de arbori si arbusti si gazonare)”, a explicat purtatorul de cuvânt al Primariei Bacau, Ionut Tomescu.

Cei care au insa spatii pentru care platesc impozite ar putea fi rugati sa rezilieze contractele pentru ca proiectul sa mearga inainte fara probleme. Purtatorul de cuvânt al Politiei Locale, Florin Podoleanu, a declarat ca pâna acum, in zona Milcov, s-au dat 12 somatii, iar locatarii s-au conformat, pentru ca aveau constructii pentru care nu au putut prezenta documente: „Este vorba de 5 beciuri, 2 magazii, un garaj improvizat, 3 imprejmuiri cu gard si o poarta metalica. Pe masura ce va avansa proiectul, se va trece la identificarea celorlalti proprietari care au constructii care ar putea impiedica implementarea proiectului”.

Acelasi lucru s-a intâmplat deja si in alte zone unde investitiile s-au derulat. Contractul de executie a fost câstigat de Asociatia SC Gironap Prod SA Onesti – SC Energobit  SA  Cluj Napoca, iar valoarea este de 5,6 milioane de lei, fara TVA.
Proiectul se va finaliza in decembrie 2015, stadiul de implementare fiind la circa 40 la suta.

Modernizarea spatiilor verzi se desfasoara pe 7  tronsoane astfel: Tronsonul I – zona dintre Str. Letea –Str. Milcov, Tronsonul II – cuprinde suprafetele de la intersectia str. Milcov cu str. Alecu Russo pâna la intersectia str. Milcov cu str. Stadionului, Tronsonul III – cuprinde suprafetele de la intersectia str. Milcov cu str. Stadionului pâna la intersectia str. Milcov cu str.  Lalelelor, Tronsonul IV – insumeaza spatiile cuprinse intre intersectia str. I.L. Caragiale si str. Alexandru Cel Bun pâna la intersectia str. I.L. Caragiale cu str. Ana Ipatescu, Tronsonul V este format din spatiile de la intersectia strazilor Vadul Bistritei cu Nicu Enea si suprafetele de pe partea dreapta a str. 9 Mai dinspre Mioritei, dar si suprafetele cuprinse de la intersectia str. Mioritei – Vadu Bistritei pâna la intersectia str. Mioritei cu str. Banca Nationala, Tronsonul VI –  cuprinde zonele de la intersectia str. Mioritei cu str. 
Banca Nationala si str. Bucium pâna la intersectia str. Mioritei cu str. Bradului si str. Ion Luca, Tronsonul VII cuprinde zonele de la intersectia str. Mioritei cu str. 
Bradului si str. Ion Luca pâna la intersectia str. Mioritei cu str. Energiei si str. Nordului.

