Acasă Blog Pagina 3220

PSD si-a lansat candidatul la Primaria Moinesti

    de
    Silvia Patrascanu
    -

    Social-democratii din Moinesti au organizat, joi dupa-amiaza, un dublu eveniment: au inaugurat sediul municipalei PSD si au lansat candidatul la functia de primar. E vorba despre inginerul petrolist Sorin Botezatu, vicepresedintele organizatiei locale.

    “Ma simt onorat ca partidul are incredere in mine si m-a desemnat candidat pentru Primaria Moinesti. Sunt decis si convins ca pot câstiga. Vom face o campanie civilizata, eleganta, i-am zis eu, in care ii vom informa pe cetateni ce a facut PSD pentru ei si ce dorim sa facem in continuare”, a declarat Sorin Botezatu.

    La eveniment au participat Dragos Benea, presedintele PSD Bacau, deputatul Miron Smarandache, presedinte al PSD Moinesti, si deputatul Lucian Sova.

    “Imi place cum arata acum organizatia moinesteana a PSD. Si pentru asta ii multumesc domnului deputat Smarandache, dar si candidatului nostru. Se simte o emulatie pozitiva. E greu, dar nu imposibil, sa câstigam in Moinesti, dupa ce actualul primar a fost aliatul nostru in USL.
    In calitatea mea de presedinte al Consiliului Judetean am ajutat foarte mult municipiul Moinesti. Vreau ca moinestenii sa stie asta. Organizatia judeteana a PSD il sprijina 100 la suta pe Sorin Botezatu si sper sa producem surpriza politica a judetului aici, la Moinesti. Avem toate premizele”, a declarat Dragos Benea.

    “Atunci când l-am desemnat pe Sorin candidatul PSD pentru Moinesti am luat in calcul multe dintre atuurile sale. Este tânar, pregatit, cu putere de munca si vointa. N-am luat in calcul si faptul ca este un foarte bun om de echipa. Acum sunt sigur de asta. Are tot sprijinul meu si el stie asta. Si dumneavoastra stiti asta.

    Când au facut lucruri bune pentru Moinesti, fostii nostri aliati au avut de la noi tot sprijinul. Au fost si situatii in care actualul primar nu a fost sprijinit de PSD, ca in cazul crematoriului, si bine am facut. Acum, le vom spune moinestenilor ca noi si candidatul nostru, Sorin Botezatu, suntem varianta mai buna”, a declarat deputatul Miron Smarandache.

    „Scena este altarul sufletului meu”

    de
    Gheorghe Bălțătescu
    -

    – interviu cu Maria Tataru, interpreta de muzica populara

    – Doamna Tataru, sunteti pe scena de peste 35 de ani, dând glas, cu vocea dumneavoastra inconfundabila, unor frumoase si autentice cântece din folclorul românesc, dar mai cu seama din cel moldovenesc, de pe vaile Bistritei si Siretului, fiind, tot de atâtia ani, apreciata si aplaudata pe scenele din România si din lume. Care este, astazi, in opinia dumneavoastra, starea, soarta acestui indragit gen muzical, in conditiile in care vedeta este CD-ul si nu interpretul?

    -Va multumesc pentru invitatia la acest dialog, dar si pentru aprecierile facute. Intr-adevar, in repertoriul meu, in lada mea de zestre am melodii foarte frumoase, autentice, culese sau prelucrate de mine, insa, cu parere de rau va spun ca nu prea mai avem unde sa le daruim publicului. Bacaul nu mai are o orchestra asa cum a fost “Plaiurile Bistritei”. Avem un ansamblu, exista si functioneaza in Bacau “Busuiocul”, condus de Petrica Vlase, pe care il salut si urez ansamblului pe care il conduce viata lunga si plina de succese, deoarece doar el mai organizeaza spectacole de mare anvergura si tinuta artistica, cum este Festivalul “Ion Dragoi”, insa un oras ca Bacaul merita mai mult. Valoarea unui interpret, a unui rapsod se vede pe scena, fara intâlnirea cu publicul, practic, nu existi. Pe lânga “Busuiocul”, eu mai colaborez si cu alte ansambluri, cum sunt “Ca la noi”, condus de Camelia Rosu, “Plaiuri bacauane”, al coregrafului Robert Costrovanu, un tânar care cunoaste si iubeste folclorul. Din pacate aveti dreptate, la cele mai multe spectacole, artistii vin cu CD-ul in buzunar, cu lautarii in cutie, cum se spune. Este o realitate,
    care deriva din costurile foarte mari pentru a cânta cu o orchestra, poate si lipsa, cum spuneam, a unor formatii instrumentale. Doar solistul si instrumentul, impreuna, aduc bucurie, sarbatoare in suflet oamenilor. DJ-ul nu inlocuieste niciodata orchestra. Vremurile sunt altele si suntem nevoiti sa facem acest compromis.

    Cântecele mele au radacini in sat

    – Cu ce gânduri, cu ce sentimente urcati pe scena, ce doriti sa transmiteti spectatorului?

    – Intru pe scena cu emotie si acum dupa atâtia ani, scena este altarul sufletului meu, si ma inchin cu respect in fata spectatorului, a telespectatorului. Le daruiesc cântecele din tot sufletul meu, le dau viata, le traiesc impreuna cu ei si ma bucur de bucuria lor. Publicul te simte daca nu esti naturala, daca nu traiesti cântecul, fiecare cântecel transmite un mesaj, aduci cu el viata, obiceiul, intâmplarile, amintirile, satul, casa, oamenii, parintii, bunicii pe care i-ai parasit sau nu mai sunt. De aceea folclorul ramâne viu, el se identifica cu trairile fiecaruia, fie bucurie, fie tristete.

    – Sunteti nascuta intr-un sat din apropierea Bacaului, se vede si din timbrul vocii, din accente, din versurile cântecelor, din acompaniamentul orchestrei. Care sunt sursele de inspiratie, cum va alegeti repertoriul?

    – Repertoriul meu are radacini in satul meu, in satele din jur, de la sezatorile care se organizau la tara, de la hore, de la diferite sarbatori care marcau viata satului. Este adevarat ca multe dintre acestea au disparut, viata, la tara, este alta acum, grijile au depasit bucuriile. Eu am avut marea sansa sa lucrez multi ani cu maestrul George Sârbu, dirijor la “Plaiurile Bistritei”, un muzician de mare forta si talent, de la care am invatat foarte, foarte multe ca interpret, am invatat cum sa valorific un cântec, o doina. Era un artist care stia sa lucreze cu solistul, sa-l puna in valoare, daruind, fara rezerve, deschis, tot ce stia el, cum rar se mai intâmpla astazi. Ne invata cum sa ne alegem repertoriul, in functie de datele naturale ale fiecaruia, sa promovam dialectul nostru regional, fara rusine, fara complexe. De aceea, cred, repertoriul meu suna ca la Bacau, Parâncea, ca la Nastaseni, Agas sau Oituz.

    Doina este terapie pentru sufletul omului

    – Ati vorbit, intr-un alt interviu despre doina, genul cel mai greu, piatra de incercare pentru fiecare solist, cine nu cânta o doina, nu este interpret adevarat…

    – Doina, doina este cântecul de alean, de durere, de jale. Cu doina cunosti calitatile vocale ale solistului, cu doina esti singur pe scena, doar cu vocea ta, fara orchestra, doina este medicament, terapie pentru sufletul si inima omului.

    – Aveti in repertoriu o doina, Doina de inec, se cheama. Care este izvorul acestui sfâsietor cântec?

