vineri, 19 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2158

Colonii și colonizare

Răzvan Bibire

Istoria lumii este un imens fals perpetuat sute de ani din considerente ideologice. Toate încleștările, luptele, războaiele, crizele politice nu au nimic eroic în ele, au fost doar metode prin care unii au încercat să-și impună puterea asupra altora. Pentru că prea puțină lume era dispusă să se sacrifice întru îmbogățirea altora, s-au inventat numeroase ideologii care să justifice cucerirea și colonizarea popoarelor. Astfel, jaful s-a făcut în numele credinței, al impunerii civilizației sau, mai către noi, întru împărtășirea valorilor democratice. Romanii nu jefuiau, ci aduceau civilizație printre barbari. Cruciații nu au mai spus că merg în Orient ca să jefuiască și să violeze, au explicat că merg să „elibereze” locurile sfinte ale Creștinătății.

Conchistadorii au explicat că nu urmăresc să jefuiască Lumea Nouă, ci să-i creștineze pe amerindieni. Englezii n-au jefuit India, au civilizat-o, iar SUA nu e deloc interesată de petrolul din Irak sau Venezuela, ci doar de lupta anti-teroristă și de impunerea democrației. Dogma occidentalului care vine să aducă civilizația printre barbari s-a impus în mentalul colectiv și justifică orice acțiune a colonizatorilor. Explicația prinde mai ales la noile generații îndoctrinate cu filmele produse la Hollywood în care dictatorii răi și naționaliști nu se supun civilizatorilor occidentali și sunt răsturnați de insurecția poporului sprijinit dezinteresat de guvernul SUA. „Dar colonizatorii au făcut lucruri bune: căi ferate, școli, manufacturi”… ni se poate replica.

Desigur, pentru a exploata bogățiile din colonii și pentru a aduce mărfurile din metropolă, e nevoie de un sistem de transport. Iar pentru a menține administrația și a perpetua ideologia colonizatorului civilizator, e nevoie de transmiterea acestei doctrine. Niciodată, însă, colonistul nu va permite industriei locale să depășească industria din metropolă, în cel mai bun caz va delocaliza industria poluatoare în colonie. Pentru că acesta este rostul coloniei: furnizor de materii prime ieftine și debușeu comercial. Cam cum e România astăzi…

O viață de om împărțită între agronomie și asigurările agricole

Lumea destul de densă, inițial, a agricultorilor l-a cunoscut din 1999 pe unul dintre specialiștii ei obișnuiți, inginerul agronom Emil Munteanu, într-o postură cu care poate era mai puțin obișnuită. Inginerul care zeci de ani până atunci se implicase în numeroase acte și acțiuni specifice domeniului și a condus diferite instituții și întreprinderi cu profil agricol, apărea deodată ca un agent de asigurări. De asigurări pentru agricultură.
Așa l-am cunoscut și eu. După destui ani de atunci, m-am întrebat cum o fi fost evoluția profesională a inginerului Emil Munteanu spre brokerul de asigurări de succes de acum.

Am aflat, astfel, că a intrat în lumea asigurătorilor după ce, în 1999, societatea Agras, dedicată asigurărilor agricole l-a asimilat în „familie”. În 2006 însă societatea a fost preluată de Omniasig și desființată, dar tot atunci s-a înființat și societatea de asigurări FATA, unde Emil Munteanu a lucrat,la sucursala din Bacău, până în 2010. Din 2015 s-a înființat sucursala Bacău a Millenium Insurance Broker, condusă acum de fiul inginerului agronom, Radu Munteanu.Iar pe Emil Munteanu acolo l-am regăsit. „Mă simt mereu solidar cu cei care muncesc și m-am atașat totdeauna de cei cu voință și inițiativă și vor să facă ceva – spune Emil Munteanu. Și vreau să vin alături de toți cei care sunt puși, uneori, în situații delicate, la mâna unor factori pe care nu-i pot controla. Pentru că factorii controlabili pot fi preîntâmpinați, cum e și în agricultură, unde te afli mult la mâna condițiilor naturale”.

Dar cine a fost agronomul Emil Munteanu, de care mulți astăzi, firesc, nu au auzit. Și iată ce mi-a povestit chiar el.

«Am terminat Facultatea de Agricultură la fostul Institut Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”, actualmente Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, promoția 1963.
Înainte de facultate am lucrat ca tehnician agronom.
Am obârșii vrâncene, din Șișcani, acum cartier al municipiului Adjud. Un loc frumos și mănos, unde oamenii erau și ei frumoși, pentru că aveau credința sfântă în valoarea pământului, a bunelor obiceiuri, cu respect profund față de Dumnezeu, iar tot ceea ce făceau se raporta la valorile consacrate în timp de bunătate, de frățietate, de a fi gospodar. Pe atunci se și caracterizau oamenii ca fiind fie buni gospodari fie nu.

Eu provin dintr-o familie de oameni gospodari. Tata, în tinerețe, a fost angajat la CFR, până și-a întemeiat o gospodărie consistentă și au apărut și copiii în familia lui. Am fost opt copii, cinci băieți și trei fete, eu fiind al patrulea. Tata a redevenit agricultor, mândru de ceea ce realiza, de animalele pe care le creștea. Aveam o familie foarte bine organizată, cu principii sănătoase. Iar exigența tatălui și bunătatea mamei ne-au făcut, pe noi copiii, oameni.

Am urmat școala elementară, până în clasa a cincea în sat, alte două clase în Adjud. Dar, copil fiind în casa părinților mei, aveam și eu responsabilitățile mele în gospodărie, mai ales cu animalele mici, și am dobândit pricepere în domeniu, folositoare mai târziu în viață.
După școala elementară, am intrat la Școala Medie Agricolă din Adjud, unde am învățat până în anul al treilea, când școala s-a desființat. Astfel, pe noi, elevii ne-au mutat la Tecuci. Acolo am făcut ultimii doi ani din patru. La absolvire, pe diploma mea scria „Tehnician agronom”. Școala era echivalentul liceului. De acolo se putea merge la facultate. Pe atunci, primii trei elevi erau recomandați pentru facultate, între care a fost și fratele meu, viitor inginer agronom.

În școală am învățat pomicultură, legumicultură, viticultură – discipline de care eram atras. Dar inițial eu îmi doream să merg la Belle Arte. Aveam ceva talent și îmi plăcea să desenez. Tata, însă, m-a sfătuit că artă pot face și acasă. Ar fi fost și greu pentru el să mă întrețină la o școală în București. Așa că m-a îndreptat spre Adjud, aproape de casă. Și așa am procedat.
După absolvirea școlii, în 1954, la mai puțin de 18 ani, m-am prezentat la IAS Rogoaza, comuna Corbasca, dar nu mi-au dat nicio atenție și nu am rămas. După mai bine de o lună m-am angajat, însă, la Secția agricolă a Raionului Adjud (care făcea parte din Regiunea Bacău), ca tehnician agricol. Am funcționat la Primăria Adjudu Vechi. De acolo, la 1 ianuarie 1956 am fost luat în armată, pentru doi ani. Imediat după liberare, în 1957, m-au și căutat de la Raion, să revin la serviciu. Așa am reluat munca. Aveau nevoie acolo de un tânăr care să poată face teren, să facă măsurători topografice. Eu făcusem în școală topografie. Am acceptat și astfel an făcut evidență funciară în comuna Ploscuțeni. Am făcut o lucrare bună, iar ca recompensă m-au trimis și la Cornii de Jos, dari-am avertizat că în august 1958 voi merge la facultate.Tata era îngrijorat că facultatea însemna și ceva cheltuieli, dar Raionul Adjud mi-a acordat o bursă, pe un contract pe cinci ani după absolvire. Bursa acoperea toate cheltuielile. Dar din anul doi mai câștigam ceva bani din lucrări (grafice, planșe, schițe) pentru studenții care se pregăteau de absolvire.

