vineri, 16 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 3193

O soferita neatenta a bagat in spital un motociclist fara permis

    La data de 11 februarie a.c., în jurul orei 13:30, polițiștii au efectuat cercetări pe strada 22 Decembrie din Bacău, pentru stabilirea împrejurărilor producerii unui accident rutier cu victimă.

    Din primele verificări efectuate la fața locului a rezultat că un bărbat de 30 de ani, din Bacău, în timp ce conducea o motocicletă pe strada 22 Decembrie spre strada Mioriței, a intrat in coliziune cu un autoturism, al cărui conducător auto, o femeie de 43 de ani, nu s-a asigurat la executarea manevrei de mers înapoi de pe o artera laterală.

    În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a motociclistului, care a fost transportat la Spitalul Județean Bacău pentru îngrijiri medicale și a rămas internat la Secția Ortopedie.

    Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.

    Din verificările polițiștilor a rezultat că motociclistul nu poseda permis de conducere corespunzător categoriei motocicletei.

    În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul sâvărșirii infracțiunii de vătămare corporala din culpă și conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere corespunzator categoriei.

    Informare de ploi și vijelii, începând de sâmbătă dimineața în întreaga țară; la munte va ninge viscolit

      Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a emis, vineri, o informare de precipitații moderate cantitativ și intensificări ale vântului, valabilă în toată țara, începând din dimineața zilei de 13 februarie.

      Potrivit meteorologilor, în intervalul 13 februarie, ora 8,00 — 14 februarie, ora 14,00, va ploua în toate regiunile, iar în zonele montane vor fi și ninsori. Izolat, cantitățile de precipitații vor depăși 15 — 20 de litri/metrul pătrat.

      La munte, în special în zona înaltă, vântul va sufla tare, cu peste 80 kilometri/oră și local va viscoli ninsoarea sau va spulbera zăpada. Intensificări ale vântului vor fi pe arii restrânse și în celelalte regiuni, cu precădere în sudul Banatului, unde trecător se pot depăși viteze de 60 — 65 kilometri/oră.

      ANM precizează că, în funcție de evoluția și intensitatea fenomenelor meteorologice, va actualiza informarea emisă vineri.

      AGERPRES

      Lucrari la statuia lui Stefan cel Mare

        Cei care au trecut prin zona Parcului Catedralei si Parcului Trandafirilor au putut observa ca la baza statuii lui Stefan cel Mare se lucreaza. Muncitorii primariei au sapat in jur. Se pare ca acolo se vor trage fire de curent electric.

        „Se va face o retea electrica, mai ales ca la organizarea anumitor evenimente avem nevoie de curent, cum este de sarbatorile de Paste. Ne gândim si la o iluminare potrivita pentru statuia lui Stefan cel Mare”, a explicat viceprimarul Ilie Birzu.

        In Parcul Trandafirilor se fac lucrari specifice inceputului de primavara, in special de curatenie.

        Teatrul “Bacovia” trebuie sa achite 600.000 de lei Asociatiei “Muze Colorate”

          Dintr-o mare prietenie, a iesit un mare scandal. Dupa cum ziarul nostru a informat cititorii la timpul potrivit, Festivalul “Theaterstock”, desfasurat in luna august 2015, a fost organizat de Teatrul “Bacovia”, iar co-organizator a fost Asociatia “Muze Colorate”, in baza unui contract ferm, prin care, printre altele, teatrul se obliga sa deconteze toate facturile inaintate de asociatie, ca urmare a cheltuielilor facute (cazare, transport, onorarii, productie).

          Numai ca, a venit vârtejul, si principalul organizator, teatrul, nici dupa sase luni, nu si-a onorat, in totalitate, obligatiile, cu toate insistentele si negocierile purtate, in discutie fiind o suma imensa, aproape 600.000 de lei. Cum era si normal, asociatia a ajuns in pericol de a fi executata silit de pagubiti (artisti, formatii, societati comerciale). In aceste conditii, pe 18 ianuarie 2016, “Muze Colorate” face plângere la Tribunalul Bacau, cu obiectul “pretentii”, in dosarul nr. 172/110/2016. Lucrurile se precipita, astfel ca (nu stim inca cine a luat decizia) cele doua parti au apelat, pentru stingerea litigiului, la un mediator, formula agreata de ambele parti, iar rezultatul, inscris in “Acord de mediere, nr. 160001 din 20.01.2016”, incheiat de Biroul de Mediere Danceanu Traian, a fost consfintit de Tribunalul Bacau, prin Hotarârea 123/2016/10.02.2016.

          La Biroul de Mediere, Asociatia “Muze Colorate” a fost reprezentata de Madalina Rotaru, in calitate de presedinte, iat Teatrul “Bacovia” de Carmen – Anca Sigartau, manager, ca reprezentant legal. Prin Acordul semnat de cele doua parti, Teatrul Municipal “Bacovia” recunoaste pretentiile Asociatiei “Muze Colorate” si se obliga sa achite integral contravaloarea debitului principal (18 facturi, in valoare totala de 597.606 lei), dupa aprobarea bugetara aferenta anului financiar 2016 a Teatrului Municipal „Bacovia”.

          Tot în urma medierii, Asociatia “Muze Colorate” renunta la capatul de cerere privind obligarea Teatrului Municipal Bacovia la plata taxei judiciare de timbru si isi micsoreaza pretentia în ceea ce priveste obligarea Teatrului Municipal Bacovia la plata onorariului de avocat, de la suma de 50.000 lei la suma de 45.000 lei.

          În baza art. 63 alin. 2 din Legea 192/2006 dispune restituirea taxei de timbru în suma de 10.087,06 de lei achitata la data de 11 ianuarie 2016, în contul beneficiarului Primaria Municipiului Bacau. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

          Ramân câteva intrebari, a caror raspunsuri nu vor veni prea curând. Sau, poate, vor veni. De ce a mai fost nevoie de acest circ, daca Teatrul si-a recunoscut culpa de la prima infatisare la Biroul de Mediere? Din ce bani vor fi achitate intelegerile de la Biroul de Mediere? Managerul teatrului spune ca din bugetul teatrului pe anul 2016. Finantatorul teatrului este Primaria Bacau, care repartizeaza bani pentru productie si proiectele care vor fi depuse, or Theaterstock si-a inchis conturile, fiind finantat din bugetul pe 2015. Dupa informatiile noastre, mai sunt si alte litigii pe rolul instantelor, care au ca obiect tot “pretentii”, in care pârât este Teatrul “Bacovia”. Totodata, DNA in demarat cercetarile in REM, in care “subiectul” este Festivalul Theaterstock.

          Cum se simte „acasa” un medic sirian care traieste de 33 de ani in România

          Talal Hamad Al-Essa a vazut lumina zilei pe 1 iunie 1965, in Siria. Din anul 1983 traieste, insa, in România, unde a venit pentru studii. A absolvit Facultatea de Medicina din Iasi si este medic stomatolog. Iar tara noastra a devenit de atunci a doua sa casa.

          Dar, cine il cunoaste mai bine poate sa spuna, fara greseala, ca România este de fapt ca prima sa casa. Atât de bine vorbeste limba româna, atât de atasat este de modul de a trai al românilor, de obiceiurile lor ancestrale, de cultura lor.

          Este casatorit cu o românca, are doi copii si se ocupa harnic de o afacere pe care o administreaza in Bacau, dar locuieste de ani buni in comuna Magura, care l-a adoptat neconditionat. Are prieteni nenumarati, intre care unii cu nume sonore, precum maestrul naiului românesc Gheorghe Zamfir si interpretul italian de muzica pop ritmata Franco Midiri, cu care a sustinut deja o serie de concerte de caritate pentru copiii institutionalizati. Iar pentru multi dintre cei aflati in nevoie a fost si este, crestineste, umarul pe care oricine se poate sprijini.

          – Cum a perceput România, domnule doctor, un om venit dintr-o tara aparent foarte deosebita?

          – În România m-am simtit acasa din primul moment, iar unii s-au mirat. Eu vin din Siria, o tara care a fost leaganul crestinismului, iar acolo am avut prieteni si vecini crestini cu care m-am înteles foarte bine. La fel si cu românii, care au acel ceva special, o generozitate sincera, necalculata si un dar de a se entuziasma la orice gând frumos. Pacat ca nu exista si mai multa perseverenta, care ar aduce si mai multa valoare acestui popor. Dar eu cred ca sunt aici resurse nefolosite, în primul rând forta pe care ne-o da munca împreuna pentru folosul tuturor. Mi-au placut foarte mult cuvintele care i-au calauzit pe cei ce-au înfaptuit Unirea sub Voda Cuza: „În Unire sta Puterea!”. Cred ca ar trebui sa redescoperim adevarul acestor vorbe si atunci chiar ca ne va fi mai bine fiecaruia în parte si tuturor împreuna.

