marți, 30 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 3250

Minus 10 – Episodul 7: Alexandru Cristea, cel mai tânar primar de oras din tara

    „Voi arata ce pot, iar onestenii vor decide daca vârsta este sau nu un avantaj”

    Alexandru Cristea este primar interimar al municipiului Onesti de mai putin de sase luni. A fost numit in functie dupa revocarea primarului ales Laurentiu Neghina, in urma unei decizii a Curtii Supreme. La cei numai 27 de ani impliniti in luna octombrie, Cristea este cel mai tânar primar de oras si de municipiu din România. Poate mai importante decât acest lucru sunt activitatile in care s-a implicat pâna acum, de afaceri sau de actiune comunitara. Este onestean suta la suta, economist si specialist in accesarea de fonduri europene si pâna acum nu a fost niciodata angajat, ci si-a luat soarta in mâini de la 17 ani, tocmai pentru ca ii place sa actioneze. Deocamdata este necasatorit…

    Absolvent al Colegiului National „Grigore Moisil” din Onesti si al Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii „Vasile Alecsandri” Bacau, Alexandru Cristea a intrat in politica in 2012, când a candidat pe listele UNPR pentru functia de consilier alaturi de Laurentiu Neghina. Tânarul primar al Onestiului are Masteratul in Comunicare Organizationala si Resurse Umane obtinut in cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative Bucuresti. De asemenea, este acreditat de Ministerul Muncii si Ministerul Educatiei ca manager de proiect, manager financiar si trainer.

    Alexandru Cristea a inceput sa lucreze inca de la 17 ani, din timpul liceului. Nefiind major, lucra la o firma a tatalui sau, in domeniul publicitatii. Imediat ce a ajuns la majorat si-a facut propria firma, afacere pe care ulterior a vândut-o unui concurent local. Din 2008 este administratorul unei societati comerciale care presteaza servicii de consultanta in atragerea de fonduri europene. „In acest domeniu am avut succes cu 20 de proiecte pe mediul privat – societati comerciale si ong-uri – finantate, implementate. Dintre ele, unul a fost dat de bun exemplu de catre Comisia Europeana la nivel international, iar unul a fost premiat ca fiind cel mai bun proiect de tineret in perioada de finantare 2007-2013 din România, premiu obtinut la Bruxelles. In 2012 am fost premiat ca voluntarul anului in judetul Bacau la Gala FSC. Nu am fost niciodata angajat”, spune primarul Cristea.

    In 2005, la doar 17 ani, Alexandru Cristea punea bazele unuia dintre cele mai importante proiecte sociale din oras, Asociatia de Tineret Onestin, organizatie nonguvernamentala care a devenit cea mai activa asociatie din Onesti. In cei zece ani de activitati au fost implicati peste 700 de tineri, astfel ca Alexandru Cristea este una din cele mai cunoscute personalitati locale in rândul tinerilor si elevilor onesteni.

    Stapân pe sine

    Politica activa l-a atras de la 23 de ani, când a avut dreptul sa candideze in Consiliul Local. Astfel s-a implicat si in problemele majore ale orasului, din postura de consilier UNPR. Relatia sa de partid cu Laurentiu Neghina, primarul demis, si el membru UNPR, a dat nastere speculatiilor ca Neghina conduce in continuare orasul prin intermediul tânarului primar. Lucru insa infirmat categoric de acesta.

    „Il solicit pe domnul Neghina exact in momentele in care consider ca se blocheaza activitatea intr-un anumit punct, iar dumnealui detine niste informatii cheie care ma ajuta sa deblochez situatia. De altfel, mi-a spus ca niciodata, si asta se si intâmpla, nu imi va spune ce si cum sa fac in partea de administratie, dar daca ii voi solicita eu parerea isi va expune un punct de vedere. Insa si aici este de multe ori rezervat.

    S-a intâmplat sa il sun si sa ii vorbesc despre o situatie si sa ii cer punctul de vedere. El mi-a raspuns «tu esti primar, tu decizi». In alte situatii a spus ca are câte o informatie care m-ar putea ajuta: «Ia-o, foloseste-o si mai departe ia decizia». In primarie a fost de doua-trei ori din momentul in care a fost demis. Pe mine ma ajuta foarte mult administratorul public. El este omul care s-a confruntat cu anumite situatii inainte si care face si trecerea mai departe pe anumite proiecte”, precizeaza primarul Cristea.

    Probleme

    Una dintre dilemele primarului este daca va mai candida sau nu la functie, in iunie anul viitor. De altfel, isi anuntase candidatura si in 2012, dar „in momentul in care am constatat ca sunt multe persoane care stau si cumpanesc intre mine si Neghina, am zis ca e clar ca avem o tinta comuna, iar el are un magnet mai puternic, având sanse mai mari de a fi ales. Eu doar as fi incurcat aceste sanse”.
    Chiar daca aparent este o misiune foarte dificila, primele luni petrecute in primarie i-au dovedit ca poate face fata cu bine, desi problemele Onestiului sunt multiple.

    „Dificultatea cea mai mare vine din faptul ca, pâna in 2012, Onestiul a fost condus superficial. Platforma Petrochimica a ramas cu putin peste o mie de salariati (din peste 40.000 la inceputul anilor ’90), serviciile publice au fost aproape ignorate, motiv pentru care astazi avem apa cu program si cu pretul aproape cel mai mare din tara, precum si cu un credit imens pentru un sistem de termoficare falimentar. Toate aceste probleme incep astazi sa se amplifice, iar generatia mea este nefericita mostenitoare a unui management public defectuos si in acelasi timp mostenitoarea imensei datorii de a reconstrui Onestiul”, a afirmat primarul.

    Sperante

    O intrebare retorica pe care i-am pus-o primarului a fost daca Onestiul este in regres dupa disparitia industriei locale. Si ce se poate face ca orasul sa se mentina macar pe linia de plutire, daca nu chiar sa si evolueze. „Daca ne raportam la situatia anilor ’90, regresul este evident si este clar ca situatia industriala nu mai are cum sa fie cea de odinioara. Speranta mea este intr-o stabilizare. Nu am pretentia ca platforma sa fie revitalizata, pentru ca acest lucru nu se poate in actualul context politic si economic. In schimb, trag speranta ca societatile onestene care exista in momentul de fata sa isi pastreze activitatea. Cea mai mare parte a lor vând in afara Onestiului si de aici provine speranta mea de stabilizare.

    Chimcomplex este un jucator important care transmite semne de sanatate economica in ceea ce priveste politicile pe care le adopta, pare o societate cu perspectiva, iar pe lânga ei exista multi alti agenti economici care traiesc. De asemenea, fabrica Croco face export in foarte multe tari, fabrica de pufuleti merge bine, Barlinek, Rich Forest (ambele prelucratoare de lemn – n.a.), care de asemenea vând in afara orasului si par a fi in parametri de stabilitate. Ca sa existe stabilitate in Onesti trebuie sa mai indeplinim niste conditii: o conditie de natalitate si de regenerare a populatiei, care se poate face prin stimularea mediului educational din Onesti, care trebuie sa atraga tineri si dupa perioada de liceu. Trebuie sa pastram oamenii in zona, iar acest lucru se poate face prin educatia superioara in domeniul sportului sau in specializarile care se regasesc in Onesti.”, spune, increzator, primarul Cristea.

    Deasupra tuturor problemelor, un lucru pozitiv din ultima perioada este evolutia buna a Spitalului Municipal, care a primit acreditarea de functionare. In momentul de fata este in constructie compartimentul de primiri urgente, care va ridica standardele serviciului medical, iar echipamentele existente si cele care vor fi cumparate il vor face comparabil cu un spital regional. Au venit si medici tineri la solicitarea conducerii spitalului. Primaria le-a oferit locuinte tip ANL si ii motiveaza sa ramâna prin dotarile pe care le asigura.

    Avantajul tineretii

    Poate ca unii privesc cu mai putina ingaduinta si neincredere faptul ca un oras precum Onestiul are un primar atât de tânar. Cert este ca acesta vrea sa demonstreze ca vârsta sa, prin prisma experientei acumulate pâna acum, este un avantaj. „Timpul va dovedi repede ca tineretea mea nu are de-a face cu lipsa de experienta sau incompetenta, asa cum se insinueaza uneori. Sunt un om caruia nu ii place sa faca promisiuni. Din momentul in care am acceptat aceasta functie am stiut ca voi fi expus unor presiuni si prejudecati. Si asta in primul rând pentru ca nu am disponibilitate catre compromis si coruptie si pentru ca voi fi considerat prea tânar. Tot ce imi doresc este ca, in timp, sa arat ceea ce pot iar onestenii sa concluzioneze, fiecare in parte, daca vârsta mea este sau nu un avantaj”, conchide primarul, constient ca apartine unei generatii care are datoria sa readuca Onestiul in locul in care l-au asezat parintii si bunicii tinerilor de astazi.

    „Mi-am propus ca in aceasta iarna sa iau o decizie privind candidatura. Acum sunt impartit in proportii egale. In momentul de fata sunt inca sub impulsul problemelor de zi cu zi, asa ca vreau sa iau decizia dupa o analiza atenta.”

