Emoții, nostalgie, întâlniri, amintiri, concerte, activități culturale și sportive. Dascăli, elevi, părinți, invitați. Timp de o săptămână, Școala Gimnazială „Al.I.Cuza” Bacău a marcat 160 de ani de existență și implicare în viața comunității. Iar programul a fost unul dens, frumos, bine organizat, antrenant. Startul manifestărilor a fost dat sâmbătă, când s-a organizat un Simpozion internațional intitulat „Dialoguri culturale”, iar duminică, un flashmob cu elevii în mai multe locații din oraș – aeroport, Piața Tricolorului, Parcul Catedralei și Parcul Cancicov, luni a fost activitatea „Arc peste timp”, o întâlnire emoționantă cu foști profesori ai școlii. Au urmat apoi diferite activităti pe clase și grupe, iar miercuri, 16 octombrie, la Ateneu, s-a desfășurat o activitate de suflet – „Școala Cuza, tradiție și excelență” – cu foști și actuali dascăli, foști și actuali elevi, cu părinți și oameni de cultură, unde invitat a fost Dan Puric, actor, eseist, autor și regizor de teatru român. Sărbătoarea școlii s-a încheiat joi, 17 octombrie, cu un Concert al generațiilor.
Borne în timp
Actul de înființare al instituției de învățământ băcăuane a fost semnat pe 25 octombrie 1859 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mai întâi ca „Școala Nr.2 Băeți”. În anii următori, școala a funcționat în diferite locații închiriate, iar în 1893 s-a dat în folosință prima clădire a școlii (Corpul A). În 1973 s-a construit un alt corp, cu încă 8 săli de clasă și laboratoare (actualul Corp B). Până în 1994, școala s-a numit Școala Generală Nr. 19, iar de atunci poartă numele domnitorului. O școală ce poartă în pereți voci ilustre – Radu Beligan, Solomon Marcus, Emanuel Elenescu, Marcel Marcian, Marius Mircu, Constantin Andone, George Bălăiță, Constantin Arseni… Elevi ai școlii, călăuze ale devenirii. O școală de stat, de tip primar și gimnazial, cu peste 1.000 de elevi și 70 de cadre didactice, care de trei ori a primit distincția de Școală europeană.
Prof. dr. Doinița Sârbu, director
„Dacă este să gândesc o ierarhie a valorilor instituționale din învățământul preuniversitar băcăuan, Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» ar ocupa cu siguranță unul din locurile fruntașe, bucurându-se de prestigiu și notorietate în spațiul plin de noblețe al oamenilor școlii, de mândria și recunoștința celor care au absolvit aici, de aprecierea și venerația întregii societăți civile, a generațiilor de elevi care au învățat și învață rosturile cunoașterii și ale vieții în acest «templu sacru» al școlii românești contemporane. Cred în valorile profesionale formate și afirmate de-a lungul timpului în această școală, în capacitatea și competențele corpului profesoral de aici de a obține și menține la standarde ridicate performanțele elevilor. Această certitudine este susținută de dorința multor copii de a studia la această școală, de numeroasele succese obținute la olimpiadele școlare, concursurile și competițiile locale, naționale și internaționale. Numeroasele proiecte educative ale școlii, cu multiple valențe formative, luminează calea unui traseu ascendent al școlii.
Ce urmărim prin munca nostră de a păstra renumele școlii, de a duce mai departe tradiția?
În primul rând, ce am fost? Am fost istorie; o «Școală Domnească». Am crescut cu timpul în toate componentele, îndeosebi cele valorice.
Ce suntem? Suntem o școală performantă, dorită de populația școlară; suntem un colectiv a cărui principală calitate este dorința de a oferi educație de calitate, printr-o muncă asiduă, dăruită idealurilor de performanță; suntem elevii care știu ce vor de la viitor și se pregătesc în acest scop; suntem simbolul respectării egalității de șanse și a promovării tradiției; suntem noi, Școala «Al. I. Cuza» din Bacău.
Ce vom fi? Vom fi viitorul așa cum îl visăm; vom fi cei ce vor semăna în continuare educația de calitate pentru toți elevii noștri.
Astăzi, Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» este o instituție modernă de învățământ, orientată spre asigurarea nevoilor educaționale în învățământul preșcolar, primar și gimnazial și redimensionarea acestuia în vederea învățării centrată pe elev. Ca orice școală de tip european, Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» acordă șanse egale tuturor elevilor proveniți din medii sociale diferite, ale căror mentalități și culturi proprii sunt foarte diverse, și pe care îi stimulează în descoperirea tradițiilor, valorilor științifice și artistice românești în contextul larg al marii culturi universale.