După cinci ani, cum era atunci, am absolvit, cu medie mare, facultatea, în 1963, iar Consiliul Agricol al Raionului Adjud m-a repartizat ca inginer agronom la GAC Corbasca. Încă nu eram căsătorit. Acolo am locuit în casa unor bătrânei foarte curați. În 1964, însă, m-au adus la Consiliul Raional să lucrez ca inginer pentru Baza furajeră. A funcționat acolo până la 31 ianuarie 1968. În acel an s-a făcut reorganizarea administrativă a țării, iar eu am ajuns astfel la Direcția Generală a Agriculturii Bacău, ca inginer principal, până în 1971. Dar din 1971 am ajuns inginer șef la Întreprinderea de Legume-Fructe Bacău,unde am lucrat până în 1982. În această perioadă am deprins și activitatea de industrializare a legumelor și fructelor. În perioada 1982-1990 am fost șeful Complexului Semințe de Legume Bacău, în 1990-1995 inginer șef/director Tehnic la Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Bacău, iar din 1995până la pensionare, la 1 ianuarie 1999, am fost director general l societatea Intensiv Itești.În toți acești ani am contribuit la înființarea, în 1982, a „Zonei închise Bacău”, care funcționa experimental din 1979 pentru producerea de Cartof de sămânță. Între anii 1976-1981am pregătit astfel Teza de doctorat, „Cercetări privind dezvoltarea producției de Cartof în județul Bacău”, susținutăîn 1989 la Academia de Științe Agricole și Silvice București. Am coordonat producereași valorificarea cartofului de sămânțăîn Zona închisă Bacău, am realizat reînnoirea sistematică a Cartofului de sămânțăîn Ferme, introducerea și generalizarea tehnologiilor noi și a soiurilor superioare. În perioada 1978-2000, județul Bacau a devenit mare producător de cartofi.

Am organizat și dezvoltat producerea de semințe de legume și de material săditor legumicol în ferme specializate în cooperativele de producție,inclusiv loturi de hibridare (tomate), în1982. Am avut contribuții directe la elaborarea Studiilor tehnico-economice și de execuție și am supravegheatși îndrumat lucrările până la punerea în funcțiune și darea în exploatare a Complexelor de Sere pentru legume și flori, pe 21 ha din Onești, în 1978,și pe 11 ha în Comănești în 1979.

Am contribuit la construcția și punerea în funcțiune a 110 ha de solarii, a Centrului de produs răsaduri de legume, în 1974-1976. Am elaborat studii și am coordonat înființarea plantațiilor intensive de pomi (54 ha la Târgu Trotuș, în 1978-1979; masivul pomicol de 342 ha din Berești-Bistrița, început în 1979 și în 1980 atribuit Stațiunii de Cercetare și Producție Pomicolă Bacău). Am lucrat la zonarea culturilor de legume și cartofi în județul Bacău, pe baza studiilor agro-pedologice și economice, a delimitării teritoriilor ecologic omogene și a favorabilității pentru aceste culturi.
Am scris peste 60 de referate și articole, publicate în revistele Horticultura, Producția vegetală, Cercetări Agronomice în Moldova,Cartoful în România și Consultantul Agricol.
Sunt membru fondator la Federația Cultivatorilor de Cartofi din România; Societatea Română a Horticultorilor;Asociația Cultivatorilor de Cartofi Bacău; Filiala Bacău a Societății de Istorie și Retrologie Agrară din România și la Asociația Inginerilor Agronomi din România».

De Ziua Tatălui, în Parcul Cancicov

Devenită tradiție, Ziua Tatălui, care se sarbătorește în România din 2010, a ajuns la cea de-a IV-a ediție și în Bacău. Programată în fiecare an în a doua săptămână din luna mai, evenimentul a avut loc duminică, 12 mai, pe aleile Parcului Cancicov fiind organizată de Asociația Valoare Plus Bacău. La această acțiune, dedicată exclusiv tăticilor cu copiii lor, dar la care au participat și unchi cu nepoți sau chiar frați mai mari cu frați mai mici, băcăuanii care au răspuns acestei invitații s-au bucurat de mai multe activități structurate pe ateliere printre care gimnastică şi dans în aer liber pe muzică, concursuri de alergat cu obstacole între echipe de copii cu tăticii lor, face painting, foto booth – poze haioase cu tata, expoziții de arme din diferite unități militare, dar și nenumărate alte activități surpriză.

„Încercăm prin aceste activități să creăm un moment de interacțiune între tată și copil și astfel să creezi o amintire, pentru că dacă nu ai astăzi o amintire cu copilul, nu o să ai mâine o relație cu el. Vrem să tragem astfel un semnal de alarmă publicului din cauza absenței parentale din familie, pentru că e nevoie ca tu, tatăl, să fii prezent în viața copilului. Dacă nu ești acolo, lângă el, când trebuie, aduci un deserviciu destul de mare pe termen lung copilului”, a declarat Valeriu Costea, psiholog la Asociația Valoare Plus, coordonatorul proiectului Ziua Tatălui în Bacău.

Evenimentul a început puțin după orele prânzului și i-a încântat pe băcăuani până aproape de orele serii.

Olimpicii de la Colegiul Național „Grigore Moisil” Onești

Colegiul Național ”Grigore Moisil” din Onești se mândrește în acest an școlar cu un număr de 22 de elevi ce au participat la faza națională a olimpiadelor școlare. Dacă Ionuț Nicolae Sandu (calificat la Olimpiada Națională de Biologie, prof. îndrumător Ana Maria Mihalache) a avut neșansa de a se afla în microbuzul implicat într-un accident rutier, cu lotul județului Bacău ce se îndrepta spre Oradea la acest concurs național, colegii săi de la Colegiul Național „Grigore Moisil” s-au întrecut să obțină rezultate dintre cele mai bune.

Performanța de a se califica la Olimpiada Națională de Geografie a patru liceeni ai acestui colegiu (Andrei Eusebiu Sandu, Andrei Dănuț Blăgoi, Sergiu Evanghelos Minuț și Rebeca Elena Ursu, toți îndrumați de către prof. Aurel Mihăilă) a fost împlinită de către aceștia și prin cucerirea de premii și mențiuni. Andrei Eusebiu Sandu a primit la această olimpiadă desfășurată la Târgu Mureș un premiu special, Sergiu Evanghelos Minuț a obținut o mențiune specială iar Andrei Dănuț Blăgoi tot mențiune.

„Am legat prietenii care au la bază pasiunea pentru această disciplină – geografia, am interacționat cu alți liceeni din alte județe, lucru greu de obținut în alte circumstanțe”, a declarat Andrei Eusebiu Sandu. Sergiu Evanghelos Minuț a rămas încântat de „experiența avută alături de colegii din județul Bacău de la această olimpiadă, care a fost una de neuitat. Un rol important în reușita mea, pentru a obține un rezultat destul de bun, l-au avut sprijinul profesorului Aurel Adrian Mihăilă și încrederea acordată de părinți, ce m-au ajutat cu susținerea și iubirea lor!”

O strălucită performanță a fost cucerită de Rebeca Ursu (clasa a XII a, prof. îndrumător Aurel Mihăilă), ea fiind selecționată pentru a face parte din echipa de liceeni care vor reprezenta România la Olimpiada de Geografie pentru Europa Centrală, competiție care se va desfășura la Belgrad. Rebeca a participat la această întrecere națională pentru a treia oară, ea fiind prezentă și în anii 2015 și 2016.

Cei mai buni la limbi străine

La Olimpiada Națională de Limba engleză, desfășurată la Ploiești, Mara Ruxanda Roșu (prof. îndrumător Mariana Bereczki) a cucerit premiul III și cu această bucurie în suflet ea ne-a declarat: „Mirajul limbii lui Shakespeare, Edgar Allan Poe mi-a inspirat și în acest an de studiu dorința de a-mi explora în profunzime simțul creativ, acuratețea gramaticală, spontaneitatea și naturalețea. Succesul obținerii premiului al III-lea a constituit un motiv generator de perpetuă bucurie și împlinire atât în plan intelectual cât și în cotidian”.
Premiul I la Olimpiada Națională de Limbi Romanice – secțiunea Limba italiană a fost cucerit de Andrei Călin (clasa a XII a). „Acesta a fost cel de-al III-lea an în care am luat parte la etapa națională și, din păcate, și ultimul. Sfătuiesc liceenii să participe la astfel de concursuri, care nu au doar rolul de a testa cunoștințele dobândite, ci și de a lega prietenii, de a rămâne cu amintiri frumoase”, a declarat Andrei Călin.