    – O intâmplare tragica din familia mea, un baiat de numai 17 ani, un nepot, student la teologie parca, a venit in vacanta, s-a dus la Siret, la scalda, la Racatau, si nu s-a mai intors. L-au cautat trei zile scafandrii, apoi parintii au dat drumul pe apa la un colac si o lumânare, acolo unde s-au oprit, in acel loc l-au gasit. Spun si in cântecul meu: “In lacul de la Racatau, s-a-necat voinic flacau,/ Te-am catat in Lacul Mare, cu-n colac si-o lumânare!” Nu pot acum sa-l cânt…Iertati-ma! Recent am avut un concert la Sala Radio, cu orchestra mare a Radioului, dirijor Adrian Grigoras, a fost un concert minunat, cu solisti foarte buni, Floarea Calota, Gheorghe Rosoga etc., unde am cântat si aceasta doina, preluata si de alti interpreti.

    – Primul album, primul disc?

    – Primul album “Cine are mama-n casa”, cu Orchestra Radio, pe care l-am reeditat la o alta casa de productie, cu titlul “Floricica stiu juca”, era in 1986, iar dupa 10 ani, in 1996, am scos albumul “Am trecut de jumatatea vietii”, iar al treilea, cu orchestra “Ciprian Porumbescu” – “Mândri-s bacauanii mei”.

    Costumul popular este floarea din fereastra neamului

    – Pe lânga voce, versuri, muzica, un rol foarte important, in spectacol, in prezenta unui interpret il are si costumul, costumul popular, supus si el, in ultimul timp, unor nepermise transformari, de la ii cu paiete la bundite din material plastic. Am vazut la dumneavoastra costume foarte frumoase, autentice, cu motive pur moldovenesti. De unde le aveti, cine vi le face?

    – Portul nostru popular! N-am purtat si nici nu o sa port decât costumul nostru autentic. Costumul popular este floarea din fereastra neamului. Am primit sau am cumparat multe costume vechi, eu, cu mâna mea le reconditionez, le pregatesc pentru scena, mi-ar mai trebui o viata pentru a le reface pe toate. Primul meu costum l-am avut de pe Valea Trotusului, cu o catrinta pe care o am si acum, tesuta cu fir metalic. O frumusete, nu o mai port, dar nici nu ma indur sa o dau la un muzeu. O las mostenire fetelor mele. O camasa o am de la o profesoara, doamna Stratulat, de la Cucuieti – Dofteana, are peste 100 de ani, am reconditionat-o si o port si acum cu mare drag. Am o ploita foarte veche, pe care am refacut-o dupa modelul original, impletit de maicuta mea, pe care nu o mai am, am pierdut-o. Mama era o mare gospodina, priceputa la toate din casa. O chema Lina, de loc din Oncesti, casatorita cu tatal meu, Aristotel Tataru, care traieste si acum, si ma bucur ca nu gasesc casa parinteasca pustie. Când intru in casa, o caut pe mama, deschid dulapul si vad o parte din hainele ei, le ating, le mângâi si imi dau lacrimile. Tin foarte mult la costumul original, acum, aproape toate costumele sunt la fel, facute la masina, toate sunt stralucitoare, cu mult sintetic, ceea ce este un atentat la buna noastra traditie, lasata si mostenita de la batrânii nostri.

    – Sunteti mama a trei fete, Vasilica, care v-a mostenit talentul, fiind acum o cunoscuta interpreta de muzica populara…

    – …Vasilica, sunt foarte mândra de ea. A inceput sa cânte de mica, insa mai am doua fete, doua comori. Suntem o familie fericita, careia i-am dedicat toata viata mea, mi-am neglijat si cariera, am renuntat uneori si la cântat, pentru a fi alaturi de ele. Eu n-am fost o indrazneata, bagareata, cum se spune, insa, cu toate loviturile primite, mai cred in bunatate, sinceritate, in bunul simt. Asa le-am invatat si pe fetele mele. Sa revenim la Vasilica, a fost in Singapore, avea doar sase ani, apoi a fost selectata sa reprezinte România, impreuna cu alti solisti, la doar 11 ani, la Olimpiada de la Atlanta, toate ziarele au scris: “La Atlanta va cânta o bacauanca”. Acum este apreciata, are o voce distincta, frumoasa, are succes la public, este iubita. Mai am doua fetite, din a doua casatorie, cu Gelu Bodea, jandarm la Brigada Mobila, Ada Georgiana si Andra, cânta si ele, sunt foarte talentate si multumesc Celui de Sus ca le-a harazit cu acest dar de nepretuit. Am si doi nepoti, Alin Cristian si Smarandita Ioana, copii buni, inteligenti, de la care am invatat cea mai frumoasa meserie din lume, aceea de bunica. Ii iubesc foarte mult.

    [wonderplugin_gallery id=”485″]

    Toata viata am trait numai din cântec

    – Când Vasilica a crescut mare, s-a afirmat ca solista, ati simtit ca va concureaza, ca va ia locul?

    – Nu, dimpotriva, as fi in stare sa renunt eu, numai sa aiba ea succes, sa devina una dintre cele mai mari interprete din tara. Imi ajunge bucuria ei, cum la fel de mult imi doresc ca si Ada si Andra sa se afirme in aceasta lume a cântecului, frumoasa, dar destul de dificila, unde, din pacate, mai este destula invidie, rautate, nedreptate, in care banul este la putere. A fost o perioada in care am vrut sa ma retrag, am suferit, insa nu m-am lasat, am cântat acasa, singura, in taina, pregatindu-ma pentru urmatoarele aparitii pe scena, la televizor sau radio, la petrecerile private. Ai nevoie, in viata, si de noroc, dar si de o sustinere din partea celor care se ocupa de folclor, de cultura bacauana. Toata viata am trait numai din cântec, din munca cu tineri interpreti, cu cei mici. Imi doresc doar sa fiu sanatoasa, ca am avut parte si de suficiente necazuri, insa le-am trecut pe toate, prin si cu cântecele mele. Steaua mea este inca acolo, sus. Eu sunt si voi fi mereu Maria Tataru, cu viata si cântecele mele.

    Suntem datori sa pastram ce am mostenit

    – Folclorul, nu o spun eu, o spun mari artisti, compozitori, muzicologi, este Mireasa Poporului, el s-a nascut la sat. Doamna Maria, mai este satul izvor de folclor?

    – Satul nu mai este inflorit ca altadata, uneori il vad pustiu, cu lacate pe porti, case parasite, batrânii s-au dus, parca au luat si casele dupa ei, nici iarba nu mai creste. Am un cântecel: “Creste iarba in ograda si de tini ma intreaba, mama”. In satul meu nu stiu daca mai sunt 20 de familii, tineretul a luat calea pribegiei, nu-si mai gasesc locul, rostul in matca lor. Ma intrebati ce-i de facut. Sa pastram ce avem, sa tinem cu dintii de ce a mai ramas, sa educam copiii in frumosul nostru obicei de respect pentru valorile traditionale, sa mergem acolo, incercând, fiecare cu puterile sale, cu talentul lui, sa tinem treaza mostenirea, traditia, portul, cântecul. Poate a venit timpul sa dam inapoi ce am primit.

    – Planuri de viitor?

    – Am in lucru un CD, aici, in Bacau, pentru fetele mele, Ada Georgiana si Andra, au mai multe melodii frumoase, cânt si eu cu ele, care va fi gata curând. Este un proiect frumos pe care vreau sa-l finalizez, va fi o surpriza pentru bacauani. Am si eu in lucru un CD, cu 14 melodii, o alta surpriza, dar toate la timpul lor. Sa va cânt o melodie, un cântec al meu de suflet, de pe viitorul album: “Doamne iert, c-asa spui tu, dar ma doare sufletu,/ Ca dusmanii ma opresc/ Fata sa n-o mai iubesc,/ Mi-o facut gard la gradina, sa n-o mai vad când suschina,/ Oi ruchi scânduri din gard/ Si la ea tot merg cu drag/, Hai, lume, Of, Of, Of,/ Fata mi-i mângâierea, nepoteii mi-s averea/, Lor le-oi face cararusa, sa deschida a mea usa”. Imi doresc sa le cânt bacauanilor tot mai des, au nevoie de cântec, de doinele noastre, de jocurile pe care, sunt sigura, isi amintesc si ei cu drag. Le multumesc si ii astept cu drag la concertele mele.