          – Cât de greu este sa te smulgi din radacinile initiale si sa te adaptezi în alt loc?

          – Eu nu ma simt dezradacinat, pentru ca aici, in România, am prins radacinile cele mai puternice – copiii, familia, prietenii, munca de-o viata. Când sunt întrebat daca mi-e dor de casa, nu înteleg ce vrea cel din fata mea sa spuna. Pentru mine, „acasa” este unde construiesti cu iubire si cinste. Parintii mei sunt acolo, în Siria, mi-e dor de ei, mi-e teama pentru ei, i-as vrea aproape. Dar eu sunt acum legat de acest loc frumos si binecuvântat de Dumnezeu cu atât de multe daruri. Aici vreau sa-mi împlinesc rostul vietii, iar acel rost este fapta de care sa fiu mândru eu, urmasii mei si românii care îmi sunt alaturi. Eu nu prea stiu sa adun doar pentru mine, nu ma bucur sa stiu ca am camara plina atâta vreme cât exista alaturi un om care sufera de foame si de frig. Asa sunt facut, sa nu pot pune capul pe perna daca stiu ca am trecut pe lânga cineva în nevoie.

          Umarul de care ai nevoie

          – Apropo de nevoile altora, ati fost alaturi de multi oameni pe care viata i-a lovit. Ultima data ati fost alaturi de un consatean, de un vecin din comuna Magura, caruia i-a ars casa. Dar, la rândul dumneavoastra, ati primit lovituri cumplite, v-ati pierdut fratele acum un an în razboiul din Siria, parintii dumneavoastra sunt înca acolo, într-un pericol care îi paste în fiecare zi. Cum poate un om care a suferit si sufera atât de mult sa mai gaseasca resurse pentru a fi generos?

          – Pe unii, suferinta îi transforma în stana de piatra. Mie îmi deschide ochii si inima. Asa vad viata si pot ajuta pe oricine, chiar daca nu spune ca are nevoie de micul meu dar oferit fara niciun interes. Sa stiti ca oamenilor le este rusine de multe ori sa ceara ajutorul, însa trebuie sa avem bunul simt si delicatetea sa întindem o mâna celui care a fost doborât la un moment dat. E mare lucru sa oferi fara sa ti se ceara si sa zâmbesti doar când esti întrebat ce rasplata astepti. Eu asa vad relatiile si în familie, si între vecini, si în sat sau in comuna, si peste tot în tara asta unde cu totii traim.

          România din inima lui Talal

          – Stiu ca organizati de fiecare sarbatoare nationala câte un eveniment special si nu pot sa nu va întreb de unde vine acest sentiment patriotic tot mai rar printre români?

          – Administrez un restaurant, Villa Borghese. De când sunt acolo, am prins de doua ori Ziua Unirii si o sarbatoare de 1 Decembrie. Mi se pare normal sa fac aceste petreceri si sa scot la vedere simbolurile României, tara în care traiesc de 33 de ani si unde m-am realizat. Aici am crescut. Nu e parada de sentimente patriotice, ci o stare de normalitate a unui om care respecta sincer credinta si ideile celor alaturi de care traiesc. Iar aceasta credinta si aceste idei au devenit si ale mele, nu pentru ca am fost obligat, ci pentru ca mi-au placut si au devenit parte din fiinta mea. Uite, eu recunosc Dragobetele si nu Valentin’s Day, nu serbez Ziua Recunostintei sau Halloween, care nu înseamna decât un import de moda straina. Mie chiar îmi plac traditiile românesti, îmi pare rau sa vad cum se pierd obiceiuri unice si, de aceea, fac tot ce pot sa le pastram, pentru ca doar asa mai avem identitate.

          – Apropo de traditii: si aici sunteti… atipic. Nu va sfiiti sa promovati folclorul, organizati seri de folk, încurajati si sprijiniti toti interpretii de muzica româneasca. Sunteti contra modei de astazi, unde tot ce-i strain, precum englezismele, este valoros?

          – Folclorul românesc este unic în lume, muzica, dansurile si cântecele sunt o încântare, un obiect si un subiect turistic, din pacate nefolosit. Admir toti interpretii, rapsozii, mestesugarii, pe cei ce duc cu greu mai departe mostenirea aceasta minunata. Am nesperata onoare de a fi prieten bun cu Gheorghe Zamfir de peste zece ani, pentru ca maestrul naiului m-a fermecat cu transformarea cântului popular în opera de arta recunoscuta în toata lumea. Nu sunt multi în istoria muzicii care sa fi reusit acest lucru. Bineînteles, a mai fost Enescu, a carui Rapsodie ramâne de neegalat. În literatura vorbim de bacauanul Alecsandri si de Eminescu, cei care ne-au lasat poeziile populare în forma literara. E pacat ca scoala a renuntat atât de usor, pentru nu stiu ce, la o comoara de limba si simtire.

          „Omul care sfinteste locul”

          – Priviti în jur cu atentie si, de multe ori, nu va place ce vedeti. Ce nu este în regula în societatea noastra, care sunt cauzele si cum putem îndrepta relele?

          – Îmi place tare mult vorba româneasca „Omul sfinteste locul”, pentru ca eu chiar cred ca doar omul cu credinta si iubire poate schimba în bine lucruri care nu merg. Ma uit în jur si mi-e ciuda sa vad ca o întreaga comuna cum e Magura, cu oameni harnici si cinstiti, o duce rau. In 25 de ani s-au facut foarte putine lucruri pentru ea. Nu se poate sa-ti bati joc de cei gospodari care au avut încredere în tine, nu se poate sa le iei ce-i al lor si sa le bagi în buzunar fara rusine. Aceste lucruri trebuie sa înceteze, pentru ca se poate trai mai bine si cu ce avem, dar sa nu-i mai lasam pe unii si pe altii sa ne conduca doar în folosul propriu. Avem dreptul la o viata buna, iar copiii nostri la un loc în care sa-si doreasca sa ramâna, nu sa plece slugi la bogatii Europei sau ai Americii. Altfel, ei vor emigra si noi vom ramâne batrâni si singuri, prizonieri ai grupurilor care ne-au înselat pâna acum. Cui ramâne tara asta frumoasa si înca bogata? Lor, care nu s-au mai saturat sa adune? Sau noua, celor ce am muncit cu frica de Dumnezeu sa avem o casa, poate o masina, sa ne ajutam copiii sa-si faca un rost? Înca o data spun: trebuie sa ne unim noi, cei care privim în jur fara frica si fara rusine, pentru a ne construi marea casa în care sa ne fie bine.

          – Ce-ar trebui sa facem pentru a ajunge la binele de care vorbiti?

          – Nimic special. Doar sa gândim foarte bine, dar nu de azi pe mâine, ci pentru urmatorii 20 – 30 de ani, iar apoi sa muncim pe brânci ca sa înfaptuim ce ne-am propus. A, si sa nu furam din munca celor ce ne-au dat încrederea si onoarea de a le fi conducatori. Eu am vorbit cu oameni vrednici din comuna Magura si am învatat de la fiecare câte ceva. Medici, farmacisti, preoti, factori postali, profesori, oameni de afaceri, cu totii mi-au spus ca ar vrea aplicata cea mai simpla si cea mai frumoasa lectie de viata: sa punem umarul împreuna, pentru a ne fi bine împreuna! Ei, asta vreau si eu !

          talal1
          „Il cunoc, pe Talal, de aproape 20 de ani. E un om de exceptie. As vrea, din tot sufletul, sa avem o mie de oameni in tara asa cum e Talal, care sa se exprime corect româneste, asa cum vorbeste el. Este foarte capabil, un om cu o vointa uriasa, de o corectitudine ireprosabila. Este un mare caracter. Un om care sare in ajutor atunci când este nevoie. Este un crestin de-al nostru. S-a convertit la ortodoxie si acum e tizul meu, il cheama Gheorghe. Eu pot conta intotdeauna pe el. Din anul 2000 am trecut si eu prin momente foarte grele, dar Talal ma suna mereu sa ma intrebe de sanatate. Si ma invita mereu sa-l vizitez. Il apreciez mult pentru ca este un om care se implica, din dorinta de a salva, de a ajuta. Pentru comunitatea in care traieste este un om de o capabilitate exceptionala. Eu unul contez pe el si stiu ca in Talal am intotdeauna cel mai bun prieten. Este sirianul care s-a integrat cel mai frumos, armonios in societatea româneasca. Nu e nicio diferenta intre el si un român”.
          Gheorghe Zamfir

          t3

          „Dumnezeu nu are mâini, lucreaza prin mâinile noastre. Si mâinile lui Talal au fost puse de multe ori in slujba binelui. A cautat sa-i ajute pe toti cei aflati in suferinta, el insusi facând parte dintr-un popor care acum sufera. Cei care au citit istorie stiu ca la un moment dat Tarile Române au fost vizitate de un anume Pavel (sau Paul de Alep), un sirian care ne-a lasat date foarte importante despre cum se traia odinioara. Astazi, Talal continua aceasta calatorie in timp a lui Pavel de Alep si sunt convins ca prin felul lui de a fi marcheaza istoria comunitatii in care traieste. Intelege foarte bine suferinta celor din jur si cauta sa-i ajute, desi aceasta poate insemna si un mare risc. Talal este un crestin ortodox. Are binecuvântare de la Dumnezeu pentru ca biserica in constructie de la Magura se vede foarte bine chiar din curtea casei lui Talal. Am simtit bucuria ca el este contemporan cu aceasta lucrare minunata. S-a implicat si sigur se va implica in continuare in viata parohiei noastre. De fapt, oriunde pe glob, ortodocsii sunt la fel, iubitori de Dumnezeu. Talal vrednic este, cum spunem noi, preotii, si ii dorim sa pastreze si sa-si inmulteasca vrednicia. Ii dorim cât mai multa râvna in savârsirea binelui”.
          Preot Radu Grigoras, Parohia Ortodoxa II Magura