Valori tradiționale ca: democrația, nediscriminarea, egalitatea de șanse, calitate, eficiență, valori pe care Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» le-a moștenit și le transmite elevilor săi, jalonează parcursul nostru.”
Prof. Cornelia Iștoc, director adjunct
„E ceas aniversar. Mă întreb cine poate găsi cuvintele potrivite spre a cuprinde peste un secol și jumătate din viața unei școli. Nu a oricărei școli, a școlii mele, Școala «Al. I. Cuza». E copleșitor sentimentul pe care îl trăiesc dascăli iluștri, oameni cu har, cu înaltă ținută morală care au ridicat în timp numele acestui lăcaș, l-au făcut cunoscut și prețuit. Să ai alături zestrea de valori adunată de generații înaintea ta, este deopotrivă onorant și angajant.
Între trecut și viitor, între ieri și mâine, este prezentul. Prezentul înseamnă un colectiv puternic, unit, care îi determină pe copii să treacă pragul școlii cu spiritul și sufletul deschise spre cunoaștere.
Cu siguranță, copiii noștri învață ce înseamnă demnitatea, respectul, onestitatea, exigența, adevărul, dorința de a te găsi printre cei mai buni. Sunt valori morale care trebuie să ne înconjoare pentru a fi OAMENI.
Sunt sigură că numele copiilor noștri de astăzi, vor întregi șirul de oameni valoroși pe care Școala «Al. I. Cuza» i-a dat, de-a lungul timpului, spiritualității românești.
Cred că drumul spre eternitate trece de 160 de ani și prin Școala «Al. I. Cuza»!”
Prof. Anca Sereș, director adjunct
„Școala «Cuza» este bucurie, emoție, provocare. Mi-am dorit să predau într-o școală schimbată atunci când am revenit aici în 2012, o școală care să corespundă așteptărilor generației de azi. Cred că elevii din generațiile pe care noi le educăm au nevoie de o școală veselă și deschisă. Acești elevi sunt altfel și, din ce în ce, vin generații mai speciale iar noi trebuie să fim mai umani la clasă, să le anticipăm nevoile și aspirațiile. Trebuie să ne schimbăm pentru ei, școala trebuie să arate atfel.
Zilele școlii de anul acesta au încercat să imprime unei sărbători alt stil, alt ritm, altă abordare. Sper că a fost pe placul copiilor, părinților și colegilor mei.”
Impresii de la foști dascăli și foști elevi
Generații de „Cuza”
Maria Marchiș, Generația 2012
Studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Psihologie și Facultatea de Sociologie și Științe Social-Politice
„Cred că aceasta e cea mai frumoasă scrisoare pe care am ocazia să o schițez. Pentru că o trimit locului unde familia mea – mama, tata, eu și sora mea – am ocupat câte o bancă, pe rând, timp de câte 8 ani de zile. Mai mult decât o școală, «Cuza» a ajuns să ocupe o parte importantă în familia mea: cu toții suntem absolvenți de «Cuza». Și ce îmi place mie mereu să adaug, e faptul că dacă am început la Școala «Cuza», tot la o instituție «Cuza» îmi voi finaliza studiile (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași). Cum s-ar spune, sunt made by Cuza. Și simt să mulțumesc. Să mulțumesc celor care au fost alături de mine în cei 8 ani, când lacrimile și întrebările nu știau să se liniștească singure. Pentru momentele când un simplu cuvânt mi-a dat puteri nemaivăzute, când un 10 m-a făcut să cred și mai mult în mine.Toate aceste momente au creat-o pe Maria de acum, care s-ar întoarce oricând, cu mare drag, în băncile școlii, ca într-o casă părintească. Cu o identitate emblematică în întreg orașul, Școala «Al. I. Cuza» a reușit să ofere viitorului oameni cu valori solide. Am știut mereu ce vreau, cine sunt, cât de puternice îmi sunt aripile, cât de înalt îmi poate fi zborul. Am învățat să nu mă mulțumesc cu puțin, să pot mai mult și să vreau mereu mai mult.