    Fotografiile fac parte din colectia privata a Mariei Tataru

    Fotbal/ Liga a II-a: Pentru play-off

    de
    Dan Sion
    -

    Academica Clinceni- Sport Club Bacau (sâmbata, ora 11.00)

    Vineri seara, cu ochii pe televizor, pentru Rapid- ACS Berceni. Iar sâmbata, pe teren, contra Academicii Clinceni. Doua meciuri, un singur obiectiv: accederea in play-off. Pentru a incheia sezonul regulat al ligii secunde pe locul 6, Sport Club Bacau are mai multe variante. In fapt, poate pierde si meciul de la Clinceni. Cu o conditie: ca Berceniul sa nu câstige in Giulesti. „Practic, noi am putea aborda meciul de sâmbata cu calificarea in buzunar.

    Totul este ca ACS Berceni sa nu obtina victoria contra Rapidului. Atunci, am fi obligati sa câstigam si noi la Clinceni. Dar va asigur ca, indiferent de rezultatul din Giulesti, noi vom merge la victorie contra Academicii Clinceni”, a declarat Cristi Popovici, care conteaza pe lotul complet, cu exceptia lui Corban. Mijlocasul bacauan s-a accidentat luni, la inghinali, la faza in care a marcat golul ce a decis confruntarea amicala dintre selectionatele U18 ale României si Moldovei si este incert pentru jocul de sâmbata. De notat faptul ca in confruntarea revansa dintre România si Moldova, disputata miercuri si incheiata cu scorul de 5-2 pentru „tricolori” a debutat si portarul Sport Clubului, Ureche.

    Programul complet al etapei a 26-a, ultima din play-off: Rapid Bucuresti- ACS Berceni (vineri, ora 18.00, Digisport), Farul Constanta- Gloria Buzau, Academica Clinceni- SC Bacau, Ceahlaul Piatra Neamt- CS Balotesti, Dunarea Calarasi- Rapid CFR Suceava, Dacia Unirea Braila- Bucovina Pojorâta.

    Clasamentul Seriei I

    1 Rapid Bucuresti 23 16 5 2 42-9 53p.
    2 Dunarea Calarasi 23 14 7 2 47-12 49p.
    3 Academ. Clinceni 23 13 3 7 45-23 42p.
    4 Farul Constanta 23 12 5 6 44-30 41p.
    5 Dacia Braila 23 12 5 6 28-19 41p.
    6 Sport Club Bacau 23 11 2 10 28-28 35p.
    7 ACS Berceni 23 8 6 8 31-34 33p.
    8 Gloria Buzau 23 9 4 10 23-37 31p.
    9 Rapid Suceava 23 6 7 10 21-33 25p.
    10 CS Balotesti 23 5 8 10 22-30 23p.
    11 Bucov. Pojorâta 23 3 8 12 14-39 14p.
    12 Ceahlaul P. Nt. 23 3 5 15 14-39 14p.
    13 Otelul Galati 24 3 3 18 12-43 12p.

    Powerlifting: Bacauanii, la putere

    de
    Dan Sion
    -

    Campionatul National de powerlifting desfasurat recent, la Teius, i-a avut ca protagonisti pe cei de la SCM Bacau.

    Clubul bacauan si-a trecut in cont urmatoarele rezultate: Ionika Serban- locul 1, la 53 kg, categorie la care a devenit campioana absoluta la cadeti, Maria Bândac- locul 1 la genuflexiuni si indreptari la 57 kg, Andreea Evu- locul 3 la 63 kg, Daniel Melecciu- locul 1 la 43 kg si Alin Petre- locul 1 la 74 kg.

    O alta grupare bacauana laureata la Nationalele de la Teius a fost CS Bronx, a carei reprezentanta, Madalina Ardeleanu, care s-a laureat campioana absoluta la copii, 52 kg si vice-campioana nationala la cadeti.

    Urmatoarea competitie este Campionatul European din Spania, la care Bacaul va fi reprezentat de Maria Bândac.

    Volei feminin/ Divizia A1: Cu sansa a doua

    de
    Dan Sion
    -

    Mansa retur a semifinalei dintre Stiinta Bacau si Volei Alba Blaj, care are ca miza un loc in finala Diviziei A1 la volei feminin incepe de la 0-2. Adica de la rezultatul stabilit in tur, la Blaj, acolo unde gazdele s-au impus cu 3-0 si 3-1.

    Pentru a ajunge din nou in finala, campioanei ii mai trebuie o singura victorie. Si are- teoretic- trei meciuri la dispozitie. Primul este programat sâmbata, de la ora 17.00, in Sala Sporturilor din Bacau. Daca Blajul câstiga din nou, semifinala e transata. Daca, dimpotriva, Stiinta isi va valorifica avantajul terenului propriu, atunci cele doua echipe se vor regasi de o parte si de alta a fileului si duminica, tot in Bacau si tot de la ora 17.00.

    In cazul unei noi victorii bacauane, accesul in finala va fi transat in „decisivul” de miercuri, 6 aprilie, de la Blaj. „Sincer, avem sanse mici, dar ne vom bate pentru ele. Sper ca si publicul sa ne dea o mâna de ajutor sâmbata si, de ce nu, duminica. Din pacate, acum, greutatea apasa pe umerii nostri. La Blaj am jucat fara presiune”, a declarat antrenorul Stiintei, Florin Grapa.

    Viata de boier

    de
    Deșteptarea
    -

    „Daca munca era buna, o luau boierii”, zice o vorba populara. Asa ca, neavând nevoie a munci, boierii petreceau si o faceau destul de bine dupa cum ne povesteste Radu Rosetti, in „amintirile” sale.

    „Toata lumea se scula relativ de dimineata. Vânatorii, când era vreme de vânatoare, adica dupa ideile de atunci aproape in tot cursul anului, plecau in zori de ziua, luându-si cu dânsii un dejun copios. Ceilalti boieri se trezeau mai târziu, iar indata ce faceau ochi, inainte de a se spala si de a se imbraca, se asazau turceste pe pat si li se aduceau dulceti si apa, urmate indata de cafe turceasca. Apoi veneau ciubucele, aduse de ciubucciul curtii sau de feciorii lor particulari, aprinse gata, cu «caimac cât un stog de fân» pe deasupra bucatii de iasca aprinsa. (…)

    Dejunul, zacusca cum i se zicea pana pe la 1860, se lua pe la zece in sofragerie, iar dupa dejun se puneau la taifas, obisnuit cucoanele intr-o odaie, boierii intr-alta. Si unii, si altii se asazau de preferinta pe divanuri, multi din ei, mai cu sama cei mai in vârsta, turceste. (…)

    Boierii fumau ciubuc dupa ciubuc, un ciubucciu stând necontenit in odaia de alaturi pentru a aduce un ciubuc aprins indata ce auzea batând in palme, procedeu adoptat atunci la noi obsteste pentru a chema slugile, pe care l-am mai apucat si eu, clopotele in copilaria mea fiind, mai ales la tara, o raritate. Fumau si cucoanele, dar mai rar.

    Slujba de ciubucciu, având a tinea curate si a umple ciubucile intr-o curte primind multi musafiri, era departe de a fi o sinecura si, când numarul musafirilor era deosebit de mare, ciubucciul casei mai era ajutat de baieti ciubuccii si de feciorii musafirilor.