          Volei feminin/ Divizia A1: Acum e acum!

          Stiinta Bacau- CSM Bucuresti (sâmbata, ora 17.00, Sala Sporturilor)

          Cu Unic si Craiova am jucat prost, dar am câstigat. Sâmbata trecuta, la Târgu-Mures, am avut 2-0 la seturi, insa am pierdut halucinant in tie-break, unde am condus cu 10-6. De data aceasta, nu mai este loc pentru jumatatile de masura. E ori, ori. Ori jucam ca o echipa care merita sa ajunga in 1-4, ori spunem inca de pe acum „adio” play-off-ului.

          „Eu cred ca vom câstiga meciul de sâmbata. Si sunt convins ca echipa noastra va arata o alta fata”, a dat asigurari antrenorul Stiintei, Florin Grapa, inaintea jocului de sâmbata, de pe teren propriu, cu CSM Bucuresti. Oaspetele vin in Bacau din postura de vice-lidere. Si vin cu Francois Salvagni pe banca, antrenorul italian inlocuindu-l in urma cu zece zile pe Paul Bogdan.

          Programul complet al etapei a 16-a a Diviziei A1 (sâmbata, 13 februarie): U Cluj- Penicilina Iasi, Dinamo- CSM Lugoj (se joaca vineri, 12 februarie, ora 19.15, Digi), Rapid- Unic Piatra Neamt, Volei Alba Blaj- SCM U Craiova, CSM Târgoviste- Medicina (se joaca duminica, 14 februarie, ora 11.00, Digi), Stiinta- CSM Bucuresti.

          1 Volei Alba Blaj 14 13 1 0 0 42-5 41p.
          2 CSM Bucuresti 15 12 1 2 0 43-9 40p.
          3 CSM Târgoviste 14 11 1 1 1 39-11 36p.
          4 Dinamo Bucuresti 15 10 1 1 3 36-19 33p.
          5 Stiinta Bacau 15 8 1 1 5 33-21 27p.
          6 Medicina Tg. Ms. 15 7 3 0 5 31-21 27p.
          7 CSM Lugoj 15 5 0 2 8 21-31 17p.
          8 Penicilina Iasi 15 4 1 0 10 17-33 14p.
          9 Unic P. Neamt 14 4 0 2 8 17-31 14p.
          10 SCM U Craiova 14 3 0 0 11 10-34 9p.
          11 U Cluj 15 2 0 0 13 9-40 6p.
          12 Rapid Bucuresti 15 0 0 0 15 2-45 0p.

          Fotbal/ Liga a II-a / Amical la Roman

          Un nou meci de verificare pentru divizionara B Sport Club Bacau. Al doilea din aceasta iarna. Dupa ce miercuri s-au impus pe terenul Ceahlaului Piatra Neamt cu scorul de 2-0 gratie golurilor marcate de Dumitriu (’42) si Druga (’75, din 11 metri), sâmbata, bacauanii vor evolua tot in deplasare si tot in judetul Neamt. De data aceasta, adversara Sport Clubului va fi gruparea de liga a treia, Petrotub Roman. Amicalul se va desfasura cu incepere de la ora 11.00, pe stadionul „Petrotub”. „In caz de vreme nefavorabila, lucru, de altfel, putin probabil, vom juca pe terenul de antrenament al Petrotubului”, a spus antrenorul SC-ului, Cristi Popovici, care s-a declarat satisfacut de evolutia echipei sale contra Ceahlaului: „Sunt multumit de ceea ce am vazut la noi. Baietii au aratat agresivitate si determinare, iar in prima repriza Ceahlaul nici nu s-a apropiat de poarta noastra”. Tehnicianul bacauan a respins ideea referitoare la un Ceahlaul aflat in picaj: „Vorbim despre o echipa care in urma cu câteva zile batuse cu 3-0 pe Rapid CFR Suceava. Ceahlaul s-a intarit, si-a adus câtiva jucatori buni din strainatate, printre care si un mijlocas, Bamba, care mi-a placut mult. Important pentru mine este, insa, cum a jucat echipa mea, nu replica adversarului”.
          Saptamâna viitoare, Vraciu si Comp. vor sustine inca doua jocuri-test: marti, la Suceava, cu Rapid CFR, iar sâmbata, revansa cu Romanul, pe „Letea”. Meciul cu „tevarii” va fi si ultimul dinaintea reluarii campionatului, programata pe 27 februarie. In primul joc oficial din 2016, contând pentru etapa a 19-a a Ligii a II-a, Sport Club ar urma sa primeasca vizita Otelului Galati, echipa aflata in colaps. Activitatea Otelului a fost suspendata pâna pe 25 februarie (cu doua zile inainte de reluarea campionatului), timp in care jucatorii galateni incearca sa-si gaseasca alte echipe. In ceea ce priveste posibilitatea unui transfer pe ultima suta de metri la Sport Club (echipa care i-a adus in aceasta iarna pe Adi Gheorghiu, Belecciu, Giurgiu si Masella), antrenorul Popovici nu a spus nici nu, nici da: „Deocamdata, nu avem nimic in vizor, insa nu e imposibil ca in aceste doua saptamâni sa mai apara ceva”.

          Actorul Florin Zancescu revine pe scena bacauana

          Multe proiecte, putine infaptuiri in stagiunea 2015-2016, la Teatrul Municipal “Bacovia”. Doar o premiera prin toamna lui 2015, “Moara cu noroc”, iar acum, duminica, 14 februarie, de la ora 18.00, va fi premiera piesei “Omul care a vazut moartea”, de Victor Iftimiu. Din curiozitate, am vrut sa aflu ce se juca, care au fost premierele, cu ani in urma, pe când, in Bacau “nu era cultura, iar repertoriul teatrului era prafuit” – (Anca Sigartau).

          Pentru amatorii de statistici, cât si pentru cei care vor sa intre in atmosfera acelor ani, in stagiunea 1969 – 1970 au fost montate, in premiera, sau in premiera absoluta, 11 piese de teatru, iar alte trei s-au jucat in reluare. Informatiile se gasesc si in Caietele teatrului, in programele de sala, eu le-am preluat din recentul volum aparut pe piata: “Cartile din ziar, III, Acorduri si conflicte locale”, Editura Babel, Bacau 2015, p. 187-211, semnat de criticul Constantin Calin, un adevarat profesionist, scriitor, om de o vasta cultura, care rar lipsea de la o premiera, spirit critic, cu lecturi profunde, un devorator al presei culturale din tara si din strainatate. Pe scurt – o Voce.
          Stagiunea a inceput cu piesa “Departare”, a dramaturgului bacauan Ion Ghelu Destelnica, au urmat “Necunoscuta si cei patru cavaleri” (Sidonia Dragusanu), “Alecsandri” (Mircea Stefanescu), “Othello” (W. Shakespeare), “Câinele gradinarului” (Lope de Vega), “Oameni si soareci” (J. Steinbeck), “Anonimul” (Ion Omescu,) “Pogoara iarna” (M. Anderson), “O zi de odihna” (N. Kataev), “Iasii in carnaval” (V. Alecsandri), “Un scurt program de bossanove” (Radu Cosasu), “Maria sa Pacala” (Mures Covataru – dramaturg bacauan) etc.

          Se juca cu sali pline, unele dintre spectacole ajungând si la 200-300 de reprezentatii, iar altele, inevitabil, au fost scoase de pe afis dupa doar 10-15 iesiri in fata publicului. Ma opresc aici cu introspectia in repertoriul teatrului, cu toate ca merita sa vedem si afisele din alte stagiuni. Timpul nu-i trecut!