A cazut un guvern si un premier datorita miscarilor de strada, câteva mii de cetateni au protestat pentru toate umilintele celor 25 de ani.
Mare bucurie civica! Surprinzator de convingatoare (!?…) a fost miscarea strazii. Daca le analizam prin prisma anterioarelor evenimente, si anume votul celor 8 milioane de români pentru demiterea lui Basescu, ramas fara efect. De ce?; poate pentru ca Basescu avea sustinere dinspre Vest.
Referendum popular, adica alte milioane de voturi pentru un parlament cu doar 300 de parlamentari in loc de 600. Referendum fara efect, parlamentul avea sustinerea parlamentarilor si subiectul nu prezenta interes pentru aliatii nostri.
Sa nu ne iluzionam. Ponta a picat ca trebuia sa pice. Ce avea el in minus fata de predecesorii sai? Nu era nici mai mincinos, politicianist si nici mai corupt decât ceilalti. Ponta insa nu mai avea sprijin de la ,,Inalta Poarta”. De ce? Vom afla probabil cândva.
Daca initial demonstratiile vizau coruptia endemica a sistemului politic, demisia cabinetului Ponta i-a lasat pe demonstranti in offside. Printre demonstranti se aflau si simpatizantii opozitiei. Când Ponta a demisionat, acesstia s-au retras, nu puteau fi de acord cu generalizarea acuzelor restului parlamentarilor.
Coruptia este efectul si nu cauza pentru care românii o duc prost. Interesanta e povestea Moscovei dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial. Lipsa alimentelor a facut ca specula sa infloreasca in capitala URSS-ului. Carnea se vindea la negru cu preturi foarte mari. Stalin a decretat ca orice speculant prins, va fi impuscat. Consecinta: carnea a continuat sa se vânda la negru, dar preturile deja s-au triplat, pentru ca riscul era mai mare.
Laotze, un filozof chinez, a carui nastere este cel mai probabil databila în jurul veacului VI înainte de Hristos, spunea: „cu cât vor fi mai multe legi si porunci ingraditoare cu atât va creste saracia in tara. Cu cât va creste saracia in tara, cu atât va creste numarul hotilor.”
Saracia este cauzata de legile proaste, incompetenta clasei politice, strangularea institutionalizata a celor ce mai produc si platesc impozite din ce in ce mai impovaratoare.
Stiati de pilda ca, daca iti angajezi sotia ori copilul in firma proprie, nu in firma de stat ori institutie publica, ci in propriul tau SRL ai comis infractiunea de conflict de interese, art. 301 coroborat cu art. 308 din noul Cod Penal? Stiati ca daca ati depus banii intr-o banca dupa dispozitiile noului Cod Civil, art. 2191 Prin constituirea unui depozit de fonduri la o institutie de credit, aceasta dobândeste proprietatea asupra sumelor de bani depuse?
Devine proprietar conform 2191 pentru a nu da socoteala de cum ii gestioneaza si pentru a nu imparti profitul, dar e administrator, ca sa fii obligat sa platesti administrarea de cont astfel banca executa operatiuni pe riscul deponentilor fara riscuri pentru ea. Daca veti urmari cu atentie clauzele din contractele ascunse sub denumirea generica „reguli de operatiuni pe cont” banca nu raspunde de pierderile suferite de deponenti ca urmare a proastei functionari a propriului sistem informatic, banca nu raspunde de pierderi ca urmare a turbulentelor pietelor financiare internationale etc. Ce treaba are deponentul român cu turbulentele cu pricina?
Legea nr. 70 din 2 aprilie 2015 pentru întarirea disciplinei financiare privind operatiunile de încasari si plati în numerar. Obliga toti românii persoane fizice sa efectueze prin banca operatiuni care depasesc un anumit plafon. Adica banca mai incaseaza niste comisioane, mai beneficiaza de un rulaj, dar costurile sunt suportate de românul de rând. De ce? Pentru combaterea coruptiei ar fi raspunsul.
Nu cumva aceasta lege este tocmai rezultatul unui act de coruptie? De ce daca statul isi suspecteaza cetatenii, o firma privata, BANCA, sa beneficieze de comisioane? Corect ar fi fost ca BANCA in astfel de situatii sa nu perceapa comisioane si sa se multumeasca doar cu utilizare in interes propriu a depozitului astfel creat.
Ne-au napadit „investitorii”, iar statul e prea slab, voit prea slab sa ne apere. Ati incercat vreodata sa renuntati la un contract de telefonie mobila, stiti cu exactitate cum se calculeaza pretul la energie, la gaz, raportat la puterea calorica ce ajunge la masina de gatit? Pretul combustibilului la pompa, motorina/benzina fara acize si TVA ar fi de circa
2,5-3 lei litru. Avem taxe pe ploaie asa-zisa apa meteorica, impozit pe veceul din curte si cotetul gainilor daca il declari. Taxa pe apa ce o scoti din pamânt, taxe de mediu si spaga atunci când vrei o autorizatie. Pentru ca o autorizatie presupune un lung sir de operatiuni birocratice.
Pentru toate aceste lucruri si nu numai oamenii au iesit in strada, Problema legilor proaste e ca sunt aprobate de un parlament pe masura, iar parlamentarii sunt exponentii societatii din care provin. Schimbarea trebuie inceputa cu noi. Noi, anonimii, trebuie sa fim ceea ce cerem altora sa fie. Sa fim buni, sa ne iubim aproapele, sa fim milostivi, sa fim cinstiti, adica sa nu furam, sa fim morali, adica sa nu râvnim la …cred ca ajunge. Intram in conflict cu piata, cu cei care cereau excluderea religiei din scoala etc…. Asadar, a cazut un guvern si un premier, va veni altul….. (Dumitru Grindina)