    Boierii discutau mai ales asupra politicii, dar erau departe de a fi excluse si alte subiecte: gospodarie, afaceri, amintiri, vânatoare, povestiri de tot soiul si cancanurile zilei. Erau in stare sa ramâie ceasuri intregi in aceeasi pozitie pe divan, in mesti (mesti, mesi a incaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata în trecut de barbati, peste ciorapi), cu papucii asazati pe jos dinaintea lor. (…)

    Intre doua si trei ceasuri dupa-amiaza se intorceau de obicei vânatorii si lumea se punea la masa. Aceasta era din cele mai variate si din cele mai copioase. Bunul meu stapânea (…) 14 mosii. Si bunica tinea mortis sa aiba, la mesele ei, câte un fel de bucate sau câte un mezelic, sau macar un desert pentru fiecare mosie. (…)

    Dupa masa, dupa ce ligheanul si ibricul, de asta-data de argint, trecuse pe la toti mesenii de-a rândul, dupa ce se luase cafeaua si vutca (liqueur-ul foarte gustos, dar foarte slab), cucoanele, de câte ori era vreme frumoasa, ieseau la plimbare in mai multe trasuri, putini din boieri le insoteau. La intoarcere, mergeau sa steie in gradina, unde ramâneau pana la caderea noptii si unde le intovaraseau si boierii. Indata ce innopta, se intindeau mesele de carti, la cari se asazau si boieri si cucoane, iar acei cari nu jucau carti se puneau din nou la taifas. (…)

    Pe la zece sara se servea cina, nu cu mult mai putin copioasa decât masa, apoi unii mergeau sa se culce, altii stateau de vorba pana târziu sau urmau sa joace carti”.

    Radu Rosetti

    ,,Fiecare dintre noi ne purtam la sân imbecilul nostru”

    de
    Ion Fercu
    -

    Imi plac managerii occidentali care premiaza si unele infrângeri ale salariatilor companiei. Nu poti fi mereu invingator intr-un sistem concurential in care, uneori, minutele sau orele decid câstigatorul. Din pacate, pe toate meridianele lumii, copiii sunt educati in asa fel incât doar laurii sa-i valideze ca fiinte de succes. Vrem mereu pe podium, vrem lauri, tânjim uneori dupa aplauzele semenilor, chiar si atunci când stim ca ele nu sunt sincere. Ne este teama sa initiem proiecte, din cauza faptului ca s-ar putea ca acestea sa nu fie curtate de succes. Din acest motiv nu ne asumam prea des nici decizii care au un grad ridicat de risc, desi suntem constienti de faptul ca la capatul asteptarii am putea sa ne intâlnim cu Binele, Frumosul, Adevarul… Mircea Eliade rezuma minunat povestea aceasta a indraznelilor noastre: ,,Cei mai multi dintre noi credem ca am facut un lucru bun numai daca am primit o recompensa: o felicitare, o distinctie, o observatie favorabila. Si, dimpotriva, socotim esuate acele acte ale noastre care au trecut neobservate, sau au fost privite cu neincredere, sau de-a dreptul cu dispret”(,,Oceanografie”, Humanitas, Bucuresti, pag. 49). Neindoielnic, in gândul lui Mircea Eliade locuieste frumos ceva din spiritul altruismului, non-egocentrismului filosofiei indiene antice. Nu trebuie sa ne fie teama de batalii: ,,Nu sunt pierdute decât acele batalii pe care nu le incepi niciodata. Nu esti invins decât daca refuzi lupta. Altminteri, orice faci, orice incerci in aceasta existenta miraculoasa – sunt victorii; si cât ar fie ele de mutilate, nu trebuie sa regreti” (Ibidem).
    Obsesia recompensei ne dezumanizeaza, de multe ori. A trai sub imperiul acestei obsesii, doar ca sclav al laurilor, este dramatic. ,,Daca fiecare ins ar actiona fara gândul recompensei, pamântul acesta ar fi un rai. Daca numai zece insi ar activa detasat – adica liberi, deschisi intregii realitati, fara prejudecati si fara dogme – viata ar putea merge inainte nestingherita (…) Sa nu uitam ca fiecare dintre noi ne purtam la sân imbecilul nostru, si numai noi il putem sugruma”(Mircea Eliade, op. cit, pag. 52).
    M-am gândit mult la cei ,,numai zece insi” invocati de Eliade. Care ar putea fi, in istoria umanitatii, acestia, in afara de Hristos? Cel mult, mi-am zis, Don Quijote, Miskin, Micul Print si Mahatma Gandhi. Don Quijote, Miskin si Micul Print sunt plasmuiri ale inocentei. Inocenta nu vâneaza niciodata lauri. Poate si datorita faptului ca-i are deja, ca locuiesc in fiinta sa. Don Quijote, Miskin si Micul Print ramân, totusi, doar trei admirabile plasmuiri. Terestrul Mahatma Gandhi? N-a fost rasplatit niciodata cu Premiul Nobel pentru Pace, desi a fost nominalizat de mai multe ori, dar n-a tradat niciodata vreo urma de regret / nemultumire in raport cu aceasta posibila ,,izbânda”. Don Quijote a crezut ca increderea in oameni va face lumea mai buna. Miskin ne-a spus, daca putem acorda credit mai multor personaje dostoievskiene, ca ,,frumusetea va mântui lumea“. Admirabil, Micul Print al lui Antoine de Saint Exupéry ne-a sugerat faptul ca oamenii mari nu pricep niciodata nimic si este obositor pentru copii sa le dea intruna explicatii. Obsesiv, Mahatma Gandhi, un pragmatic fara sabie, ne-a demonstrat ca raul nu poate fi invins cu ura, ci numai cu resurse care sunt zamislite din dragoste.

    Bricolaje / Pe scurt despre caracter

    de
    Carmen Mihalache
    -
    Carmen Mihalache
    Carmen Mihalache

    I-am auzit pe unii spunând ca e mai bine de noi ca suntem undeva mai la margine, chiar daca traim cum traim, în saracie, dar cel putin suntem feriti de actele de terorism care fac acum ravagii în marile centre europene. E adevarat ca dupa aceea venea si remarca amara ca, în schimb, la noi bântuie teroarea coruptiei generalizate. Vorba ceea, caragialeana, s-avem si noi falitii nostri. În societatea româneasca actuala, coruptia e un adevarat flagel, ea „muscând din cinste, din bunul-simt, din credinta si din onoare”. Totul se negociaza, se aranjeaza, în cele din urma. Pentru cei aflati în pozitii de putere, desigur. Care nu au niciun scrupul si nu se împiedica de ceea ce se numeste caracter. Asa cum avem nevoie de principii ferme, care sa ne calauzeasca existenta, de permanente solide, sedimentate de-a lungul timpului, adica de valori morale, avem nevoie si de modele umane, de indivizi cu tarie de caracter. Care ar fi, pe scurt, definitia unui caracter? Recitesc o foarte instructiva, plina de învataminte carte scrisa de C.D. Zeletin, o culegere de eseuri, evocari, de comentarii si convorbiri (reunite sub titlul „Distinguo”) si dau de un articol cu aceasta tema- caracterul uman. Iata definitia acestuia, foarte precisa: „Caracterul e constructia înaltata de fidelitate fata de norma morala pe care cineva o împartaseste liber”. Aceasta constructie, adauga subtilul eseist, mai presupune respectul autoritatii personale si rezistenta la presiunea influentelor. Carevasazica, un individ care se comporta ca o girueta, în bataia tuturor vânturilor, împrumutând pareri de ici de colo, schimbându-si mereu comportamentul, atitudinea, mintind, care ba afirma, ba neaga un lucru, ba râde sau plânge aiurea, nu e cineva de încredere. E o persoana labila, un caracter slab, urât. C.D. Zeletin ne aminteste si originea, etimologia termenului caracter, care vine din limba greaca, de la verbul a grava, a scrie în piatra. Un om de caracter va avea, asadar, tarie de stânca, si pe el te poti bizui, fiindca în orice împrejurare, chiar potrivnica, sau mai ales atunci, el va da dovada de consecventa morala. Nu va face lucruri reprobabile, îsi va pastra demnitatea si va da, întotdeauna, câstig de cauza dreptatii. Fata de temperament, opera naturii, caracterul este opera omului. De aceea este si mult mai pretios. Mai rar, din pacate. Asta si subliniaza C.D. Zeletin în însemnarile sale, spunând ca românii au virtuti ale mintii si ale sufletului (sunt inteligenti, generosi, inventivi, toleranti), dar ca duc astazi lipsa de acel gen de caractere-pilastru pe care, odinioara, s-a sprijinit edificiul neamului, poporului, tarii. Unde mai gasim caractere puternice, tari, si oameni care sa aiba „simtul vetrei” în tristele noastre timpuri, când patrimoniul tarii este lasat de izbeliste si Brâncusi este „scos la mezat”?