    Fotbal/ Liga a II-a: Pentru locul 6

    Rapid CFR Suceava- Sport Club Bacau (sâmbata, ora 11.00)

    Sport Club Bacau se pregateste pentru ultimele doua meciuri ale sezonului. Ambele, in deplasare. Si ambele, in compania contracandidatelor la ocuparea locului 6, ultimul care permite accesul in play-off. Sâmbata, bacauanii vor evolua la Suceava, impotriva Rapidului CFR Suceava, pentru ca la finalul saptamânii viitoare sa se deplaseze la Buzau, pentru jocul cu Gloria.

    „Sunt doua meciuri foarte importante din care ne dorim sa scoatem cât mai mult cu putinta. Daca vom invinge sâmbata, la Suceava, vom ierna pe un loc de play-off. Spun asta deoarece nu cred ca Buzaul va avea forta sa invinga Rapidul in deplasare”, a declarat antrenorul SC-ului, Cristi Popovici. Bacauanii vin dupa victoria de miercuri, 2-1 cu Bucovina Pojorâta, prima reusita dupa o „seceta” de mai bine de o luna.

    „E o victorie datatoare de moral, mai ales ca a fost obtinuta pe un teren foarte greu, contra unei echipe care si-a vândut scump pielea”, a punctat Popovici. Succesul cu Pojorâta a cerut, insa, si un tribut: Lozneanu este suspendat, in timp ce Mihalachioaie si Vraciu acuza probleme de ordin muscular, fiind incerti. In cazul in care Mihalachioae si mai vechiul accidentat Ursu nu vor fi recuperati pâna sâmbata, la Suceava, Adascalitei va fi nevoit sa coboare in centrul defensivei, alaturi de Burca. De partea cealalta, nici sucevenii nu stau pe roze.

    Dimpotriva, Rapid CFR este in criza: financiara, sportiva si de efectiv. In intermediara de miercuri, de la Buzau, gruparea suceveana nu a putut miza pe patru dintre oamenii de baza: Sava, Semeghin, Onciu si Negru. Ca atare, Gloria s-a impus cu 2-0 („dubla” Marcu) la capatul unui meci care a curs doar spre poarta oaspetilor. In tur, Sport Club s-a impus cu 1-0, reusind una din cele doua victorii de pe teren din prima jumatate de campionat.

    Programul complet al etapei a 17-a (sâmbata, 28 noiembrie): Rapid CFR Suceava- Sport Club Bacau, Bucovina Pojorâta- Otelul Galati, Dacia Unirea Braila- ACS Berceni, Dunarea Calarasi- CS Balotesti, Academica Clinceni- Farul Constanta, Rapid Bucuresti- Gloria Buzau (se joaca luni, 30 noiembrie, de la ora 18.00).

    Clasament
    1 Rapid Bucuresti 15 10 3 2 21-7 33p.
    2 Dunarea Calarasi 15 8 6 1 30-8 30p.
    3 Academ. Clinceni 15 9 3 3 31-16 30p.
    4 Dacia Braila 15 9 3 3 18-14 30p.
    5 Farul Constanta 14 7 4 3 24-12 25p.
    6 Sport Club Bacau 15 7 1 7 15-18 22p.
    7 Rapid Suceava 15 6 3 6 17-18 21p.
    8 Gloria Buzau 15 6 2 7 16-25 20p.
    9 ACS Berceni 14 4 4 6 16-23 16p.
    10 CS Balotesti 14 3 3 8 12-20 12p.
    11 Bucov. Pojorâta 15 2 5 8 18-26 11p.
    12 Otelul Galati 15 2 3 10 7-18 9p.
    13 Ceahlaul P. Nt. 15 2 2 11 7-27 8p.

    Atletism / Bacauani in Top10

    La mijlocul saptamânii, Federatia Româna de Atletism a dat publicitatii clasamentul celor mai buni atleti ai anul 2015. In Top 10 se regasesc si trei bacauani. Astfel, locul 5 este adjudecat de Georgiana Anitei (SCM Bacau- CSS Bacau).

    Eleva antrenorului Cristi Nemteanu vine dupa un sezon excelent, incununat cu cu un titlu mondial de juniori 2 la triplusalt si cu medaliata cu aur cucerita la Festivalul Olimpic al Tineretului European.

    Pe locul 8 al ierarhiei FRA se afla, la egalitate, Alexandru Nicolae Soare (Stiinta Bacau), medaliat cu argint in proba de 10.000 metri la Jocurile Mondiale Universitare si cu bronz la Campionatele Europene pe Echipe Liga I si Elena Andreea Panturoiu (CSM Onesti), vice-campioana europeana de Tineret la triplusalt.

    Primul loc al ierarhiei este ocupat de Marian Oprea, care a cucerit in 2015 bronzul european la triplusalt indoor si s-a situat al saselea la Campionatul Mondial.

    Volei feminin/ Divizia A1: Din nou in Sala Sporturilor!

    Stiinta Bacau- Rapid Bucuresti (sâmbata, ora 14.00, Sala Sporturilor)

    Vestea buna este ca Sala Sporturilor si-a redeschis portile. Si ca sâmbata va gazdui partida dintre Stiinta Bacau si Rapid Bucuresti, din etapa a noua a Diviziei A1 la volei feminin. „Ne bucura foarte mult aceasta veste. In sfârsit, jucam din nou acasa si nu mai suntem nevoiti sa batem din poarta in poarta pentru a gasi gazduire pentru antrenamente si jocuri. Apreciez promptitudinea celor de la DSJ, care au reusit sa remedieze disfunctionalitatile constatate la sala de inspectorii ISU la controlul din urma cu doua saptamâni”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa, care nu-si face probleme in privinta scorului la meciul de sâmbata. E greu de crezut ca tabela va arata altceva decât un 3-0 in favoarea gazdelor la finalul partidei de sâmbata, dintre Stiinta Bacau si Rapid Bucuresti. Acum, n-or fi studentele in mare forma, dar adevarul este ca nici nu-ti trebuie vreun galop de sanatate pentru a trece de un Rapid care se târâie in coada Diviziei A2.

    „Având in vedere ca saptamâna viitoare vom juca impotriva lui Dinamo, poate ca ar fi fost mai bine sa fi intâlnit un alt adversar sâmbata, unul care sa ne bage in priza pentru jocul de la Bucuresti. Luând partea buna a lucrurilor, important este ca vom putea pregati jocul cu Dinamo antrenându-se la Sala Sporturilor”, a precizat Florin Grapa. Etapa a noua ar putea diminua ecartul dintre Stiinta si Dinamo. Aflate in lupta directa pentru ocuparea locului 4, ultimul din play-off, cele doua echipe sunt despartite de opt puncte in clasament. Numai ca, in timp ce Stiinta gazduieste „lanterna”, Dinamo va evolua sâmbata pe terenul primei clasate, CSM Bucuresti. Iar sâmbata viitoare, Dinamo si Stiinta se vor afla fata in fata, intr-un meci de…sase puncte. „Noi speram sa incheiem 2015 pe loc de play-off”, a concluzionat Grapa.

    Programul complet al etapei a noua: Unic Piatra Neamt- U Cluj, SCM U Craiova- CSM Lugoj, Medicina Tg. Mures- Penicilina Iasi, CSM Bucuresti- Dinamo, Stiinta- Rapid, CSM Târgoviste – Alba Blaj (se joaca pe 30 noiembrie, de la ora 19.00/ Digisport).

    Clasament
    1 CSM Bucuresti 8 6 1 1 0 23-6 21p.
    2 CSM Târgoviste 8 6 1 1 0 23-7 21p.
    3 Volei Alba Blaj 7 6 1 0 0 21-4 20p.
    4 Dinamo Bucuresti 8 6 0 1 1 21-10 19p.
    5 Stiinta Bacau 8 3 1 0 4 15-14 11p.
    6 Penicilina Iasi 8 3 1 0 4 14-15 11p.
    7 Medicina Tg. Ms. 8 3 1 0 4 13-14 11p.
    8 CSM Lugoj 8 3 0 2 3 14-16 11p.
    9 Unic P. Neamt 8 2 0 1 5 9-19 7p.
    10 SCM U Craiova 7 2 0 0 5 6-16 6p.
    11 U Cluj 8 1 0 0 7 6-22 3p.
    12 Rapid Bucuresti 8 0 0 0 8 2-14 0p.

    Si Colegiul „Antipa” si-a desemnat câstigatorii Balului Bobocilor

      Cu tema „Balul iernii”, Balul Bobocilor de la Colegiul „Grigore Antipa” s-a desfasurat joi, 26 noiembrie, de la ora 16.00, in sala Teatrului de Vara „Radu Beligan”. 10 perechi de boboci s-au intrecut in probele de zi, de seara si in cele de surprize care au inclus dictie, cultura generala, mimica si dans.

      Dupa deliberari, juriul i-a desemnat câstigatori pe concurenta cu numarul 4, Corina Gumenita de la clasa a IX-a F si pe Daniel Strechi de la clasa a IX-a I. Spectacolul a cuprins numeroase numere de muzica si dans, folclorul fiind pus la loc de cinste.