          Sa revenim la premiera din duminica aceasta, de la ora 18.00, din Sala Mare. “Omul care a vazut moartea”, de Victor Iftimiu. Este o poveste dintr-un oras de provincie, care se petrece in preajma alegerilor: suspans, dialoguri savuroase, planuri electorale, intoarceri de situatii, politica, dragoste, momente de introspectie, toate intr-un iures nestavilit, care, pâna la urma, veti vedea, totul este o farsa.

          Dupa sase ani de absenta, îndragitul actor de comedie Florin Zancescu revine pe scena bacauana, spre bucuria publicului si a fostilor colegi de trupa. Artistul, care implineste anul acesta 60 de ani de viata si 35 de ani de teatru, detine rolul principal, parteneri de scena fiindu-i Bogdan Matei, Viorel Baltag, Florina Gazdaru, Stefan Alexiu, Daniela Vrînceanu si Alexandra Pascu. Regia, scenografia si adaptarea scenica sunt semnate de Gheorghe Balint, muzica Ciprian Manta. Avanpremiera, sâmbata, 13 februarie, de la aceeasi ora.

          Cioran si Eliade. Nuantari subiective

          Emil Cioran scria (vezi ,,Crima batrânilor”, ,,Vremea”, nr. 492., 1937, pag. 9) despre ,,gradul de imbecilitate al unei generatii, de la care n-am invatat decât cum nu trebuie sa fim. Orice am face, ne izbim de indiferenta, de ura sau de neincrederea dicaturii reumatismului. Câta vreme generatia veche va mai respira, intoleranta ei fiind alimentata de pasivitatea noastra, vom fi condamnati la o ratare continua (…) O noapte a Sfântului Bartolomeu printre anumiti batrâni este singura salvare”… Mircea Eliade (vezi ,,Despre tinerete si batrânete”, in ,,Oceanografie”, Editura Humanitas, 2003, pag. 127-130) nuanteaza: ,,Nu incepi sa traiesti real decât in jurul vârstei de 40 de ani. Pâna atunci nu traiesti decât in gesturi, in intentii, in nostalgia viitorului si amintirea trecutului”. Dar tinerii sunt originali, purtatori de progres, de revolutii autentice, nu? ,,Originalitatea lor, ne replica Eliade, consta in faptul ca nu inteleg anumite lucruri pe care mai târziu le vor intelege precis, si atunci nu le vor mai spune, pentru ca nu-i vor mai interesa. Tinerii sunt un soi de lautari, care trag cu urechea, si apoi reproduc «adevarurile» dupa ureche, dând impresia de originalitate”. Chiar asa sa fie? Nu exagerezi? Nu exagerez, mi-ar raspunde Eliade, pentru ca, iata, ,,cereti unui tânar sa scrie o carte asupra vietii si va va aduce un manuscris de o mie de pagini, intr-atât stie de multe si atât de importante, de noi, de semnificative i se par toate. Un om matur va scrie o suta de pagini; un batrân, cel mult douazeci. Este in aceasta anecdota intreg destinul tineretii; acela de a fi imbatata prea mult de spatiu si de timp”. Dar tinerii sunt, prin excelenta, inventivi. Creativitatea locuieste in spiritul lor. Oare (?), zice Eliade: ,,Adevaratii creatori sunt maturii si batrânii, desigur, si adevaratii impotenti sunt tinerii. Totusi, cei dintâi nu ne intereseaza, iar cei din urma trebuie intotdeauna sa ne intereseze”. Cred ca esti putin intolerant, Eliade. De pilda, i-as mai spune eu, zici: ,,Nu pot suferi un tânar prea intelept, sau un batrân zurbagiu, «baiat de viata», afemeiat, nebunatec sau tandru”. Voiam sa-l mai intreb pe Eliade, ce facem cu Goethe, cel care, in marele apus al vietii era indragostit lulea de o juna blonda de optsprezece ani. Am renuntat. Dar de Cioran, îndrăgostit, la 70 de ani, de nemţoaica Fried­gard Thoma (35 de ani), stia Eliade? Cioran, batrânul, scrie Dan C. Mihăilescu, ,,iubeste napraznic, fara ezitare si fara speranta, iubeste în genunchi, dar si cu pieptul în bataia sagetii, iubeste patimas, bolnav de gelozie, biciuit, exasperat, zeieste si copilareste totodata”… Mi-am adus apoi aminte de ceea ce scria inconsecventul Eliade in 1927, in ,,Itinerariu spiritual” (vezi si ,,Cuvântul in exil”, nr. 40-41, septembrie – octombrie, 1965): ,,…detasarea tot mai agresiva fata de idealurile inaintasilor mei constituie – sau va trebui sa constituie – o experienta decisiva pentru orice tânar de vârsta mea”. Parca seamana cu discursul lui Emil Cioran, nu? Cioran, subiectivul, Cioran cel cu mâinile tintite mereu spre beregata ,,dictaturii reumatismului”, pare ceva mai consecvent, cel putin atunci când, facând trimitere si la discursul lui Eliade (vezi ,,Incotro merg tinerii?”, in ,,Singuratate si destin”, Editura Humanitas, 1991, pag. 130-132), scrie: ,,Ceasul tinerilor a batut. Dar nu intr-un ritm clasic si normal, ci intr-unul prevestitor si apocaliptic”.

          Bricolaje / Vinerea dulce

          Carmen Mihalache
          Carmen Mihalache

          Latura mea hedonista se activeaza mai cu sema în vinerea dulce, asa numesc eu începutul de weekend, parafrazând titlul unui cunoscut roman de John Steinbeck. „Joia dulce”, la el m-am gândit, pentru ca m-a bucurat, m-a înseninat lectura lui. Fara sa aiba forta narativa din marile romane ale lui Steinbeck, aceasta povestire e placuta, plina de un tandru umor, care te binedispune si te cucereste neconditionat. Am si câteva citate din Steinbeck, care îmi plac, asa ca le voi reproduce. Primul suna astfel: „Un suflet trist ucide mai repede decât un microb”. Cei posaci sa ia aminte, asadar! Apoi: „Un barbat care stie totul despre femei nu stie nimic despre una singura”. Si închei cu unul mai lung, dar foarte expresiv si plin de adevar: „Când un barbat alege o femeie înseamna ca este îndragostit de ceva din propria fiinta care n-are nimic de-a face cu femeia respectiva. Sau seamana cu maica-sa, sau este bruneta si lui i-a fost teama de blonde, sau încearca sa se razbune pe cineva, sau nu este sigur ca este barbat si vrea sa se convinga. Un individ pe care l-am cunoscut si care studiase aceste probleme mi-a spus ca barbatii nu se îndragostesc de femei, ci de ceva care sa-i schimbe. Dar vor ca ei sa aduca schimbarea. Cele mai bune casatorii sunt cele aranjate de cineva inteligent, care n-are nimic a face cu treaba asta”. M-am amuzat copios mai ales la chestiunea cu schimbarea adusa tot de ei, barbatii. Apreciez consecventa masculina, asadar, nedezmintita viziune macho din aceste spumoase rânduri. Nedezmintita, în general, pentru ca domnii gândesc cam la fel vizavi de „eternul feminin”. Revenind la vinerea mea dulce, ei bine, atunci ma simt eliberata de treburile profesionale, de scris, cât si de alte obligatii curente, ma simt usoara, nu mai am griji, carevasazica, si fac numai lucruri de care am chef. Hoinaresc pe ici-colo, ma duc în vizite, am si eu oaspeti, fac mici sesiuni de shopping, ma dedau la frivolitati si îmi iau un vraf de reviste glossy (publicatiile serioase le citesc în cursul saptamânii), si mai am alte mici tabieturi la care ma dedulcesc, dar nu tin sa le enumar aici. Am sa spun doar ca în câteva reviste de life, de fashion, gasesti, pe lânga trenduri, prezentari de produse cosmetice noi, sfaturi (astea-s plicticoase!), terapii de cuplu etc., si unele articole de substanta, interviuri interesante. Eu am citit, recent, unul cu un reputat scriitor, dramaturg, eseist si cineast francez, Eric -Emmanuel Schmitt. Care a fost jucat si pe scenele din România, „Variatiunile enigmatice” de la Teatrul Nottara au tinut multa vreme afisul, acum fiindu-i tradus un roman de succes, cu titlul „ Femeia în fata oglinzii”. La interviul cu pricina voi reveni într-o viitoare tableta, pentru ca sunt multe lucruri acolo demne de atentie. Venite din partea unui barbat care se declara „feminist”, specificând ca asta la el este „o optiune filosofica, stabilita de la început”. Vom vedea, asadar, ce crede Eric-Emmanule Schmitt despre doamne si domnisoare, si de ce are senzatia ca se îmbogateste atunci când devine femeie pentru a scrie o carte.