    Tic-Tac! Vine prohibitia!

      de
      Ioan Bîșcă
      -

      Se bifeaza zilele din calendar. Mai putin de doua saptamâni pâna când pescuitul va fi interzis, pentru o perioada de saizeci de zile, la toate speciile de peste.

      Astfel, potrivit Ordinului de prohibitie a pescuitului pentru 2016, publicat in Monitorul Oficial, „se instituie masuri de prohibitie pentru pescuitul în scop comercial, recreativ-sportiv si familial al oricaror specii de pesti, crustacee, moluste si al altor vietuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale, pe o durata de 60 de zile, în perioada 10 aprilie – 8 iunie.”

      Pentru pescarii de apa curgatoare nu mai este timp de pierdut. Acumulatorii nu vor rezista pâna in vara. Vine insa momentul de vârf pentru baltile private…

      Alti bani, alta distractie! Zilele acestea, vremea, devenita din ce in ce mai frumoasa, a umplut lunca Siretului cu pescari. Cum a crescut mercurul in termometre, lacul de la Beresti s-a si animat. Si vegetatia se umple de verdeata. Nu mai zic de pasari.

      Pescarul Ioan Stamate semneaza de multi ani condica de prezenta, fidel acestor locuri.

      Coada lacului Beresti
      Coada lacului Beresti

      Mai bine e… unde sta vecinul

      „Cam asa se-ntâmpla. Miercuri am stat pe malul celalalt, si sarea pestele in partea asta. Acuma stau aicea si uite-l cum sare acolo! Da’ nu-i o problema daca nu prind. Vin aici pentru ca e tare frumos. Uite! Am doi bibani si-o babusca. Am prins mai multi dar i-am dat in apa. Am mai dat si unui baiat, sa bage-n cârlig… de-un biban, de-o stiuca.” Nenea Stamate a lucrat la CPL, la combinatul de mobila, pâna in doua mii. Apoi a plecat in Italia, unde a mai muncit zece ani. Acum s-a intors acasa, cu sanatatea afectata. Mai are pâna sa implineasca saptezeci de ani. Iesitul in natura e antibioticul, bucurându-se din plin de timpul liber si vechea pasiune.

      02 Ioan Ailinca Unditele trebuie plimbate

      Sade pe un bolovan maricel, la buza apei, urmarind neclintirea celor doua plute. Priponite… doua vergi, de patru si sase metri lungime. Una-i pentru beldita, cu cârlig de saisprezece. Din când in când … mai prinde si peste. Deschis la vorba, n-are insa stare. Pastreaza atentia distributiva. Se simte apartinând zodiei, leu.

      DSC_2833

      Daca ar fi sa facem o statistica, despre ce urasc mai mult pescarii, braconierii se situeaza inaintea prohibitiei, si inaintea vremii nefavorabile. „Poveste veche. Nu-mi spune mie de braconieri. M-am si batut cu ei. Era sa ma taie cu toporul. Putin mai incolo, cam in dreptul unde e balta. Nu era atunci a lui Iacobov. Eram cu un prieten de-al meu, care era medic veterinar. Era sa-l omoare. Cincizeci de oameni la pescuit pe balta si numai doi in barca, cu topor, sa sara la noi. Ca le-a zis de ce pun plasa. Nu s-a bagat nimeni! Nu mai povestesc ce-au patit!” Ofteaza a lehamite.

      „Era balta noastra!”

      Incerc sa aflu cum ii spun pescarii zonei in care ne aflam. „Aici suntem putin mai jos de Orbeni. E coltul Siretului. In partea asta, la deal, e balta «La vacarie». Mai sunt si altele pe malul asta. Unde pescuiam acum cincizeci de ani au intrat niste calugari si au ingradit. Sunt nacajiti saracii. Cresc porci, cresc oi, vaci. Unde-i foisorul ala, la vreo cinci sute de metri. Acolo! Ii spune acum balta «La Maria». Veneam cu socrul meu si prindeam peste la greu. Era balta noastra. Intra crap mare, dar nu la mine. N-am rabdare sa stau la boaba de mamaliga, sa dau la crap. S-a chinuit un alt prieten de-al meu sa ma invete. N-am vrut sa invat. Pun un viermisor sau o râma si stau pe mal si o ora cu mâncarea in cârlig. Intra el ceva. Din saptezeci si doi platesc permis.”

      DSC_2626

      Credeam ca am in fata mostenitorul unui fost proprietar de lucii de apa. Uitasem de ideea de proprietate socialista, cu bunurile care apartineau intregului popor. Aveam sa aflu ca „balta noastra” era locul preferat de bacauanii care lucrau in schimbul doi, „fugiti” din oras cu personalul de Galati de la ora trei. Din gara Orbeni, pe intuneric, ajungeau aici. Geana zorilor ii prindea cu betele in apa. La ora sapte, dupa doua ore fructuoase, plecau inapoi. Duminica n-aveai loc. Ioan Stamate face la fel si astazi. Merge cu trenul. „Din gara, de la Orbeni, vin pe jos, ca sa fac miscare. Doar am un alt prieten cu masina, care ma roaga sa merg cu el. Il refuz. Si-asa mi-a crescut… «balonul»! Dar nu-i departe. Sunt vreo trei kilometri. De multe ori plec pe jos de aici pâna la Racaciuni, la baraj. Sunt vreo sapte pâna acolo. Si mai fac inca vreo patru kilometri pâna la gara din comuna.

      Atunci e STAS! Uite ce frumoase sunt lebedele astea! Un stol zboara razant cu apa, gata de amerizare. Le gratuleaza cu umor: Dragele de ele! Au scapat pentru ca nu sunt bune de mâncat! Au vreo zece kile fiecare!?” Problema nu e cu mersul pe jos ci cu câinii de pe lânga stâne, care se aduna si te hamaie când te vad de unul singur. Pastreaza in rucsac, pentru orice eventualitate, o bucata de pâine. Este perfect de acord cu perioada de prohibitie. „Mie nu-mi place pestele si nici icrele. Imi place doar sa-l prind. Când nu am mai mult sa-i duc Victoritei, sotiei, ii dau drumul inapoi in apa. Mai ales ca nici ei nu-i place sa-l curete, doar sa-l manânce. E specialista la gatit. Pestele trebuie lasat sa se inmulteasca. De asta nu-i suport pe astia care baga curent sau plase.”

      „Isi cata locul. Da la guma!”

      Cam din sfert in sfert de ora, prin spatele nostru trece un pescar. Are o varga si o lanseta in cumpana, pe umar. De la varga a scos primul tronson, folosindu-l ca pârghie de gradul unu, pentru sacosa din rafie atârnata in spinare. Sapca neagra, din piele, pe cap. Mai schimba o vorba in doi peri cu Nea Ioan si-si vede de rond. Intreb ce-i cu el. „Isi cata locul. Da la guma!”Aici intervine diferenta dintre pescuitul la rapitor, stând in fund, asteptând ca bibanul sa vina la râma, si pescuitul cu voblere, naluci sau twistere (bucati de silicon colorat ce imita pestisorul).