      Tot in cadrul spectacolului de la Balul Bobocilor „Antipa” a avut loc si o prezentare de moda, pusa intr-o poveste intitulata „Regatul de gheata”, in care tinutele au fost create de elevele colegiului din materiale reciclabile. De remarcat ca spectacolul a tinut patru ore si ca, atât Miss Boboc cât si Mister Boboc, sunt din Republica Moldova.

      aza

      „Concursul a fost foarte fain si trebuie sa recunosc ca am avut ceva emotii, mai ales la proba de zi unde n-am avut partener si implicit sustinere. Premiul acesta inseamna foarte mult pentru mine si vreau sa le multumesc celor care m-au ajutat si au fost lânga mine.”
      Corina Gumenita, Miss Boboc „Grigore Antipa” 2015

      „Acum ca s-a terminat, ma simt foarte bine. Am avut emotii in toate probele, dar am reusit sa câstig. Am depus munca si m-am staruit si s-a dovedit ca nu a fost in zadar. Sunt foarte bucuros acum si, de emotii, nu stiu ce sa mai spun.”
      Daniel Strechi, Mister Boboc „Grigore Antipa” 2015

      Balul Bobocilor la Universitatea „Vasile Alecsandri”

        Desfasurat miercuri, 25 noiembrie, de la ora 20.00 la Teatrul de Vara „Radu Beligan”, Balul Bobocilor 2015 al Universitatii „Vasile Alecsandri” Bacau a avut drept tema „Egyptian Night”. Organizata de catre Liga Studenteasca, U.N.S.R. si Universitatea „V. Alecsandri”, competitia propriu-zisa a reunit noua perechi de boboci care s-au intrecut in trei probe: de zi, de talente si de seara.

        Daca la proba de zi perechile au defilat imbracate in egipteni, la proba de talente, aspirantii la titlurile de miss si mister s-au intrecut in muzica si dans. In spectacol a fost si o prezentare de moda inspirata de cultura egipteana. Muzica a fost cea care a dominat seara, pe scena urcând diversi artisti locali iar totul a culminat cu recitalul Lidiei Buble care a reusit sa incinga atmosfera. De altfel, provocatoarele dansatoare ale Lidiei Buble au reusit sa ridice „in picioare” chiar si scaunele neocupate.

        Referitor la concurenti, s-a putut remarca cu usurinta dezinvoltura fetelor dar si stângacia baietilor. Dupa deliberarile juriului, titlul de Miss Boboc Universitatea „Vasile Alecsandri” 2015 i-a fost atribuit concurentei cu numarul 2, Ana Maria Strat, studenta in anul I la Facultatea de Stiinte Economice, Contabilitate si Informatica de Gestiune. Cu titlul de Mister Boboc 2015 a fost investit concurentul cu numarul 6, Alexandru Dumitru Anchidim, student in anul I la Facultatea de Inginerie I.T. Spectacolul s-a incheiat dupa miezul noptii iar petrecerea de „dupa” s-a desfasurat intr-un club de lânga campusul universitar.

        „Am muncit din greu pentru reusita acestui spectacol, in schimb a fost foarte frumos. Trebuie sa recunosc ca am avut si ceva emotii, mai ales la proba de talente unde am dansat un pasaj dintr-un musical. Acest premiu inseamna foarte mult pentru mine si il dedic tuturor celor care m-au ajutat sa ajung aici.”
        Ana Maria Strat, Miss Boboc 2015

        „A fost ceva placut, am avut si emotii dar constructive, o experienta noua. Cele mai mari emotii le-am avut la proba de seara pentru ca trebuia sa mergem intr-un anume fel si trebuia sa ne si sincronizam. Acest premiu, pentru mine este doar un…titlu si nu cred ca ma deosebeste cu ceva de ceilalti colegi ai mei.”
        Alexandru Dumitru Anchidim, Mister Boboc 2015

        BISERICA LUI ŞTEFAN CEL MARE DIN BORZEŞTI

        În legendara localitate de pe Valea Trotuşului se află una dintre cele mai vechi ctitorii din epoca ştefaniană, înălţată de către Ştefan cel Mare şi fiul său, Alexandru, în anii 1493-1494. În cei peste 500 de ani ai existenţei sale, lăcaşul a trecut prin perioade de înflorire şi de decădere. Astfel, în timpul lui Constantin Duca vodă (1694) se consemna ca fiind “pustie de câtăva vreme”, după cum consemna cronicarul.

        De-a lungul vremii, biserica a stat în atenţia cercetătorilor consacraţi ai istoriei neamului şi bisericii: Melchisedec Ştefănescu, C. I. Istrati, Nicolae Iorga, G. Balş ş.a. Din concluziile acestora s-a constatat că între această biserică şi cea de la Piatra Neamţ cu hramul “Sf. Ioan”, precum şi biserica “Sf. Mihail” din Roznov-Neamţ se întâlnesc similitudini, acestea aparţinând aceleiaşi epoci ştefaniene.

        Din punct de vedere stilistic, monumentul de la Borzeşti se înscrie în rândul bisericilor cu plan rectangular, având bolţile cu cupole dispuse “în filă” şi prinse sub un singur acoperiş. Sistemul original de boltire al celor trei cupole constă în faptul că acestea se sprijină pe arce semicilindrice, etajate pe pandantivi.

        Lipsită de turle, biserica are acoperiş şarpantă din material răşinos şi învelitoarea iniţială din şindrilă. Elevaţia bisericii cuprinde soclul din piatră brută pe care se înalţă pereţii cu profiluri în formă de “L” la colţuri, din pietre uriaşe. Partea superioară a pereţilor, pe care se sprijină acoperişul, este din piatră simplă.

        În ceea ce priveşte materialele şi tehnicile de construcţie, biserica este zidită din bolovani de piatră şi foarte puţină cărămidă. Pietrele au fost extrase din râu şi din carieră, parte din ele fiind friabile. Materialul de construcţie al pereţilor fiind mare şi grosolan lucrat, a făcut ca zidăria să nu fie foarte solidă şi să cedeze la cutremure. Soclul şi temelia bisericii sunt din piatră brută, de mari dimensiuni, comparativ cu structura pereţilor.

        Pereţii sunt construiţi din piatră brută, întrerupti de două “asize” de cărămizi smălţuite. În partea superioară, sub acoperiş, sunt dispuse două registre de “ocniţe” (unul mic şi altul mare).

        Ca volumetrie, în exterior, construcţia apare ca o prismă dreaptă, de mari dimensiuni, cu partea dinspre răsărit rotunjită, marcată de nişe verticale oarbe.

        Compartimentarea interioară este din pronaos, naos şi altar. Zidul dintre pronaos şi naos este străpuns de o uşă de acces.

        Componentele artistice ale bisericii de la Borzeşti sunt formate din ancadramente gotice din piatră la uşi şi la ferestre, cu chenare în arc frânt la uşa de la intrare, iar cele din interior din muluri gotice. Elementele gotice în arhitectura ştefaniană sunt puse în legătură cu prezenţa meşterilor constructori transilvăneni la Borzeşti, meşteri care stăpâneau tainele acestui curent artistic. Cât despre înălţimea mică a uşii de la intrare, se spune că ar fi fost egală cu dimensiunea fizică a voievodului, iar credincioşii mai înalţi trebuie să se aplece la intrarea în sfântul lăcaş.

        Pe parcursul vremii care s-a scurs, monumentului i s-au făcut mai multe reparaţii, între secolele XVIII-XX. În anii 1904-1905 a fost reparat acoperişul şi faţada de vest, îndepărtându-se cele 2 contraforturi. Alte reparaţii au fost în 1924, 1938-1940 şi 1951-1952.

        Reparaţii în interior şi la exterior au fost făcute în anul 1993, când se pregătea sărbătorirea a 500 de ani de atestare documentară, manifestare care a avut loc în anul 1994.

        În urma aplicării criteriilor de clasare, monumentul a primit de trei ori excepţional (la vechime, valoare de arhitectură, valoare memorial-simbolică) şi un calificativ de foarte bine (pentru frecvenţă, raritate şi unicitate). Ca urmare a acestei evaluări, biserica de la Borzeşti face parte din grupa valorică “A”, fiind de importanţă naţională şi universală.
        Prof. dr. Dorinel Ichim, cercetător

        Aceptati provocarea lui Nietzsche?

