În toamna lui 2014, flota militară suedeză demara operațiunea „Vulturul”, de vânătoare a unui presupus submarin rusesc care s-ar fi strecurat în apele teritoriale ale țării. Ministrul Apărării, Peter Hultqvist, a acuzat „încălcarea gravă și serioasă a teritoriului suedez”, comandantul suprem Sverker Goransson alimenta presa cu informații de ultimă oră.
În vreme ce vânătoarea submarinului continua fără să se găsească nici o urmă a acestuia, forțele armate suedeze primesc, în iunie 2015, o alocație suplimentară de un miliard de dolari. După o lună, Guvernul decide să cumpere noile submarine A26 și să modernizeze două submarine din clasa Gotland. Alte 860 de milioane de dolari cheltuite cu iscusință. Chiar dacă, între timp, și Guvernul și Parlamentul fuseseră informate că nu a existat niciodată submarinul rusesc.
În mai 2015, Executivul de la Stockholm afla că totul a pornit de la o baliză a Institutului Național de meteorologie și hidrologie. Baliza plutea pe mare și se defectase. În căutarea ei a fost trimisă o navă care a trimis un semnal acustic codat pentru a detecta poziția balizei. Semnalul a fost interceptat de un submarin suedez, care a tras concluzia că e vorba de o comunicație a unui submarin străin, posibil rusesc. În septembrie 2015, această informație ajunge și la Parlament, însă militarii susțin, în continuare, versiunea submarinului. Abia după alți patru ani informația este făcută publică de cotidianul Svenska Dagbladet.
Între timp lucrurile s-au calmat, dar în toamna lui 2014 a existat o adevărată isterie în Suedia, isterie alimentată și de presă, dar și de autorități. Dacă ar fi fost vorba de România am fi putut presupune că a fost o manevră menită să aducă niște comenzi fabricanților de armament.
Dar nu putem compara Suedia cu România, nu-i așa?! Cum s-ar putea întâmpla așa ceva într-o astfel de țară?! Precum se știe, corupție există doar în țările din Estul fost comunist…