      DSC_2767

      „Asa se prinde pestele… daca-l cauti!” Ioan Ailinca este adeptul schimbarii dese a locurilor. „De ce ma plimb cu ele in spate? Asa! Pentru ca trebuie plimbate! Am dat la biban. De-acu’ plec! Nu mai este peste. Am atâtia ani de activitate… la pescuit. Vad pestele unde-i! Acum nu-i! Si era! Prindeam de mic lin pe Bistrita. Chiar am pescuit mult, «La salcie», la autogara. Bun loc! Apoi pe Siret.” Il simt pescar sportiv si ecologist convins. Imi arata la ce da. Cârlig mic pentru viermisori si „guma” pentru bibanasi.

      DSC_2806

      „Inainte, pe timpuri, prindeam. Acum…? Maximum un kilogram! Ce mai trece prin plase!” Sâmbata si duminica nu iese la pescuit. „Nu merg apele! Uzinele nu functioneaza si nu se creaza curenti. Se mai intâmpla si in cursul saptamânii sa fie opriri. Si ieri, la fel. Am fost la Galbeni, pe canal. Câtiva obleti. Un pic daca se opreste apa… gata! Te uiti la permis si te scarpini in cap.” A auzit ca cei de la ANPA vor sa mareasca taxa pentru pescuitul sportiv, de la treizeci, la o suta cinzeci de lei pe an. „No! Io nu ma mai duc la hoti! Ramân asa!” N-a ramas asa. Si-a pregatit lanseta sa mai arunce o data. Si inca o data! Când am plecat… mergea. Nu stiu daca pleca acasa sau isi cauta iarasi… locul. Tic-Tac! Numaratoarea inversa… continua!

      Profesorul-arhivist Vilica Munteanu a devenit cetatean de onoare al Bacaului

        de
        Ovidiu Pauliuc
        -

        Momentul festiv al sedintei Consiliului Local de joi a fost conferirea titlului de Cetatean de Onoare al municipiului Bacau profesorului-arhivist Vilica Munteanu, fost director al Arhivelor Statului Judetului Bacau.

        Iesit la pensie de curând, profesorul Munteanu a fost si cel mai longeviv sef de institutie din judet si unul dintre cei mai reputati specialisti in domeniul sau de activitate. A publicat mai multe volume, peste 100 de studii si articole in reviste de specialitate si cultura, a organizat si a colaborat la peste 70 de simpozioane.

        Cuvinte elogioase despre activitatea si personalitatea sa au rostit, in plenul Consiliului Local, Mariana Popa, directoarea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” si reputatul istoric bacauan Ioan Mitrea. „Am avut norocul sa imbin profesiunea cu pasiunea.

        Am fost intr-o competitie permanenta cu mine si cu noi, colectivul Arhivelor Nationale. Nimic din ce am realizat nu mi se datoreaza mie, ci tuturor celor de la Arhivele Judetului Bacau”, a spus, printre altele, profesorul Vilica Munteanu.

        Diploma de cetatean de onoare i-a fost fost inmânata, in aplauzele consilierilor, de catre viceprimarul cu atributii de primar Ilie Birzu.

        Audit financiar la Teatrul „Bacovia”

          de
          Ovidiu Pauliuc
          -

          In cadrul sedintei de joi, viceprimarul Radu Ababei a anuntat ca raporturile contractuale cu Anca Sigartau (foto), fost manager al Teatrului „Bacovia”, au incetat marti, 29 martie, iar director interimar, pâna la organizarea unui nou concurs, a fost numit adjunctul Tiberiu Serban.

          Viceprimarul a mai anuntat ca Teatrul „Bacovia” va fi supus unui audit pentru a fi relevata situatia financiara a institutiei.

          Declaratiile sale au fost declansate de o interpelare facuta la punctul „Diverse” de catre Sinica Vrinceanu, in calitate de cetatean si sot al unei economiste a teatrului, dupa cum s-a recomandat.

          Acesta a atras atentia ca Teatrul are de achitat facturi de circa sase miliarde de lei vechi („cât trei bugete ale Galei Star”, dupa cum a precizat), restante de pe vremea festivalului „Theaterstock”, iar neplata va atrage blocarea conturilor institutiei.

          Prin urmare, Vrinceanu a cerut autoritatilor locale sa faca plângere penala impotriva fostului manager Anca Sigartau, pentru a fi trasa la raspundere pentru bani si a se evita blocajul financiar.
          Viceprimarul Radu Ababei a spus ca in functie de rezultatele auditului se va face si o plângere penala. De mentionat ca Parchetul deruleaza deja o cercetare penala „in rem”, adica a faptelor de presupusa frauda.

          O sedinta de consiliu local foarte aglomerata

            de
            Ovidiu Pauliuc
            -

            Consiliul Local s-a reunit, ieri, intr-una din ultimele sale sedinte in actuala formula, inaintea alegerilor locale din iunie. A fost o sedinta cu o ordine de zi atât de bogata cum rar se mai vede, formata din 40 de puncte, a caror dezbatere a durat doua ore. De remarcat si unanimitatea votului, intr-un for ca si lipsit de opozitie, prin care aproape toate proiectele au trecut foarte usor.
            Primul punct a vizat validarea a doi noi consilieri locali, in urma demisiilor consilierilor Cristinel Manolache si Dragos Stefan. Supleanti ai Partidului Ecologist, pe listele caruia au fost alesi acestia, au fost Cristian Chelaru Postolache si Romica Botoi. Primul a lipsit de la sedinta, astfel ca doar Romica Botoi a depus juramântul si a intrat in rândul consilierilor locali.
            La un alt punct a fost aprobata alocarea sumei de 25.000 de lei Politiei Locale pentru achizitionarea de servicii de consultanta, asistenta si reprezentare juridica. Practic, este vorba de bani ce vor fi achitati consultantilor juridici si avocatilor in numeroasele situatii in care este necesara asistenta in instanta din partea Politiei Locale.

            S-au acordat 77 de locuinte ANL

            Un numar de 77 de familii sau persoane singure au primit ieri aprobare pentru locuinte in chirie din fondul ANL aflat la dispozitia Primariei. Primul de pe lista a acumulat 77 de puncte si prin urmare a primit un apartament, iar cererea sa dateaza din 2003. Ultima persoana de pe lista a adunat 67 de puncte si a obtinut o garsoniera, in baza unei cereri depusa la Primarie in urma cu 15 ani. Chiria unor astfel de locuinte este de 200 de lei lunar pentru un apartament si de 100 de lei lunar pentru o garsoniera.
            De asemenea, in cadrul sedintei de ieri au fost aprobate propunerile comisiei de specialitate de acordare de locuinte sociale si de analizare a cererilor de locuinte pentru tineri.

            Bani pentru sterilizarea câinilor cu stapân

            Un proiect de hotarâre aprobat prevede alocarea a 50.000 de lei din bugetul local pentru sterilizarea câinilor de rasa comuna cu stapân. Se vor achita 80 de lei pentru sterilizarea masculilor si 120 de lei pentru femele. Sterilizarile se efectueaza la cerere, pâna la epuizarea sumei alocate. Consilierul local Elena Cosma l-a intrebat pe Gabriel Gritcu, directorul Directiei Servicii Publice, câti astfel de câini exista in municipiul Bacau si pe ce criterii a fost stabilita suma de 50.000 de lei. Directorul Gritcu a precizat ca numarul câinilor este stabilit prin intermediul Registrului Electronic al Câinilor, unde sunt inregistrate animalele microcipate, dar nu a putut spune o cifra exacta.
            Celelalte puncte s-au referit la diferite parteneriate intre autoritatile locale, modificari ale unor hotarâri anterioare, acordarea spre inchiriere a unor spatii din punctele termice dezafectate. Asupra unora dintre aceste probleme vom reveni.

            „Balul Balurilor”, pe 29 aprilie

            Consilierii locali au aprobat asocierea municipalitatii la organizarea unui eveniment mult asteptat de catre elevi, „Balul Balurilor”, o incununare a tuturor balurilor bobocilor pe care le-a organizat fiecare liceu in parte. Evenimentul va avea loc in data de 29 aprilie, la Teatrul de Vara „Radu Beligan”, in intervalul orar 16.30-21.00. Organizarea apartine Colegiului National Pedagogic „Stefan cel Mare” si Consiliului Judetean al Elevilor, iar contributia municipalitatii consta in punerea la dispozitie a salii de spectacole. (O.P.)