        Sils-Maria. Un satuc linistit care ne aminteste, si prin Nietzsche–Haus, faptul ca nonconformistul Friedrich Nietzsche a petrecut aici mai multe veri: in 1881, 1883-1888. Nietzsche-Haus gazduieste si o expozitie permanenta de fotografii, scrisori, documente originale care vorbesc despre trecerea sa pe aici.
        Vara anului 1881. Aflat la Sils-Maria, pe malul lacului Silvaplana, in timpul unei plimbari, Nietzsche are celebra intuitie a Vesnicei Intoarceri. Localnicii, ,,exploatând” inspirat marturisirea celebrului filosof german, au marcat acest loc printr-o placa specială cu rol de… memento…Nietzsche, cel care care sta mereu cu bobârnacul pe stiinta posaca, stiinta care se plimba alene printre morminte, vorbind despre trecut ca si cum ar face autopsia unui cadavru, ne arunca o provocare etica tulburatoare. Ascultati…
        ,,Cea mai mare greutate. — Ce-ar fi daca, într-o buna zi sau noapte, s-ar strecura un demon în singuratatea ta cea mai mare si ti-ar spune: „Viata asta, aşa cum ai trait-o si cum o traiesti si astazi, va trebui s-o mai traiesti o data si înca de nenumarate ori; si nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare sufe­rinta si fiecare placere, fiecare gând si suspin si tot ceea ce este nespus de mic si de mare in viata ta, trebuie sa ti se rein­toarca, totul în aceeasi insiruire – si acest paianjen si aceasta lumina a lunii printre copaci, de asemenea aceasta clipa si eu însumi. Vesnica clepsidră a existentei se rastoarna iar si iar, mereu – si tu cu ea, praf al prafului!“ Nu te-ai arunca la pamânt si ai scrâsni din dinti, blestemându-1 pe demonul care ar vorbi asa ? Sau ai trait o data o clipa nemaiintâlnita si i-ai raspunde: „Esti un Dumnezeu si niciodata n-am auzit ceva mai dumnezeiesc!“ Daca te-ar coplesi acest gând, aşa cum esti, te-ar preschimba si poate te-ar zdrobi; intrebarea in toate si in orice „mai vrei lucrul acesta inca o data si inca de nenumarate ori ?“ ar apasa ca cea mai mare greutate asupra faptelor tale! Sau cât ar trebui sa te iubesti pe tine insuti si viata pentru a nu mai cere nimic decât aceasta ultimoa si eterna confirmare si pecetluire?”(,,Siinta voioasa”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, pag. 218-219).
        Conceptia stiintifica despre timpul ireversibil nu-l satisface pe nelinistitul filosof. El respinge aceasta explicatie si jinduieste dupa imaginea pe care i-au zamislit-o timpului filosofii antici. O imagine ,,mobila a eternitatii imobile”, cum scria Platon in ,,Timaios”. S-a spus ca tema Vesnicei Intoarceri este una fundamental etica. Ea ne sugereaza sa traim in asa fel, incât sa putem accepta retrairea faptelor noastre. Putem suporta vesnic ceea ce facem? „Viaţa asta, aşa cum ai trăit-o şi cum o trăieşti şi astăzi” ai putea-o retrai fara niciun fel de remuscare, fara niciun fel de disconfort al spiritului tau? Aceasta-i intrebarea!…
        Acceptati provocarea lui Nietzsche? El spune ca este ,,cea mai mare greutate”, cea mai grea incercare pentru spiritul nostru. Scriindu-i din Rapallo, in 1882, prietenului sau Peter Gast, Nietzsche ii marturisea acestuia ca n-ar avea suficient curaj pentru a primi provocarea Vesnicei Intoarceri. Cel putin ultimele doua saptamâni ale vietii sale de pâna atunci nu si le-ar fi dorit retraite… Este marturisirea celui care, in ,,Asa grait-a Zarathustra” (Editura Humanitas, 2012, pag. 294-296), repeta obsesiv: ,,Caci ah! Eu te iubesc, eternitate!” Sunt vorbele celui care, in ,,Vointa de putere”, scria:,, Doctrina mea spune: <>”(Apud Gilles Deleuze, ,,Nietzsche”, Editura All, 2002, pag. 83).
        Ion Fercu

        Bricolaje / Neliniști și nostalgii

        Carmen Mihalache
        Carmen Mihalache

        Am avut o săptămână tulbure, grea, apăsătoare. Nu-mi găsesc echilibrul după atentatele de la Paris, orașul meu preferat (din câte am reușit să văd până acum), prin care am hoinărit cândva cu un sentiment de libertate deplină, de mare liniște, de siguranță, fermecată de tot ce-mi ieșea în cale. Colindam peste tot, ca într-un soi de amețeală, nu conta ce oră era, iar într-o noapte de octombrie am mers mult, în ciuda burniței, admirând monumentele feeric luminate. Nu aveam chef de somn, și am ajuns la hotel mult după miezul nopții, dar nu simțeam deloc oboseala. Voiam să nu pierd nimic, să mă îmbib de frumusețea locurilor văzute, să mi le fixez în memorie, să opresc timpul. Așa că tragicele evenimente s-au năpustit asupra-mi, prăbușindu-mă interior, aducându-mi o stare de sumbră neliniște, din strâmtoarea căreia mă chinui să scap. Mi-am căutat refugii salvatoare, am citit, ca de obicei, am mers la expoziții, am butonat pe diverse canale la televizor, și mai rău mi-am făcut, pentru că nu dădeam decât de filme cu violență, asedii, teroriști. Doamne, scapă-mă!, îmi ziceam, că mi s-au terminat rezervele de optimism programat. Și tot îmi reveneau în minte imagini terifiante, atroce, cu oameni omorâți în chip irațional, barbar. Văzând asta nu ai cum să nu te gândești cât de fragilă este civilizația noastră și cât de ușor am putea pierde tot ce dă sens vieților noastre. Ne jucăm cu focul, îmi tot repetam, și așa mi-au revenit în minte scene din filmul lui Fr. Truffaut, Fahrenheit 451, și am avut curiozitatea să redeschid romanul cult al lui Rad Bradbury, ecranizat de regizorul francez. E o utopie neagră, o distopie, cum i se mai zice, foarte actuală, din nefericire. Care vorbește (și ne avertizează) despre pierderea identității omului, despre alienarea adusă de o societate supra-tehnologizată, de manipularea mass-media, de consumerismul deșănțat, de ideologiile extremiste, etc. Sigur, am simplificat mult, pentru că romanul e foarte cunoscut (ce superbă e metafora cu oamenii-cărți!), și fiindcă voiam să ajung la un citat din Ray Bradbury, care relatează următoarele: „Când lucram la romanul 451̊ Fahrenheit credeam că descriu o lume care poate deveni realitate în patru sau cinci decenii. Dar doar cu câteva săptămâni în urmă, într-o noapte, un cuplu a trecut pe lângă mine în Beverly Hills, plimbându-și câinele. Am rămas cu ochii holbați la ei. Femeia avea într-o mână un radio nu mai mare decât un pachet de țigări, a cărui antenă tremura. Din acesta ieșeau fire de cupru care mergeau către un con frumos realizat care intra în urechea ei dreaptă. Mergea ca o somnambulă, ignorând bărbatul și câinele, ascultând sunetele și șoaptele unei tragedii îndepărtate, ajutată de soțul care putea să nici nu fie acolo. Aceasta nu era o ficțiune”.
        Avem o puzderie de gadget-uri, de device-uri, căști, hand-free, și le schimbăm cu o viteză nebună, ne fascinează noutatea, dar nu mai suntem atenți la ce se întâmplă cu noi, lângă noi, la oameni, la lucruri, suntem neglijenți, superficiali, indiferenți, nu luăm în seamă pericolele care ne înconjoară. Iar când o facem, deja e târziu. Gîndul ăsta mă bântuie, nu-mi dă pace. Încerc să-l alung, să invoc și clipe mai senine, ca să înșel starea de neliniște, să o mai atenuez cumva , chemând în ajutor amintirea celor câteva zile de vară rătăcite în noiembrie. Din care am rămas cu nostalgia unor frumoase plimbări prin centrul Bucureștilor, serile târziu, când mă duceam sau mă întorceam de la câte un spectacol și mă opream în fața unor florării. În Piața Romană și spre Piața Unirii, unele erau deschise chiar la ore înaintate, așa că mă uitam lung la tot felul de flori, dar mai ales la crizanteme, potopită de sentimentul unei imense frumuseți. Erau o mulțime de „flori de aur”, chiar în culori de auriu ruginiu superbe, de un galben viu, mai pal, albe, lila, rozii, dar privirea mea era atrasă magnetic de unele grena sau de un mov intens, profund, care mi se păreau foarte dramatice. Da, frumusețea. Oare ea va putea salva lumea, așa cum am crezut mereu în idealismul meu de nevindecat? Dar cam des umbrit în utima vreme.
        Carmen MIHALACHE

        Insulele Bacaului (I)

          Reconstituiri

          Cândva au fost si trei. Viiturile generau si mai multe, umplând casele din mahalale Bacaului – numite mai târziu cartiere – cu namol. Atunci când nu le luau cu totul. Cum a fost? Bine…? Rau? Marturia o poarta genetic, undeva in subconstient, stranepotii celor care au convietuit pe malul acestei ape cu nume frumos. Bistrita! Apa cea nastrusnica, galesa, sprintara, suparacioasa si razbunatoare, cu cel mai rapid debit calculat pe albie si distanta, fata de suratele ei din tara. A imbratisat aceasta limba de pamânt din partea estica a orasului, numita „Insula”, dând de treaba si hrana celor care s-au incumetat sa-i stea alaturi.

          DSC_0006

          Cum ar fi ca o drona sa filmeze asa cum arata partea dinspre „Rasarit” a orasului, când s-a ctitorit Biserica Precista, „ferita de ape” ? Putinele date, preluate si reinterpretate din cronici, de acum mai mult de jumatate de mileniu, ne dau mândria acestui loc. Zona autogarii de astazi, (Vadu Bistritei, Scoala de meserii), a fost ades scurmata de vâltori. Dar Insula si malul dinspre vest, cu case si mici afaceri de familie, ateliere de tabacarie, n-au fost niciodata acoperite de apa. Venea si se retragea, urmând si colmatând aceleasi fagase, rupând maluri. Este greu sa reconstitui, din amintirile celor mai in vârsta acum, care si-au trait copilaria pe buza Bistritei, farmecul si viziunea de ansamblu a locului.