Am ajuns departe datorită bagajului de cunoștințe oferit de dascălii din școală. Ani la rând au fost plini de proiecte naționale și internaționale, de premii și distincții care m-au purtat prin toată țara, dar și în afara ei. Îmi amintesc cum la o conferință ce a avut loc la Cluj, destinată elevilor cu rezultate excepționale, eram pe scenă alături de Solomon Marcus. A fost un sentiment deosebit când am spus că am absolvit Școala «Cuza», aceeași pe care cu mulți ani în urmă o finalize și marele matematician. De atunci am ținut mereu legatura cu el, vorbind cu drag despre ce ne lega – aceeași școală. La un alt workshop, care a avut loc la București, mi-am identificat un alt coleg de la «Cuza»: marele Radu Beligan. Am petrecut și alături de el câteva ore, povestind despre urbea Bacău și despre cum mai e la școală. Se pare că absolvenții Școlii «Cuza» urcă ușor către înălțimi și reușite.
Sper să pot face aceeași bucurie unui copil pe care am simțit-o și eu atunci când am vorbit cu Radu Beligan sau cu Solomon Marcus. Sper ca brăduțul din curtea școlii pe care l-am adus de Ziua Pămantului în anul 2011 și l-am plantat cu mâinile mele să adăpostească sub crengile sale multe generații de elită. Iar școala să emane aceleași valori, aceleași performanțe și aceleași ecouri care caracterizează oamenii ce o frecventează.
Mulți ani Școlii «Cuza»! Pentru că îmi doresc ca viitorul familiei mele să se formeze tot în băncile sale!”
Amintirile unei învățătoare
„În urmă cu 35 de ani, în luna septembrie mă îndreptam cu mari emoții spre o școală nouă pentru mine, Șc. Nr. 19, unde am fost transferată. Lăsasem colegi și colege, oameni buni, cu care am legat frumoase prietenii. Grija mea era dacă mă voi putea acomoda într-un colectiv nou, să pot să fac față renumelui școlii, să nu-l știrbesc.
Dar toate aceste gânduri s-au evaporat în clipa în care am intrat în cabinetul domnilor directori. Acolo am cunoscut cei mai minunați oameni: dl. Director Mihai Semenov și d-na directoare Maria Stoica, cărora, cu stimă și deosebit respect le mulțumesc pentru cum m-au primit și m-au încurajat spunându-mi că voi cunoaște oameni buni, prietenoși, dedicați meseriei. Mi-au mai spus că voi avea clasa I și că voi învăța în aceeași clasă cu dl. prof. de desen Aurel Stanciu, acum marele pictor Aurel Stanciu.
Cele mai mari emoții le-am avut însă în prima zi de școală, când mi-am cunoscut micuții mei școlari printre care era și fetița mea, Dănuța, ce s-a bucurat că voi fi învățătoarea ei, și care nu m-a dezamăgit niciodată.
Tot atunci am cunoscut și părinții micuților, emoționați și ei, care mi-au fost ajutoare de nădejde. Ce amintiri frumoase!
Un eveniment foarte important a avut loc după câteva lunide la venirea mea în această frumoasă școală, aniversarea a 125 de ani de la inaugurarea școlii. Atunci am avut onoarea să întâlnesc mari personalități: Constantin Arseni, medic chirurg; Marius Mircu, scriitor; Eugen Uricaru, scriitor; Solomon Marcus, matematician, precum și alți oameni de seamă, foști elevi ai școlii. Ce minunat este să te așezi în banca în care ai învățat cu 30 – 40 de ani în urmă.
Anii au trecut așa de repede și mă bucur că am fost cea care a pus «creionul în mână» atâtor generații… și sunt tare emoționată când primesc câte un telefon de la ei și-mi spun că-și amintesc de serbările școlare, excursii, tabere, și-mi urează sănătate…
Le doresc din toată inima tuturor foștilor colegi și foștilor elevi din toate generațiile să fie sănătoși și fericiți, să se bucure de realizările lor!
Sunt foarte fericită că am avut cea mai frumoasă meserie, aceea de a forma OAMENI.
Cu drag,
Învățătoarea Eugenia Mutică, fost cadru didactic
Școala și rosturile ei
Vadimir Manea, fost elev
„Cei care au șansa de a trece prin școală (și încă sunt în lume, din păcate, oameni care nu au această șansă) au ocazia de a trăi trei vieți: cei șapte ani de-acasă, apoi anii de școală, apoi tot restul anilor, până la sfârșit. Fiecare dintre cele trei vieți începe cu o pagină albă care trebuie scrisă de la zero. Fiecare dintre ele își are decorurile, personajele și poveștile, conflictele, greșelile și nedreptățile ei, episoadele ei dramatice și sentimentale, lucruri pe care le pierdem și pe care le regretăm la sfârșit. Iată de ce sfârșitul școlii ne găsește veseli și triști, nerăbdători și nostalgici în același timp.
