De ani de zile ni se susura in urechi ca Statul e cel mai prost administrator si ca Statul trebuie sa se retraga si sa lase loc liber initiativei private. Ca privatul este mai constiincios, mai harnic, mai econom si mai bine intentionat.
Pe ideea aceasta, actiuni care erau, odinioara, monopol al statului – deszapezirea, asfaltarea sau transportul de valori – au ajuns sa fie realizate de companii private. Rezultatul, cel putin in ceea ce priveste infrastructura, este ca treaba se face mai prost dar cu bani mai multi. Mai incoace, ni s-a spus ca Statul nu trebuie sa mai vegheze ca un uliu asupra afacerilor, trebuie sa mai relaxeze putin conditiile, ca sa nu descurajeze bisnisul.
Si uite-asa am inceput sa inregistram succese de rasunet: copii morti din cauze aparent necunoscute, zeci de morti intr-un incendiu pentru ca organizatorii au decis ca pot ingramadi 400 de persoane intr-un spatiu in care aveau voie numai 70. Asa, de exemplu, un fotbalist moare pe teren pentru ca ambulanta privata care trebuia sa-i acorde primul ajutor nu era echipata corespunzator, ca sa nu mai vorbim de scandalul recent al dezinfectantilor in care o companie privata este acuzata ca a diluat ani la rând substantele livrate spitalelor. Sa fim clari: in aceste cazuri sectorul privat poarta pricipala responsabilitate. Pentru ca – trebuie sa se inteleaga – coruptia nu este monopol de stat.
Foamea de bani este prezenta peste tot in societate iar oamenii vor face orice pentru a se imbogati câta vreme aceasta este filosofia oficiala iar Statului i se iau din puteri. Culmea este ca „tinerii frumosi si liberi”, pusi in fata acestei situatii, cer si mai putine puteri pentru Stat. Si intram intr-o spirala periculoasa in care fiecare eveniment cauzat de lipsa de interventie a mecanismelor de control ale Statului este urmat de o solicitare de reducere a controlului. Iar efectul este o crestere a violentei sociale.
Cetatenii nu mai au incredere in institutiile statului si ajung sa-si faca singuri dreptate, cum a fost cazul cu angajata companiei de dezinfectanti care a fost scoasa din masina si batuta in Capitala.
– in zi de duminica, a cântat fanfara in parc, iar lumea s-a strâns la spectacol – putini bacauani stiau ca Muzica Militara a tinut acest concert in cinstea Zilei Europei, insa, lumea s-a bucurat de spectacol
Duminica, la ora 13.00, Muzica Militara din Garnizoana Bacau a tinut un concert de promenada, in Parcul Trandafirilor. Cu o zi inainte, fanfara a sustinut in acelasi loc un concert dedicat veteranilor de razboi.
Duminica la prânz, pe o vreme numai buna de plimbare, Muzica Militara a sustinut un concert in cinstea Zilei Europei, sarbatorita la 9 Mai. Acordurile inconfundabile ale fanfarei au atras zeci de bacauani in preajma foisorului din Parcul Trandafirilor. Muzica Militara, condusa de lt. Valeriu Balan, a interpretat pret de o ora melodii din repertoriul national si international, care i-au facut pe cei prezenti sa fredoneze si sa tina ritmul impus de militarii muzicieni.
In pauzele dintre piese, auditoriul a aflat de la militari care este scopul acestui concert. Publicul a aflat astfel ca pe 9 mai se celebreaza Ziua Europei, care, alaturi de steagul, imnul, deviza si moneda unica, face parte dintre simbolurile Uniunii Europene.
Aceasta zi are o semnificatie deosebita in calendarul european, fiind primul reper major in parcursul catre ceea ce reprezinta astazi Uniunea Europeana. Si pentru ca data de 9 Mai are tripla semnificatie, fiind sarbatorite deopotriva „Ziua Independentei de Stat a României”, „Ziua Victoriei Natiunilor Unite” si „Ziua Europei”, luni, incepând cu ora 11.00, militarii din Garnizoana Bacau si pompierii din cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenata Bacau vor depune coroane de flori la bustul eroului bacauan, maiorul Constantin Ene, din Parcul Trandafirilor,in semn de pretuire si cinstire pentru cel care a facut sacrificiul suprem pentru câstigarea Independentei de Stat a României.
În dimineața zilei de 06.05.2016, polițiștii Secției 1 l-au depistat pe strada Răchitași, din municipiul Constanța pe D. R.-G., de 18 ani, din Bacău, care avea asupra sa un televizor, a cărui proveniență nu a putut-o justifica.
Din primele cercetări a rezultat că acesta fusese sustras dintr-un imobil de pe strada Tabla Buții, unde tânărul locuise cu chirie. Totodată, s-a stabilit că pe numele său există un mandat de internare într-un centru de reeducare pe o perioadă de un an, fapt pentru care urmează a fi predat unei escorte din cadrul I.P.J. Bacău.
Dupa un debut excelent vineri dupa-amiaza, cu o sala plina si “in pofta” de a vedea filme productii autohtone, cu dezbateri si invitati de seama, a doua zi a primului festival de film romanesc din Bacau, Eye Film Festival, a fost lipsita de “zvac”. Daca in prima seara de eveniment – unul organizat in exclusivitate de liceeni bacauani frumosi, ambitiosi, indrazneti in parteneriat cu Teatrul Municipal Bacovia si Primaria Bacau –, sala Teatrului, gazda Festivalului, s-a umplut la refuz de tineri, dar nu numai, care au vizionat proiectiile “Aliyah Dada” (documentar, regia Oana Giurgiu, invitatul serii), “Autoportretul unei fete cuminti” (regie Ana Lungu) si celebra pelicula “Pozitia copilului” (regia Calin Peter Netzer), proiectiile celei de-a doua zile de Eye Film Festival n-au parut a atrage suficient public cat sa umple macar sala.
Poate si din cauza vremii mohorate, dar poate si din cauza orei (14.00) la care a fost programata deschiderea, cel putin la primele doua proiectii – “Ramona” (scurt metraj, regia Andrei Cretulescu) si “Aurora” (regia Cristi Puiu) – abia daca, adunat, s-au umplut doua randuri pline de scaune si, si dintre acestea, cateva au fost parasite dupa primele trei sferturi de ora din cele trei cat e durata filmului “Aurora”. Un film care, desi premiat in 2012 la Premiile Gopo, se pare ca nu a convins publicul bacauan (nici pe noi!) sa reziste pentru vizionarea lui pana la capat.
[wonderplugin_gallery id=”530″]
Din fericire, cu o sala aproape plina, inima celei de-a doua zile Eye Film Festival a inceput sa bata mai tare odata cu cea de-a treia proiectie, documentarul “Cinema, mon amour” in regia lui Alexandru Belc, programat pentru ora 18.30. Aceasta a fost precedata de inmanarea premiilor pentru concursul de afise, distincsie oferita de Logotip celui care a semnat creatia afisului pentru a doua editie a Eye Film Festival Bacau si urmata de o dezbatere pe tema conditiei cinematografelor din tara, moderata de directorul Cinema Dacia din Piatra Neamt, Victor Purice.