          Ce a insemnat plutaritul pentru Fabrica de hârtie Letea si aprovizionarea cu lemn a navelor ancorate la Galati. Pilonii din lemn care sprijineau vechiul abator dar si malurile, spraitul, canalul de fuga, podul de lemn care facea legatura cu localitatea Letea Veche.

          Acelasi loc, doua trairi

          Perspectiva are damf de busuioc agatat in rama imaginii. Cât de mare creste un copac când deabia deslusesti buchiile, sau cât de lat se transforma un pârâias, când apa e rece si picioarele goale ii masoara precaut pietrele. Unul din locurile bune de pescuit era „la pietre”. Trei bolovani mari, cam in dreptul unde este acum terenul de fotbal, stiut drept „Proletarul”. Asa si-l aminteste Gelu Cociorva. Astazi se mai vede doar unul. Cu lucrarile de amenajare a Insulei, aflate in desfasurare, probabil ca va disparea si acela. Lui Gelu i-a albit barba de tot. E greu pâna-l prinzi liber, in micutul magazin din spatele pietei, si reusesti sa-l stârnesti. Copilaria ramâne ultima pe calea uitarii. Anumite trairi, odata stârnite, revin cu acuratete, urmare a unei focalizari inversate a ochilor lui caprui, prin sertarasele mintii.

          „M-am nascut in patruzeci si sase, cu poarta de la gradina casei in apa Bistritei. Locuiam cam pe unde este intrarea principala acum la Fabrica de suruburi. Iarna ne dadeam drumul cu sania din poarta, treceam peste apa inghetata si ne opream pe insula. Odata, si-i adevarat ce-ti spun, s-a rupt gheata. M-am dus cu tot cu sanie in apa. Noroc ca era mica. (?!). Strada pe care locuiam se numea Regina Elisabeta. Erau numai case atunci. De la podul de lemn ce traversa spre Serbanesti pâna la depozitul de pirita dinspre Letea. Stai sa-ti arat!” Imi creioneaza pe o bucata de hârtie o schita. Ca sa inteleg ii cer câteva puncte de reper.

           

          „Vezi! Asta-i strada Milcov. Unde-i acum intrarea la insula, Bistrita curgea asa! Aici statea un tip pe care-l chema Pitu. Spraitul venea cam pe aici si dupa aia bazinele de rezerva. Aici abatorul vechi. Tot malul asta era protejat de piloni din lemn. Urma o salcie mare din care faceam sarituri. Putin mai incoace locuiam noi. Ne-au demolat când s-au facut Suruburile. Cam pe aici. La o treime de cât e acum. Peste canalul de fuga mai trecea un pod, tot din lemn, care ducea in Izvoare. Viroaga unde ne jucam era cam unde e podetul acum, intre cele doua insule.”

          Toti copiii de pe malul gârlei stiau sa inoate de la vârsta când indrazneau sa iasa din casa. Era o chestie de obraz si onoare. Daca nu aveai curaj, te aruncau ceilalti in apa. Mai bine sareai singur. Gelu Cociorva a experimentat-o pe pielea lui, fara sa vrea, la vârsta de trei ani A fost „pescuit” cu peripetii de baietii mai mari, dupa ce se zgaibarase pe o pluta. A plecat in cinzeci si doi la scoala. In „lume” cum ii place sa spuna. Când a revenit… a gasit alta Insula.

          Dictionar

          „Sprait”… egal stavilar facut din bârne pe firul unei ape, cu rol de proptea. Denumirea are origine nemteasca, adaptata la noi din „spreizen”, tradusa ca: a sprijini temporar cu spraituri, malurile unei sapaturi, cladiri in constructie.

          Câtiva ani de istorie in plus

          Data nasterii, iulie, treizeci si noua. „Nelu…! De unde fotografii pe atunci? Eu stiam un singur fotograf. In parcul din centru. Cu capul in cutia acea mare, cu trei picioare si pânza neagra. Ne uitam toti copiii cum scotea dopul de la ochiul de sticla. Numara pâna la trei, si ne tineam si noi respiratia odata cu cei care-si permiteau sa plateasca, ca atunci când il punea la loc sa nu fuga minunea.” Viorel Roman s-a nascut intr-o casa, construita cu simt de raspundere, in perioada interbelica. Pe undeva unde acum a mai ramas un mic spatiu viran, aproape de podul care face legatura cu Insula.

           

          „ Coborai din centru, de unde-i Liceul sportiv pe Strada Leca, astazi Alexandru cel Bun, si dadeai in Tabacariei. Stefan Ghiorghiu, i-au spus dupa…, astazi Milcov. Erau sapte tabacarii. Apoi pe dreapta, pe lânga Fabrica de mezeluri, construita de ingineri nemti. Fabrica era militarizata. Acolo, in timpul razboiului au lucrat unitati germane. In locul ei, dupa razboi s-a infiintat un atelier de confectii. L-au denumit Chivu Stoica, redenumit Apaca, apoi Confectia, dupa optzeci si noua, ASCO, darâmata, si acum Cora.

          Patru mii de femei lucrau acolo! …Dar pe tine te intereseaza Insula! Ii admir spiritul de tipograf patriot dar si memoria fara cusur. Ne stim de ceva vreme. Imi descrie cu acuratetea unui secretar de redactie, functie in care a lucrat multi ani, cum arata podul de fier care facea legatura spre Roman si Vaslui, bombardat la retragerea nemtilor. „Când au venit rusii, in patruzeci si patru, s-a construit cel de lemn, dar mai la vale. Pe locul lui a fost construit cel de piatra si pe ala… asta de acum. Ce vremuri grele au urmat dupa…! Seceta, foametea. Tata, ofiter, murise pe front. Mama nu s-a mai casatorit. Ne-a crescut mândra, cum a putut. A murit si ea la patruzeci si unu de ani. Dar hai sa-ti descriu cum aratau locurile atunci.”

           

          Apelam iar la un pix si o pagina din agenda. „Cam pe unde este podul astazi la Insula, era abatorul orasului, ridicat pe piloni de lemn pâna la jumatatea Bistritei. Curgea apa pe sub el. De aceea si atât de multe tabacarii. Dupa razboi, abatorul mare s-a demolat odata cu amenajarea insulei, si a functionat unul mai mic, in una din cladirile Fabricii de suruburi. Abia in ianuare, cinzeci si opt, s-a mutat intr-o noua cladire, in Margineni, unde-i si astazi. Carbacul! Ce era interesant atunci, cât de bine ne intelegeam intre noi. Ce frumoasa comuniune si intrajutorare era inainte de razboi. Eram copii de români, evrei, nemti, tigani, basarabeni.

          Viorel Roman

          Sa-ti arat fotografia de la nunta parintilor mei! Uite! Asta-i basarabean, astia-s evrei, au plecat prin saizeci din tara, asta-i neamt…” Si povestea continua mai departe. Inca n-am ajuns la sprait, podul de lemn si bacul dinspre Letea Veche. Cum s-a amenajat insula prin munca patriotica. Ca o provocare pentru cei care au trait in zona, isi mai aduc aminte intâmplari, sau au vreo fotografie. Ar fi pacat sa se piarda.

          Probleme de infrastructura la Urgentele Spitalului Judetean

            La Urgentele Spitalului Judetean treneaza de ani de zile o problema majora: unele salvari nu pot urca pe rampa pentru a prelua sau preda pacientii. Motivul? Platforma care acopera aceasta rampa este prea joasa.

            „Asa este. E vorba insa numai de trei salvari de tip C, ATI – anestezie si terapie intensiva – care sunt mai inalte. Cu celelalte ambulante nu sunt probleme. Dar cele trei, fiind mai inalte, nu incap pe rampa, asa ca pacientii sunt transportati pâna in spital, pe targa. Nu vorbim de o distanta foarte mare si nici de cine stie ce pericole iminente pentru ei. Iar atunci când ploua, ninge sau e frig, folosim si o patura pentru a acoperi pacientul de pe targa, tocmai pentru a nu simti frigul experior.

            Cele trei masini de care vorbim nu incap nici in garajul Serviciului Judesean de Ambulanta. Stau in curtea interioara a institutiei, sub o copertina, construita special pentru ele, pentru a fi protejate. Pâna acum nu am intâmpinat niciun fel de problema din cauza acestui impediment”, ne-a declarat dr. Adrian Colibaba, directorul medical al Serviciului Judetean de Ambulanta Bacau.

            Cele trei salvari ATI intrate in dotarea unitatii transporta circa 300 de bolnavi pe luna, adica o medie de 10 pacienti pe zi.

            Când a fost construita rampa de la Urgentele Spitalului Judetean, in anii ’70, nu existau astfel de ambulante, mai spune directorul de la Salvare. Mai mult, chiar si daca la Unitatea de Primiri Urgente a spitalului s-au facut modernizari si renovari majore in timp, rampa si platforma acesteia nu au putut fi modificate, pentru ca sunt probleme de infrastructura, dupa cum a explicat si managerul unitatii spitalicesti Adrian Popa.