La aceeași olimpiadă a obținut o mențiune specială Elena Roberta Dobre (clasa a XI a), care ne-a declarat: „Locația olimpiadei naționale a fost la Orăștie, în jud. Hunedoara, o localitate frumoasă, plină de istorie. Pe lângă satisfacția pe care o ai după luni de muncă grea, etapa națională este și un loc plin de surprize!” Gânduri foarte frumoase de la această olimpiadă ne-a împărtășit și Roberta Giulia Petcu (ei decernându-i-se prima mențiune). Fiind pentru prima dată la un concurs național aceasta a mărturisit: „Mă bucur pentru mențiunea obținută și sunt sigură că anul viitor va fi mai bine. Oamenii care mi-au fost alături în această experiență au ajuns să aibă un loc important în sufletul meu! O astfel de experiență te poate schimba în toate sensurile!” La această olimpiadă au participat nu mai puțin de nouă elevi din municipiul Onești.

Eleva Sabrina Burduja a obținut un succes deosebit, ei fiindu-i acordat premiul II la Olimpiada Națională de la Limba rusă modernă, ce a fost găzduită de municipiul Brăila. „Sunt fascinată de această experiență deosebită de a aprofunda cunoștințele dar și de acest loc plin de frumusețe! Totul a fost minunat iar această experiență va rămâne mereu în memoria mea, o dovadă că atunci când cunoști o limbă străină ai un atu, «o cheie spre ușa» ce ne deschide mii de avantaje și posibilități!”, a declarat Sabrina Burduja.

Iată și ceilalți olimpici de la Colegiul Național ”Grigore Moisil” din Onești care au participat la faza națională a olimpiadelor școlare: Beatrice Ivasaki (la Limba engleză, prof. îndrumător Magdalena Maria Velicu), Diana Neagu (la Astronomie și astrofizică, prof. îndrumător Lefter Teli Domunti), Denisa Elena Andronic (la Religie ortodoxă, prof. îndrumător preot Constantin Cornel Jupenschi), Andreea Maria Gondoș (la Religie catolică, prof. îndrumător Cristian Scripcaru). De asemenea, eleva Larisa Alexandra Stănciulescu (prof. îndrumător Alina Zamfir) a participat la Olimpiada Națională de Sociologie, iar Sabina Andreea Chinzăruc (prof. îndrumător Cristina Matei) a fost prezentă la Olimpiada Națională de la Limba și literatura română.

Alți șase liceeni de la Colegiul Național ”Grigore Moisil” din Onești s-au calificat la Naționala Olimpiadei de Tehnologie a Informației (care va avea în cursul acestei luni la Arad). Ei sunt: Serafim Socaciu și Gherasim Silviu Bejan (coordonați de prof. Cristina Lăcrămioara Buzatu și Cristina Daniela Rusu), Cezar Constăndoiu, Radu Florian Vintilă (prof. îndrumător Elena Carmen Melinte). Sub îndrumarea prof. Cristina Lăcrămioara Buzatu vor participa la această olimpiadă națională și elevele Maria Andreea Bălbărău și Ana Alexandra Buzatu.

Ce se întâmplă în capul nostru

David Eagleman, autorul best-seller-ului „Creierul. Povestea noastră”, se întreabă în prefața cărții de ce în societatea în care trăim se vorbește atât de rar despre un organ care ocupă un loc central în viața oamenilor. Desigur, despre creier este vorba. Asta în timp ce, spune reputatul om de știință american, specialist în neuroștiințe, undele de radio și TV sunt pline cu bârfe despre vedete și de reality-show-uri. Chestii stupide, descreierisite, e adevărat, dar cu genul ăsta de emisiuni se face rating, și toată lumea are o foame enormă de popularitate, de audiență. Lucrurile serioase, cu miez, cu sens, pot să mai aștepte, sine die. Pentru că ele nu sunt atrăgătoare, de obicei, nu stârnesc curiozitatea. Se întâmplă însă ca unele dintre aceste lucruri cu adevărat importante, de un interes major pentru viața noastră, să se bucure de un tratament de excepție și să cucerească oamenii, cititorii, cum este cazul cu povestea despre creier scrisă de Eagleman. Am luat cartea, care este plină cu ilustrații, cu planșe, imaginile fiind colorate, și am parcurs-o extrem de ușor, pentru că are un stil plăcut, care te prinde, deloc pedant și savant. Autorul adoptă un ton narativ cât mai simplu, mai lesne de urmărit, pentru a face niște scurte și captivante incursiuni în cutia noastră craniană, numită de el „cosmosul interior”.

Astfel că vom afla o mulțime de lucruri despre cum percepem realitatea și cum luăm hotărâri, despre cine suntem, în funcție de experiențele noastre, despre cum trăim și de ce avem nevoie unii de alții, și despre ce ne așteaptă în viitor. Da, sunt multe noutăți acolo, în acea alcătuire stranie, un fel de „jeleu dens”, cu aspect încrețit, și care cântărește aproximativ 1.400 de grame. E o viață intensă, spectaculoasă în creier, el coordonând cu meticulozitate miliarde de impulsuri electrice pentru cel mai mic gest pe care-l facem. Aflăm de pildă că, la 2-3 ani, un copil are în creierașul lui 100.000 miliarde de sinapse, de două ori mai mult decât un adult. Dintre acestea, în timp, doar cele exersate rămân, restul se pierd. De aici e simplu de tras concluzia privind rolul educației, al învățării, al experienței. Cât de importanți sunt în viață dascălii, mentorii, modelele. Găsim în carte câteva pagini cutremurătoare despre orfelinatele din România, din perioada dictaturii ceaușiste, pentru a înțelege mai bine rolul imens jucat în viața unui copil de un mediu propice și de dragostea cu care este înconjurat.

„Schimbările din creierul nostru arată ce am făcut și cine suntem”, afirmă Eagleman. Astfel, familia în care ne-am născut, cultura pe care o avem, prietenii, munca noastră, fiecare film văzut, fiecare conversație purtată, toate acestea lasă urme în sistemul nostru nervos și determină ceea ce suntem. Sunt capitole interesante despre fantastica plasticitate a creierului, despre vorbire, simțuri, memorie, amintiri, despre ce-i face bine și ce nu creierului, despre empatie și reversul ei atroce, dezumanizarea. Povestea despre creierul și corpul nostru, „o capodoperă a complexității și a frumuseții – o simfonie cântată de miliarde și miliarde de celule” este admirabil spusă de David Eagleman, cursiv, convingător, cu multă căldură omenească. Pentru că, în capitolele finale, în care se oprește asupra inteligenței artificiale și a criogeniei, el vorbește despre posibilitatea de a ne modifica propriul hardware pentru a ne croi un drum în viitor, unul în care avem nevoie unul de celălalt, acest adevăr fiind înscris în circuitele creierului nostru. Solidaritatea umană, doar ea ne va salva de pericolele care amenință specia noastră.
Carmen Mihalache

Jucăriile hand-made din Bacău au ajuns în Italia, Spania și Anglia

    Este absolventă a facultății de limbi moderne aplicate franceză-engleză din Constanța. Originară din Medgidia, a devenit băcăuancă în urmă cu opt ani, după căsătorie. De atunci a lucrat pentru o perioadă ca secretară la o școală gimnazială dar a renunțat la acest post din cauza volumului foarte mare de muncă și a retribuției foarte mici. Ea este Irina Chirica, cea care a făcut din pasiunea ei o afacere hand-made care se bucură de mare succes, o poveste pe care o aflăm împreună în continuare.