Acesta este si protagonistul documentarului “Cinema mon amour”, film care arata zbaterile celui dintai pentru mentinerea in viata, dupa 1989, a cinematografului “Dacia”. O intalnire cel putin interesanta si reusita. “Mi-ati facut o mare bucurie cu invitatia voastra si cu ambitia voastra de a salva, pana la urma, nu un cinematograf, cat ceva din cultura noastra. Ceea ce vedeti in <> este real. Piatra Neamt a fost primul oras care a salvat un cinematograf”, sunt cateva dintre cuvintele adresate de Victor Purice, tinerilor bacauani.
A doua zi de Eye Film Festival s-a incheiat tarziu, dupa miezul noptii, cu proiectia filmelor “Ce lume minunata” (drama, regia Anatol Durbala) si comedia/drama “Nunta muta” (regia Horatiu Malaele).
Chiar daca publicul a fost mai putin interesat de proiectiile celei de a doua zile a evenimentului, evenimentul in sine este de bun augur, iar munca – vizibila! – si entuziasmul tinerilor organizatori merita toata aprecierea si sustinerea comunitatii. Nu e putin lucru ca iata, din nou, noile generatii dau dovada de incredere de sine si indrazneala.
Pentru cea de-a treia zi si ultima din primul festival de film romanesc din Bacau, publicul este invitat – vremea doar sa tina cu noi – in Parcul Catedralei, de la orele 18.00, pentru un concert sustinut de tanara trupa Myopia (nai, violoncel, pian) si, de la orele 20.00, pentru vizionarea proiectiei in aer liber a filmului “Usturoi”.
Cotidianul Desteptarea este partener media al evenimentului.
Luni, 9 mai, de la ora 17.00, la sediul revistei “Plumb” (cladirea din spatele Consiliului Judetean), va avea loc lansarea a doua volume semnate de prof. univ. Doru Ciucescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Prima carte, “Cambodgia supravietuitorilor din comunismul minimalist al khmerilor rosii” (Rovimed, Bacau, 2016, proza), cuprinde note de calatorie in Cambodgia, in care, ca o concluzie, se afirma ca “de la 8.000 la 17.000 de victime politice, toti intelectuali, cam aceasta este diferenta dintre comunismul românesc si varianta lui, dusa la extrem, comunismul cambodgian, al dictaturii analfabetilor”.
Cea de-a doua, “Declamations de la tribune du temps” (Gunivas, Chsinau, 2016, poezie), este o traducere realizata chiar de autor in limba franceza dupa “Declamatii de la tribuna timpului”.
Spitalul orășenesc „Ioan Lascăr” din Comănești, trecut în urmă cu cinci ani pe lista unităților medicale ce urmau a fi desființate, și-a redeschis sâmbătă Ambulatoriul, după ce în ultimele 13 luni acesta s-a aflat într-un proces complex de reabilitare, modernizare și dotare cu aparatură și tehnică medicală de ultimă generație.
„Această întorsătură de destin a spitalului a fost posibilă ca urmare a demersului comun al comunității locale, Consiliului Local, firmelor din zonă și oamenilor de bine din această țară. Au fost depășite momente dificile, când nimeni de la nivelul autorităților centrale nu voia să discute cu noi. Ne-a fost sistată finanțarea prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și implicit plata salariilor pentru personalul medical.
Unii dintre medici și asistenți au fost îndrumați să se încadreze în alte unități spitalicești. Dar cum nici medicii și nici asistenții medicali nu doreau să plece și au spus că rămân alături de autoritățile locale și de oamenii de pe Valea Trotușului, și nu sunt puțini — peste 80.000 de persoane cu adresabilitate la Spitalul din Comănești—, am decis să susținem financiar această unitate la bugetul local și din sponsorizări. Am dovedit voință și determinare, dar nu ne-am oprit aici, ci am căutat soluții și am găsit sprijin la Agenția de Dezvoltare Nord-Est, împreună cu specialiști ai acesteia, cu arhitecții din județ, dar și beneficiind de sfaturile unor renumite personalități ale medicinei românești care s-au născut în zonă ori și-au început activitatea aici, în frunte cu prof. univ. dr. Ioan Lascăr și academicianul Leon Dănăilă, concepând și punând în aplicare un proiect ce a devenit eligibil pentru alocarea de fonduri europene”, a declarat, pentru AGERPRES, Viorel Miron, primarul Comăneștiului.
În 2011 el anunța că intră în greva foamei dacă nu vor fi găsite soluții de menținere a funcționării spitalului din oraș.
După cinci ani de la anunțatul său „faliment”, unitatea medicală din Comănești este, potrivit prof. univ. dr. Ioan Lascăr, „nu doar unul dintre cele mai bine dotate cu aparatură de ultimă generație spitale din România, dar și foarte bine repartizat din punct de vedere al circuitului funcțional, adaptabil la cerințele tehnologiei actuale”.
„În orașul meu natal am găsit oameni ambițioși, dispuși la eforturi care să compenseze iresponsabilitatea unor decizii pripite, dar mai ales având voința nu doar de a menține pe linia de plutire o unitate medicală, ci de a construi mai bine, la nivelul cerințelor actuale, de a o conduce la performanță. Sunt mândru de ceea ce au făcut con-orășenii mei, cei care m-au și făcut să nu rămân impasibil la eforturilor lor responsabile. Sunt foarte fericit că, într-o vreme când se vorbește doar de probleme, uneori supradimensionate artificial, prin această investiție se dovedește faptul că în România se poate face medicină la nivel de performanță chiar și în localități mai mici, că medicii au și în România teren de activitate pentru performanță”, a precizat, pentru AGERPRES, prof. univ. dr. Ioan Lascăr.
El a subliniat că blocul operator al Spitalului din Comănești este realizat „după un concept cu totul revoluționar în domeniu”.
„Personal, am mai întâlnit un astfel de bloc operator în aceeași formă, ce permite circuite distincte pentru accesul materialelor sterile, al materialelor biologice, deșeurilor ce rezultă în urma operațiilor, doar la un renumit Spital din New York”, a spus el.
Academicianul Leon Dănăilă, cel care și-a început cariera de excepție în medicină la spitalul din Comănești, a subliniat, într-o declarație acordată AGERPRES, importanța investiției de la Comănești „atât din punct de vedere al asigurării sănătății populației din zonă prin dotările de excepție, dar și în ceea ce privește dezvoltarea unei cariere profesionale la nivelul performanței mondiale pentru personalul ce deservește spitalul”.
„Eu sunt convins că la Comănești, precum și în alte unități medicale din România, acum se poate face cu adevărat medicină. În general, medicii români care pleacă să lucreze în străinătate nu au acces decât până la o anumită treaptă de dezvoltare în cariere. Medicii locului nu acceptă, în general, ca străinii să le fie superiori, stânjenind accesul românilor la performanță. Cei ce au părăsit România sunt dirijați, în general, către medicina de familie ori ca medici de mâna a doua în unități medicale. În România, așa cum am făcut și eu în anii tinereții, se poate face și performanță, chiar cercetare de nivel mondial. Așa se și explică succesul medicinii românești în lume. Prin asemenea investiții, cum este cea de la Comănești, absolut incredibilă dotarea spitalului de aici, tinerii medici români, deși poate mai prost plătiți decât în străinătate, pot accede mai ușor la perfomanță profesională. Și nu este puțin lucru pentru cei ce au depus jurământul medical”, a spus academicianul Leon Dănăilă, șeful Secției Neurochirurgie Vasculară de la Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare.
Valoarea totală a proiectului investițional, fără TVA, pentru Ambulatoriul Spitalului din Comănești este de 21.573.264,53 lei, din care 16.168.677,00 lei este finanțare nerambursabilă, iar 5.404.587,53 lei cofinanțarea de la bugetul local.
