CORUL CATEDRALEI PATRIARHALE DĂ TONUL. Nu pentru că era de faţă Prea Fericitul Daniel, ci pentru că aşa e corect, coriştii au rostit – de fiecare dată şi toţi – „mormânturi” şi nu „morminte”, în troparul Învierii. Doar prepoziţia a doua din „cu moartea pre moarte călcând” nu a fost prea clar percepută de noi, pe undele electromagnetice ajungând şi „pre”, şi „pe”.
SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII. Am primit pe telefon mesaje tematice scrise cu cea mai binevoitoare intenţie, arătată inclusiv în folosirea semnelor diacritice: Adev?rat a ?nviat!” M-am simţit vinovat pentru consumul de timp în căutarea lui ă şi î, pierdute pe calea fonturilor speciale. Ştiind probabil regula, poetul Victor Munteanu mi-a făcut un cadou liric uşor decodificabil: „Sfanta Inviere sa va lumineze Casa si hotarele sinelui!”
PENTRU ORA DOUĂSPREZECE. De sărbători, exprimarea noastră e mai relaxată. O reporteră de la TVR1 ne anunţă că „slujba s-a ţinut în doisprezece limbi, după cei doisprezece apostoli”. Să fie de vină fenomenul de anticipare a unui masculin („apostoli”) sau potrivirea desinenţei -i pentru acest gen, dar şi pentru feminin?
CU OCHII PE… PREZENT. S-a spus despre generaţia de azi că nu este interesată de viitor, nici măcar de trecut, ci doar de realitatea imediată. Aşa cred că au judecat autorii anunţurilor din publicaţiile finalului de aprilie: „Următorul număr al ziarului nostru apare vineri, 10 mai 2019” sau „Ziarul nu apare duminică, 28 aprilie, şi luni, 29 aprilie”. Nu vreau să cred că gazetarii mai stau pe gânduri dacă e corect „va apărea” ori „va apare”…
NU MOARE SCRISUL DE MÂNĂ. Cadrele didactice de la Colegiul Naţional „Ferdinand I” i-au încurajat pe elevi să redacteze o broşură, „Aripi”, cuprinzând creaţii originale: poezie, proză, teatru, eseu. Noutatea este că litera este de un… caracter aparte. Mai precis, sunt scanate manuscrisele autorilor, care îşi etalează involuntar temperamentul, dar fac cunoscută şi dorinţa de a nemuri scrisul de mână.
LITERA-CIFRĂ. De şapte ani, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău organizează, gratuit, cursuri de pregătire pentru bacalaureat. Cele de limba şi literatura română se ţineau, până în 2019, în Amfiteatrul „Dumitru Alistar” din Corpul C. Acum ambele discipline vizate (româna şi matematica) au un singur loc: amfiteatrul BI30, din Corpul B. Aşa am remarcat că imensa majoritate a vorbitorilor spun [be i treizeci], considerându-l pe I drept literă. Am desluşit cazul punându-i pe elevii veniţi duminică de duminică să decodifice înscrisurile BP1, BP2, BP3…, de pe uşile sălilor pe lângă care au trecut înainte de a urca scările. Da: P e de la parter, aşa că I indică etajul, unu, adică e o cifră romană.
ORI LITERA, ORI BARA. O cafea lungă într-un local te obligă, în lipsa a ceva de citit, să alergi cu ochii pe pereţi (scuzaţi cacofonia!). Aşa am aflat nişte preţuri: „12,50 lei litru; 2,50 lei/pahar”. Conform adevărului că a observa o neregulă şi a nu lua atitudine înseamnă a deveni părtaş la acel păcat (un fel de complicitate cu autorul lui), nu am putut trece nepăsător pe lângă suferinţa anunţului comercial, scris cu vopsea pe o tăbliţă neagră, numai că m-am lovit de o problemă tehnică invocată de vânzător: „De unde iau eu culoare albă, că urma de cretă se şterge rapid?” Peste câteva zile, am revenit cu un rest de autocolant alb, pe care gazda mea a preferat să-l lipească drept bară oblică, „pentru a realiza simetria cu celălalt preţ”: 12,50 lei/litru. Eu aş fi vrut ca autocolantul să fie învestit cu funcţia de articol hotărât (12,50 lei litrul), pentru că tare ne mai place de ceva vreme să dezarticulăm cuvintele.