          Birnicul de la Caiuti

          Secventa din filmul "Aferim!"

          Radu Rosetti povesteste modul in care se adunau impozitele in Moldova, la mijlocul secolului al XIX-lea. La intâmplarea povestita mai jos, petrecuta la Caiuti, a asistat personal.

          „Dupa ce ne-am intors la Caiuti, am asistat la o scena caracteristica a moravurilor administrative de atunci. Tata fiind dus in tinutul Neamtului, la mosia mamei, la Margineni, a sosit in satele noastre «zacutia».

          Adica privighitorul de Trotus, al carui nume l-am uitat, sau ajutorul lui (…), a venit cu doi cazaci ca sa implineasca banii birului cu care taranii erau foarte intirzieti. Pentru a scoate acei bani, se intrebuintau mijloacele uzitate atunci: batai infricosate, sfaramarea strachinilor si a mobilelor rudimentare apartinind datornicului, prinderea gainilor si a gistelor lui, plus variantele iscodite de mintea mai mult sau mai putin agera a implinitorului, mai facindu-si ris de cite o fata sau de cite o nevasta.

          Privighitorul in chestiune era un implinitor cu deosebire vrednic; intrebuinta pe linga toate mijloacele cunoscute si altele improvizate de crierul sau. Doua zile dupa sosirea lui era pe mosie un chiu si un vai nemaipomenit: bietii oameni impresurase curtea si rugau cu lacrimi pe mama sa-i scape de acea urgie. In zadar trimesese ea la aprigul cinovnic pe vechilul nostru, medelnicerul Manolache Oatu, in zadar il poftise pe executor la curte prin noul vatav de ograda, sardarul Neculai Lefter, fostul camardiner al tatei, in zadar ii trimesese raspuns ca era sa scrie ispravnicului si chiar la Iesi, «zacutia» se facea tot mai strasnica.

          Dar a treia zi da Dumnezeu si soseste tata pe neasteptate. Nu apucase bine sa iasa din trasura si mama ii si spusese ceea ce se intimpla la Popeni. Tata poronci indata sa i se inhame o pareche de cai proaspeti la alta trasura, m-a luat cu el si am mers la satul Popeni.

          Dinaintea crismei se afla lume multa. Nu plouase de mult si era un colb cumplit. Pe prispa crismei sadea domnul privighitor sau ajutor de privighitor, calare pe un scaun. In drum, cazacii trageau, tinind-o de picioare si tirindu-i fata in colb, o femeie al carui barbat fugise in ajun ca sa scape de bataie.

          Tata a sarit din trasura, poroncindu-mi sa nu ma misc si, intr-o clipa, cei doi cazaci zaceau la zece pasi, in mijlocul drumului. Taranii imprejurara indata pe tata, fiecare spunindu-i ceea ce suferise, era un zgomot groaznic: tipete, plinsete, bocete. Cu mare greu tata obtinu ca sa se faca liniste si vro zece oameni mai cuminti fura chemati pe rind ca sa spuie ce vazuse. Privighitorul, care ingalbenise, voi sa fuga, dar tata poronci sa-l opreasca.

          Dupa ce taranii mintuira jalnica lor povestire, tata intreba pe cinovnic ce are de intimpinat. El ingina citeva cuvinte, zicind ca are poronci si, cerindu-i-se acele poronci, el inmina tatei o hirtie. Tata o ceti tare. In hirtie i se poroncea sa mearga la un numar de anumite sate si sa implineasca banii birului.

          – Nu vad ca aici sa ti se poronceasca sa bati, sa necinstesti, sa strici si sa schingiuiesti, zise linistit tata. Cinovnicul tacu.

          – Dumneta ai batut, ai necinstit, ai stricat, ai schingiuit, urma tata, esti un hot. Am sa-ti dau rasplata care se cuvine hotului. Puneti-l jos, poronci el taranilor. Intr-o clipa domnul privighitor era lungit la pamint, cu fata in jos si tinut de cap, de mini si de picioare.

          – Acuma trageti-i o suta de bice, chiar cu harapnicul lui, mai poronci tata. Il ierta dupa cincizeci, dar si acelea ajungeau si le va fi tinut smintet domnul ajutor de privighitor sau privighitor toata viata lui.

          Dupa aceea fu ridicat, dus la cal, legat de el, iar friiele fura date in minile unuia din cazaci si astfel porni spre resedinta lui de la Tirgul-Trotusului.

          Dar cind era sa plecam, iaca vedem ca alearga oamenii spre noi si ni spun ca al doilea cazac cere numaidecit un car de beilic (de corvada), bineinteles fara plata, ca sa duca doua custe mari, una cu gaini si cealalta cu rate si cu giste, adunate fara bani, de cinovnic, de la datornicii fiscului.

          Cazacul fu chemat de tata si invitat, in termeni cit se poate de drastici, sa incalece si sa plece, iar nenorocitele pasari fura puse in libertate, iscindu-se intre gospodine cumplita sfada cu prilejul alegerii lor.

          «Zacutie» mai facutu-s-au in toata domnia lui Cuza si in vremea lui Carol in tinutul Bacaului, dar in satele de pe Caiuti, dupa aceea pe care am povestit-o, n-a mai venit alta de acest feli”.

          Radu Rosetti

          Politia pescarilor

            Duminica trecuta, cu tot vântul rece, Bazarul de pe Milcov si Târgul de masini din Serbanesti aratau ca un furnicar. Oferte laudate in gura mare, negocieri la sânge, câte o mica gainarie la anumite produse contrafacute.

            Pescarii veniti in bazar nu au ce sa negocieze. Produsele au pretul scris pe etichete. Daca iei mai multe… mai prinzi o reducere. Putini cumpara. Vin, se opresc, intreaba de ceva ce sigur vânzatorul nu are momentan, si apoi o lungesc la o sueta. Iau pulsul cum se spune.

            Cine si unde a mai fost, ce-a prins, la ce. Subiectul zilei erau cei doi inecati, scosi la suprafata de apele Bistritei, cu o zi inainte. Tot felul de zvonuri si presupuneri. „S-o fi rupt gheata cu ei la copca.” Sau, mai cinic: „Le-a facut Bistrita carte de munca de i-a tinut atâta!” Ori: „Nu! Astia sigur intindeau plase pe sub gheata. Stii cum se face! Baga unul un capat printr-o gaura, si altul mai la vale, il trage. O lasa acolo priponita peste noapte.”

             

            O setca la doua-trei saptamâni

            Suntem in bazar, in dreptul unuia din micile magazine cu articole de pescuit, imprastiate printre celelalte gherete, unde gasesti tot felul de maruntisuri necesare la casa omului. Imbracat bine, cu o sapca neagra pe cap, Gheorghe Gavrila incearca sa-si tenteze clientii cu marfa de calitate. Cozorocul larg tine streasina ochilor, scotându-i in evidenta mustata stufoasa. Face parte din generatia anului saizeci. „Am locuit pe Milcov de mic copil. Casa noastra era fata in fata cu Fabrica de Suruburi. Am prins Bistrita veche, dealul de pirita, spraitul, podul de lemn spre Letea Veche. Pescuiam la sase ani cu bolduri indoite, legate de lozia de alun cu ata de papiota. Prindeam boistean. Dar era peste atunci. Nu se bracona ca acum. Vedeai un crâsnic odata la doua-trei saptamâni.”

            A absolvit liceul numarul unu de la URA, lucrând apoi la Aerostar pâna a fost trimis in somaj, in baza Ordonantei din doua mii doi. „Acum douazeci de ani am deschis un mic magazin, la inceput pe alt profil. Apoi am imbinat si pasiunea, trecând pe articole de pescuit. Vânzarile…? Cu timpul tot au scazut.

            DSC_5394

            Acuma, sincer, fiecare are câte o lanseta, o mulineta, câte-o varga. Si-a facut omul o rezerva. Se mai cauta maruntelele. O nada, un cârlig, o pluta. Pâna in urma cu trei ani se vindeau bine monturile acelea chinezesti, gen arici. Dadeau unii cu ele la crap pe Siret sau faceau prapad la Motoseni. Nada o reprezinta cam nouazeci la suta din vânzari. Dar nu asta e problema. Acuma nu mai are lumea unde sa se duca. Nu numai ca nu mai este peste, dar este perioada asta, ianuarie, februarie, martie, când e frig, iar din aprilie pâna in iunie e prohibitie.”