[wonderplugin_gallery id=”529″]
FOTO: Fornazer Cristina
Spitalul orășenesc Comănești este prima unitate din domeniu construită în România după al Doilea Război Mondial. Este realizată pe baza unui proiect german. În decursul anilor nu a mai cunoscut decât minime investiții privind întreținerea interioarelor și exterioarelor.
Biroul Electoral Municipal a stabilit in weekend ordinea in care vor fi candidatii la primarie pe buletinele de vot.
Iata care este ordinea pe care o veti regasi pe buletinul din 5 iunie: 1. Dragos Luchian (PNL), 2. Dragos Stefan (ALDE), 3. Cosmin Necula (PSD), 4. Constantin Scripat (MP), 5. Cristinel Manolache (PSRO), 6. Claudiu Dorneanu (M10), 7. Romeo Stavarache (independent), 8. Cristian Ghinghes (independent), 9. Emil Melinte (independent).
Biroul Electoral a facut precizarea ca ordinea independentilor a fost stabilita in functie de ordinea inregistrarii candidaturilor.
Biroul Electoral Judetean a stabilit la ultima sedinta, prin tragere la sorti, ordinea in care vor fi inscrise pe buletinele de vot partidele politice parlamentare si organizatiile cetatenilor apartinând minoritatilor care au grup parlamentar propriu.
In urma tragerii la sorti, s-a stabilit urmatoarea ordine: UNPR, PNL, UDMR, ALDE si PSD. Aceasta ordine este valabila in intreg judetul si pentru functia de primar si pentru listele de consilieri. „Dupa aceasta etapa, fiecare circumscriptie va trage la sorti, in functie de câti candidati si liste de consilieri mai sunt si de la ce partide, urmatoarele pozitii pe buletinele de vot.
Toate circumscriptiile vor transmite rezultatele catre Prefectura Bacau, care are sarcina de a tipari buletinele de vot”, a declarat Constantin Chiriac, purtator de cuvânt al Biroului Electoral Judetean.
S-au scris de-a lungul a peste 40 de ani, sute de pagini de reportaje, cronici, interviuri, stiri, editoriale, aproape toate posturile de radio si televiziune din Moldova, din România, din tari de pe aceeasi latitudine culturala au realizat emisiuni cu si despre un “fenomen”, vazut, auzit, povestit, inregistrat.
In toti acesti ani – cred – dupa cum spunea si re-spunea Ion Fercu, in Desteptarea, in Ateneu, in alte reviste de cultura, au fost epuizate toate superlativele care pot innobila un om, o idee, o institutie de cultura fara personalitate juridica, dar cu supremul certificat care atesta Dragostea, Iubirea, Daruirea, Credinta, Profesionalismul, Altruismul, Jertfa, Talentul, Sacrificiul, risipa de Frumusete si Recunostinta. “Daca as fi primarul acestei localitati, as ridica o statuie, inalta pâna la ceruri, pe care voi scrie adânc “Nicolae Popa. Parintele fabulosului ansamblu folcloric “Priveghetorile Zeletinului”.
Podu Turcului – 2016”, a spus profesorul si gazetarul Ion Fercu, la un eveniment care a avut loc sâmbata, 7 mai, de la ora 11.00, la Complexul “Decebal” din Bacau, in centrul caruia a fost lansarea volumului “Ansamblul Folcloric “Privighetorile Zeletinului” – O viata daruita cântecului românesc”, semnat de Nicolae Popa, profesorul, pedagogul, dirijorul, impatimitul de folclor, devenit, impreuna cu cel mai frumos, longeviv, talentat ansamblu de muzica populara, format din elevi, o legenda. Intrarea in legenda este atestata si de volumul aparut si lansat de Editura Fundatiei Culturale Cancicov, lucrat, scris, de Nicolae Popa in mai bine de 10 ani. Au venit, cu invitatie sau fara mare protocol la sarbatoarea cartii, a ansamblului, a profesorului si dirijorului, dar mai ales a copiilor, membri ai orchestrei, grupului vocal, solisti instrumentisti sau vocali, oameni din toate colturile tarii, din Sibiu, Vaslui, Iasi, Bacau, Onesti, Bucuresti, folcloristi, etnografi, artisti plastici, preoti, scriitori, oameni de afaceri, gazetari de la posturi de radio si televiziune, de la ziare si reviste de profil.
Manifestarea s-a desfasurat sub egida Fundatiei Culturale “Georgeta si Mircea Cancicov”, a Cenaclului Avangarda XXII, conduse de poetul Victor Munteanu, care a declarat in deschiderea evenimentului: “Cartea nu este o lucrare stiintifica, de exegeza, si nici macar jurnalul unui dirijor si formator de constiinte in materie de educatie muzicala, ci o marturie a unui destin singular care tine deasupra Carpatilor steagul demnitatii neamului românesc!”
Volumul, de 494 de pagini, cuprinde marturii, amintiri, reportaje, interviuri din presa scrisa, audio si video, declaratii, publicate si inregistrate in cei peste 40 de ani de activitate ai Ansamblului Folcoric “Privighetorile Zeletinului” Podu Turcului.
De asemenea, cititorii pot trai si retrai cele mai importante momente din viata ansamblului, ale dirijorului Nicolae Popa, emotiile si peripetiile din sutele de concerte, turnee in tara si strainatate, bucuria premiilor si diplomelor de merit obtinute in cursul anilor de prestigiosul ansamblu scolar din Podu Turcului, localitate devenita simbol al promovarii folclorului si traditiilor noastre populare din acea parte de tara. Spuneam la inceput ca au fost epuizate toate metaforele si superlativele care pot defini munca unui om intr-o viata, se pare ca mai sunt inca suficiente reserve, unele pot fi descoperite in frumoasa carte de istorie ”Privighetorile Zeletinului” – o viata daruita cântecului românesc”, despre care acelasi Ion Fercu, “nasul” actualei denumiri a ansamblului, neobosit sustinator, prin scris si povata al acestui miracol de pe Valea Zeletinului, spunea la lansare:
“Miracolul nu intra decât in viata acelora care cred in el. Aici, la Podu Turcului si-au dat mâna doua miracole: omul si dirijorul Nicolae Popa, pe de o parte, iar pe de alta parte, acesti magnifici copii, 500 la numar, in cei 40 de de ani de fiintare, care au dat nastere celei mai minunate povesti de dragoste, pe care am citit-o vreodata. O recomand tuturor celor care mai cred in miracole, in dragoste si iubire, in sacrificiu, daruire sI…povesti fara sfârsit”.
[wonderplugin_gallery id=”528″]
Cu detalii, declaratii, scurte interviuri, in editia de luni a ziarului DESTEPTAREA.
Credinciosii ortodocsi care l-au avut in suflet si in memorie pe vrednicul de pomenire episcop Ioachim Mares, arhipastor al Eparhiei Husilor, au venit sa se roage la locul unde acesta asteapta a doua venire a Mântuitorului. Capela de la subsolul Catedralei „Inaltarea Domnului” s-a transformat sâmbata, 7 mai, intr-un loc de pelerinaj unde bacauanii au venit sa se intâneasca, pentru câteva ore, cu memoria inaltului ierarh, fiul al acestor meleaguri si pastor de suflete care a luminat cu vorbele sale calea spre credinta a enoriasilor Parohiei „Sf. Nicolae” din Bacau.