Inca doua localitati rurale din judet se vor bucura de acum inainte de iluminat public modern. Admninistratiile comunelor Odobesti si Ungureni au reusit sa atraga finantari europene pentru modernizarea infrastructurii de iluminat stradal, apelând la masura Masura 322 (Dezvoltare rurala) prin intermediul GAL „Colinele Tutovei”. Numai in localitatea Odobesti investitiile s-au ridicat la la 48.579 euro, din care 38.972 de euro, finantare nerambursabila, iar diferenta de 9.606 de euro de la bugetul local.

Proiectul, implementat in perioada noiembrie 2014 – septembrie 2015, a presupus instalarea unui sistem de iluminat public prin montarea a 21 de stâlpi de iluminat prevazuti cu panouri fotovoltaice si lampi cu leduri, valorificându-se astfel resursele energetice regenerabile. Investitia a condus la schimbarea iluminatului stradal conventional cu o solutie de iluminat eficienta energetic. Cei 21 de stâlpi au fost amplasati la Tisa-Silvestri, pe drumul spre Manastirea „Buna Vestire”. Prin acest proiect s-a urmarit asigurarea unui confort si al unui nivel de siguranta locuitorilor comunei Odobesti, cresterea gradului de siguranta si securitate, atât pentru soferi, cât si pentru pietoni.

Si comuna Ungureni face pasi marunti, dar siguri pe drumul spre lumea civilizata. Astfel, administratia localitatii a reusit sa implementeze, in perioada mai 2014 – septembrie 2015, un proiect cu bani europeni pentru modernizarea si extinderea iluminatului public, valoarea totala a acestuia fiind de 39.591 euro, plus o contributie de la bugetul comunitatii de 9.978 euro. In total, s-au cheltuit 49.569 euro, bani care au fost folositi pentru montarea a 20 de stâlpi de iluminat cu LED-uri, atât in centrul comunei Ungureni, cât si in parcul din satul Bibiresti. Prin introducerea acestui sistem de iluminat se va asigura confortul locuitorilor comunei.

„Iluminatul public pe sistem de energie solara ne ajuta sa realizam o economie substantiala la bugetul local. Lucrarea s-a realizat in centrul comunei, in zona care inconjura primaria, unde au fost amplasati 16 stâlpi de iluminat, alti 4 stâlpi fiind montati in satul Bibiresti – in parc, la Monumentul Eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial. In viitor, vrem sa extindem acest model de iluminat modern si eficient si in alte zone din comuna”, a declarat Vasile Bibire (foto), primarul comunei Ungureni. De altfel, 2015 a fost un an cu realizari notabile pentru comuna Ungureni, asa cum se anunta si anul viitor.

„Anul acesta, am reusit sa inauguram, dupa 7 ani, cât a durat constructia, noul sediu al Primariei, o cladire eleganta si practica, in care se poate lucra in conditii decente. Pâna acum, primaria functiona intr-un fost sediu de CAP, undeva, in câmp”, a completat primarul comunei Ungureni. Pentru perioada imediat urmatoare, edilul si-a planificat alte doua obiective de mare importanta pentru comuna Ungureni. Astfel, prin Compania Nationala de Investitii, administratia de la Ungureni va demara proiectul unui Centru Cultural modern, urmând a se face modificari la Caminul Cultural existent. In plus, s-au facut demersuri pentru ridicarea unei sali de sport scolare – cladire noua, cu o capacitate de peste 100 de locuri. Lucrarile la aceste doua obiective ar putea incepe curând, asa incât sa poata fi incheiate in vara anului viitor.