            Pescari de foame

            Au ramas putini pescari de duminica, cei care au serviciu. „Sunt multi pescari de foame, cum le zic eu. Se duc zilnic pentru un kilogram de peste. Mai sunt multi care merg la privati sa prinda câte zece kilograme, pe care apoi sa le vânda. Dar nici acolo nu se mai prinde. Logic, la un iaz mergi sa te recreezi. Eu nu mai stiu unul in care sa prinzi doua-trei kilograme de peste. Am fost in toamna doua saptamâni la rând, la iazuri diferite. M-a costat o suta cinzeci de lei, benzina si taxa, si am prins doua fite.” Sezonul mort, in care nu se pescuieste, nu este prielnic pentru afacere. „Rapitorul, daca are perioada de depunere a icrelor intr-o anumita luna, de ce imi mai inchizi sezonul la el si in lunile când au bataie alte specii de peste? Au constatat ei probabil, când au facut controale, ca pescarii nostri nu sunt corecti.

            Prind si pastreaza la gramada. Nu elibereaza nici puietul. Asa ca au hotarât sa puna prohibitie la tot.” Tatiana, sotia lui Gheorghe Gavrila, ii accepta, dar nu-i impartaseste pasiunea. „E de acord cu ce fac eu, dar nu-i place sa mearga. Ii place insa sa gateasca peste. Si mie. Preferatul meu e salaul. Acum nu mai am de unde sa-l prind, cum o faceam cu zece ani in urma. Cel de crescatorie nu are acelasi gust”. Râde a nostalgie. Il intreb de copii. „Avem doua fete, Andra si Ramona. Dupa facultate s-au stabilit una in Qatar si cealalta in Germania. Si trei nepoti… nemti. Au cetatenie germana.” Il retin din treaba. Vine un client cu un pinion tocit de la o mulineta. Se mai ocupa si cu reparatul. „Sunt singurul din bazar care mai are piese de schimb” Este ora zece dimineata. Vântul s-a mai domolit putin, dar e frig. Se aduna pescari. Ii urez toate cele bune si ma indrept spre vecinul lui, Traian Grigoras, cu magazinul de pescuit situat pe colt, spre tarabele cu vechituri. Chiar daca nu recunosc, exista o tacita concurenta intre ei.

            Rangerii de balta

            Aici, alt grup de analisti. Pescari ce n-au dorit sa raceasca iesind pe balta. Subiectul dezbaterii… tot problema braconajului. Isi incalzesc palmele, ascunzând in caus, paharele aburinde de plastic. Dam noroc. „Când faceti dom’le un articol despre braconerii astia? Nu se mai poate! Sunteti pescar?” Le spun de jandarmi, de 112, de controalele AJVPS-ului. Ca mai trec si cei de la CRE si mai agata câte o plasa. „Pai nu se vede rezultatul? Vin in dreptul tau. Iti baga setcile in fata ta si le scot pe la gura canalului. Daca zici ceva… iti taie cauciucurile la masina. Te temi ca te mai iau si la bataie. Sunt uniti. Degeaba suni la 112! E prea departe. Pâna vin jandarmii… au sters-o cu tot cu plase si peste. De asta când suni nici nu mai vin. Foamea-i mare. Mai trec si aia de la filiala, dar ii iau la intrebari tot pe cei cu permis. Jandarmii se duc pe canalul de fuga la Galbeni.

            Ii gaseste braconierului barca acolo, n-o sparge, n-o confisca. Ala traverseaza de acolo, vine de pe albia veche din Cleja si baga setcile chiar sub nasul nostru.” Toti sunt nemultumiti. „Da’ auziti! Cum am putea organiza noi o asociatie, o fundatie, asa un fel de politie a pescarilor?” Ideile infiintarii unei politii a apelor curg de la toti. Se completeaza. „Ar trebui o organizatie neguvernamentala, ceva mai legionara asa, sa-i zicem Fundatia Rangerilor de Balta. Punem toti pescarii sportivi mâna de la mâna, angajam cu carte de munca niste baieti zdraveni… Ii echipam cu uniforme si tot ce le trebuie si… sa-i lasam sa patruleze! Sa-i vad eu pe aia care mai intind setcile sau dau la curent. O sa-si pescuiasca barcile.” Ii las sa viseze pescareste. Ideea e totusi interesanta.

            Prohibitia 2016

            Conform Ordinului Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor, din zece februarie pâna pe cinsprezece martie, este interzis pescuitul la stiuca, salau, clean, ghibort. La pastravul indigen si curcubeu, pâna pe treizeci aprilie si in perioada cinsprezece septembrie, treizeci si unu decembrie. Din zece aprilie, timp de saizeci de zile, pâna pe opt iunie inclusiv, este interzis pescuitul oricarei specii de peste, in lacurile de baraj si apele de ses, colinare sau de munte. Iazurile private nu intra sub incidenta acestei legi.

            Comunicare si… comunicatii

            Exista legaturi certe între cei doi termeni, cu o diferentiere probabil mai putin vizibila: primul are atributul generalitatii, iar al doilea, al exactitatii. În municipiul Bacau exista un colegiu tehnic de comunicatii purtând numele omului de stiinta craiovean Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), în care componenta de specialitate se combina fericit cu umanioarele, în special cu limba si literatura româna. M-am convins de aceasta la fata locului, dupa ce am petrecut, împreuna cu Adrian Jicu si Dorel Nistor, aproape opt ore într-o zi, asistând la lectii, convorbind cu conducerea Colegiului ori rasfoind documente scolare. Asa am putut întelege de ce mergeau lucrurile bine în urma cu decenii si de ce astazi e la fel. Citesc în procesele-verbale de inspectie texte semnate de nume sonore din învatamântul local ori national. În 1974, profesorul emerit Marin Cosmescu apreciaza, printre altele, lectia de gramatica de la anul I Scoala Profesionala despre predicativa si atributiva, cu aplicatii „pe texte destul de dificile, pe care elevii le-au rezolvat”. În acelasi an, un alt vrednic metodist, Petre Ciobanu (de la Liceul „V. Alecsandri”), lauda pe viitorii postasi, telefonisti etc. ca au discutat, siguri pe ei, „functia prepozitiei în text”. (Oare poate fi ceva mai dificil?) Dupa doi ani, universitarul iesean I. D. Laudat recunoaste potentialul profesional al Catedrei de limba si literatura româna de la Grupul Scolar de Posta si Telecomunicatii Bacau – singura unitate de acest fel din zona Moldovei. (Nu am gasit în cele trei procese-verbale referiri la scrisul elevilor.) În zilele noastre, o dascalita – Elena-Simona Vasiloiu – ne-a invitat sa asistam la patru lectii demonstrative, cu adolescenti curiosi si imaginativi. Educator si educat alcatuiesc o echipa… intelectuala, cu lozinci deloc formale: „Profesorul meu citeste!”/ „Elevii mei citesc!” De aici, la teatru, cu trupa „Istetii pamântului”: cuvânt si mesaj, rostite sub exigenta scenei. La a treia ora, directorul adjunct al Colegiului, inginerul Virgil Popa, a parasit locul de asistent oficial si a recitat, la solicitarea profesoarei, o poezie (nu frivola) de Ion Minulescu. L-am întrebat si am aflat ca în liceu a fost învatat – nu numai el – sa citeasca logic un text literar. Tot din anii de scoala a tâsnit în memoria dascalitei calamburul omofonic: „Când n-ai nai, n-ai din ce altceva sa cânti?” (La ceva timp, citesc în Pro Saeculum 5-6/2015 eseul „Cuvintele” al lui George Balaita. Prozatorul bacauan se/ne distreaza cu vorbele lui C. Negruzzi, legându-le omonimic si ortografic: maicatadeiviespuneicasaviepânandeallavie, pentru ca „lumea e plina de cuvinte, si oamenii ratacesc pe acolo ca pestii în acvariu!”) Este prilejul de a-i acorda Premiul special elevului Andrei David, obtinut la Concursul de limba româna circumscris Proiectului „Noaptea cercetatorilor”. La „N. Vasilescu-Karpen” exista un studio de radio, „Adolescenta media”, cu emisiuni realizate de elevi. Unul dintre acestia, Ioana Bour, este acum student la Comunicare si relatii publice din Bacau si redactor la Radio U.N.S.R. „Dictonul” care li se potriveste tuturor este Karpe(n) diem!, ceea ce nu înseamna ca lipseste ragazul meditativ. Dupa un an de truda, s-a decis ca Premiul „Misionarii cetatii” trebuie sa revina Catedrei de româna. În tabloul general am asezat colectivul clasei a IX-a, antrenat într-un scenariu de dramaturgie… reportericeasca. Mai limpede: aplicând datele din Proiectul „Pro genius loci”, elevii au adus în fata tuturor date despre o personalitate din zona în care locuiesc. A iesit un spectacol de toata frumusetea si… instructia, care merita continuat macar pentru adevarul din mottoul eminescian: „În aceste atome de spatiu si timp, cât infinit!”
            Ioan Danila

            Antifrauda Fiscala cauta forte noi

            Directia Generala Antifrauda Fiscala are nevoie de alti inspectori. Astfel, pentru data de 5 martie, este programat concursul pentru ocuparea, pe perioada nedeterminata, a 271 posturi in structurile de control din toata tara.