Lor li s-au alaturat un sobor de arhierei si preoti, in frunte cu IPS Teofan, mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Dupa ce ecourile cântarilor Sfintei Liturghii s-au risipit peste credinciosi, a venit momentul comemorarii celui care a fost, mai intâi, parintele Ioan Mares, mai apoi, cu voia Domnului, monahul si ierarhul Ioachim.
„Pastram vie in amintire imaginea episcopului Ioachim Mares, pastor misionar plin de zel si de jertfelnicie, si pomenim, in aceste momente de rugaciune si recunostinta, lucrarea bogata pe care indeplinit-o, cu timp si fara timp” a mentionat Preafericitul parinte patriarh Daniel in mesajul sau trimis cu aceasta ocazie. Cuvântul de aducere-aminte a fost rostit de catre IPS mitropolit Teofan, completat de PS episcop Corneliu, episcopul Husilor, si concluzionat de catre IPS Ioachim, arhiepiscopului Romanului si Bacaului.
[wonderplugin_gallery id=”527″]
„Viata Preafintitului parinte Ioachim a fost o martuire si o marturisire a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos” a spus IPS Teofan in cuvântul sau. Sub lumina calda a lumânarilor si cu ofrandele pascale in mâini, cei prezenti au cântat imnul Invierii celui care s-a asezat in somnul cel de veci „ca o piatra unghiulara la temelia acestei ctitorii bacauane”, dupa cum a subliniat, la final, IPS arhiepiscop Ioachim.
Asa-i ca iti doresti sa scapi de serviciu, de griji marunte din te miri cine stie ce motiv, de rutina, de betoane, de promisiuni electorale, de zgomotul traficului, ghemuit chiar si in subconstient, de ipocriti, de prosti, sa iti iei viata in traista si sa pleci unde vezi cu ochii, rebel? Asa-i ca banii nu conteaza (chiar daca nu ar fi rau sa ii ai, totusi)?
Asa-i ca ai vrea sa traiesti bucolic, la poala de padure, sa te bâzâie albina cea harnica si curata, sa iti cânte frunzele codrului de fag mângâiate de boarea diminetii, sa te incânte toata ziua cintezele, sa iti susure pârâul pe sub fereastra cabanei, sa te alinte caprioara cu boticul ei umed la prima ora a zilei? Cam asa arata lumea ideala in mintea multora dintre noi, oraseni rasariti din asfalt. Vestea proasta este ca daca te abandonezi in zona de confort minimal si nu ai curaj sa schimbi ceva nu vei avea acces niciodata la aceasta lume. Vestea buna este ca aceasta lume chiar exista, este palpabila, colea, la doi pasi de oras. Am cautat si am gasit poarta magica. Si e musai sa va recomandam acest mic miracol natural din Luizi Calugara si pe omul care l-a creat.
Zis si facut. Dupa un sfert de ora de mers cu masina din centrul Bacaului pâna la vreo suta de metri dupa han, tragi de volan dreapta, pe un drum care se duce abrupt in panta, in strafundurile codrului. Strunesti bine bidiviul si, cât ai zice „oare ce caut eu pe aici?”, zarea se lumineaza si adastezi pe malul pârâului, intr-o poiana larga. Cintezoi zburliti fac raiduri de spionaj si isi imparatasesc impresiile despre tine prin triluri prelungi, la adapostul fagetului. Padure in fata, padure in spate, in stânga si in dreapta, pârâu zglobiu in mijloc. Si, cel mai neobisnuit, o liniste adânca, asa cum nu ai mai auzit demult. Nu tu motociclete nervoase, nu tu reporosuri de la sotie, nu tu sarcini de serviciu.
Doar tu si monumentul natural pe care il adulmeci cu toate simturile setate la maxim. In fata ochilor, o imprejmuire generoasa, in care sed trei cabanute, strajuite de stupi de albine si un iaz. Micul paradis. Te intâmpina doi catei tineri si veseli, flancati de o pisica grozav de frumoasa, cu ochi albastri si aere de printesa ofuscata.
Apare apoi si omul bun, dac get-beget, pe numele sau Augustin Horvat, cel care a fugit din lumea noastra ca sa isi faca propria sa lume, parca in ciuda noastra, a celor care il invidiem sincer. Are 38 de ani, vorba cumpatata si placuta si e gazda generoasa. Cea mai mare parte a maturitatii sale de pâna acum si-a petrecut-o in Italia. 14 ani batuti pe muchie, in care a lucrat ca pizzer, iar apoi in constructii. E stilul omului care tace si face. Asa a si pus ban peste ban, iar când treburile din Cizma nu au mai mers, s-a decis sa revina acasa.
„Daca esti gospodar, poti trai bine si in tara”, spune omul. La intoarcere avea la chimir ceva bani. Isi dorise de o viata sa aiba proprietatea sa in poiana minunata, asa ca prima investitie a fost sa isi cumpere 30 de ari de teren in mijlocul codrului. Familia sa, parinti si ceilalti, prietenii, ii sunt aproape, la Luizi. Si acum, un mesaj pentru fete harnice: inca nu s-a casatorit. Dar sa nu isi faca sperante pupezele care ar vrea sa se legene toata ziua in hamac si sa isi lustruiasca unghiile. In gospodaria lui Horvat e de munca. Sunt acolo vaci, o iapa care tocmai ce are si in mânz, iepuri, stupi de albine si multe altele. Basca un iaz cu pastrav, crap, caras. Si in pârâul din fata curtii sunt pastravi, la care aceeasi pisica-printesa pomenita mai sus se uita cu jind.
Pe un colt al cabanei centrale, mai mare decât celelalte doua, mai ales ca are si etaj, sta smirna o antena de satelit. Dar curent electric? „Am cumparat panouri solare. Sunt suficiente pentru cele 4-5 becuri pe care le folosesc si pentru aparatele casnice. Apoi, când am amenajat si celelalte doua cabane, am suplimentat cu inca doua panouri”, spune Agustin. Incalzirea e cu soba pe lemne si ce ar fi mai frumos intr-o noapte de iarna decât sa te scufunzi in liniste si in caldura focului cu lemne trosnind in soba? In iarna 2014-2015 a fost zapada de jumatate de metru, dar iarna trecuta abia daca s-a pus o plapuma de zece centimetri.
Cele doua cabane mai mici sunt pentru turisti, carora Augustin le deschide poarta cu generozitate. Miros de lemn, bârne trainice, paturi largi, decoratiuni minimale, televizor, curatenie. In ansamblu, pentru nepretentiosi, adica pentru adevaratii iubitori de natura si liniste si aer curat. O odihna de doua nopti in gospodaria lui Augustin inseamna combustibil pentru o luna de munca, daca nu cumva si mai mult. Are si trasura frumoasa, cu cal, de plimbat turistii. Vin multi pe acolo, dar majoritatea nu gusta tihna, ci se multumesc cu berea la pet, fumul de gratar si radioul din masina dat la maxim. Distractie, frate! Nu i s-a intâmplat nimic rau pâna acum, adica sa fie calcat de hoti, de hotentoti. Doar câte un mistret, ori un cerb, ori o caprioara ce ii mai trec prin curte neinvitati. Ce-i drept, in weekenduri il mai viziteaza si patrule de politie si jandarmi, sa fie totul ok.