            Un George Pruteanu al radioului

            de
            Ioan Dănilă
            -

            De un sfert de secol l-am primit în casele noastre pentru a ne învăţa cum se scrie şi se vorbeşte corect în limba română. Îl aşteptam cu nerăbdare din trei motive: mai întâi, răspundea nevoii de informare lingvistică pe care Al. Graur, la vremea lui, o găsea în firea oricărui român. Mai apoi, ne plăceau timbrul vocii şi haina sfătoasă, caldă, amicală în care îmbrăca subiecte altfel aride şi scolastice. Nu în ultimul rând îl apreciam pentru economia de cuvinte practicată în tratarea temelor, încât ajunsese să redacteze „Minutul de limbă” la Radio-România Actualităţi. Şerban Iliescu (mart. 1956 – 18 mart. 2016) a rotunjit o operă de jurnalism lingvistic cam în aceiaşi parametri cu George Pruteanu la televiziune. Un pilon de rezistenţă al radioului public, Eugen Preda, i-a propus „Ghidul radiofonic de exprimare corectă”. Ascultându-l, te duceai cu gândul la spusele lui N. Iorga: „Cine nu crede în ceea ce spune îl pregăteşte pe cel ce nu crede în ceea ce face”. Ghidul nostru avea aplomb, atitudine şi bună dispoziţie. De luni până vineri, uneori şi sâmbăta, ne atrăgea atenţia asupra pericolului deznaţionalizării limbii. Deşi a absolvit (în 1981) specializarea limba şi literatura franceză – limba şi literatura engleză, la Universitatea din Bucureşti, ne-a apărat cu străşnicie de invazia anglicismelor. Vinerea, când îşi lua rămas-bun de la noi, se ferea ca de ucigă-l-crucea de week-end şi ne dorea „un plăcut sfârşit de săptămână”, chit că îşi consuma astfel preţioase secunde din emisiune.
            Din 1994, Mircea Frânculescu i-a găzduit un ciclu de texte cu titlul „Exprimarea corectă” în revista pentru elevi „Limba şi literatura română” a Societăţii de Ştiinţe Filologice, cu observaţia justă că primenirile din societatea românească postdecembristă fac ca limba română să treacă „printr-o perioadă de frământări” (LLR 2/1995). De pildă, respingem termenii specifici epocii comuniste, dar înlocuirea lor nu e totdeauna inspirată, ca adjectivul „curriculum vitaeist”, pentru „autobiografic” (LLR 2/1996). Uneori chiar datează apariţia unor mode lingvistice: „<> de <> se manifestă de vreo şase ani” (LLR 1/1996), de când s-a renunţat la infinitivul lung: „pentru discutarea”. Şerban Iliescu a înregistrat tendinţele limbii române şi a sancţionat orice „lipsă de experienţă sau de simţ lingvistic” (LLR 1/1996) şi exprimarea „distinsă”, adică snobismul. Ca atare, Ghidul său nu a fost doar o lecţie placidă construită pe relaţia aşa da – aşa nu, ci un act de atitudine civică cum nimeni nu a mai făcut-o până la el.
            Debutul din 1994 a fost de bun augur: sub semnătura sa vor mai apărea miniaturi în „Tineretul liber” (prima, în ediţia din 12 iun. 1995), cu titluri incitante: „Frumoaso, care e numele tău?” În revista „Flacăra”, denumirile par mai sobre: „La buticu’ din pădure (sau privatizarea limbii române)” (3-4/1995), iar în suplimentul „Aldine” al „României libere”, la fel: „Răul necesar” (anul I, nr. 1, 1 mart. 1996). Din anul 2001, s-a dedicat exclusiv radioului, ascultându-l şi la „Antena satelor”, sub titlul „Curat româneşte”.
            Acum „Profesorul Şerban Iliescu a părăsit Catedra de limba română a radioului” (Dan Preda, redactor-şef RRA), pentru a se muta în Ghencea Civil. Pe 20 martie, când a fost înhumat, eram în Bucureşti, la despărţirea de Solomon Marcus. La aceeaşi oră, 12, avea loc procesiunea din alt capăt al Capitalei. Rămân dator cu o floare pe mormântul celui pe care CNA l-a premiat în 2003 pentru campania de cultivarea limbii. Se cuvine să-i urmeze cineva lucrarea cât mai repede.
            Ioan Dănilă

            Cei care nu detin autorizatie ISU, pasuiti pâna la sfârsitul anului sa intre in legalitate

              de
              Geta Panaite
              -

              – o lege aparuta zilele trecute le ofera posibilitatea celor care au pus in functiune constructii sau amenajari fara autorizatie de la Pompieri, sa obtina acest act pâna la 31 decembrie 2016

              Recent a aparut Legea 33/2016 care modifica legislatia privind apararea impotriva incendiilor si in care se precizeaza ca pentru constructiile si amenajarile puse in functiune fara obtinerea autorizatiei de securitate la incendiu, exista obligatia obtinerii respectivului act administrativ pâna la data de 31 decembrie 2016. Asadar, proprietarii locatiilor au primit ragaz pâna la sfârsitul anului sa-si ia autorizatia de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta (ISU), iar masura ar fi fost luata pentru ca sunt multe cereri si prea putini experti.

               

              „Depasindu-se un termen vizavi de solicitarea autorizatiei, adica de 6 luni de la data când s-a facut receptia, ne incadram in alta prevedere legala care ii obliga pe operatorii economici sa faca o expertiza facuta de niste experti, care la nivel national sunt foarte putini. De aceea s-a acordat acest termen de 31 decembrie”, a explicat col. Ioan Mihalache, inspector sef la ISU Bacau.

              Pâna la obtinerea acestui document, functionarea se face pe raspunderea beneficiarilor investitiilor, dar locatia poate fi inchisa daca pompierii constata incalcarea grava a cerintei de securitate la incendiu. „Nu-l sanctionam pentru lipsa autorizatiei, dar daca se incalca conditiile legate de elemente care duc la inchiderea activitatii, inchiderea se face.

              De exemplu, daca gasim ca sunt cu mai mult de 10 la suta persoane fata de ce-i aprobat in proiect, daca instalatiile de stingere, hidrantii, semnalizarea sunt defecte, acestea sunt elemente care duc la inchidere pâna la inlaturarea tuturor neregulilor”, a mai spus col. Mihalache. Pasuirea se aplica doar pentru constructiile puse deja in functiune. Cei care urmeaza sa deschida un obiectiv sunt obligati sa urmeze pasii normali, adica de obtinere a certificatului de urbanism, a autorizatiei de constructie, a avizului de la pompieri, inainte de demararea lucrarilor, si a autorizatiei de securitate la incendiu dupa finalizarea acestora.

              Pompierii, asaltati cu cereri pentru avize sau autorizatii

              Dupa tragedia de la Colectiv, inspectorii de la Compartimentul Avizari-Autorizari din cadrul ISU Bacau s-au confruntat cu o avalansa de solicitari din partea agentilor economici si nu numai, iar volumul de activitate a crescut considerabil.

              „In primul trimestru al acestui an s-au primit 65 de solicitari pentru eliberarea avizului de securitate la incendiu, fiind deja eliberate 39, alte 3 sunt in lucru, 22 nu aveau nevoie, iar intr-o situatie s-a dat negatie. Tot in primul trimestru s-au primit si 228 de solicitari de asistenta tehnica, un numar mare fata de aceeasi perioada a anului trecut când au fost 45 de solicitari.