    De când era mică, Irina a descoperit croșetul. Împreună cu mama ei făceau mileuri, macramé cum le cunoștea lumea, pe care le vindeau și care erau foarte apreciate. „Înainte se purtau foarte mult aceste mileuri și se vindeau foarte bine și în exterior, pentru că erau foarte căutate aceste articole lucrate manual”, își amintește Irina Chirica. Între timp moda asta a dispărut, dar de ceva vreme, așa cum se întâmplă în istorie, retro revine în actualitate. Stând acasă, după ani de zile Irina s-a reapucat de croșetat. Numai că direcția a fost cu totul alta. „Totul a plecat de la flori – povestește Irina. Am găsit o carte pe internet care arăta cum să faci flori croșetate. Mi-au plăcut așa de mult modelele că am început să le fac. Am făcut o orhidee, un trandafir, niște lăcrămioare…” Practic atunci a fost momentul când Irina s-a „reactivat” și a început să caute și alte modele. Totul până într-o zi când a găsit modelul pentru un…iepuraș. Avea modelul, avea ața, a trecut la treabă și după ce l-a terminat i-a făcut o fotografie și a postat-o pe o rețea de socializare. Aprecierile au început să curgă și astfel i-a venit idea să caute și alte modele de jucării. Practic, acest gen de jucării croșetate au o istorie remarcabilă.

    Jucăriile amigurumi

    Amigurumi reprezintă tehnica japoneză de realizare a păpușilor croșetate și umplute cu diverse materiale. Cuvântul „amigurumi” derivă dintr-o combinație de cuvinte japoneze, „ami” care înseamnă croșetat și „nuigurumi” care înseamnă păpușă umplută. Aceste păpuși sunt născute din dorința de a crea povești pentru copii, povești pe care să le poarte cu ei prin lume toată viața, de care să-și aducă aminte cu căldură și care să îi readucă cu gândul mereu spre copilărie. Acestea sunt realizate din materiale certificate de calitate (bumbac 100% sau lână merinos și puf superball) și nu conțin părți de plastic care ar putea fi periculoase pentru copilașii curioși.

    Cum se realizează o jucărie amigurumi

    Irina Chirica ne-a prezentat toți pașii comuni în realizarea unei astfel de păpuși folosind tehnica japoneză. Mai întâi este nevoie de un tipar, adică un desen sau o schiță, sau tipărirea ori copierea unui model deja existent într-o altă sursă, în cazul în care se optează pentru un model realizat de altcineva. Apoi intervine stabilirea dimensiunii, alegerea materialelor și a ustensilelor de lucru. „Este foarte important de știut la ce scală voi realiza proiectul, ce materiale voi folosi și ce ustensile. La început poate fi mai greu, dar în timp am reușit să îmi dau seama cu ce lucrez mai bine și ce mi se potrivește”, a precizat Irina Chirica. Urmează stabilirea pașilor pe care urmează să îi execute, ceea ce o ajută să își programeze timpul și să aibă o idee cât mai clară asupra modului în care va decurge etapa creativă. „Practic stabilesc în ce ordine voi executa elementele care alcătuiesc proiectul: în cazul jucăriilor am început prin a-i face capul, apoi au urmat corpul, membrele și ulterior detaliile și îmbrăcămintea”, a specificat creatoarea de păpuși.
    Ultimul pas presupune ansamblarea și finisarea elementelor realizate. Acest proces este unul de durată, migălos. Arta de a crea păpuși nu este foarte cunoscută la noi. Cu toate acestea, datorită internetului și a site-urilor, forumurilor și mai nou blogurilor specializate în lucru manual, începe să câștige teren, cel puțin ca execuție.

    Ce se croștează în România

    Acest fenomen, al realizării jucăriilor confecționate astfel, este destul de nou la noi în țară, deși sunt foarte mulți oameni care croșetează. Românii preferă însă să croșeteze bluzițe, căciulițe, bentițe și alte accesorii de îmbrăcăminte, dar și mileuri, pentru că încă mai există o categorie de oameni care apreciază așa ceva. „Ceea ce fac eu este cu totul altceva – explică Irina Chirica. Cred că la noi există oameni interesați de acest curent, dar nu știu în ce măsură sunt pregătiți să aprecieze la adevărata valoare aceste creații. Nu este vorba numai de materialele folosite, trebuie ținut cont și de celelalte aspecte care țin de procesul de creație, unul complex, migălos și mare consumator de timp. În fond este vorba de articole unicat, chiar și în cazul în care realizezi un model de mai multe ori. Deosebiri vor fi cu siguranță.”

    Păpușile amigurumi sunt practic croșetate la exterior, ele având în interior o umplutură specială din materiale antialergice și care nu se fac ghemotoc la spălare. La început, când nu știa prea multe despre aceste păpuși, Irina Chirica și-a umplut modelele cu vată iar la spălare jucăriile și-au pierdut forma. „Am avut o surpriză neplăcută atunci”, povestește zâmbind Irina, care ne-a vorbit și despre alte elemente ale păpușilor ei: „Totodată am ochișorii pe care îi folosesc la jucării, sunt așa numiții softyeyes, adică sunt prinși pe interior și cei mici nu-i pot scoate.” La alte jucării, Irina folosește un fir, pe interior, care are scopul de a manevra membrele păpușii.


    Prima păpușă care a ieșit din mâinile Irinei Chirica a fost realizată anul trecut, în luna septembrie. În urma aprecierilor acesteia pe rețelele de socializare au apărut și primele cereri.
    „Prima comandă a fost de un iepuraș, care a ajuns la o doamnă din Constanța”, povestește creatoarea de păpuși croșetate. Până la sfărșitul anului același model a fost solicitat de alte 20 de persoane. Apoi a urmat un alt episod. „Doritorii au început să-mi solicite jucării pe modelele lor. Practic îmi trimiteau poze cu păpușa dorită iar eu le făceam ceea ce-și doreau”, mai povestește Irina Chirica. Așa au apărut noi păpuși făcute după personaje din desene animate, cum ar fi păpușa Lola de pe DuckTv, păpușă foarte apreciată de cei care au copii mici, dar și alte personaje. Astfel, după aproape jumătate de an, Irina Chirica a făcut peste 40 de păpuși, multe dintre ele ajungând peste hotare. „Am trimis păpuși în Italia, acum am un lot pentru Spania și vor ajunge și în Anglia”, ne-a spus Irina care a precizat că cei care îi solicită păpușile sunt tot români și care i-au văzut lucrările pe rețelele de socializare.

    Studiind de aproape un model, ne-am dat seama că e foarte mult de muncă la o astfel de păpușă. „La început îmi lua cam patru-cinci zile să fac un iepuraș. Acum mi s-a mai dat mâna și îl fac în maxim trei zile. Dar trebuie să stau și să mă ocup de el”, spune Irina Chirica specificând că vrea ca fiecare model să iasă perfect, pentru ca atunci când ajunge jucăria la client, să fie mulțumit. Cât despre materialele pe care le folosește, acestea provin de pe diferite site-uri specializate, toate fiind de calitate superioară. În același timp, am realizat că pentru o simplă păpușă trebuie foarte multă ață. Mai exact, pentru realizarea unui iepuraș de mărime medie trebuiesc cam două mosoare de ață, ceea ce înseamnă 360 de metri (1 mosor are 180 de metri). Cu toate că este foarte greu și mult de muncă în realizarea unor astfel de jucării, Irina Chirica spune că îi place foarte tare ceea ce face. Inevitabil, au venit și discuțiile despre rentabilitate. „Este rentabilă această activitate, dar va fi mult mai rentabilă în momentul în care voi avea experiență și mai mare, pentru că atunci când ai experiență lucrezi mult mai repede”, ne-a mărturisit Irina Chirica, precizând că la fiecare model este mai greu la început, când trebuie să-i facă schema, tiparul și alte elemente, procedee care durează. În momentul când va avea mai multe șabloane îi va fi mult mai ușor de realizat modele respective. În momentul de față, cererea cea mai mare este pe iepuraș. „Foarte multe persoane mi-au scris că-și aduc aminte de copilărie când se uită la acest iepuraș. Am avut o doamnă de 32 de ani care și-a cumpărat iepurașul pentru ea, pentru că i-a plăcut foarte mult și a zis că vrea să doarmă cu iepurașul, în condițiile în care ea are copil”, ne-a povestit Irina Chirica despre cei care, alături de păpușile ei pășesc în lumea magică a copilăriei pe care au trăit-o cândva.