A si plouat cât am stat de vorba cu Augustin, paziti de mâta cu privire de fiinta constienta de frumusetea si importanta sa pe aceasta lume, pe prispa cabanei de care se sprijina padurea. O boare de ploaie senina, peste toate ornamentele rustice aflate la tot pasul pe domeniul sau, facute de mâna sa. Om priceput, devotat muncii si mai ales naturii. Asa l-am perceput pe Augustin Horvat in jumatatea de ceas in care i-am fost oaspeti. Probabil ca mai are multe de spus, dar poate le aflati dumneavoastra, daca ii treceti pragul.
[wonderplugin_gallery id=”526″]
„Daca ar fi sa dai timpul inapoi, ai mai face o astfel de investitie?” – l-a intrebat tatal sau, intr-o zi. „Da! Hotarât ca da, ba chiar as fi facut-o mai demult”, i-a raspuns Augustin. Il salutam si pornim spre asfaltul nostru cel de toate zilele. Cu un gust amestecat de bucuria revederii cu miezul codrului si de invidie ca un om poate fi independent si poate face exact ce isi doreste.
La data de 06 mai a.c., în jurul orei 15.00, polițiștii au acționat pe D.N. 2, în afara localității Nicolae Bălcescu pentru a stabili împrejurărilor producerii unui accident rutier cu victime.
Astfel, din primele cercetări efectuate la fața locului de către polițiști a rezultat că un tânăr de 25 de ani, din județul Vrancea, în timp ce conducea un autoturism pe directia Adjud-Bacău, nu s-a asigurat la efectuarea unei manevre de schimbare a direcției de mers și a intrat în coliziune cu un autoturism, care circula pe aceeași direcție și era condus de o persoană de sex feminin de 38 de ani, din județul Vrancea.
În urma evenimentului rutier, conducătorul auto de 25 de ani și trei pasageri din autoturismul condus de acesta au primit îngrijiri medicale la Spitalul Județean de Urgență Bacău și nu au rămas internați.
Conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.
În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În contextul organizării alegerilor locale din acest an, MAI desfășoară o campanie de informare a cetățenilor cu privire la principalele prevederi legale referitoare la exercitarea dreptului de vot.
Prin intermediul acestei campanii, alegătorii primesc recomandări utile în raport cu procesul electoral: să dețină documente de identitate valabile, să nu accepte mita electorală și să respecte confidențialitatea votului.
În cadrul campaniei au fost realizate mai multe tipuri de materiale și au fost alese modalități de promovare multiple pentru a atinge categorii de public-țintă cât mai diverse.
Astfel, în județul Bacău 700 de afișe, format A2, vor fi amplasate în locuri aglomerate, în sediile unor instituții publice cu aflux mare de cetățeni, precum și la intrarea în secțiile de votare.
De asemenea, au fost realizate trei spoturi video și trei audio care în baza deciziei Consiliului Național al Audiovizualului privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2016 vor putea fi inserate de către radiodifuzori la finalul calupurilor de spoturi publicitare electorale.
Spoturile MAI vor fi difuzate și prin intermediul plasmelor care sunt amplasate în locuri publice din județ.
Totodată, pe pagina oficială de Internet a MAI, a fost creată o secțiune dedicată alegerilor care conține principalele prevederi legale referitoare la alegeri, contravențiile ce pot fi constatate de angajații MAI și infracțiunile prevăzute de Codul Penal, precum și link-uri către deciziile Biroului Electoral Central și ale Autorității Electorale Permanente.
Vizitatorii site-ului MAI pot descărca, de asemenea, afișul și spoturile realizate în cadrul campaniei de informare.
Având în vedere rolul esențial pe care mediul online îl are în informarea alegătorilor, campania MAI include o componentă de informare specială și pe contul de Facebook.
Garda Natională de Mediu- Comisariatul Judetean Mures si Comisariatul General au primit o sesizare cu privire la faptul că o persoană din localitatea Răstolita a postat pe o retea de socializare o fotografie cu un peste din specia lostrita, cântărind aproximativ 5 kg.
Garda Natională de Mediu – Comisariatul Judetean Mures a sesizat imediat IPJ Mures, care a demarat o anchetă.
In urma cercetărilor efectuate, a fost identificată persoana in cauză, aceasta precizând că a cumpărat pestele de la doi bărbati, identificati la rândul lor, care au recunoscut că au braconat pestele in data de 25 aprilie a.c in pârâul Răstolita.
Politistii au intocmit dosar penal celor doi bărbati, cu vârsta de 24 respectiv 47 de ani, pentru comiterea infractiunii de braconaj piscicol.
In momentul de fată, lostrita este o specie critic periclitată la nivel national, fiind prezentă doar în bazinul superior al Tisei, în râurile Bistrita Moldovenească si Mures.
Comisarii Gărzii Nationale de Mediu efectueaza, in această perioadă de prohibitie, ample controale având ca temă combaterea braconajului piscicol.
In urma acestui episod de braconaj, conducerea GNM a dispus intensificarea controalelor tematice, atât in zona cat si la nivel national.
GNM multumeste pe această cale grupurilor ecologiste de mediu pentru reactia rapidă in acest caz si pentru sprijinul pe care l-au acordat in situatii similare.
De asemenea, Garda Natională de Mediu îi roaga pe cei ce cunosc cazuri asemănătoare de braconaj să sesiseze imediat Comisariatele Judetene sau Comisariatul General.
Festivalul „Eye Film Bacău 2016”, primul asemenea eveniment cinematografic organizat vreodată în județul Bacău, a debuta vineri seara, la Teatrul Municipal Bacovia, cu o sesiune de dezbateri vizând producția românească de filme în ultimii zece ani.
Dealtfel, întregul program de filme, prevăzut a fi difuzat atât în incinta instituției teatrale din Bacău, dar și aer liber, în Parcul Catedralei, este conceput pentru a susține, prin filme și dezbateri, realizările și problematica cinematografiei din România.
„Printre invitații de la ‘Eye Film Bacău 2016’ se află regizori, actori și scenariști care își propun să atragă publicul pe un teritoriu fantastic, cel al filmului, să-i transforme pe băcăuani în cinefili, dezvăluindu-le din secretele și din munca din spatele unei producții cinematografice. Adresabilitatea este, în principal, către tineri din rândurile cărora pot să apară viitori regizori, actori, critici, scenariști de film”, a declarat, pentru AGERPRES, George Secăleanu, purtător de cuvânt al Primăriei Bacău, care organizează evenimentul în parteneriat cu Teatrul Municipal ‘Bacovia’.
Potrivit acestuia, „ceea ce a început, prin propriile forțe, ne propunem și trebuie să rămână o tradiție, prin care cei ce-și iubesc orașul și cei ce iubesc filmul să promoveze actele de cultură românească”.
Vineri seara prima peliculă prezentată a fost „Autoportretul unei fete cuminți”, gala continuând cu filmul ,,Poziția copilului”.
Sâmbătă, în sala mare a Teatrului Bacovia, vor rula, începând cu ora 14,00, filmele ‘Ramona’, ‘Aurora’, ‘Cinema, mon amour’, proiecție completată de o sesiune de o dezbatere moderată de Victor Purice împreună cu un invitat surpriză. Va urma prezentarea filmelor ‘Ce lume minunată’ și ‘Nunta mută’.
Duminica ‘Eye Film Bacău 2016’ se va încheia cu proiecția, în Parcul Catedralei, a filmului ‘Usturoi’, prefațată de un concert susținut în același spațiu în aer liber de formația Myopia, formată din interpreți la nai, violoncel și pian.