Actor la Teatrul Bacovia, culturist si dramaturg. Acesta este Valentin Braniste care isi joaca propriile piese (a scris deja zece) in cluburi, baruri si alte locuri de prin cartiere. De fapt, asta si face: Teatru de kartier.

– De ce teatru de kartier? Nu vine lumea la un teatru in Centru si crezi ca o sa vina in cartier?

– E o idee nascuta din povestile urbane care se adreseaza atât elitei cât si marelui public. Am jucat la pacanele, sali de fitness, in teatre de stat si in teatre private.

– Intr-o lume a blockbusterelor, mai gusta lumea teatru?

– Da, si inca cum! Atât timp cât piesa are energia unui trailer de blockbuster, timp de 50 de minute. De aceea cred cu tarie ca actorul trebuie sa aiba pregatire de soldat din trupele de elita, nu sa fie boem de avizier. Trebuie sa fii apt fizic, psihic, sa-ti imbogatesti memoria afectiva prin sistem de valori si selectie naturala a daunatorilor din epoca consumista.

– Cum e sa fii si autor, si regizor si actor?

– Autor sunt din necesitatea si placerea de a scrie,
regizor sunt pentru ca nu am bani de platit regizori, iar
actor sunt pentru ca am o placere sadica sa-mi testez primul piesele.

– Cum iti alegi subiectele?
– Ele ma aleg pe mine. Falimentul firmei, dubla executare silita, evacuarea din casa, faptul ca lucrez in sali de fitness de 20 ani…Acolo e o a doua puscarie! Subiectele sunt vii, personajele striga sa fie jucate.

– Teatrul independent e altfel?
– Cea mai mare dezamagire a fost sa constat ca si sistemul de teatru independent e la fel ca si cel de stat. In teatrul independent nu poti monta Shakespeare sau Cehov decât cu buget mare, dar poti gasi autori care sa aduca din nou lumea in teatre sau in pub. La stat exista riscul blazarii. Grupuri si grupulete sunt peste tot. Nu poti sa vrei sa devii peste noapte ceva fara sa iti asumi posibila ratare.
Eu de multe ori am fost in situatii jenante in bar sau pub si asta duce la scaderea calitatii spectacolului.

– Ce conteaza mai mult pentru tine: parerea criticii sau cea a publicului?

– Cred intr-un critic care nu se inchina nimanui, adica unui protocol, unui partid, unor grupuri ascunse neinitiatilor…Dar conteaza publicul. Insa nu ala de televizor. Acum comedia lupta cu stand-up, cu emisiunile tv, cu cinematograful. Nimeni nu vrea drama. Dar exista o cale greu de patruns a dramei: comedia neagra, ironia, cinismul care ofera o rezolvare, o finalitate.

– Câte piese ai scris pâna acum?
– 10. Nu public pentru ca inca nu e momentul. România are cam 7.000 de actori, 200 de regizori si vreo 50 de dramaturgi.

– Care a fost cea mai dura reactie a publicului fata de textele tale?

– La Dirty Sex am crezut ca vor vomita si la final au plâns. Nu vreau sa fiu fresca sociala, vreau sa caut expresivitatea durerii umane. One man show-ul „MAIDANEZ punkt Ro”
are la pachet toata tristetea de care sunt capabil pâna acum. Premiera va fi in decembrie.

– O parere sincera despre politica din România?

– Se inchina la acelasI stapân.

– Dar despre români, in general?

– Românii au ADN de sfinti fara sa o stie. Sunt rabdatori.

– De ce nu vine lumea la teatru?

– Subiecte slabe, actori care nu-ti ridica parul de pe mâna, regizori placebo.

– De ce nu se joaca piese dupa subiecte contemporane?

– Inca exista un aer de Cântarea României la capitolul dramaturgie româneasca.

– Autorii nu scriu pentru ca nu li se cere sau nu se joaca pentru ca nu scriu autorii?

– Se joaca, dar mai mult in teatrul independent. Exista si un snobism ca tot ce e dramaturgie straina e bun. De scris se scrie mult, dar literatura de sertar. La concursuri, locul intâi se premiaza cu 1000 de lei. Nu, multumesc! Daca eram doar filolog le publicam, dar ca actor nu e bine sa le dau drumul in momentul asta.