            „E structura de rezistenta. O lucrare de refacere si reorganizare a acelei rampe nu este chiar asa de simpla acolo, pentru ca sunt doua grinzi de beton, de sustinere. Vom face noi evaluari si vom incerca sa rezolvam cumva aceasta situatie. Eu chiar imi doresc sa modific acea intrare la Urgente, pentru a fi si mai multa lumina”, a declarat directorul Adrian Popa. Spitalul Judetean de Urgenta mai are o rampa si la Maternitate, dar acolo nu sunt probleme de acest gen.

            De neuitat: limba română

            Fiecare dintre cărţile coordonate de Ion N. Oprea în seria Cenaclul literar la distanţă este un magazin în care intri cu nerăbdarea de a te reîntâlni cu lume bună şi înţeleaptă. De data aceasta jocul de rol poartă eticheta „Nu uita…“, care nu neapărat e un imperativ ferm, ci mai degrabă o invitaţie la a ne proteja amintirile şi a le da glas acelora care ar putea fi lecţii de viaţă pentru alţii.
            Ediţia 2015 a antologiei pare să fie una dintre cele mai bogate în prezenţe ale limbii române în aproape toate ipostazele. Una dintre ele, gnomică, îi aparţine lui Vasile Ghica, din a cărui superbă colecţie transcriem două aforisme: „Politica noastră de astăzi înseamnă cât mai multă corupţie. Şi cât mai puţină gramatică“ (p. 14), respectiv „Când intră în politică, oamenii de cultură e bine să ştie că riscă să fie conduşi de tot soiul de agramaţi” (p. 301). Universitarul clujean Doina Butiurcă îi trimite lui Ion N. Oprea o lucrare demnă de un volum de studii şi cercetări ştiinţifice din domeniul filologiei: „Limba română în lume”. Autoarea investighează presa culturală din diaspora cu un singur ţel: de a descoperi interesul gazetarilor români din străinătate pentru cultivarea limbii. Constatările nu sunt liniştitoare: „există un număr restrâns al rubricilor consacrate problemelor de limbă stricto sensu şi cu atât mai puţin reviste interesate de problemele punctuale ale limbii române literare” în S.U.A. şi Canada. Căile de a-i determina pe românii din afara graniţelor ţării să comunice corect sunt diverse: apelul la dicţionar, când sensul unui termen este incert, modele de conjugare a verbelor şi de declinare a pronumelor, combaterea „beţiei de cuvinte” etc. Alteori sunt reproduse texte ale marilor lingvişti, ca acela al lui Al. Graur din 1934, dureros de actual şi la noi: „Cum se face oare că elevii din Franţa sau din Anglia pot învăţa ortografia limbii lor, infinit mai complicată decât a noastră, iar elevii din România scriu atât de mizerabil? Nu poate fi decât o singură explicaţie: nu se dă destulă atenţie scrierii. Programele sunt prea vagi în această privinţă, iar profesorii de limba română se socotesc, în general, prea mari savanţi ca să se ocupe de amănunte atât de meschine: ei discută filozofie, formează suflete etc., iar elevii lor scriu: *v-a veni, *mam dus, *părinţi mei” etc. Rubricile au nume expresive (Colţu’ lu’ Vanghele) sau terne (Limba noastră), iar titlurile sunt uneori surprinzătoare: „Romgleză? Niciodată!” (Observatorul – 2010). În acest context, îndemnul Dorinei Stoica din Bârlad este bine-venit: „Fraţi români plecaţi prin lume,/-N orice ţară vă aflaţi,/Pe copii şi pe nepoţi/Învăţaţi-i să vorbească/Şi în limba românească!”
            Ligia Ghinea, absolventă a Literelor craiovene, este profesoară în municipiul-reşedinţă al judeţului Covasna – Sfântul Gheorghe. Nu-i este uşor, dar o susţine alcătuirea entităţii biologice: „Limba română sunt eu./Am fost zămislită de părinţi/În limba română./Fiecare celulă a fiinţei mele,/Pământene,/E plămădită în grai românesc”. Luca Bejenariu, bucovinean din Rădăuţi, e un iscusit portretist al dascălilor săi de la Filologia ieşeană: cu Dumitru Gafiţeanu, un semestru întreg a „făcut analize sintactico-morfologice din Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă“; Gh. Agavriloaie, dacă dădea un cinci, îi cerea studentului să spună că literatura română a studiat-o „cu… portarul de la Universitate“, iar Petru Zugun, Ilie Dan, Gavril Istrate şi Ion Popescu-Sireteanu i-au fost la fel de buni dascăli de lingvistică.
            Cărţile coordonate de Ion N. Oprea ar trebui să se găsească în toate bibliotecile judeţene.

            Vamesii, asaltati de cumparatorii online

            – mii de bacauani cumpara saptamânal gadgeturi sau alte bunuri de pe site-urile de afara

            Nu mai este niciun secret ca bacauanii de orice vârsta sunt clientii fideli ai magazinelor virtuale de pe internet. De regula, cumparatorii online cauta ieftineala, in special de pe site-uri din China, unde, se stie, se gasesc in special lucruri cu preturi mici. Insa, shopping-ul online se face si de pe platformele de internet localizate in Hong Kong, Singapore, Malaezia, Japonia, SUA, Canada sau Israel. „Sunt perioade din an in care am inregistrat chiar si 1.000 de colete pe saptamâna. Si asta in conditiile in care eu am doar doi angajati la Oficiului postal nr. 9, din zona Energiei, de unde pot fi ridicate comenzile, si doi la Onesti.

            Insa, problema cea mare este ca foarte multi dintre cei care fac achizitii online de pe site-urile din afara tarii nu cunosc conditiile in care se pot ridica acele colete. Desi, noi am pus afise in care anuntam care obiecte sunt interzise, precum si alte restrictii de care ar trebui sa ia seama cel care se decide sa cumpere de pe internet”, a explicat Vasile Soiman, seful Vamii din Bacau. Potrivit legislatiei vamale, pentru un colet postal fara caracteristici de natura comerciala, continând cadouri trimise fara plata de la o persoana la alta, valoarea declarata a tuturor bunurilor din pachet poate ajunge la maximum 45 de euro, taxa vamala si TVA fiind zero.

            La fel, nici coletele postale cu bunuri cumparate de pe internet, prin telefon sau corespondenta, platite de destinatar, nu se taxeaza in vama, daca, insa, valoarea totala nu depaseste 10 euro. „Stiam ca nu se percep taxe daca valoarea nu depaseste 10 euro, pentru ca imi tot cumpar de ceva vreme din China, mai ales. In schimb, chiar nu cunosteam ca si la cadouri se aplica acest regim”, marturiseste Andrei Vancea, un tânar din zecile care stateau la rând sa-si ridice coletul cumparat de Black Friday. Atentie, insa, intrucât in calitate de destinatar, cel care a comandat online astfel de bunuri trebuie sa prezinte organului vamal o copie a dovezii de achizitie (factura comerciala, factura pay-pal, factura extrasa de pe internet).

            „Responsabilitatea intocmirii declaratiilor vamale cade in sarcina expeditorului. Dar, pentru a facilita vamuirea rapida a trimiterilor postale si evitarea oricaror inconveniente, recomandam clientilor sa se asigure, pe cât posibil, ca expeditorul din strainatate completeaza declaratia vamala corect si complet”, a subliniat Vasile Soiman. De retinut ca anumite categorii de bunuri sau materiale (marfurile contrafacute, armele de foc reale sau imitatie, arme, explozivi si munitie, pornografie sau narcotice illegal/droguri) sunt interzise a fi importate. De atfel, lista completa cu obiectele interzise, precum si informatii legate de restrictiile la import poate fi gasita la adresa de internet www.posta-romana.ro.

            Black Friday vs. Craciun

            Apetenta pentru shopping online s-a observant mai ales la recenta campanie promotionala ocazionata de Black Friday, când bacauanii s-au inghesuit sa cumpere de toate de la magazinele online din afara. Insa, un alt episod extrem de incarcat se anunta perioada sarbatorilor de iarna, când, la fel, bacauanii vor fi atrasi de ofertele de afara. Cele mai solicitate site-uri din afara sunt ebay.com, amazon.co.uk, dx.com sau aliexpress.com, de unde bacauanul cumpara cam orice. Ponderea comenzilor de afara o reprezinta produse electronice – tablete, telefoane mobile din categoria smart, hard disck-uri, stick-uri USB etc., dar si accesorii pentru aceste produse – acumulatori, handsfree, carcase s.a -, precum si articole de moda, iar 10 la suta cosmetice. Diferenta este completata de diverse produse din alte categorii.

            Masina de lux furata din Constanta, gasita in Bacau

              Politistii de investigatii criminale din Bacau au indisponibilizat un autoturism de lux, un BMW seria 6, care figura ca furat si se afla în posesia unui barbat de 29 de ani, din Bacau, banuit de furt. Din cercetari a rezultat ca autovehiculul detinut de acesta figura urmarit de autoritatile judiciare române, fiind sustras de pe raza judetului Constanta.