„Acolo, in Bacau, aveti rezultate din ce în ce mai bune!”Acestea au fost cuvintele directorului general pentru Stiinte socio-umane din Ministerul Educatiei, prof. dr. Eugen Stoica, la Gala decernarii premiilor Olimpiadei Nationale de Stiinte Socio-Umane, Tulcea 2016, cuvinte care au intarit performantele elevilor bacauani. Media echipei din Bacau la toate cele sapte probe a fost una foarte buna: 8,47 chiar daca s-a materializat in doar doua premii II si o mentiune, asta in conditiile in care la fiecare proba, Ministerul Educatiei a acordat doar trei premii si 4 mentiuni.
La aceasta competitie, din lotul bacauan au facut parte Andreea Aanitei si Ioana Daria Cristea (clasa a IV-a, prof. Ana Hodoroaba), de la Scoala Gimnaziala nr. 10, la proba de Educatie civica, echipaj cotat cu nota 8.25, iar la Cultura civica, de la Colegiul National „Dimitrie Cantemir” Onesti, elevele Bianca Ioana Alexe si Sabina Teodora Usurelu (clasa a VII-a), indrumate de prof. Dana Cerasela Sticlaru. Si aici, fara a obtine vreun premiu sau mentiune, lucrarea a fost evaluata cu nota 7.30. La proba de Logica s-a calificat la faza nationala eleva Marina Racovita (clasa a X-a) de la Colegiul National „Ferdinand I” Bacau (prof. dr. Mihai Chelaru), care a obtinut premiul II cu nota 9.30. „E a doua oara când am experienta unei olimpiade nationale.
Spre deosebire de anul trecut, anul acesta am venit cu o perspectiva total noua. Olimpiada in sine a fost la fel de intensa pentru mine si emotiile extrem de vii”, ne-a declarat olimpica. La proba de Psihologie a participat la faza nationala Diana Buruiana (clasa a XII-a) de la Colegiul National „Vasile Alecsandri”Bacau (prof. Elena Chelaru) care a urcat pe podium cu premiul II si nota 9.10.
„Perioada petrecuta la Tulcea a însemnat experiente noi in toate formele lor. Fiind a doua participare la aceasta etapa a olimpiadei, am avut sansa de a cunoaste multe persoane cu interese similare si de a-mi consolida cunostintele in domeniul fata de care manifest o adevarata pasiune. De asemenea, a fost si o reconfirmare a deciziei de a-mi dedica urmatorii ani studiului psihologiei”, ne-a precizat si Diana. La proba de Sociologie, lotul bacauan a fost completat de Ioana Bianca Munteanu (clasa a XII-a), eleva a Colegiului National „Ferdinand I” Bacau (prof. Lucica Ciuperca). Notata cu 8.70, Ioana a obtinut prima mentiune. „Cele patru zile petrecute la Tulcea au însemnat cea de-a doua participare consecutiva la Olimpiada Nationala de Stiinte socio-umane, disciplina Sociologie, si, cu parere de rau, si ultima experienta de acest gen.
Diferit fata de anul trecut a fost faptul ca am socializat mai mult cu elevii din alte judete cum ar fi: Arad, Arges, Bihor, Brasov, Braila si Bistrita. Avansarea in ierarhia concurentilor mi-a întarit convingerea ca Sociologia este domeniul pe care il voi studia în continuare si la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul SNSPA Bucuresti”, ne-a marturisit Ioana. La proba de Economie s-a calificat la faza nationala eleva Raluca Ioana Marcu (clasa a XII-a) de la Colegiul National „Grigore Moisil” Onesti (prof. Duta Sburlan), notata cu 7.80 (a noua nota din concurs). La Filosofie a participat Andreea Amalia Hodoroaba (clasa a XII-a), de la Colegiul National „Vasile Alecsandri” Bacau (prof. Elena Chelaru), care a obtinut cea de-a saptea nota din concurs – 8.85, situându-se imediat dupa ultima mentiune.
Alaturi de elevele bacauance a fost prof. Cerasela Dana Sticlaru, de la Colegiul National „Dimitrie Cantemir” Onesti, care ne-a declarat: „Olimpiadele sunt, în general, concursuri la care se cauta sporirea competentelor elevilor, si e normal sa fie diferit; nu sunt examene pe care trebuie sa le promoveze elevul, ci competitii de natura a face selectie între elevi. Nici în acest an, subiectele nu au fost deloc usoare, ci mult peste medie. Rezultatele noastre confirma înca odata ca elevii bacauani sunt bine pregatiti si ca manifesta o atentie sporita studierii disciplinelor socio umane”. Participant ca propunator si evaluator in comisia centrala a olimpiadei la disciplina Economie, prof. Maria Irina Dromereschi de la Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacau, a completat: „Din perspectiva cerintelor, aceste competitii nu solicita doar continutul informational, ci si competentele de a realiza conexiuni, de a corela si de a da sens si scop informatiei. Din perspectiva identificarii, copiii sunt extrem de competitivi, iar din perspectiva beneficiilor reale, olimpiada este inca o oportunitate pentru premianti de a intra la o facultate de profil fara o alta forma admitere.”
Viorel Savin n-are pace. Zamisleste pe banda rulanta proiecte editoriale, apoi, persuasiv si cu o mare celeritate, cauta si gaseste parteneri de gând pe care-i subjuga frumos in numele unei idei care, in hainele de gala ale spiritului, va cuceri apoi publicul. Proiectul Nicu Enea, provocare minunata pentru universul esteticii – si nu numai – este o aventura in care, sprijinit de spirite din toate zarile fiintarii, Viorel Savin s-a aruncat cu mare folos, in 2015, oferindu-ne ,,Pictorul Nicu Enea (,,Viata alcatuita din scrisori, articole si poze”, Ateneul Scriitorilor), precum si ,,Nicu Enea, album monografic”, Babel, editia a II-a, revazuta si adaugita).
Aceasta rara capacitate a lui Viorel Savin de a cuceri suflete care armonizeaza fericit cu tintele sale editoriale contrazice un adagiu pe care acesta l-a inserat in albumul monografic amintit: ,,Cu trecerea anilor, prieteniile se obtin din ce in ce mai greu, insa dusmaniile, din ce in ce mai usor”. Adagiul, care are aura de lamento cioranian, este, in acest context, un elevat alint existentialist viorelsavinesc. ,,E mult de invatat din exemplul Nicu Enea”, scrie Viorel Savin. Astfel, cele doua volume nu cuceresc doar prin perspectiva estetica, acaparatoare, ci si prin dimensiunea etica a pildei de viata pe care ne-o ofera pictorul. Generos, sponsorul albumului monografic, S.I.F. Moldova, noteaza in preambulul acestuia faptul ca aceasta aparitie editoriala este o ,,lucrare reprezentativa pentru arta bacauana”.
Credem ca albumul este mai mult decât atât, fiind reprezentativ, fie si numai ca o restituire in care uneori ineditul este cuceritor, pentru arta româneasca, in general. Viorel Savin, fost (si) custode al casei memoriale in care a fiintat pictorul, ne restituie un Nicu Enea in dubla ipostaza: Artistul si Omul. Omul Nicu Enea este admirabil. Scrisorile sale catre parinti sau logodnica / sotia Elvira sunt de-a dreptul emotionante. Epistolarul este un poet cu sufletul inchiriat unui destin care nu poate fi incarcerat intre gratiile niciunui algoritm. Artistul este surprins minunat de F. Aderca: ,,Cu d. N. Enea intri intr-o lume aidoma cu aceea pe care a vazut-o Gulliver in tara Uriasilor”. ,,Pictorul Nicu Enea (,,Viata alcatuita din scrisori, articole si poze”), in care-l intâlnim mai ales pe OMUL Enea, este un captivant bildungsroman postmodern, fiind, de departe, cea mai reusita poveste pe care cineva a depanat-o despre artist. ,,Nicu Enea, album monografic”este, mai ales, o expozitie permanenta de pictura pe care Viorel Savin o deschide, cu generozitate, in casele noastre.