              Putem spune ca se observa o preocupare a investitorilor de a intra in legalitate din punct de vedere al securitatii la incendiu”, a declarat col. Elena Dutescu, seful Compartimentului Avizari-Autorizari din cadrul ISU Bacau. In perioada ianuarie –martie 2016 s-au depus si 53 de solicitari de eliberare a autorizatiilor de securitate la incendiu si s-au emis 45.

              Infrastructura Bacaului, pe masa DNA-ului!

                de
                Deșteptarea
                -

                Cele mai multe dintre proiectele de modernizare a strazilor au sfârsit cu dosare penale

                Continuați

                Clor in apa, acid in aer!

                  de
                  Deșteptarea
                  -

                  La Bazinul de Natatie exista o problema. Care isi gaseste, insa, ecou intr-o psihoza

                  Continuați

                  Catedrala, iluminata in albastru de Ziua Autismului

                    de
                    Silvia Patrascanu
                    -

                    Intreaga luna aprilie va fi dedicata persoanelor cu autism, pentru a marca Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, sarbatorita sâmbata, 2 aprilie. In acest cadru, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) si ONG-urile vor organiza excursii, campanii de informare si un mars in centrul Bacaului.

                    Totul va incepe pe 1 aprilie, când Centrul „Ghiocelul” al DGASPC, Centrul „Delfinul” al Asociatiei Betania, Scoala „Alecu Russo”, Scoala „Ion Creanga” si Centrul „Daniel” al ASCHN vor participa la iluminarea în albastru a Catedralei „Înaltarea Domnului”. Pe 4 aprilie va avea loc o excursie de socializare la Piatra Neamt pentru 50 de beneficiari si insotitori, organizata in parteneriat cu Fundatia Romanian Angel Appeal. In saptamâna 11-15 aprilie va fi organizata o campanie de informare în 41 de localitati rurale, iar pe 21 aprilie va avea loc „Marsul Autismului”, cu plecare din Parcul Catedralei.

                    „In aceste activitati vor fi implicati specialistii Centrului de Servicii Sociale «Ghiocelul» din cadrul Compartimentului de Consiliere pentru persoane cu tulburari de spectru autist, ai Unitatilor Mobile de Interventie la Domiciliu si Serviciului de Recuperare pentru Copiii cu Dizabilitati, voluntari si beneficiari ai serviciilor noastre, copiii si parintii acestora”, a declarat Marian Vatamanescu, purtator de cuvânt al DGASPC Bacau.

                    Nevoia de opozitie

                    de
                    Ovidiu Pauliuc
                    -

                    Consilierii locali parca au tinut sa dea joi un semnal ca este nevoie de improspatare a aerului din activitatile legislative si executive din Bacau.

                    Asta pare a fi concluzia dupa ce, la sedinta legislativului local, o ordine de zi pe care au figurat nu mai putin de 40 de proiecte de hotarâri au fost votate fara mari poticneli, cu majoritati de suta la suta in mai toate cazurile.

                    Este una dintre cele mai bogate ordini de zi intâlnite vreodata, derulata in numai doua ore, cam tot atât cât durau sedintele cu mai putine proiecte, dar unde exista si ceva opozitie.

                    Iar asta nu se intâmpla cu foarte mult timp in urma.

                    Sedinta de joi a consiliului local ne-a amintit ca acolo unde nu exista opozitie exista mari riscuri sa se produca derapaje ce pot afecta grav comunitatea.

                    Nu ca s-ar fi intâmplat neaparat asa ceva la ultima sedinta, dar acum, in lipsa unei opozitii, e momentul propice pentru cine ar avea gânduri necurate sa cumpere bunavointa consilierilor.

                    Dar presupunem ca asta nu se poate intâmpla, fiindca mizam pe buna credinta a alesilor, fiindca mai este nevoie si de avizele de legalitate ale specialistilor, in cazul in care am presupune ca in Bacau nu poate fi vorba nici de coruptie…

                    In Consiliul Local, PNL a avut si are majoritatea. Dar parca altul era aerul când mai existau si consilierii PSD sau UNPR, in garnitura intreaga. Se iscau de multe ori discutii abrupte si, chiar daca proiectele tot erau votate de majoritate, macar avea cine sa mai semnaleze vreo nazbâtie, vreo greseala din documente.

                    Acum, e liniste si pace. Cei care ar trebui sa constituie opozitia asteapta alegerile, cei aflati la putere sigur nu ar vrea sa plece.

                    Dar nu despre rezultatul alegerilor sau despre campanie electorala discutam, ci, dupa cum spuneam deja, de schimbarea in bine a atmosferei de lucru, fiindca nu poate fi decât in beneficiul comunitatii si mai putin in slujba orgoliilor de partid, cum se intâmpla in prezent.

                    Invers

                    de
                    Răzvan Bibire
                    -

                    Faptul ca fostul sef al ANAF a dat pe gusa ca un fost ambasador al unei tari (despre care domnul Ponta sustine ca ar fi Olanda) facea trafic de influenta incercând sa forteze mâna autoritatilor pentru a ierta niste evazionisti nu trebuie sa ne mire.

                    De mirare ar fi doar faptul ca a asteptat pâna a fost luat pe faras. Domnia sa zice ca ar fi instiintat organele abilitate si dupa aceasta s-a trezit ca onorabila noastra presa nationala se apuca sa-l tamâieze mai abitir pe respectivul ambasador.

                    Ambasador care, sa nu uitam, ne dadea saptamânal lectii de anticoruptie si ne ameninta in permanenta cu Mecanismul de Verificare si Control ca sa ne prindem ca e vorba despre Constanta. Portul Constanta.

                    Asadar, situatia nu ma mira; la vremea respectiva am dar glas intrebarii de ce numai afaceristii români sunt vizati de organele de control in vreme ce businessmanii straini pareau sa aiba imunitate.

                    In schimb, ma mira faptul ca inca mai exista români care mai cred in Mos Craciun, care nu vor sa vada ca tara a ajuns de prada, ca românii nu numai ca nu mai au nici un cuvânt de spus in legatura cu viitorul tarii, dar, unii, s-au mai si inhamat la caruta strainilor si trudesc din greu impotriva natiei.

                    Intelighentia româneasca deplânge mereu „obsedantul deceniu”.

                    Ironia face sa ne aflam in aceeasi situatia cu cea din anii ’50, doar ca de data asta putin invers: nu mai proslavim Comunismul, ci Capitalismul, nu mai vrem nationalizare ci privatizare si nu mai dam bogatiile tarii pe nimic in Est, ci le livram in Vest.

                    Iar Securitatea se ocupa, ca de obicei, de amanunte.

                    Salonul de Primavara al Artei Naive si-a desemnat premiantii

                    de
                    Gheorghe Bălțătescu
                    -

                    Ce-a de-a XXV-a editie a Salonului de Primavara al Artei Naive, organizata de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Bacau, în parteneriat cu Centrul de Cultura „George Apostu” Bacau, si-a desemnat premiantii, cu ocazia unei Gale, care a avut loc joi, 31 martie, la Muzeul de Arta Contemporana al Centrului de Cultura “George Apostu”.

                    Juriul, format din Ilie Boca, Olguta Pâtu si Mari Bucur a comunicat publicului prezent premiantii, din cei peste 60 de artisti, din 10 judete, participanti la Salon:

                    – Premiul pentru Excelenta: Constantina Voicu si Gheorghe Clit (Bacau).

                    – Premiul Centrului de Cultura “George Apostu” (Marele Premiu al Salonului): Profira Mihai (Iasi).

                    – Premiile Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale: Gheorghe Ciobanu (Iasi), Tamara Lungu (Bacau), Laurentiu Razvan Lacatusu (Bacau), Valeria Tofan (Bucuresti), Aurica Boboescu (Caras Severin).

                    – Premiul SIF Moldova: Camelia Maftei (Bacau).

                    Detalii, in editia de weekend a cotidianului Desteptarea.

                    1...3.2193.2203.221...5.868Pagina 3.220 din 5.868

                    ULTIMELE ȘTIRI