    În ceea ce privește prețurile, acestea variază. În funcție de mărimea modelului și de materialele folosite. De exemplu, un iepuraș de 27 de centimetri a avut prețul de 100 de lei. Un iepuraș ceva mai mare a ajuns la 120 de lei. Prețurile mai pot varia și în funcție de accesoriile pe care le are modelul. Irina a vorbit cel mai mult despre iepuraș pentru că a fost cel mai bine vândut, model care a primit peste 1800 de aprecieri pe rețelele de socializare. „E adevărat că au fost persoane care au fost încântate de păpușile mele, s-au interesat, și când au auzit prețul au renunțat. Dar trebuie să subliniez faptul că este foarte mult de muncă și că vorbim de un produs hand-made, este o jucărie care are o durată de viață mult mai lungă decât o jucărie de plastic”, a precizat Irina Chirica, subliniind că aceste jucării nu au nimic sintetic în ele iar cei mici le pot molfăi fără să fie expuși unor pericole.

    Irina Chirica și păpușile ei pot fi vizionate pe pagina de facebook Crochet Crosetel, care practic este ca un magazin virtual, iar în viitorul apropiat se așteaptă și deschiderea unui site specializat care, cel mai probabil, va purta același nume.

    Aproape 600 de locuri de muncă solicitate la „Cafeneaua cu joburi”

      A doua ediție a târgului privat „Cafeneaua cu joburi”, organizat în Bacău de Agenția de recrutare a forței de muncă ECIM, s-a încheiat după două zile (10 și 11 mai) în care vremea mohorâtă de afară a fost răzbunată, în saloanele manifestării, de atmosfera prietenoasă oferită de organizatori.

      La o cafea, pur și simplu, cum se obișnuiește când te întâlnești cu cineva apropiat, toți cei în căutarea unui loc de muncă sau a unei oportunități de a schimba actualul loc de muncă au putut discuta în amănunt cu 25 de angajatori din județele Bacău și Neamț și chiar cu reprezentanții a două agenții de recrutare și de plasare a forței de muncă în străinătate.

      „Am reușit să adunăm la această ediție peste 1.000 de vizitatori – ne-a declarat, la final, managerul ECIM, Marius Petrea. Angajatorii prezenți au fost mulțumiți de numărul de solicitări primite, de candidaturile depuse pentru locurile de muncă oferite, iar noi sperăm ca solicitanții să și meargă la interviuri și să se angajeze. Numai în prima zi au fost depuse circa 400 de candidaturi, iar în cele două zile s-au adunat circa 600. Ca număr de angajări efective sperăm să fie circa 150”.

      Cine a venit cu oferte, cine le-au căutat
      Ofertele la această ediție au venit de la companii ca Holland Contracting, Selgros Bacău, Fast-Technical Assistance, Ideal Feroluc, Elmet Internațional, Proactive Accounting, SCC Services România, Lugera&Makler România, GoodmorningRo, Viking’s Bacău, Cardinal Entertainment, Hecomin Impex, AE-Electronics, Telesystem, Panamarom și CGC Agria.

      Iar printre solicitanți am cunoscut oameni, mai ales tineri sau de vârstă medie, interesați de joburi în industrie sau în comerț, în alimentația publică sau în servicii. Printre angajatori s-a aflat chiar și o firmă care administrează săli de jocuri, Cardinal Entertainement, care de luni va avea un club și în Bacău, după București, Brașov și Constanța.

      Cu unii dintre angajatori sau reprezentanții angajatorilor am stat îndelung de vorbă. Unii și-au prezentat ofertele, alții au însăilat adevărate povești despre firmele lor și performanțele la care au ajuns și despre care vom mai scrie în numerele următoare ale ziarului.

      Le-am aflat de la AE Electronics, de la Hecomin Impex, de la furnizorii de șuruburi și accesorii de mobilă de la Dealfer Luc sau de la Goodmorning – Agenția de recrutare a forței de muncă pentru Olanda.

      Cine a dat cafeaua

      Firma Coffee Point, din Bacău, se consideră la Cafeneaua cu joburi un partener deja „tradițional”. O cafea de la Cofee Point mai poți bea doar în alte două locuri din Bacău, dar de acum – spune managerul de la ECIM, cine intră în agenție sigur va fi tratat cu o astfel de cafea. „Noi ne ocupăm și de automate de cafea și de produse pentru fast-food – ne-a spus administratorul Cofee Point, Cătălin Retea. Facem distribuție, montaj și mentenanță, dar și vânzare de produse. Proiectul nostru are însă doar un an de când a fost pornit”.

      Pe când la un nou târg „Cafeneaua cu joburi„?

      Următorul eveniment similar va fi organizat la Piatra Neamț miercurea viitoare, iar pe 24 mai Cafeneaua cu joburi va deschisă în Iași.

      „În Bacău – a dezvăluit Marius Petrea – evenimentul va reveni în toamnă. Tot în toamnă intenționăm să organizăm 10-12 astfel de evenimente. Ne interesează să acoperim toată zona Moldovei, apoi vrem să intrăm în zona Ardeal și Brașov. Nu ascundem că vrem să ajungem și în București și Cluj-Napoca.Am făcut demersuri pentru a înregistra brandul la OSIM și poate luna viitoare să primim și certificatul de brand. Cu acesta poate ajungem chiar și la nivel internațional. Suntem în discuție cu parteneri forte mari interesați de eveniment, cu unele multinaționale de la noi. Suntem încrezători”.

      Amnistie fiscală la plata contribuțiilor la sănătate

        Ministerul Finanțelor Publice a inițiat un proiect de ordonanță de urgență prin care se propune anularea contribuției de asigurări sociale de sănătate și a obligațiilor fiscale accesorii aferente neachitate până la data intrării în vigoare a ordonanței, stabilite prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului.

        Sunt vizate – ne-a informat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău – persoanele fizice ale căror venituri sunt mai mici decât salariul de bază minim brut pe țară sau, după caz, maimici decât valoarea a douăsprezece salarii de bază minime brute pe țară, pentru perioadele fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și 31 decembrie 2017.

        De asemenea, prin acest proiect se propune reglementarea unor termene de plată,distincte, în funcție de data comunicării deciziei:
        • dacă decizia este comunicată între data de 15 martie 2019, inclusiv, și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, inclusiv, termenul de 120 de zile pentru plata sumelor se calculează de la data intrării în vigoare a actului normativ;
        • dacă decizia se comunică după data intrării în vigoare a ordonanței de urgență,termenul de 120 de zile pentru plata sumelor se calculează de la data comunicării deciziei.
        Totodată, se propune ca în cazul deciziilor de impunere anuală emise și comunicate între 15 martie 2019, inclusiv, și data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, inclusiv,să se acorde o bonificație de 10% la plată, cu condiția achitării integrale a sumelor stabilite prin deciziile de impunere, în termen de 60 de zile de la data intrării învigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

        Începând cu anul 2018, persoanele fizice care obțin venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe economie nu datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, decât în cazul în care contribuabilul optează pentru calitatea de asigurat prin depunerea Declarației unice.

        Traian Băsescu în Bacău

          Perioada agitată a campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare aduce foarte mulți politicieni și șefi de partide în fața oamenilor în încercarea de a le prezenta programele lor pentru țară.