Viorel Savin este indragostit de Nicu Enea. Il iubeste cu patima dramaturgului coplesit de universul care l-a inspirat in zamislirea a doi metafizicieni: o batrâna care sta la o voroava de poveste cu hotul. Intr-o dedicatie pe care mi-o face pe unul dintre volumele amintite, Viorel Savin, nonconformistul, ma (se) intreaba: ,,Cine sunt eu?”… Esti un om caruia, in singuratatea cea fericita a Luncanilor, ii pasa de Istorie, de Valoare, de Suflet. Molipsesti usor cu entuziasm, dar, daca uneori dai gres cu persuasiunea, apuci lumea de guler, o pui la colt, o zgâltâi, ii scoti decent limba, o faci sa se simta doar un spectator marginit al frumoaselor povesti de dragoste ale vietii. Esti un patimas al neastâmparului estetico-literar, un Don Quijote care crede nu doar faptul ca el a inventat morile de vânt ale iluziilor.
Este convins de gândul ca toti trebuie sa fim cuceriti de pelerinajele donquijotesti. Vrajitor de iluzii, ai dat totusi un bobârnac fericit unei sirene otravite: politica. Esti inamicul de idei al unora dintre putinii mei prieteni, dar niciunul dintre acestia nu mi-a reprosat ca-ti pun la butoniera ta de senior al slovei flori salbatice gravide de inocenta, viorele culese de pe coclauri. Esti o pacoste draga care vrea ca toti ceilalti sa marsaluiasca nonstop in ritmul tau, iar când unul revendica popasul, te zburlesti de parca ai fi vreo zeitate luncaniana nestiuta a non-repausului. Esti un prunc peste care s-au asezat niste ani frumosi, dar carora, din fericire, nu le simti povara. N-as vrea sa ramânem doar amândoi pe-o insula pustie. Te-ai declara si-acolo imparat si m-ai obliga sa devin uzurpator.
Ai infinite rezerve de vitriol estetico-polemic. Esti omul pe care nu mi-l doresc inamic. Dar daca destinul ar arunca astfel zarurile, te-as face mart cu armele tale. Tu ai cel putin o farâma de dragoste pentru oameni, chiar si atunci când esti cu verbul neiubitor la beregata lor. Pâna si Achile cel iute de picior a avut o vulnerabilitate… Ce mai tura-vura: esti Viorel Savin.
Dintre toate definitiile inteligentei, cea mai scurta, expresiva si convingatoare pentru mine, cel putin, este cea data de Mihai Ralea. El relateaza discutia aprinsa dintre doua studente (apropo, Camil Petrescu spunea ca o discutie, dincolo de opiniile sustinute în decursul ei, este, în primul rând, o confruntare între doua temperamente), la care, la un moment dat, una dintre ele, ramasa fara argumente, depasita de situatie si enervata la culme, rabufneste: asa-mi trebuie daca stau de vorba cu o tuberculoasa!
Ceea ce nu avea nicio legatura, desigur, cu subiectul disputei lor. Or, inteligenta tocmai asta înseamna, sa nu confunzi punctele de vedere. Acesta e cel mai important lucru, pentru ca, se stie ca nu exista un singur tip de inteligenta, ci mai multe. Desigur, chestiunea e cât se poate de complexa, dar eu ma voi opri aici la o ancheta (incitanta!) despre inteligenta scriitorilor, publicata în revista „Orizont”. Si astazi voi reproduce câteva rânduri din spiritualul si spumosul (marca proprie, garantata) raspuns al lui Dan C. Mihailescu.
În cazul artelor, în ograda literelor, zice el, când nu vorbim despre genii, „inteligenta joaca rolul subretei”. Pentru ca, „inteligenta în sine vizeaza aproape exclusiv registrul minor, aptitudinile domestice, administrativ-relationale, latura de PR, daca vreti, a artistului”. Asa se explica faptul ca, dincolo de sfera inefabilului, a dotarii artistice, multi scriitori au dat dovada, de-a lungul timpului, de „prostie”.
În sfera civila, sa ne întelegem, în care au demonstrat fie inabilitate sociala, profesionala, politica, fie lipsa de simt practic, fie infantilism sentimental (oho, mai ales aici au calcat multi în gropi !). Sunt multe de spus în privinta prostiilor comise de oameni inteligenti. Înteleg multe dintre ele si le pot accepta. Nu înteleg si nu accept însa abjectia, meschinaria, invidia, ranchiuna, resentimentele fetide, toate izvorând din neputinta, din suflete mici, chircite.
Festivalul Luminii, programat sa aiba loc, astazi, a fost amanat de organizatori. Conform unui comunicat primit la redactie, vremea nefavorabilă din ultimele ore și prognoza meteo pentru această seară au obligat organizatorii să amâne evenimentul pentru data de 29 mai.
Stirea originala:
Cercetasii României organizeaza si in acest an, in Bacau si in toata tara, Festivalul Luminii. Evenimentul are loc duminica, 8 mai, intre orele 17.00 – 22.00, iar la nivel local se desfasoara in Parcul Cancicov.
Organizat in fiecare an in aceeasi zi, simultan in mai multe localitati din România, Festivalul Luminii, spun organizatorii, are menirea ca pentru o zi macar, sa creeze „un spatiu linistit, de deconectare a participantilor de la agitatia vietii de zi cu zi pentru aminti ca lucrurile marunte din jurul lor le pot face clipa, ziua si viata mai bune”.
In seara amintita, aleile Parcului Cancicov din Bacau vor fi luminate cu candele confectionate de voluntari ai Cercetasilor, dar si voluntari externi din alte organizatii non-guvernamentale sau simpli cetateni. De asemenea, pe tot parcursul evenimentului vor avea loc ateliere pe diferite teme la care bacauanii vor putea participa pentru a implini mesajul Festivalului, „Redescopera frumusetea lucrurilor marunte!”. Parteneri ai cercetasilor sunt Primaria Bacau, Centrul Regional Antidrog, Fundatia Sf. Ioan Bosco, ADA, „Un zâmbet”, Crucea Rosie. Si-au anuntat intentia de participare circa 700 de bacauani.
Chestie de vointa, ambitie, orgoliu? Poate toate la un loc, dar si ceva in plus. Lipsa alternativei. Te inhami la o investitie, pornesti cu entuziasm si te trezesti pe parcurs ca tocmai elementele din structura de baza, pe care le considerai cele mai sigure, se modifica sau schimba radical. Cam asa se intâmpla la Dienet, cu iazul concesionat pentru patruzeci si noua de ani, de Neculai Toma.
Acum doi ani, prin toamna, ars de soare de mai sa nu-l recunosc, l-am regasit dupa mai multi ani. Cara o roaba cu nuci verzi, pe jumatate decojite. Nu mai oprisem sa pescuiesc acolo de prin doua mii sase, când organizase un concurs de pescuit la copca. Avea omul sperante si acelasi entuziasm. Dorinta de a face, de a construi.