Un mare fizician spunea că un expert este o persoană care a comis toate greșelile posibile într-un anumit domeniu. Dacă școala este viața mijlocie, iar acolo, pe scena aceea îngustă, ne ducem o existență întreagă, atunci primul ei rost este tocmai acesta: de a ne oferi o lume în miniatură unde să putem învăța din greșelile noastre, înainte de a o lua, pentru ultima și cea mai importantă oară, de la început. Dacă nu ca experți, atunci măcar ca persoane avizate.
Dar există și un al doilea rost, pentru că, în ciuda aparentei captivități în care ne instalează, școala are misiunea de a ne oferi tocmai instrumentele necesare pentru a fi liberi cu adevărat. Ne naștem liberi de drept, dar libertatea noastră nu este efectivă atât timp cât înțelegerea și cultura ne sunt limitate. Oricât de liberi am fi de drept, deciziile noastre se vor reduce mereu la lucrurile pe care le cunoaștem și pe care le înțelegem. Omul care știe un singur lucru va alege acel lucru de fiecare dată, în deplin sentiment al libertății, dar va rămâne închis fără speranță între limitele propriei cunoașteri. Mai ales în zilele noastre, în această lume complicată, educația este singura garanție a libertății de fapt.
De aceea rolul școlii este atât de dificil. Ea trebuie să formeze conștiințele generațiilor viitoare, fără a le șterge individualitatea, fără a le transforma în imitații ale generațiilor trecute și fără a le închide calea spre schimbare, chiar cu prețul ca într-o zi această schimbare să intre în contradicție cu ideile prezentului. Chiar în raport cu acest rol Școala «Alexandru Ioan Cuza» are cel puțin o valoare simbolică. Ea a fost creată într-o epocă în care România nu era liberă nici de fapt, nici de drept. În anul 1859, când școala a fost înființată, Principatele Române (nici nu se vorbea încă de România) erau o construcție vremelnică, supusă pretențiilor vecinilor săi teritoriali. Captivă politic, mai ales în raport cu Imperiul Otoman, dar captivă și în spirit, pentru că gradul precar de educație al populației condamna viitorul țării la incertitudine și la perpetuă dependență. Reforma învățământului demarată de Alexandru Ioan Cuza în acei ani, din care face parte și înființarea școlii care îi poartă astăzi numele în Bacău, a fost unul dintre pașii importanți pentru construirea unei generații capabile să își dobândească, pe lângă libertatea politică, și libertatea de spirit.
Am devenit elev al Școlii «Alexandru Ioan Cuza» când împlinea o sută treizeci și cinci de ani de existență, într-o altă perioadă dificilă, când la nici cinci ani de la căderea comunismului școala, la fel ca întreaga țară, încă învăța cum funcționează o societate liberă, la o veritabilă răscruce istorică. Fără să îmi fi dat atunci seama, anii aceia au fost decisivi pentru viitorul României, iar școala, chiar fără a avea un plan bine definit, a jucat un rol esențial pentru a face accesibile generației mele o lume și o mentalitate care le-au fost interzise părinților noștri. La o sută șaizeci de ani de la înființare, îi doresc Școlii «Alexandru Ioan Cuza» să continue acest rol fundamental al educației.”
Remember
Prof. Elena Rotaru, fost învățător al școlii
„Octombrie risipeşte pe strunele vântului şoaptele frunzelor topite. Nimic nu pare să tulbure alunecarea timpului. Şi totuşi, acest octombrie al anului 2019 are pentru Scoala «Al.I.Cuza» o semnificaţie aparte. Împlineşte 160 de ani! S-a pregătit de sărbătoare. Sărbătoare pentru spirit, sărbătoare pentru suflet.
De aproape sau de departe, dascălii şcolii găsesc răgazul şi forţa de a se reîntoarce spre a depăna amintiri, visuri uitate, gânduri răscolite. Astăzi, mă regăsesc şi eu printre ei. Cuvintele ard la poarta timpului,aşteptând să fie culese. E greu să le găseşti pe cele mai potrivite. Te pierzi ca într-un labirint. 20 de ani din cei 160 i-am petrecut în acest lăcaş, purtând cu mine visuri, speranţe, dorinţa împlinirii profesionale la nivelul standardelor acestei şcoli. Am fost o picătură… într-un ocean!