– Mai exista speranta in mai bine? Ce spun personajele tale?

– DAAA! Personajele mele ma trag de mâneca tot timpul ca mai au ceva de spus. Ele nu prea au nume, doar „El” si „Ea”, „Actor 1”, „Actor 2”. O lume de CNP-uri cu sperante… Invat din mers sa scriu; deocamdata le ascult cum striga pe foaia alba.

– E mai receptiv publicul din crâsma decât cel din sala de teatru?

– Uneori, daca crâsma are Bacalaureatul luat fara camere web. Mi-e greu in fum de tigara si zgomot de espressor, dar am facturi de platit…

– Cum esti privit de ceilalti actori care nu se „coboara” la nivelul de kartier?

– Am invitat un amic sa ma vada la o piesa si el zice: „pai nu te vad toata ziua cum plimbi câinii prin cartier, ce sa mai vin sa te vad pe scena? Multumesc bancilor ca m-au ajutat sa ma regasesc. Faliment egal dramaturgie! Altii erau cu benzina, eu zic ca mai bine incendiez cu textele mele.
De fapt, a fost o migratie de la poezie la texte de teatru.
Mai fac greseli de gramatica pentru ca am 40 cm la brat.

– Cum se impaca dramaturgia si culturismul?

– O sa vezi la premiera piesei one woman show „CULTURISTA”. Se impaca de minune. Respir Shakespeare.
I-as duce pe actorii fumatori la pregatire fizica in Legiunea straina.

– Ai avut vreodata probleme din cauza pieselor tale?

– Inca nu am avut. E posibil sa fii ucis pentru opera ta.
Nu am copii, avere sau diplome UNITER. Pot muri linistit. Sau o sa ma sinucid putin dupa premiera piesei „Microcip”. Daca o sa afli ca m-am sinucis sa nu-i crezi; am tensiunea 11 cu 7, glicemia 96.

– Am vazut ca te-a marcat tragedia din Clubul Colectiv…

– Am scris o piesa de teatru numita „Foc” in doar câteva zile si am pregatit-o repede sa fie jucata in cadrul unui proiect in care s-au colectat donatii pentru victimele incendiului.

– Planuri de viitor?

– O gramada: sa public tot, sa joc prin toata tara, sa imi duc câinii la premiera „MAIDANEZ punkt Ro”. Si sa ma ceara Alina de barbat, ca nu am bani de verighete.

– Si câinii o sa inteleaga ceva din piesa?

– Bineinteles! Sunt antrenati in subliminal si subtexte. Flex asculta Mahler, iar Cola manânca texte calde de la imprimanta.

S-a judecat timp de 9 ani pentru a-si dovedi nevinovatia si a reusit, in final, sa obtina o hotarâre de achitare. Vasile S. vrea acum ca cei vinovati sa fie trasi la raspundere si cere statului despagubiri morale si materiale. Pentru abuzurile instantelor, barbatul a depus si plângere la CEDO.

Vasile S. (45 de ani), din Podu Turcului, avea grad de capitan in cadrul Inspectoratului Judetean de Jandarmi Bacau si activa din 1999. Calvarul a inceput in 2005, cu o acuzatie de purtare abuziva, pentru care el si un coleg au fost trimisi in judecata, un an mai târziu, de catre Parchetul Militar Iasi. Cei doi au intervenit intr-o altercatie, la discoteca din comuna Podu Turcului, unde un tânar fusese batut de patronul discotecii.

Culmea ironiei este ca tocmai baiatul pe care incercau sa-l salveze a ajuns sa faca plângere impotriva jandarmilor. „La fata locului s-au deplasat Vasile S. si Mihai T. care i-au cerut tânarului sa-i urmeze la sediul sectiei din comuna, deoarece acesta vocifera. El s-a opus, motiv pentru care cei doi invinuiti l-au imobilizat cu mâinile la spate si l-au condus spre sectie. Pe drum, cei doi i-au aplicat mai multe lovituri de pumn in abdomen, atunci când tânarul refuza sa mearga”, se arata in rechizitoriul Parchetului Militar Iasi.