La o saptamâna dupa aparitia in ziar a reportajului despre iaz, ma suna suparat. Curcile frumoase, ingrasate din mâna lui, fotografiate si postate in editia de pe internet a Desteptarii… au disparut. Mai ca m-am simtit vinovat. Asa-i când scrii despre cineva ca face ceva. Ori se inmultesc controalele, ori il calca hotii. Anul trecut, tot prin toamna, aflat in trecere, vad la intrare, scris mare pe o pancarda din lemn: DE VANZARE!
La sfârsitul lui februarie, anul acesta, locul arata dezolant. Din gardul imprejmuitor ramasesera doar stâlpii, rariti si aceia. Vântul adunase nailoane, oamenii aruncasera peturi. O oaza de verdeata, amenajata pentru recreere, chiar cu minimele conditii de confort, fara o administrare ferma, ajunge repede in paragina.
De unde instinctul acesta atavic de a distruge… nu-mi explic! „Lumea-i dracu’…! Mai sunt si din astia adunati… prin ‘mprejur. N-au niciun Dumnezeu. Daca n-au bani de tigari, de una-alta… au tendinte. Mai pun mâna pe-o sipca, pe câte-un stâlp de gard, sa-l puna pe foc. Da’ astea-s… (da din mâna a lehamite). Se fura de la case mai mari. Daca si imaginea Casei Poporului…! Ma plâng eu?”
„Da! Vreau sa vând, dar nu pot s-o las nici asa”
Acum, la mijlocul sezonului… de prohibitie, l-am cautat pe Tomita – asa cum ii spun cunoscutii, sa aflu ce se intâmpla. Cum credeti ca l-am gasit? Tot acolo. Cara aceeasi roaba, incarcata de asta data cu butasi de trandafir. N-avea timp de vorbe… pâna pe la prânz. Ma indruma spre o salcie, pe malul dinspre sosea.
„Sa vezi ce beldite am! La cârligul ala mic, scoti caras…!” Nu astept a doua oara invitatia. Ma asez la umbra, cu varga de patru metri. Il tot vad cum trece. Are un ritm al mersului, constant. Cu mânecile suflecate, mâinile formând capatul unei pârghii de gradul doi, genereaza forta cinetica cuvei cu roata. Cara araci, mranita, bidoane cu vopsea. Vorbeste, tinând din umar telefonul. Mai da cu dosul palmei peste frunte, turtind fesul spre spate. Bate soarele in inceputul de chelie, dar vântul trage rece. Sunt ceva pescari insirati pe maluri. La doua mâini de nada, in jumatate de ora, imi intra beldita la comanda si doi carasi „mustind” de icre. Suficient! Numai gândul la cât dureaza curatatul… daca prind mai mult, ma opreste.
Se tine de promisiune. Nu vine cu mâna goala. Ciocnim pahare de plastic, in care o licoare rubinie, dezleaga limba si da ghes… la vorba. Si daca nu era asa de bun… tot ii laudam vinul, productie proprie. „Da! Iau in calcul si varianta asta. Vreau sa vând, daca primesc banii pe care-i cer eu. Daca am sa gasesc un cumparator serios. Daca nu… merg inainte. Am avut oferte. Dar ma gândeam ca poate britanicul vrea aer curat, neamtul o oaza de verdeata. Sa aduc un om capacitat aici, nu…!!! Dar n-o sa stau in pat si sa dorm, asteptând cumparatorul. Imi vad de treaba mea. Ce-i aici e totusi o afacere de familie. Am investit atâtia ani, din doua mii patru! Au mai ramas treizeci si noua. Sa apuc sa-i traiesc eu…!”
„E greu sa gasesti oameni de incredere”
E bucuros sa-mi spuna si ce inoata sub luciul apei. „Balta am populat-o din saptesprezece martie. Am pus sapte sute de kilograme de crap, cel mai mic de un kil doua sute – unu trei sute, si cel mai mare, in jur de trei kile jumatate. Mai bag inca patru sute de kilograme de crap cten, cam de aceleasi dimensiuni. Vreau totusi ca pâna prin iunie, sa pun o oarecare restrictie, la cantitatea de crap. Sa se mai ingrase. Mai ales ca mai aduc inca patru sute de kilograme de crap obisnuit. Dupa aceea intru in programul meu de populare, pe care il stiu numai eu, si nu-l spun la nimenea. E secretul bucatarului.” Cu tarifele si conditiile impuse la pescuit, se clasifica undeva pe la mijloc, comparativ cu celelalte balti private.
Neculai Toma ipostaze de gospodar
„Taxa este una singura, saizeci de roni pe zi, cu retinere patru kilograme de crap. Caras, rosioara, biban, la discretie. Poate se mai agata si vreun rapitor. Ce se depaseste la crap, poate fi luat acasa contracost, daca nu, sa fie eliberat cu atentie inapoi in balta, cum trebuie sa faca omul, elegant, frumos, c-asa-i civilizat.” Planurile pentru anul acesta, privind cladirea aflata in stadiu de finalizare, sunt clare. S-o izoleze termic, sa-i puna geamurile, ca apoi, „batrâneste”, sa se apuce de interior. Mai are pâna la pensie. „Nu-mi place sa ma grabeasca nimeni. Aerul asta de primavara si vântul, face bine si la urzici, da’ pai mie!”
Se ghideaza dupa principii sanatoase. „Acum…? Deocamdata de unul singur! Stii! La drum e bine-n doi. Dar in vremurile de astazi se zice ca, al doilea, totdeauna iti va fi primul dusman. E greu sa gasesc un partener care sa munceasca asa ca mine. Sunt constient ca dezvoltarea presupune o anumita structura. Trebuie sa pasezi niste raspunderi.” Si-ar dori sa gaseasca o familie mai tânara, cu viziune si multa forta de munca, care sa-si dezvolte aici o afacere, alaturi de el si sotie. Copiii lui s-au realizat pe alte planuri profesionale. Asa ar avea timp sa se dedice mai mult pasiunii culinare. Partea de bucatarie. „Vreau sa extind balta. Sa achizitionez o motopompa. Sa fac o aductiune de apa printr-o conducta, cu debit controlat. Sa mai concesionez, alaturi, pe alt proiect, câteva hectare de la primaria Pincesti. Oricum sta terenul pârloaga. E numai bun pentru bazine de crescut puiet. Ar merge dezvoltata o ferma de salau aici. Locul o permite.”
La cum calculeaza… ar fi vorba de vreo opt hectare. Loc sa construiasca si câteva casute pentru pescari. Cazare si restaurant pentru vremea rece. Ma bucur ca rozaliul din bidon dezvolta planuri in trei D, cu alei pietruite si patinoar, pentru sotiile si copiii taticilor care dau la copca. Si de ce nu ar putea fi asa? Conditiile exista. „Eu gândesc acum, singur, la ce se poate face. Nu visez!” A face piscicultura nu e o joaca. Daca vrei si agrement, lucrurile se complica. Mai speri si la profit când constati ca ti s-au inmultit subit… prietenii? Vrei sa fie lumea totusi multumita…! Vii cu bani de acasa! Daca n-ai…?! Continua! Neculai Toma stie ca se pot accesa fonduri europene. Au construit altii ditamai scolile, in sate cu doi copii, si parcuri publice, cu banci la metru, pe islazul pentru vite.