Acum, la momentul introspecţiei, apar, mai degrabă, multe, multe întrebări.
Cât de grea a fost misiunea?
Cât de înaltă scara pe care am urcat de fiecare dată împreună cu elevii mei?
Cât de responsabilă am fost pentru a onora aşteptările?
Ce am plantat ieri,va înflori mâine lumină?
Răspunsurile pot fi subiective, aşa că răsfoiesc mai departe cartea amintirilor. Revăd chipurile zecilor de elevi pe care i-am aşteptat cu emoţie, cu drag, an de an , pentru a privi apoi plecarea lor ca pe zborul timpuriu al cocorilor. Prin ei mi-am scris CARTEA VIEŢII. Regăsesc generaţii de părinţi responsabili care au înţeles şcoala şi rolul ei. Răsfoirii din calendar i se adaugă imaginea colegilor, alături de care am râs ori am plâns, spre care mi-am deschis fereastra sufletului pentru a primi încredere, căldură. Unii s-au stins luminându-ne pe noi, alţii s-au retras într-o margine de gând, luminaţi de amintirea rămasă vie în inima fiecărei generaţii. Ei poartă pecetea veşniciei.
Aniversarea şcolii este, deopotrivă, istorie, dar şi pragul unui nou început.
Doresc şcolii mele zbor înalt spre viitor!”
Un pic de istorie
Prof. Maria Stoica, fost director al școlii
„Și când te gândești că au trecut 35 de ani de la cea mai mare sărbătoare a școlii, ai impresia că a fost ieri sau că s-a întâmplat tare de mult! Eram tineri sau nu, entuziaști și hotărâți să învingem rigorile regimului pentru a-i omagia pe cei care au adus faimă «Școlii nr. 2 Băeți», școală care se numea atunci Nr. 19, acum Școala «Al. I. Cuza».
Așa că pot spune acum, după 35 de ani, că și noi am făcut istorie, nu numai atunci, în 1982 – 1984, ci și în tot acest interval de timp.
Faima școlii a fost continuată de o contribuție consistentă a celor mai multe cadre didactice ale școlii cât și reușitele elevilor noștri, astăzi chiar și dintre ei profesori ai școlii.
Se cuvine să amintesce câteva dintre aceste personalități, cu rugămintea de a fi scuzată dacă am omis pe multe dintre ele.
Promotorul celor mai multe acțiuni a fost, fără doar și poate, prof. Mihai Semenov care știa să ne mobilizeze atât pe termen scurt cât și pe termen lung, să ne convingă să apreciem munca la clasă, dar și să păstrăm cu sfințenie ceea ce s-a realizat până atunci.
Ca profesor de limba română și apoi autor de manuale împreună cu fiica sa Anca, profesorul Sergiu Șerban aducea competența, corectitudinea și completa imaginea școlii prin dăruire, inteligență și decență didactică.
Un grup compact de profesori de matematică a ținut capul de afiș la nivel de oraș, în așa fel încât părinții căutau cu disperare un loc la școala noastră. Aș aminti pe prof. Hulea Gheorghe, Blăjuț Eugeniu, Vlad Ida, Ionescu Veronica, Țornghibel Liviu și poate și eu, Maria Stoica.
Prin dăruire, pricepere și talent prof. Aurel Stanciu și apoi Silvia Anghel, Rodica Vasiliu au determinat pe mulți elevi să îndrăgească desenul de orice fel și să participe și chiar să câștige concursuri naționale și internaționale.
«Prietenii muzicii» inimoși, talentați, muncitori, disciplinați, conduși cu măiestrie de prof. Vintilă dabija, au dus faima școlii mult peste granițele țării, promovând mai ales muzica autentic românească.
Desigur că toate aceste reușite și nu numai, au fost posibile datorită și faptului că am avut în permanență un colectiv didactic la clasele I – IV de excepție, bine pregătiți, unit pentru misiunea sfântă a formării adultului de mâine.
Ar fi multe de spus și pentru că nu vreau să semene cu o dare de seamă, vreau să mulțumesc actualului colectiv de conducere a școlii, în special prof Doinița Sîrbu, pentru grija cu care păstrează și dezvoltă faima școlii care se numără mereu în frunte, apreciată de elevi, părinți și cadre didactice.