Acuzând ca a fost batut de doua ori, prima oara de patronul discotecii, apoi de jandarmi, tânarul s-a internat in Spitalul din Podu Turcului, fiind diagnosticat cu multiple leziuni traumatice care necesitau 16 zile de ingrijiri medicale. Procesul in care au fost judecati cei doi jandarmi nu a reusit sa faca lumina in acest caz, declaratiile martorilor fiind contradictorii. Cu toate acestea, insa, cei acuzati au fost condamnati, in 2008, la Curtea Militara de Apel Bucuresti, la plata unei amenzi penale de câte 2.000 lei.

Vasile S. nu a putut sa accepte nicio clipa sa fie condamnat pe nedrept si a inceput, din acel moment, un adevarat razboi impotriva autoritatilor judiciare. Cu atât mai mult cu cât condamnarea l-a lasat fara loc de munca si fara grad militar, singurul venit din care au trait patru oameni (din care doi copii minori) ramânând cel al sotiei. A facut plângere penala impotriva a patru martori pentru infractiunea de marturie mincinoasa, dar procurorii de la Parchetul Judecatoriei Iasi nu l-au luat in seama si au dispus scoaterea de sub urmarirea penala. Au urmat plângeri la prim-procurorul Parchetului, respinse de asemenea, apoi la Judecatoria Iasi unde, in sfârsit, magistratul a dat atentie acuzatiilor sale.

Plângerea lui s-a judecat aproape doi ani, iar in 2010, martorii mincinosi, dar si tânarul agresat in discoteca au fost condamnati, ceea ce dovedea ca sentinta de condamnare a jandarmilor a fost nedreapta. Lucrurile ar fi trebuit sa fie simple si achitarea sa fie dispusa imediat. Insa, magistratii au judecat cu masuri diferite, iar procesul s-a intins pe inca patru ani! In cererea de revizuire a condamnarii a primit de trei ori achitari pe motiv ca fapta nu exista, dar deciziile erau ulterior anulate la instantele superioare. „Intr-un final, in cadrul celui de-al treilea recurs formulat de Parchetul Militar de pe lânga Tribunalul Militar Iasi, a treia sentinta de achitare a fost mentinuta si s-a dispus respingerea recursului”, arata Vasile S. Mai precis, pe 8 mai 2014 a ramas definitiva hotarârea de achitare.

Noi procese la Tribunalul Bacau si la CEDO

Dupa 9 ani de procese si abuzuri, Vasile S. nu si-a incheiat socotelile cu magistratii. A deschis noi actiuni in care cere sa i se faca dreptate si cei vinovati de aceasta eroare judiciara sa plateasca. Pentru abuzurile instantei de control din cererea de revizuire, Vasile S. a facut plângere la CEDO, care se afla in curs de solutionare.

In acelasi timp, barbatul a deschis actiune la Tribunalul Bacau, impotriva statului român, prin care cere daune morale de 1.080.000 euro si daune materiale de 50.000 lei, ca urmare a condamnarii sale pe nedrept. In actiunea sa, Vasile S. critica dur „culpa organelor de urmarire penala – Parchetul Militar de pe lânga Tribunalul Militar Iasi si Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi – in efectuarea urmaririi penale si stabilirea adevarului, precum si culpa instantelor militare de control judiciar care au inlaturat sustinerile mele constante de nevinovatie, sustineri dovedite si cu probe, precum si culpa instantelor militare de control judiciar in cererea de revizuire care au interpretat eronat si tendentios anumite dispozitii procedurale”.

Tribunalul Bacau a constatat ca omul este indreptatit, de principiu, sa deschida o astfel de actiune, dat fiind faptul ca a fost achitat definitiv in urma rejudecarii. Instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care sa se stabileasca valoarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la data trecerii in rezerva pâna la achitare, mai precis in perioada 2008 – 2014.

