Tragedia de la Caracal a emoţionat o ţară întreagă. Cazurile nu sunt încă elucidate, nici după trei săptămâni de cercetări. Manualele de criminalistică spun că, dacă în şapte zile de la petrecerea unui eveniment (crimă, tâlhărie, viol etc.) nu se descoperă indicii clare, autorii nu sunt deferiţi justiţiei, şansele scad cu fiecare zi care trece. Caracalul ne-a arătat un fapt pe care doar îl bănuiam: numărul de urgenţă 112 are lacune tehnice, dar mai ales umane.
Pe de altă parte, oficiali din guvern afirmă că numărul apelurilor false sau non-urgente depăşeşte procentul de 55 la sută. Este enorm, este incalificabil că oameni întregi la minte (sau nu) se ţin de farse, vin apoi copiii care se joacă, urmate de apeluri involuntare (!).
Incredibil este faptul că apelurile false continuă chiar şi în aceste zile când 112 este subiect naţional, când, normal, ar fi fost să se manifeste o reţinere, o conştientizare a riscului unor asemenea gesturi incalificabile. La Constanţa, în Bucureşti, la Baia Mare, mai nou şi în Bacău (cum s-a întâmplat sâmbătă, 10 august), ca să amintesc doar de câteva asemenea apeluri false, devenite publice, inconştienţa, ascunsă după o cartelă Prepay, a pus în alertă zeci de poliţişti, la care se adaugă timpul în care 112 este deturnat de la adevărata menire. Individul/indivizii nu se gândesc că în acel moment cineva este într-un pericol real, viaţa lui depinde de intervenţia rapidă a forţelor disponibile?
Aud că sancţiunea maximă pentru o asemenea faptă este o amendă de 1000 de lei. Ridicol! Copil sau matur, eu le-aş pune la nota de plată şi cheltuielile înregistrate, plus o mediatizare, cu nume şi prenume, a acestor cretini. Eliminarea neregulilor din sistemul 112 este treaba instituţiilor abilitate, însă folosirea abuzivă a liniei unice devine o problemă şi a opiniei publice, a familiei, şcolii, a ong-urilor, a noastră, a tuturor.