«La mulți ani, buni și de calitate», dragă școală!”
La 160 de ani…
prof. Ioan Surdu, fost profesor de Limba și literatura română
„Octombrie 1859 – octombrie 2019. Se împlinesc 160 de ani de istorie și fapte petrecute la Şcoala «Al. I. Cuza» din Bacău. Sunt bucuros că a fost să fie să-mi închei activitatea didactică de 48 de ani, în an aniversar, dintre care aproape 30 la această școală. În primul an de după revoluție (1990) aveam să devin profesor titular la școala centrală din Bacău, pe atunci era mai cunoscută ca Școala nr. 19. Așa considera sistemul, ca școlile din România să poarte niște numere abstacte precum deținuții, ca nu cumva numele cârmaciului țării (Nicolae Ceaușescu) să fie eclipsat de nume precum Alexandru Ioan Cuza, Spiru Haret, George Bacovia, Ferdinand I sau Nicu Enea. În școli, elevii trebuiau, cel mai adesea, să aducă ode conducătorului, nu mai era loc pentru personalități care au marcat istoria, cultura și spiritul învățământul românesc. Școlile nu trebuiau să aibă o istorie a lor, ele erau menite să urmărească un singur țel: formarea «omului nou» … cel vechi nu mai corespundea.
În 1990, nu știam prea multe despre Școala «Al. I. Cuza». Conducerea școlii de atunci, în persoana domnului profesor Mihai Semenov, avea obiceiul ca o dată la 5 ani să ne amintim de istoria acestei școli. Obiceiul a fost preluat de către toți directorii școlii care l-au succedat, și astfel am început să aflu că între pereții acestul lăcaș răsună vocile de copil ale unor personalități celebre care au marcat arta, cultura și filosofia acestui neam.
Mi-ar fi foarte greu să mă opresc asupra unor nume, din considerente care ţin de etica cuvântul scris. Nu pot însă să nu-mi amintesc de un gând de o rară profunzime rostit de maestrul Radu Beligan la aniversarea a 140 de la înfiinţarea şcolii al carei elev a fost. «Doresc din toată inima ca această şcoală încărcată de un aşa frumos prestigiu să devină o catedrală a culturii din acestă ţară….»
Această reflecţie a maestrului suprapusă cu gândul fostei eleve Ioana Mădălina Pleșca exprimat la aniversarea a 155 de ani de existență a școlii, (pe atunci studentă în anul 3 la Colegiul «St. John’ s» Universitatea Cambridge, Marea Britanie), care spunea că” în Școala Al. I. Cuza am învățat cum să gândesc, cum să învăț, cum să pun întrebări și să fiu perseverentă în a găsi răspunsuri”, defineşte cum nu se poate mai bine conţinutul învăţământului produs de fosta «Şcoala Nr.2 de Băeţi» din Bacău, în prezent, Şcoala «Al. I. Cuza».
Formarea complexă a unor personalități de marcă care au trecut prin această școală, nu ar fi fost posibilă fară contribuția și dăruirea unor învățători sau profesori pe măsură. Dincolo de activitatea la catedră, aceștia s-au remarcat prin scrieri și creații literare, autori de manuale școlare și auxiliare didactice, recunoscuți profesori de matematică, istorie, geografie, fizică, chimie, biologie, limbi străine, muzică, sport, arte plastice, civică, etc. Elevii aestora au confirmat cu prisosință fie la concursurile școlare curente, fie în licee sau universități răpândite în toată lumea.
La acest moment aniversar, constatăm, cu emoţie, noi dascălii, elevii și foștii elevi deopotrivă, că acest loc de învăţătură cerut, în urmă cu 160 de ani, de către locuitorii urbei de la confluenţa râurilor Bistriţa şi Siret, a produs valori umane inestimabile, cu rezonanţă în conştiinţa prezentă a Bacăului.
Pentru bucuria acestor fapte, îţi dorim şcoală dragă: «La mulţi ani să trăieşti!», iar dascălii tăi să aibă o viață liniștită și frumoasă, pe măsura implicării lor.”
Viziunea
Şcoala Gimnazială „Al.I.Cuza” – o şcoală cu porţile deschise pentru educaţie, în care fiecare se simte demn, competent, legat de alţii dar autonom, care asigură cunoaştere şi recunoaştere reciprocă!