          Astăzi, a fost rândul lui Traian Băsescu să vină în Bacău la o întâlnire cu simpatizanții. În acest sens, filiala locală a Partidului Mioșcarea Populară (PMP) a organizat o întâlnire a conduceri centrale a partidului și a candidaților la alegerile din 26 mai cu membrii locali și simpatizanții.

          Evenimentul a avut loc la Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău și s-a bucurat de prezența a peste 500 de participanți. În deschidere, Ion Melinte, președintele filialei județene a PMP a prezentat organizația locală dar a vorbit și de starea economică a județului și chiar a regiunii Moldovei.

          După expunerea șefului județenei PMP, președintele PMP Traian Băsescu a trecut la conducerea întâlnirii. Băsescu a criticat situația politică a României din momentul de față și a vorbit despre summitul de la Sibiu pe care l-a apreciat ca fiind foarte bun pentru imaginea țării dar a și criticat anumite hotărâri luate la această întâlnire care a reunit mai mulți lideri europeni. Cum era de așteptat, fostul președinte al României a vorbit despre candidații formațiunii pe care o conduce la alegerile europarlamentare.


          Băsescu și-a arătat încă odată carisma și stilul inconfundabil. Acestea au atras simpatia celor prezenți care l-au aclamat în mai multe rânduri.

          La Muzeul Satului, cu Școala Altfel

            Acțiunile organizate în „Săptămâna Altfel” la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 1 din Bacău s-au încheiat cu o excursie la București pentru elevii claselor IX-XII.

            Fiind «Anul omagial al satului românesc», obiectivele acțiunii au fost cunoașterea și conștientizarea rolului și influenței satului românesc în viața de zi cu zi, motiv pentru care elevii au vizitat Catedrala Patriarhală și Muzeul Național al Satului «Dimitrie Gusti».

            Cu această ocazie a fost vizitat și Muzeul Național de Istorie Naturală «Grigore Antipa».


            Astfel de excursii sunt organizate la Centrul școlar din Bacău din anul 2013. Și în acest, sponsorizările necesare au fost obținute de profesorul de religie ortodoxă Gabriel Atanasie Petrea, iar o parte au fost din fondurile proprii ale acestuia.

            Ziua Regalității omagiată la Școala „Domnița Maria”

              „Ziua Regalității”, marcată în fiecare an pe 10 mai, a fost sărbătorită și la Școala Gimnazială „Domnița Maria”, din Bacău, cu evenimentul omagial comemorativ „10 Mai în istoria României – triplă însemnătate”, organizat în colaborare cu Asociația Tradiții Militare Românești – Regimentul 3 Artilerie 1877, condusă de col. (retr.) Stelian Cojocaru.

              Despre semnificația Zilei Regalității legată de istoria României, dar și despre personalitatea Reginei Maria, supranumită și „Mama răniților” și al cărei nume îl poartă școala din Bacău, le-a vorbit elevilor prof. coordonator Luminița Lovin. Iar col. (retr.) Stelian Cojocaru le-a explicat ce uniforme militare purtau o parte dintre elevii care i-au întruchipat pe militarii care au luptat în războaiele pentru independența patriei și întregirea neamului.

              „La acest eveniment – ne-a spus Stelian Cojocaru – i-am avut invitați și pe reprezentanții Filialei „Col. Corneliu Chirieș” a Asociației Naționale Cultul Eroilor și ai Universității „Vasile Alecsandri”, dar și preoți din Parohia ortodoxă Sf. Dumitru”.

              Elevii școlii au prezentat, la final, un scurt program artistic.


              La 10 Mai 1866, Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la București și a depus în fața Parlamentului României jurământul de credință, fiind încoronat Principe al României cu numele Carol I.La 10 Mai 1877, Principele Carol I a proclamat Independența României, ieşită de sub vasalitatea formală a Imperiului Otoman. Iar la 10 Mai 1881 România devenea regat și Carol I primul rege al ei.

              Concert de concerte

                Pe 12 mai, ora 18.30, un nou Concert de concerte al Filarmonicii „Mihail Jora”, la Sala Ateneu.
                Dirijor, maestrul Ovidiu Bălan. Solişti: Emil Bizga – trompetă piccolo, Andrea Saracino – vibrafon, Antonio Amenduni – flaut, Ioana Nedelcu – vioară. În program: Georg Friedrich Haendel – Suită în D pentru trompetă şi corzi, Giuseppe Torelli – Concert pentru trompetă piccolo, Ney Rosauro – Concertul Nr.1 pentru vibrafon, Jules Demersseman – Solo de concert Nr. 6, Felix Mendelssohn-Bartholdy – Concert pentru vioară.

                Considerat unul dintre ce mai buni dirijori, format în tradiţia est-europeană, Ovidiu Bălan deţine funcţiile de director onorific şi prim-dirijor al Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău (din 1968), prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Ploieşti (din 1995) şi director muzical al Orchestrei Simfonice Domenico Cimarosa din Aversa, Italia (din 1996). În 1970 a studiat cu Jean Fournet şi Marius Constant în cadrul Cursurilor Internaţionale din Şcoala din Hilversum, Olanda, iar în 1971 a participat la Şcoala de vară a Academiei de Muzică din Nisa, Franţa. În 1973, Ovidiu Bălan a fost invitat în SUA, unde a studiat cu mari dirijori, alături de orchestre celebre din Philadelphia, Chicago, Los Angeles, Detroit, Cleveland, New York şi Boston. În 1982, a fost decorat cu „Meritul Cultural” pentru activitatea artistică, recompensă urmată de Premiul „Maestru al Artelor” în Chişinău, Republica Moldova (1994). A primit şi Premiul presei pentru cea mai bogată activitate artistică în Italia, în 2000. În 1988 a fost invitat să dirijeze 42 de concerte în SUA, alături de Orchestra Simfonică Română din Constanţa, după care, în 2001, a concertat în Statele Unite alături de Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău.

                Duminica Mironosiţelor

                Certitudinea Învierii dă putere sufletului omenesc să lupte necontenit pentru câştigarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi în lumina Învierii fiecare om îşi poate înţelege rostul şi menirea sa în lume. Căci aşa cum razele soarelui străbat până în cele mai dosite unghere ale pământului şi topesc cei mai năpraznici gheţari, tot aşa lumina cerească a Învierii Mântuitorului străbate peste toată frământarea veacurilor şi până în adâncul conştiinţei, risipind îndoiala, nesiguranţa şi deschizând tuturor perspectiva vieţii de veci. Nu este om care să nu se bucure şi să nu aibă ceva de învăţat din praznicul cel mare al Învierii Domnului.

                Dacă Apostolul Toma a avut nefericirea să fie cel din urmă dintre apostoli care să audă de Învierea Domnului şi să-L vadă, cum am auzit Duminica trecută, femeile mironosiţe au avut fericirea să ştie cele dintâi că Iisus a înviat şi să vorbească cu El. Pericopa evanghelică de astăzi ne pune în faţă purtarea plină de devotament a sfintelor femei care au slujit pe Domnul atât înainte, cât şi după moartea şi Învierea Sa.

                Spre deosebire de apostoli, mironosiţele nu au fost chemate şi nici alese. Credinţa lor şi dragostea lor pentru Hristos, evlavia lor, setea lor de mântuire le-au făcut să-L urmeze în unele din călătoriile sale misionare şi să-L slujească din avutul lor. Prin iubirea lor cea mare, cu care au urmat pe Mântuitorul, mironosiţele au întrecut pe unii ucenici. Majoritatea dintre aceştia l-au părăsit pe drumul Golgotei de teamă să nu fie prinşi, ca să nu mai amintim de lepădarea lui Petru. Numai Ioan are curajul mironosiţelor – să vină până sub crucea pe care fusese răstignit Iisus. În ziua înmormântării însă, a lipsit şi el. Femeile sunt cele dintâi care vin în ajutorul celui aflat în nevoi.