            Pentru Directia Regionala Antifrauda Fiscala 1 Suceava, careia ii sunt subordonati si inspectorii bacauani, au fost repartizate mai multe posturi dintre care 2 posturi inspector antifrauda superior la Serviciul de control antifrauda, doua posturi inspector antifrauda asistent si alte doua posturi de inspector principal in cadrul Compartimentului cooperare interinstitutional, inca doua posturi la Serviciul de control antifrauda , precum si patru posturi la Compartimentul cooperare interinstitutionala. Data de 17 februarie 2016 este termenul limita pentru depunerea dosarelor (în zilele lucratoare, între orele 08:30 si 17:00, de luni pâna joi, si 08:30-14:30, vineri).

            Dosarele se depun la sediul ANAF/Registratura generala din str. Apolodor nr. 17, sector 5, Bucuresti, parter. Pentru ziua de 5 martie 2016, ora 10:00, este stabilit examenul scris, in care se vor testa cunostintele teoretice necesare ocuparii functiilor publice. Subiectele pentru proba scrisa se stabilesc pe baza bibliografiei de concurs aprobate de presedintele ANAF, astfel încât sa asigure verificarea capacitatii de analiza si sinteza a candidatilor, în concordanta cu nivelul si specificul functiilor publice pentru care se organizeaza concursul. In privinta celei de-a doua etapte a concursului – interviul – data si ora vor fi comunicate ulterior.

            Bacauanii pot achita cu cardul permisul de conducere si autorizatia de circulatie provizorie

              la ghiseele de lucru cu publicul SPCRPCIV a devenit operationala plata cu cardul bancar (POS)

              Bacauanii pot plati mai usor contravaloarea permisului de conducere si autorizatia de circulatie provizorie. Taxa de autorizare provizorie in valoare de 9 lei, se achita la Directia Impozite si Taxe Locale Bacau – ghiseul amenajat in incinta sediului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (SPCRPCIV) Bacau.

              De asemenea, contravaloarea placutelor cu numere provizorii (40 de lei) se achita la ghiseul SPCRPCIV. Pentru a veni in ajutorul celor interesati, bacauanii pot accesa informatiile postate pe pagina oficiala a Prefecturii Bacau (http://www.prefecturabacau.ro/meniu-dreapta/permise-de-conducere-inmatriculari-vehicule), unde, se precizeaza ca taxa de autorizare a circulatiei pentru probe a autovehiculelor si remorcilor este de 296 lei, iar suma se achita la Directia de Impozite si Taxe Locale Bacau.

              In ceea ce priveste taxele de inmatriculare permanenta sau temporara a autovehiculelor si remorcilor, acestea se platesc diferentiat. Pentru autovehicule si remorci cu masa totala maxima autorizata de pâna la 750 kg inclusiv, taxa este de 30 de lei, intre 750 kg si 3.500 kg se achita 60 de lei, iar cei care detin utilaje cu o greutate mai mare de 3.500 kg platesc 145 de lei.

              Taxele se achita la unitatea de taxe si impozite locale de pe raza localitatii unde proprietarul isi are domiciliul. Pentru o informare cât mai corecta, bacauanii pot obtine relatii suplimentare accesând numarul de telefon/fax 0234-206350 sau adresa de e-mail: permise@prefecturabacau.ro

              Pompier bacauan, achitat la Curtea Militara de Apel

                Plt. maj. Dorinel S., din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Bacau – Detasamentul de pompieri Bacau, a fost acuzat ca, pe 4 mai 2014, a condus baut si a pierdut controlul volanului, provocând un accident fara victime pe raza comunei Motoseni.

                Aparatul etilotest a aratat o valoare de 0,59 mg/l alcool pur in aerul expirat, iar cele doua probe de sânge, recoltate ulterior (la un interval de 2-4 ore de la accident), au indicat o alcoolemie de 1,15 gr la mie, respectiv 1,00 gr. Pompierul si-a recunoscut fapta si a beneficiat nu doar de o reducere a pedepsei, ci chiar de stergerea acesteia.

                Tribunalul Militar Iasi i-a dat, in iunie anul trecut, doar avertisment, insa decizia a fost contestata in apel de procurorii militari care au considerat ca fapta este de o gravitate deosebita, iar sentinta primei instante, prea indulgenta. Din acest motiv, s-a cerut o pedeapsa cu inchisoarea si cu amânarea executarii acesteia.

                Dezbaterile de la Curtea Militara de Apel Bucuresti s-au concentrat pe efectele deciziei Curtii Constitutionale, de la sfârsitul lui 2014, potrivit careia sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice”, prevazuta in Codul penal, este neconstitutionala. Mai precis, odata cu modificarea Codului penal, s-au schimbat si conditiile de incriminare in ceea ce priveste momentul existentei unei valori mari de alcool in sânge si s-a prevazut conditia ca imbibatia alcoolica de peste 0,80 gr sa existe la momentul prelevarii mostrelor biologice, si nu „la momentul conducerii autovehiculului”, cum era mentionat anterior.

                Modificarea a fost, ulterior, declarata neconstitutionala, considerându-se ca trebuie luate in calcul alcoolemia si starea de pericol la momentul conducerii masinii, nefiind justificata raspunderea penala raportat la momentul prelevarii mostrelor biologice, care nu poate avea loc intotdeauna imediat dupa producerea accidentului. Pentru ca la momentul judecarii apelului, nu existau noi precizari din partea Parlamentului pe aceasta tema, Curtea Militara de Apel a dispus achitarea pompierului, decizia fiind definitiva.

                Ce a patit un bacauan care a solicitat interventia unui echipaj de politie

                  D.I., in vârsta de 44 de ani, din municipiul Bacau, a mers in seara zilei de 24 ianuarie la un club din zona Tic Tac. Acesta sustine ca nu ar fi primit bon fiscal pentru taxa de intrare, nici loc unde sa stea la masa si nici banii inapoi si s-a gândit sa apeleze 112 ca sa reclame.

                  „Am sunat la 112 si am sesizat ca nu se da bon fiscal, dar mi s-a spus ca nu este urgenta”, ne-a spus bacauanul. A sunat apoi si pe numarul scurt al Politiei Locale, dar a fost redirectionat catre Inspectoratul de Politie Judetean (IPJ) Bacau. Un echipaj de la Sectia 1 a ajuns in cele din urma la clubul respectiv unde „politistii mi-au luat buletinul iar cei de la bar au incercat sa negocieze cu mine ca sa-mi dea banii de intrare inapoi, dar am refuzat.

                  Vineri, 5 februarie, m-am trezit la Posta cu amenda de la Politie de 100 de lei si nu inteleg pentru ce. Oricum nu o platesc, pentru ca fac contestatie. Eu am sesizat ca se face frauda fiscala si ma amendeaza tot pe mine. Am sa fac o plângere si la comandantul Sectiei 1 sa vad unde a ajuns sesizarea mea”, a mai spus D.I. In procesul verbal de contraventie, politistul nu pomeneste de niciun bon fiscal, insa oficialii IPJ Bacau explica pentru ce a fost sanctionat.

                  „Fata de barbatul in cauza s-a luat masura sanctionarii contraventionale intrucât a solicitat interventia politistilor la fata loculi fara un motiv intemeiat, conform prevederilor Legii 61/1991. Amintim cetatenilor ca apelarea 112 trebuie facuta numai in cazuri de urgenta, care necesita interventia prompta a echipajului de politie pentru solutionarea unui eveniment”, a declarat insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la IPJ Bacau.

                  Daca nu primiti bon fiscal pentru un bun cumparat sau un serviciu platit, puteti sesiza gratuit Tel Verde 0800.800.085, de la Ministerul Finantelor, la orice ora din zi sau noapte.

                  Câinii de serviciu ai jandarmilor, parteneri de nadejde in misiuni

                  – infractorii sunt ingroziti de ei, insa copiii, care au avut ocazia sa-i vada in cadrul unor exercitii demonstrative, ii adora pentru disciplina, frumusetea lor si spectacolul pe care il fac

                  Odeg, Oloda, Ieva, Mipa, Rabad, Olexa, Obiza, Mira si Ieza sunt cei 9 câini de serviciu ai Gruparii de Jandarmi Mobila (GJM) Bacau. Marea majoritate sunt ciobanesti germani care au invatat de mici disciplina si pe care jandarmii se bazeaza la misiunile pe care le au de indeplinit. Fiecare câine este dresat pentru un anumit tip de activitate si se afla in grija unui subofiter din Grupa Conducatori Câini, coordonatorul grupei fiind plutonierul major Dragos Otetea.