              Masina a fost identificata in municipiul Bacau si avea montate placute de înmatriculare emise de autoritatile germane, despre care s-a stabilit ca au fost falsificate. Totodata, din verificari a rezultat ca seria sasiului autoturismului în cauza a fost modificata artizanal, iar certificatul de înmatriculare prezentat, emis de autoritatile din Germania, a fost de asemenea falsificat.

              Politistii au indisponibilizat masina de lux si continua cercetarile sub aspectul savârsirii infractiunilor de fals, uz de fals si furt. (comunicat de presa IPJ Bacau)

              Parasutisti 25

                – defilari, demonstratii, discursuri, distinctii si plachete aniversare la implinirea a 25 de ani de la infiintarea Batalionului 630 Parasutisti “Smaranda Braescu”

                Ploaie, lapovita si ninsoare. De toate acestea, dar si de emotii, au avut parte parasutistii bacauani, in ziua in care au sarbatorit un sfert de veac de la infiintare. Batalionul 630 Parasutisti „Smaranda Braescu” si-a deschis portile unitatii inca de la ora 11, pentru a le arata celor interesati cine sunt ei si mai ales ce fac. Traduse in cifre, realizarile Batalionului 630 Parasutisti, in cei 25 de ani de existenta, sunt impresionante: peste 40.000 de parasutari executate in conditii de siguranta, peste 3.000 de soldati si gradati antrenati si brevetati ca parasutisti militari, dislocarea unor detasamente si subunitati ale batalionului in teatrele de operatii Kosovo si Afganistan, unde au executat la standarde impecabile misiuni dintre cele mai complexe.

                Forte speciale de elita

                Vizitatorii au asistat la un ceremonial militar si religios. Printre momentele organizate cu acest prilej s-au numarat decorarea drapelului de lupta, acordarea unor distinctii militare si inmânarea unor plachete aniversare autoritatilor. Defilarea garzii, vizitarea muzeului militar si exercitiul demonstrativ au fost apreciate in egala masura de catre invitati, fie ca a fost vorba de fosti sau actuali militari, autoritati locale, elevi sau profesori.

                Aniversarea parasutistilor bacauani – https://www.desteptarea.ro/parasutisti-25/

                Posted by Desteptarea de Bacau on Friday, November 27, 2015

                In zi de sarbatoare, in curtea unitatii a fluturat alaturi de steagul românesc si steagul SUA, pentru ca un grup de militari americani a participat alaturi de parasutistii bacauani la un exercitiu militar. „In sfertul de secol de fiintare, prin numeroasele participari la exercitii si misiuni internationale, batalionul si-a câstigat respectul profesionistilor care activeaza in domeniul de elita al operatiilor speciale, rezervat doar celor mai buni dintre cei buni”, a spus col. Dan Mircea Suta, cmdt. Brigazii 6 Operatii Speciale

                [wonderplugin_gallery id=”394″]

                „Vom asigura in continuare prezenta parasutistilor militari in elita fortelor pentru operatii speciale si vom face totul pentru a apara România”, a declarat col.dr. Doru-Constantin Tocila, cmdt. Batalionului 630 Parasutisti “Smaranda Braescu”.

                Comerciantii afectati de inchiderea Complexului „Luceafarul” au cerut ajutorul autoritatilor

                O delegatie formata din mai multi agenti economici, care au spatii inchiriate in Complexul Comercial „Luceafarul”, inchis de pompieri in urma cu o saptamâna, a mers joi la Prefectura pentru a cere ajutor.
                Oamenii sunt disperati ca tocmai acum, in perioada sarbatorilor de iarna, nu-si pot desfasura activitatea de comert iar pierderile sunt insemnate, având in vedere ca s-au aprovizionat cu marfa insa nu pot vinde nimic.

                Ei au intrat la discutii cu prefectul, subprefectul judetului si reprezentanti ai Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU) Bacau, insotiti si de proprietarul cladirii, insa intâlnirea nu a fost una cu vesti bune pentru comercianti. „Decizia ne-a afectat drastic. Eu am un stand de marochinarie. M-am solidarizat cu ceilalti, insa sansele pentru rezolvarea situatiei sunt minime”, spunea Constantin Pascal, comerciant. Din pacate pentru ei, rezolvarea este doar la proprietarul cladirii. „Aici vorbim de dezinteresul actionarilor de la magazinul «Luceafarul» in a remedia deficientele constatate in timpul controalelor ISU, inclusiv la cel de anul acesta.

                Daca ar fi facut acest lucru, astazi magazinul nu ar fi sigilat. Efectul este ca prin inchiderea spatiului comercial au de suferit pe nedrept societatile care-si desfasoara acolo activitatea de comert si evident angajatii acestora. Singura solutie prezentata de ISU pentru redobândirea autorizatiei PSI este realizarea documentatiei prevazuta de lege si remedierea deficientelor constatate”, a declarat Dorian Constantin Pocovnicu, prefect de Bacau. Cei de la ISU Bacau spun ca pâna acum administratorul cladirii nu a depus nicio cerere.

                „Autorizatia de securitate la incendiu ,eliberata in 2001, si-a pierdut valabilitatea ca urmare a pierderii documentatiei tehnice vizate spre neschimbare de catre ISU, situatie in care se reia procesul de autorizare”, spune cpt. Alexandru Balica, ofiter relatii publice la ISU Bacau.

                Pompierii au inchis magazinul „Luceafarul” in data de 18 noiembrie dupa ce in urma unui control au depistat mai multe nereguli. Este vorba despre blocarea unei cai de evacuare, hidranti blocati cu pereti de rigips, instalatie electrica cu improvizatii sau deficiente, lipsa iluminatului de siguranta si altele.

                „Aceasta masura complementara de inchidere a magazinului are consecinte profunde din punct de vedere economico-social. In Luceafarul lucreaza peste 40 de agenti economici care la rândul lor au angajati, au stoc de marfa blocat. De la toleranta veche s-a trecut la masuri extreme, iar noi am cerut astazi (n.r. – joi) o portita, o exceptie, dar am fost instiintati ca nu se poate si trebuie sa reluam procedura de autorizare care va dura câteva luni”,

                – Vasile Chitac, actionarul Complexului „Luceafarul”.

                Maidanezii pot fi sterilizati. Adoptii mai multe sau eutanasiere

                  Silviu Cârligeanu, bacauanul care ne sesiza saptamâna trecuta ca a vrut sa adopte un câine maidanez din adapost, dar nu reusea pentru ca acesta nu putea fi sterilizat din cauza lipsei de materiale sanitare a formulat o petitie la autoritatile locale in acest sens. Omul ridica si alte probleme, cum ar fi ca in adapost câinii nu au suficienta hrana, se manânca la propriu intre ei (pentru ca puii sunt pusi impreuna cu adultii), iar cei bolnavi sunt cu cei sanatosi laolalta. Insistentele sale ne-au adus la cunostinta si ca in adapost nu erau materiale sanitare pentru sterilizare. Acest lucru s-a remediat, intre timp.

                  „Acum, maidanezii pot fi adoptati conform OUG 155/2001, pe baza unei cereri de adoptie, dupa ce sunt sterilizati, deparazitati, microcipati, vaccinati si inregistrati. Cererea se introduce cu a opta zi dupa cazarea in adapost”, a explicat Gabriel Gritcu, directorul Directiei Servicii Publice. Pentru sterilizare, serviciul plateste 75 de lei pentru fiecare mascul si 105 lei pentru fiecare femela. „De la inceputul anului au fost sterilizati peste o mie de câini, dintre care 650 de masculi si 370 de femele si s-au inregistrat 352 de morti”, a mai spus Gritcu. Acesta spune si ca in adapost animalele sunt separate in functie de vârsta, sanatate, agresivitate si mamele cu puii stau separat.

                  Eutanasiere?

                  Silviu Cârligeanu crede si ca se pregateste o campanie de eutanasiere masiva a animalelor aflate in adapost, dupa ce directorul Directiei Servicii Publice a anuntat intr-o emisiune TV ca a cerut lamuriri privind procedurile pentru eutanasiere. „De ce nu se promoveaza mai mult adoptiile sau de ce nu pot asociatiile sa ia mai multi câini si sa ìi dea strainilor interesati sa le ofere conditii decente de viata? Am prieteni care sunt interesati, am reusit impreuna cu alti voluntari sa trimitem mai multi maidanezi in strainatate”, spune Silviu Cârligeanu.

                  Posibilitatea ca o mare parte dintre câini sa fie eutanasiati daca nu sunt revendicati in 14 zile de la sosirea lor in adapost a ajuns si la asociatiile de protectie a animalelor, care nu sunt deloc multumite de solutia gasita de autoritati.

                  Responsabilii sunt depasiti de proportia problemei. Directorul Gabriel Gritcu a recunoscut ca in adapostul amenajat de primarie ar trebui sa fie cazati in conditii decente „circa 350-400 de câini, pentru ca are o capacitate de 500 de locuri”. In schimb, in adapost sunt acum circa 2500 de animale, pentru care e evident ca nu se pot asigura conditiile impuse de lege: sa aiba un anumit spatiu de miscare si sa le fie verificata starea de sanatate in fiecare zi, lucru care trebuie notat intr-o fisa.