                Am văzut ce importanţă are mama în creşterea şi educarea copiilor pentru viaţa omenească. Voi aminti pe V. Militaru care zice: „Din acelaşi lemn se face şi icoană şi măciucă”. Iar marele savant G. Longinescu ne spune: „Două puteri sunt în lume: Dumnezeu în cer şi mama pe pământ. Un copil este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu şi cum l-a crescut mama lui”. Aceasta aşteaptă Hristos de la noi, aceasta este pilda celor dintâi vestitoare ale Învierii Domnului şi pilda unui nesfârşit număr de mame creştine. Ca şi odinioară Mariei Magdalena, Iisus spune tuturor femeilor creştine: „Mergeţi şi vestiţi fraţilor Mei, adică tuturor oamenilor, Învierea!”…

                Fă Doamne, ca nici una din mamele noastre creştine să nu rămână indiferente la chemarea Ta! Nici una să nu rămână nehotărâtă mai ales astăzi, într-această lume de păcate şi fărădelege, în lucrarea ei de salvare de vieţi şi suflete. Ci fiecare mamă să audă glasul Domnului Iisus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!” şi să răspundă la această sfântă chemare cum au răspuns mironosiţele femei şi toate mamele creştine spre slava Ta Doamne şi spre mântuirea noastră, a copiilor noştri şi a neamului nostru !

                Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău

                Campanii de curățenie de primăvară la Slănic Moldova și în Bacău

                  Ziua de sâmbătă, 11 mai, este dedicată de Asociația Prietenii Slănicului, de grupul „Slănicul fără gunoaie” și de Primăria orașului, dar și de salariații companiei Barrier din Bacău, unor ample acțiuni dedicate „Lunii curățeniei de primăvară”.
                  La Slănic Moldova, fiecare locuitor al Văii Slănicului a fost invitat să-și curețe grădina, curtea și împrejurimile propriei gospodării. Primăria va pune, sâmbătă, la dispoziție resursele tehnice pentru curățenia pe albiile pâraielor și în zonele comune de pe Valea Slănicului.

                  Acțiunea a fost organizată în fiecare din ultimii patru ani, iar organizatorii au oferit de fiecare dată și premii celor care s-au dovedit cei mai harnici și activi.

                  În acest an, voluntarii sunt așteptați, la ora 9.00,în cartierul Cireşoaia, la Căminul cultural, iar în Cerdac și în Slănic la școlile gimnaziale.

                  Și salariații de la Barrier deschid campania națională de ecologizare „Colectează, Ecologizează, Oxigenează”, care va avea loc de la ora 9.30. Punctul de adunare este fântâna arteziană din Parcul Cancicov, iar curățenia se va face în Zona centrală a Bacăului – zona Bazinului Olimpic, a Sălii Sporturilor și a Sălii de Atletism, zona Cascada și zonele din jurul Parcului Cancicov, a stadionului și a terenurilor de tenis.

                  Motivația și Ioan Fără de Țară

                  Ion Fercu

                  După ce fiica lor, băcăuanca Miruna-Ioana Gîrțu, o performeră, a studiat la UCL (Londra), la Roma și la Cambridge, iar acum cochetează cu universul Oxford, părinții săi, eminenți profesori, îmi spun: „Cheia succesului unui copil nu poate avea o explicaţie simplă. Credem că două elemente sunt definitorii: motivaţia și educația. O motivație puternică este catalizatorul care mobilizează suficientă energie și informație capabile să determine o persoană ca să atingă o țintă înalţă. Este, așa cum a spus Coelho: «Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău»”. Sunt gânduri minunate/ adevărate pe care le găsești, fericit nuanțate, în toate tratatele de psihologie/ psihologie socială/ sociologie/ pedagogie serioase. Abordând atmosfera relativ lâncezită din grădinițele, școlile, liceele și universitățile noastre, invariabil, experții trimit către motivație.

                  De Paște, am citit mesajul unui europarlamentar român. Ne vorbea, confundând Crăciunul cu Paștele, despre nașterea lui Hristos și folosea regulile unei gramatici care l-ar fi îmbrâncit în hohote de râs pe un prunc din clasa a II-a. Felurite publicații, încercând să joace rolul de „gardian” al limbii române, dar nu numai, realizează varii topuri ale gafelor politicienilor. Între „aptitudinile” lor gramaticale/ științifice și cele care vizează realizarea prosperității personale este o prăpastie imensă. Cum îi poate motiva Școala românească pe elevi și pe studenți pentru a se lăsa seduși de ispitele Educației/ Culturii, atunci când aceștia văd că succesul în orizontul mioritic al supraviețuirii este garantat de cu totul alte abilități, unele acestea fiind străine de esența ființei umane? Cum îi poate motiva Școala pe beneficiarii serviciilor sale ca să se apropie de studiul profund, atunci când personaje ghiftuite cu droguri, cu o „cultură” de tip mafiot și cureflexele pornografiei și corupției au devenit vedete ale televiziunilor/ nației? Rugați-vă prietenii să vă precizeze numele a trei academicieni români în viață. Mulți dintre dumneavoastră veți rămâne dezamăgiți de rezultat. În schimb, dacă-i veți ruga să vă spună nume de „vedete”… Sau de „politicieni”…

                  Universitarul Ioan Dănilă, spirit rar care veghează la acuratețea limbii române, a propus pentru un concurs de limbă română, organizat pentru gimnaziști și liceeni, o probă interesantă: dictarea. Surprinși/ reticenți la început, concurenții au priceput importanța acestei probe. Suntem în febra „europarlamentarelor”. Vor da năvală, în curând, peste noi, și alte avânturi electorale. De ce n-ar fi selectați candidații (politici) și printr-o probă de dictare? De ce n-ar trece și prin selecția serioasă a unei testări psihologice? De ce… Etc.

                  …Pentru chipul cel bun al democrației, Magna Carta reprezintă un reper de excepție: a limitat puterea suveranilor britanici și a deschis orizonturi seducătoare pentru democrația parlamentară. În mai multe tablouri de epocă, regele Ioan Fără de Ţară este înfățișat semnând istoricul document, la Runnymede, în 1215. Regele însă, este știut, era analfabet. Se folosea, pentru a onora această trudă, de un sigiliu. Unii politicieni de astăzi ar putea să-și apere ființarea locuită de analfabetism funcțional, folosindu-se de acest exemplu… Dacă ignorăm faptul că Ioan Fără de Țară a trăit acum vreo opt secole, argumentul este interesant…

                  105 ani de la nașterea Aurorei Gruescu

                  Numele său a intrat și în GuinessBook și este legat de primul plan de împădurire națională, fixat la suprafața de 100.000 ha.
                  Aurora Gruescu s-a născut în familia învățătorului Chiriac Dragomir. În 1933 a fost admisă la Facultatea de Silvicultură, care pe atunci aparținea Politehnicii. Era singura persoană de sex feminin studentă la acea facultate, alături de 130 de băieţi. A stârnit, astfel, admirația, dar și controverse, mai ales că cei din jur o îndemnau să renunțe. Într-o perioadă marcată de prejudecăți misogine, o astfel de carieră era considerată tipic bărbătească. De aceeași desconsiderare a avut parte și în timpul regimului comunist, când a fost expropriată, fiind considerată „dușman al poporului”. A fost, însă,și decorată, apreciată și lăudată.

                  A practicat meseria din 1938 până în 1973, când s-a pensionat. A condus lucrările de combatere avio-chimică a dăunătorilor din pădurile infestate din jurul Capitalei, a făcut inovații legate de lucrările de mecanizare în combaterea dăunătorilor și a publicat în acest sens mai multe articole în „Revista Pădurilor”.

                  A fost membru de onoare al Societății „Progresul Silvic”, filiala Prahova, membru de onoare al Asociației Generale a Inginerilor din România, al Ministerului Apei, Pădurilor și Protecției Mediului și a fost nominalizată de «The American Biographical Institute» pentru titlul de personalitate a anului 1997. A obținut Medalia de Argint la Expoziția filatelică binațională România-Israel.