                  Oloda, spre exemplu, este pregatit sa detecteze materiale explozive si poate fi vazut in misiuni executate in gari sau aeroport. Alti doi sunt folositi la patrulare in strada, in vreme ce cinci dintre ei sunt dresati pentru patrulare interventii, ei fiind prezenti in mod frecvent la manifestarile sportive. Acestia din urma sunt câinii care nu se sperie de nimic si isi asuma multe riscuri. „Noi le spunem câini kamikaze, pentru ca daca primesc o misiune merg pâna la capat. Trec si prin foc”, a explicat plt. maj. Dragos Otetea.

                  Dupa pensionare sunt luati acasa de jandarmi

                  Odeg (4 ani) este dresat pentru prelucrarea urmelor si este folosit in special pentru cautarea persoanelor disparute sau a suspectilor. Cel mai mare caz in care s-a implicat a fost in Vaslui, Gruparea de Jandarmi având competenta in mai multe judete din Moldova, iar acolo a participat la cautarea unui individ banuit de dubla crima. Dar nu face doar atât.

                  „Odeg este un câine universal si poate fi folosit la toate misiunile iar in plus participa si la concursuri. Acum doi ani a câstigat locul III la Campionatul Balcanic al Câinilor de Serviciu din Ministerul Afacerilor Interne, iar in 2015, locul IV la concursul national”, spune plt. maj. Otetea, in grija caruia se afla frumosul patruped. Rezultatele sunt exceptionale daca luam in calcul ca primele locuri sunt câstigate de regula de Centrul Chinologic de la Sibiu, de unde provin toti câinii MAI. Desi are numai patru ani, Odeg se impune prin statura, fiind cel mai dezvoltat dintre toti, iar intre el si conducatorul sau nu este doar o legatura de serviciu.

                  [wonderplugin_gallery id=”432″]

                  Toti câinii jandarmilor sunt atasati de partenerii lor de misiuni si asculta doar de ordinele venite de la acestia. Ei sunt cei care ii dreseaza de la câteva luni, ii hranesc, alearga cu ei la medic daca sunt bolnavi, iar când vine vremea pensionarii ii iau acasa, pentru ca nu-i pot abandona. Asa se va intâmpla in perioada urmatoare si cu Ieza. Are 8 ani si 6 luni si deja este propusa pentru casare, ajungând la un grad de uzura de 100%. Si-a facut treaba in „uniforma” de jandarm, iar acum conducatorul ei ii pregateste un loc primitor la el acasa. (Geta P.)

                  Grupa de conducatori câini de serviciu

                  Din grupa de conducatori de câini fac parte plutonierii majori Dragos Otetea (coordonator), Stefan Costin, Giani Grigoras, Florin Carare, Mihai Vasilas, Gheorghe Rafaila, Florin Baciu si plutonierii adjutanti Constantin Urda si Gheorghe Maftei. Ei sunt cei care stabilesc programul de pregatire si au grija ca partenerii lor necuvântatori sa se rezume doar la a speria sau imobiliza un suspect si nu sa-l atace. Iar pentru a se opri la limita aceasta este nevoie de multe ore de munca, dar si multa pasiune pentru ceea ce au de facut.

                  „Ii folosim in misiuni de patrulare in mediul uban si rural, la misiuni de ordine publica, la manifestari sportive, de protest, cultural-artistice ori la descinderi imobiliare. In special unde exista riscuri ce pot fi contracarate cu ajutorul lor ”, lt. col. Marius Taranu, ofiter relatii publice la GJM Bacau.

                  Preventie medicala, daca nu, sanctiuni

                    O controversata lege, care a fost semnata de parlamentarii liberali, printre ei si bacauani a stârnit numeroase discutii in mediul public. Pe scurt, aceasta prevede ca românii care refuza sa participe la programele de preventie sa suporte, partial sau total, costurile tratamentelor bolilor sau diagnosticarii lor.

                    Legea se afla in dezbatere publica si are ca scop incurajarea controalelor medicale periodice, printr-un program national de preventie, multianual. De acesta ar urma sa se ocupe o noua agentie, infiintata sub conducerea Ministerului Sanatatii. Finantarea programelor se va face de la bugetul de stat, iar suma alocata nu va fi una mica – cel putin 10 la suta din fondurile destinate sistemului de sanatate. Vor putea intra in acest program si asiguratii si neasiguratii.

                    Cei care au un stil de viata sanatos, merg la medic regulat si practica un sport ar urma sa fie recompensati intr-un cont de economii. Masurile de penalizare ar urma sa fie aplicate undeva la 5 ani de la intrarea in vigoare a legii. Parlamentarii PNL bacauani sunt de acord cu aceasta initiativa, Ionel Palar, Lucian Ciubotaru si Viorica Marcu fiind printre semnatari, in timp ce pesedistii au o parere total opusa.

                    Legea poate fi imbunatatita pâna pe 1 martie, pâna când e in dezbatere publica.

                    „Legea poate fi imbunatatita, iar noi vom organiza dezbateri si in filialele din tara. Important este accesul la analize gratuite si faptul ca se adreseaza si celor asigurati si celor neasigurati. Eventualele sanctiuni propuse pot fi modificate, in functie de parerile specialistilor. La acest moment, chiar nu sunt necesare abordari politicianiste.”
                    Ionel Palar, deputat PNL

                    „Este o initiativa pe care o sustin dupa vorba din popor «mai bine sa previi, decât sa tratezi». Bineinteles, ca este perfectibila, dar beneficiul major este ca da posibilitatea tuturor sa faca analize gratuit.”
                    Lucian Ciubotaru, deputat PNL

                    „Una este sa ai sanctiuni de natura pecuniara, alta sa refuzi tratamentul unui bolnav cronic pentru ca nu a trecut pe la medicul de familie. Daca se adopta, va crea efecte catastrofale. Sunt de acord ca trebuie sa existe o cultura medicala, dar nu trebuie sa privam jumatate de Românie de tratament.”
                    Cosmin Necula, deputat PSD

                    Fabricantii de legi

                    Ministerul Sanatatii se lauda, inainte de 2012, cu o strategie nationala care propunea, ce credeti?, o noua viziune. Noua strategie nationala pe sanatate promova ideea ca cine nu plateste nu primeste. Era clar: cine nu este asigurat va plati spitalizarea, tratamentele etc. Si mai eram avertizati ca s-a schimbat “abordarea”: nu vor mai fi subventionate vitaminele, aspirina, siropul de tuse, pe care si le poate permite oricine, ci doar programele nationale (diabet, cancer, tuberculoza etc.).

                    Acum, liberalii vin cu aceeasi idee caci, nu-i asa, trebuie sa arate ca produc si parlamentarii ceva, altfel ar insemna ca isi incaseaza degeaba forfetarul si indemnizatia. “Legea Preventiei” este, din pacate, si inutila, si incorecta.

                    Inutila deoarece in orice domeniu (fiscalitate, protectia mediului, asistenta sociala, invatamânt, securitatea muncii etc.) Guvernul si institutiile aferente au si activitati de prevenire, care fac parte din strategie si din planul anual al institutiei din teritoriu. Era nevoie de o lege speciala a preventiei? Nu. Nu mai vorbesc despre saracia in care traiesc românii si lipsa de realism a fabricantilor de legi deoarece au vorbit altii despre asta.

                    Spun doar ca legea e inutila, dar si incorecta deoarece pune conditii. Adica eu, cetateanul, platesc contributia, iar statul, care incaseaza, ma conditioneaza. Platesc, nu pun conditii cu privire la cantitatea sau calitatea serviciilor.

                    Nu intreb daca e corect sa fac RMN pe banii mei, sa dau mii de lei pentru anestezie si operatie, schimbatul lenjeriei si perfuzii. Dupa ce ne-au amenintat cu sanctiuni in cazul in care nu facem investigatii preventiv, acum aflam ca nu vom mai plati contributia la sanatate daca nu vrem. Sunt normali, oare, cei care decid pentru noi? O alta perla a alesilor e “Legea defaimarii”.

                    Presa, fiind un organ de control social, care ii apara pe cetateni de abuzurile Puterii, poate invoca in instanta proba veritatii atunci când exista un interes legitim (al cetatenilor in relatia cu persoane publice, investite cu putere).

                    Dupa mintea fabricantilor de legi, platiti de noi, nu era suficient ca ziaristii sau cetatenii pot fi actionati in judecata de politicienii raniti, in onoare si sensibilitate, de informatiile privind coruptia, lenea sau prostia lor, daca acestea sunt practicate in grup. Nu, nu era, le trebuia o lege speciala, care sa sanctioneze direct, impotriva dovezilor.

                    ULTIMELE ȘTIRI