                  Alte solutii

                  Bineinteles, daca si proprietarii de câini de rasa comuna i-ar steriliza, numarul inmultirilor ar fi mai mic. In plus, este nevoie ca in curtile firmelor sa nu mai fie hranite animale si protejate atunci când vin hingherii. Iar daca in localitatile din jurul Bacaului ar exista un serviciu de gestionare a câinilor comunitari, asa cum spune legea, poate nu asa de multi pui ar fi abandonati in municipiu. O alta solutie ar fi ca asociatiile sa poata lua mai multi câini pe care sa ìi dea spre adoptie. De astfel de proceduri s-a ocupat Maria Manea, o bacauanca ce si-a deschis un refugiu pentru maidanezi in Itesti.

                  Aici, are grija de circa 150 de câini, iar in ultimii ani a reusit sa dea spre adoptie 50 de suflete, in special in Anglia si Olanda. De altfel, din aceste tari obtine si sponsorizari pentru a hrani si ingriji câinii sai. „As reusi sa dau spre adoptie circa 20 de câini pe luna daca as putea sa-i scot din adapost. Sincer, la cât de multi sunt, e aproape imposibil sa le asiguri conditii bune. Aceasta ar fi o solutie. Dupa ce i-am scos din adapost, le-am facut pasapoarte si cei din Olanda care i-au luat au platit si costul transportului”, a explicat Maria Manea.

                  Gabriel Gritcu anunta ca in luna decembrie in Consiliul Local se va promova un regulament care va permite voluntarilor si asociatiilor de protectie a animalelor sa se implice mai mult in activitatea adapostului.

                  „Noua ni s-a promis inca din vara ca se va rezolva problema materialelor necesare sterilizarii. Ne opunem categoric ideii de a eutanasia câinii, mai ales ca Primaria nu s-a straduit sa creasca numarul adoptiilor, desi noi am suportat si costurile sterilizarilor la unele patrupede.” (traducere din limba engleza)
                  Lesley Ford, voluntar englez la Sadies Stray Dog Rescue

                  Cu masina in dormitorul casei

                    – din cauza vitezei, un bolid BMW aproape a demolat o casa de pe strada Erou Ciprian Pintea – este a doua masina care poposeste in curtea omului, in ultimul an

                    Pe domnul Puiu, din Bacau, il urmareste un noroc mai rar intâlnit, intrucât in ultimul an i-au „rasarit” in curtea casei, printre rugii de zmeura, doua masini de lux.

                    Ultima patanie de acest fel s-a intâmplat miercuri seara, când de pe strada i-a aterizat in curte un prea-frumos bolid BMW.

                    Casa domnului Puiu este situata exact lânga poarta restaurantul Hanovra, intr-o curba destul de strânsa a strazii Erou Ciprian Pintea.

                    Daca te lasi furat de peisaj si uiti sa mai ridici piciorul de pe acceleratie, uiti sa mai iei si curba, exista toate premisele sa te opresti in curtea sau chiar in dormitorul domnului.

                    accident beton

                    Asa s-a intâmplat si miercuri seara, când bolidul negru a ajuns in curte, dar a zdruncinat din temelii si casa, careia aproape i-a demolat o intrare si un stâlp de la coltul cladirii. Se intâmpla pe la ora 22.30, iar domnul Puiu a crezut ca este cutremur.

                    Abia când a incercat sa iasa din casa a observat ca usa pe care o foloseste in mod curent este blocata. Mai apoi a vazut si masina, proptita temeinic in casa, cu partea din fata distrusa si o roata rupta. Nu a fost tocmai o surpriza, fiindca s-a mai intâmplat asa ceva acum un an.

                    Gardul curtii sale a ajuns la a treia generatie, iar acum este din nou zob si va fi schimbat.

                    Politia a venit la fata locului si l-a testat pe soferul de 24 de ani, dar a constatat ca nu bause. Sanctiunea a fost de sase puncte penalizare si o amenda.

                    Acum, ramâne ca soferul si domnul Puiu sa ajunga la o intelegere ca sa fie remediate pagubele.

                    Concluzia Politiei este ca soferul a pierdut controlul directiei in curba.

                    Si domnul Puiu si vecinii spun insa ca pe strada Erou Ciprian Pintea se circula cu mare viteza pe timpul noptii, ceea ce explica numeroasele accidente produse pe aceasta strada aparent linistita.

                    Tot ei spun ca niste limitatoare de viteza ar fi potrivite pentru a stavili elanul vitezomanilor, pâna sa se intâmple vreo tragedie in care sa fie implicati si alti soferi sau pietoni.

                    Destul cu harababura

                    Nu-i vorba de incompetenta. Nu-i vorba nici macar de prostie sau necunoastere. Este, in ecuatie, vorba de interese, de grup, de gasca, de breasla. Al doilea termen se poate rezuma la ticalosie si sacrificarea in dispretul legii, a oricarui principiu care ar trebui sa stea la baza unei decizii, cu implicatii majore asupra sigurantei nationale.

                    Rezultatul este o harababura, care a dus, in România, dupa anul 2000, la cele mai grave inechitati, incalcari ale Constitutiei, drepturilor omului si legiferarea unei crase discriminari. Este prea mult. Acest dezmat trebuie oprit, pâna nu este prea târziu, daca nu este deja. Este vorba, cred ca orice cititor si-a dat seama, despre pensii si salarii.

                    Au fost aruncate la cosul de gunoi principiile contributivitatii si al solidaritatii, al competentei, dar si al bunului simt. Sunt categorii, profesii, functii in stat care beneficiaza de salarii speciale, de pensii speciale, motivatia fiind eliminarea tentatiei de a primi foloase necuvenite in exercitarea profesiei! Dar pensiile, ce motivatii mai au? Nu discut aici daca merita sau nu, nu-i treaba mea, dar pensiile acestea nu au nicio legatura cu contributivitatea. Toata aceasta discriminare din societatea româneasca este si un atentat rusinos la prevederile constitutionale, la, si mai grav, siguranta nationala, deoarece Bugetul Asigurarilor Sociale este in colaps si este alimentat din banii salariatilor.

                    Amintesc salariile din companiile de stat, din tot felul de autoritati de reglementare, ale aviatorilor, ale unor militari, magistrati, grefieri, dar si parlamentari, ministri etc. Recent s-a propus ca de pensii speciale sa beneficieze si profesorii. De unde bani, domnilor? Cu cât ati contribuit la fondul de pensii? Ce salariu, câta pensie au parintii vostri? Nu mai vorbesc de etica, de echitate (termeni desueti, nu?), dar de responsabilitate, de trezire la realitate.

                    Sigur ca tot românul ar vrea sa traiasca mai bine, si functionarul public, si constructorul, artistul, profesorul, bunicii, medicul, insa traim intr-o tara in care PIB pe cap de fiinta vie este cel mai mic din UE. Pâna unde mergem cu “drepturi speciale”, si de ce unii sunt mai (sic!) speciali, iar altii, multi, cei mai multi, traiesc din datorii inscrise in caietul de la magazinul din colt. Crasa si aiuritoare harababura in tara numita România, pe care o iubim neconditionat.

                    Tara in care toti te cred prost

                    De câtiva ani de zile, agenda politica româneasca este stabilita nu de politicieni ci de cei aflati in spatele lor; presa nu mai este facuta de jurnalisti ci de catre cei care ii imping si-i sustin in spatiul public iar mare parte din ONG-uri servesc interese ascunse. Practic, România a devenit un câmp de lupta in care se ciocnesc serviciile secrete – straine si nationale – fiecare dintre ele cu propria agenda si proprii agenti de influenta.

                    Asa se face ca spatiul public a fost invadat de oameni sustinuti pe fata sau ascuns de serviciile secrete si care, fara nici o rusine, promoveaza ideile primite in plic, de la ofiterul supraveghetor. Desi pozeaza in oameni integri, cu coloana verticala si vorbesc ca din carti, acesti oameni – pentru bani sau pentru ca sunt santajati – si-ar vinde si propria mama daca superiorii le-ar cere-o.

                    Din pacate, manipularile lor au succes. Si asta pe fondul scaderii calitatii invatamântului in tara. Practic, toate campaniile de manipulare din ultimii ani au avut succes deoarece spiritul critic al românilor a atins cotele cele mai joase de dupa razboi. Cetateanul mediu nu mai poate face diferenta intre o informatie reala si una falsa.

                    Daca unul din formatorii de opinie i-a spus ca de vina pentru incendiul de la Colectiv e Guvernul, cetateanul a crezut si a iesit in strada sa-l dea jos pe Ponta. Ca tot vorbim de Ponta, ani de zile s-a batut moneda pe presupusul sau plagiat si s-a cerut demisia sa; astazi, când insusi presedintele este dovedit de Justitie ca a câstigat 300.000 de euro din inchirierea unei case retrocedate cu acte false, o tacere asurzitoare s-a asternut peste subiect. Jurnalistii si politicienii care cereau pielea lui Ponta se fac, acum, ca nu vad situatia.

                    Toate aceste manipulari, incepând de la votul la algerile prezidentiale pâna la revolta care a schimbat Guvernul sau campania impotriva SMURD si a lui Arafat, nu ar fi fost posibile, dupa cum spuneam, daca nivelul intelectual al cetateanului ar fi fost mai ridicat. Daca românul s-ar fi gândit câteva clipe inainte sa actioneze. Daca si-ar fi pus intrebari.