                  „Aurora Gruescu a fost cea care a deschis și altor femei drumul în silvicultură – spunea Alexandru Beldie, primul doctor în silvicultură din România. Dar nu numai atât, a fost, ca inginer silvic, un specialist foarte bun. A făcut lucruri bune și și-a lăsat astfel amprenta peste tot pe unde a trecut”.

                  A trecut la Cele Veșnice în anul 2005.

                  Onești: încep lucrările la podul peste Trotuș

                    Primarul municipiului Onești, Nicolae Gnatiuc, a semnat, vineri, 10 mai, Autorizația de Construire pentru lucrările de reabilitare a podului rutier peste Râul Trotuș.

                    „În acest fel – ne-a declarat primarul -, constructorul va începe de săptămâna viitoare amenajarea organizării de șantierului și execuția efectivă a lucrărilor”.

                    După cum am mai scris despre acest obiectiv, contractul de execuție a lucrărilor de consolidare a podului a fost semnat cu societatea Confer Group în luna noiembrie 2018. Podul este deteriorat pe o bună parte a sa și se află în această stare de doi ani. Lucrarea va dura 12 luni și costă 7,4 milioane de lei, fără TVA, iar proiectul de reabilitare este finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Locală II (PNDL II).


                    Pe timpul lucrărilor, circulația nu va fi întreruptă total. O bandă a drumului peste pod va fi disponibilă.

                    Un nou spectacol la Centrul „Apostu”: Despre frumuseţea poeziei, artei plastice şi teatrului

                    După prima zi a „Zilelor Centrului «George Apostu»”, de joi, 9 mai, de la Teatrul Municipal „Bacovia”, manifestare aflată la ediţia a XXIV-a, în care vedetă a fost spectacolul de teatru, al cărţii şi muzicii clasice, vineri, 10 mai, de la ora 17.00, ziua a doua a debutat în mod fericit la Centrul de Cultură „George Apostu” cu cu o nouă şi elevată întâlnire a băcăuanilor, de data aceasta cu filosofia, arta plastică şi cartea de teatru.

                    Moderatorul întregului periplu prin artele vizuale şi ale creaţiei literare a fost Doina Barbu, director interimar al Centrului. Ca de fiecare dată, academicianul Alexandru Boboc a fost încântător, profund şi de o rară eleganţă intelectuală întâlnită doar la marile spirite ale naţiunii, atunci când a vorbit despre „Eminescu şi cultura europeană”.

                    Într-un timp extrem de condensat, filosoful şi esteticianul Boboc a refăcut traiectoria „poetului nepereche” de la naţional la universal, insistând pe originalitatea creaţiei eminesciene.

                    Trecerea de la filosofie şi poezie la dramaturgie şi cronică de teatru a făcut-o Ion Fercu, prozator şi poet, profesor şi gazetar, atunci când a prezentat cartea „Amanta mea Thalia”, semnată de dramaturgul, poetul şi cronicarul Mircea M. Ionescu.

                    Cartea cuprinde peste 200 de cronici de teatru, scrise în peste 40 de ani petrecuţi în sălile de spectacole, în intimitatea unor mari actori ai scenei româneşti.

                    Şi cum o seară frumoasă nu se poate încheia fără o expoziţie de artă plastică, pe simezele Centrului „Apostu” a expus artistul Dumitru Macovei (Mac), despre care a vorbit Pavel Şuşară, cel care „ţine” direcţia criticii de artă în România.

                    Despre arta lui Dumitru Macovei şi despre alte impresii de la ediţia a XXIV-a a „Zilelor Centrului „George Apostu”, în ediţia de luni, 13 mai, a ziarului Deşteptarea.

                    Duminica a IV-a a Paştelui

                    Duminica a IV-a din timpul Paștelui este dominată de figura păstorului. Ea ne pune înaintea ochilor chipul blând și plin de iubire al lui Isus, Bunul Păstor.

                    Noi, creștinii de astăzi, când vrem să folosim o imagine pentru a scoate în evidență iubirea și bunătatea Domnului Isus, arătăm icoana Inimii sale. Biserica antică, în schimb, arăta icoana lui Isus, Păstorul cel bun, care își are originea în Vechiul Testament. Cuvintele păstor, oi și staul făceau parte din patrimoniul istoric al poporului ales și erau ușor de înțeles de ascultătorii lui Cristos. De aceea, Isus se prezintă pe sine ca fiind Păstorul cel bun, unicul păstor adevărat.
                    Isus este bunul Păstor vestit de profeți. În el se împlinesc toate profețiile. Profeții vestiseră, cu secole mai înainte, sosirea bunului Păstor, a lui Mesia, care avea să îndrume și să aibă grijă de turma sa cu iubire. El cunoaște și cheamă pe fiecare dintre oile sale pe nume.

                    Celebrând în timpul pascal misterul lui Cristos care ne-a răscumpărat și sfințit, liturgia cuvântului caută izvorul acestei mari generozități și îl indică tocmai în cuvintele cu care Isus se numește pe sine „Păstorul cel bun”. El își cunoaște și își iubește turma pe care o conduce la viața veșnică.

                    Pe vremea lui Isus, mai mulți păstori își adăposteau turmele în același staul care avea o singură poartă. Dimineața, păstorii ieșeau in fața porții și dădeau semnalul specific turmei lor. Oile, care noaptea s-au amestecat, acum se despărțeau și își urmau păstorul deoarece cunoșteau semnalul, glasul păstorului. Isus vrea să spună că semnalul oilor sale este iubirea. El a putut afirma că este Păstorul cel bun pentru că îşi iubeşte oile sale cu iubirea Tatălui ceresc. Astfel, devine purtătorul iubirii Tatălui. Noi putem spune că facem parte din turma sa numai în măsura în care pornim de la cunoașterea bunului Păstor, adică de la aceeași iubire.

                    Cristos, Păstorul cel bun, înălțându-se la cer, nu și-a părăsit turma ci rămâne în mijlocul ei și o cărmuiește prin cei chemați să fie păstori sufletești. De aceea, Biserica a orânduit ca în duminica aceasta, Duminica bunului Păstor, să se celebreze și Ziua mondială de rugăciune pentru vocații la preoție și viața consacrată.
                    Isus, după învierea sa din morți, continuă să fie prezent printre noi până la sfărșitul veacurilor ca un bun și blând Păstor care-și conduce turma la pășunile verzi ale mântuirii.

                    Pr. Petre Țîmpu, Parohia Catolică „Schimbarea la Faţă a lui Isus” Bacău

                    Invitație la teatru

                    După o săptămână încărcată puteți alege una dintre cele mai bune variante de „încărcare a bateriilor”, vizionând un spectacol de teatru. În acest sens, actorii Teatrului Municipal „Bacovia” au pregătit pentru publicul băcăuan două spectacole ce vor avea loc duminică după cum urmează. De la ora 11.00 este în program spectacolul pentru copii „Cipollino”, în regia lui Gheorghe Balint și cu Marlene Duduman, Andreea Sandu, Ilinca Istrate, Giuseppe Torboli / Alina Neagu, Tiberiu Gabor Bitere și Andi Andriucă în distribuție.

                    „Cipollino – băiatul ceapă trebuie să plece în lumea largă în căutarea adevărului, a dreptății iar amestecul de bine – rău pigmentează drumul lui, care, în absolut, este o inițiere în școala vieții”, spune regizorul Gheorghe Balint. De la ora 19.00 este programat „Prenumele”, un spectacol în regia lui Răzvan Săvescu. Distribuția: Elisabeth Garaud – Florina Găzdaru; Pierre Garaud – Valentin Braniște; Claude Gatignol – Bogdan Buzdugan; Vincent Larchet – Bogdan Matei; Anna Caravati – Adelaida Perjoiu. „Prenumele”, de Matthieu Delaporte și Alexandre de la Patelliere, este o comedie franțuzească grozavă, care aduce în atenție faptul că dintr-o glumă spusă la o petrecere se pot arunca în aer adevăruri pe care ți-a fost teamă să le spui până acum.