„Timp de 9 ani, am fost prins intr-un proces in care nu eram vinovat de savârsirea niciunei infractiuni, fiind victima razbunarii lui B. Catalin (tânarul agresat in discoteca, n.r.). Ca urmare a condamnarii, am suferit prejudicii de ordin material, dar si moral (un imens prejudiciu de imagine). Timp de 9 ani, am cheltuit sume importante de bani, cu deplasarea la instante, cu onorariile de avocat, cu deplasarea martorilor, dar pierderea cea mai mare a constat in pierderea locului de munca, a gradului militar, ramânând fara o sursa de venit constanta si sigura, fiind nevoiti, eu si familia mea (sotia si cei doi copii minori), sa traim doar din salariul sotiei. Sumele pe care pretind a-mi fi achitate le-am cheltuit efectiv pâna la momentul dovedirii nevinovatiei mele, sume pe care in majoritate le-am imprumutat. Daunele morale sunt calculate pentru 9 ani – 10.000 euro/luna.”
– Vasile S.

Noi, cei de la „Alecsandri”, suntem mândri să ne prezentăm ca unul dintre colegiile emblematice ale orasului lui Bacovia. Vorbesc în locul nostru performantele scolare tot mai bune din ultimul timp, si aceasta datorită unei conlucrări deosebite între toti factorii educationali implicati si unde educatia este una modernă, eficientă, centrată pe elevi.

Faptul că în Colegiul nostru promovabilitatea la bacalaureat din ultima sesiune a fost de 100 %, că s-au obtinut rezultate exceptionale în anul 2015 la olimpiadele nationale – 2 locuri I, 1 loc II, 1 loc III, o medalie de argint, premii speciale si mentiuni; că au loc numeroase activităti extra curriculare si extrascolare, proiecte de anvergură locală, judeteană, natională si europeană (printre care proiectele Erasmus); că avem rezultate deosebite la Evaluarea Natională, ceea ce a permis accederea celor mai multi elevi, absolventi ai clasei a VIII-a, la liceele pe care si le-au dorit precum si alte proiecte educative cu impact în educatia elevilor nostri, probează afirmatiile de mai sus.
Popularizarea noastră la loc de cinste în cadrul învătământului băcăuan se datorează si cotidianului Desteptarea – „CEL MAI BUN”, căruia îi multumim că, de-a lungul timpului, prin paginile sale, a promovat, în comunitatea băcăuană, realizările notabile ale colegiului.

Aceasta a fost sursa informatiilor despre ansamblurile sportive, corale si de dans ale Colegiului, despre activitătile cultural-educative ce au avut loc (vernisaje, lansări de cărti, întâlniri cu scriitorii băcăuani, dotarea bibliotecii cu peste 400 de volume numai din donatii, expozitii de cărti, de măsti etc.), pe care cititorii ziarului le-au aflat. Băcăuanii stiu, citind ziarul, că şcoala noastră poate să stea cu fruntea sus între liceele europene având în vedere comportarea elevilor noştri în programele de parteneriat cu licee din Europa, modul în care se relaţionează, comunică si colaborează cu elevi europeni (au tradus în limba engleză Manual de implementare a firmei de exercitiu, au alcătuit un Ghid de greseli tipice ale traducătorului în engleza de afaceri), ca să dăm doar un exemplu.
Sperăm si pe viitor într-o colaborare la fel de benefică pentru noi care să probeze valoarea Colegiului National „Vasile Alecsandri” ca o institutie de învătământ de prestigiu, cu dascăli bine pregătiti si cu profiluri diverse ce se potrivesc pasiunilor elevilor si, mai ales, le oferă reale oportunităti pentru o carieră profesională viitoare.

Tânăra conducere managerială a colegiului, împreună cu întregul colectiv de profesori, ale căror calităţi didactice şi profesionale sunt remarcabile, si-a asumat misiunea să ofere tuturor elevilor o pregătire generală bună, să aprofundeze domeniile care constituie baza pentru a urma studii universitare în institutii de top si, de asemenea, să le transmită un sistem de valori, să le formeze competenţe necesare integrării în societate.

Ana CHISCOP