Una dintre cele mai frumoase actrițe ale cinematografiei mondiale, Jacqueline Bisset, cu o strălucită carieră, fiind distribuită de unii dintre cei mai mari regizori ai secolulului trecut în producțiile lor și jucând alături de actori de legendă, a fost invitată la Fest(in) pe Bulevard, manifestarea Teatrului Nottara din București, care se va încheia duminica aceasta. Am ascultat-o vorbind, acum câteva zile, la deschiderea evenimentului, apoi i-am citit și interviul din foaia festivalului, unde încă fermecătoarea doamnă și-a expus părerea depre „criza feminității”, care a stat în centrul tematicii festivalului. Întrebată dacă există acest tip de criză în societatea contemporană, cunoscuta actriță a spus că atunci când vorbim despre criza feminității trebuie să vorbim și despre una a masculinității, deopotrivă. Și că i se pare tot mai evident faptul că este vorba, de fapt, de o criză generală, una a umanității, fiindcă, în timpurile noastre „oamenii au devenit mult mai narcisiști decât erau înainte, depun toată energia în a obține ceea ce doresc pentru ei înșiși, pierzând capacitatea de a se dărui celuilalt”. A continuat susținând că femeile artist, în majoritatea cazurilor, se pot baza doar pe ele, lumea făcând mare tam-tam când este vorba de bărbații din domeniu, de reușitele lor, astfel că femeile trebuie să lupte mai mult decât aceștia ca să se afirme. Nimic nou, desigur. Asta a fost dintotdeauna valabil, femeile având și slujba de acasă, și trebuind să poarte povara prejudecăților, să se supună unui model patriarhal, să suporte misoginismul, tradițional și el. A trăi lângă o femeie inteligentă, creativă, cu o gândire liberă, e ceva de neconceput pentru mulți bărbați. E un chin, ceva perceput ca un element castrator, mai mult chiar, ca o adevărată „tragedie” pentru tipul clasic de „macho man”.
În fine, cert este că trăim o vreme a crizelor, politice, financiare, de idei, de comunicare etc. Ce e de făcut? Poate că ar fi bine să regândim niște lucruri, să schimbăm un mod de percepție învechit, dogmatic. Să renunțăm la a gândi după canoane impuse, să aruncăm cât mai departe lentilele unei stupide, insuportabile de-a dreptul, „political correctness”.
Dreptate înclin să-i dau unuia dintre cei mai importanți regizori europeni de teatru, Thomas Ostermeier, el având o constantă preocupare legată de condiția femeii în societate. „Dacă nu ajungem la o societate care tratează în mod egal ambele sexe, și bărbații vor fi nefericiți. Nefericirea femeilor ne face mereu nefericiți și pe noi, bărbații. Deci lupta pentru feminism vine și dintr-un fel de masculinitate”. Strașnic paradox, minunată și superinteligentă pledoarie pentru egalitate! Sigur că ea nu putea să vină decât de la un artist sensibil, de la un umanist, că doar nu era să fie produsul vreunei înguste minți de patriarhal. Una de pe la noi, de pe plaiurile mioritice, pe unde se mai crede încă despre bătaie, de pildă, că e ruptă din rai, și este aplicată în mod consecvent celor mai slabi, celor fără apărare, femeilor și copiilor.
Dar, apropo de crize, ar mai fi de spus că ele nu sunt întotdeauna ceva de speriat, ba chiar sunt necesare, pentru că te somează să evaluezi situațiile care scârțâie rău, din toate încheieturile, și să faci pasul următor, trecând la schimbare. La o schimbare în bine, evident.
Vremuri de criză
Sfântul Apostol Luca, înţelepciune elinească şi meşteşug doctoricesc
Sfântul evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei şi din tinereţe a deprins înţelepciunea elinească şi meşteşugul doctoricesc, făcându-se doctor iscusit. Apoi a fost şi zugrav ales. Cunoştea bine limba egipteană şi greacă şi, deprinzându-se desăvârşit şi cu învăţătura evreiască, a mers la Ierusalim.
Sfântul Luca a fost părtaş durerilor şi ostenelilor lui Pavel întru bunăvestirea lui Hristos, pentru că Îl propovăduia pe Hristos nu numai Iudeilor, ci şi neamurilor. El a fost în Roma la dânsul, precum arată Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris, şi era foarte iubit de Pavel. Luca, plecând din Roma, a mers spre răsărit, binevestind pe Hristos şi suferind dureri şi osteneli pentru sfânt numele Lui. Străbătând toată Livia, a mers în Egipt unde a luminat Tivaida, cea de mai sus zisă, prin bunavestire şi în Tivele (cetăţile) Beoţiei a rânduit bisericile, hirotonind preoţi şi diaconi. Apoi pe cei bolnavi cu trupul şi cu sufletul i-a tămăduit şi, pătimind multe, s-a odihnit întru Domnul, având mai mult de optzeci de ani.
Pe locul unde s-a pus sfântul lui trup, Dumnezeu, preamărind pe plăcutul Său, a plouat apă limpede care tămăduieşte durerea de ochi, în semnul meşteşugului celui doctoricesc. Pentru această era ştiut de credincioşi mormântul lui, căci se vindecau de diferite boli, cu rugăciunile Sfântului Apostol.
Se spune despre dânsul că el a zugrăvit minunat chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, purtând în braţe pe Pruncul cel mai înainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Apoi a zugrăvit şi alte două icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi le-a adus la Maica Domnului, spre a vedea dacă îi vor plăcea; iar ea, văzând acele chipuri ale sale, a grăit astfel: „Darul Celui ce S-a născut din mine şi al meu să fie cu icoanele acestea”.
Sfântul Apostol Luca a mai zugrăvit pe lemn şi chipurile sfinţilor şi mărilor Apostoli Petru şi Pavel şi de la dânsul s-a început în toată lumea acel bun şi preacinstit lucru, adică zugrăvirea sfintelor icoane, întru slava lui Dumnezeu, a Maicii Lui şi a tuturor sfinţilor, pentru împodobirea Bisericii şi spre mântuirea credincioşilor, celor ce cu dreaptă credinţă cinstesc sfintele icoane. Amin.
Sursa: www.doxologia.ro
Fotbal/ Liga a III-a: Vraciu sau Matei?
Aerostar Bacău- SC Oțelul Galați este principalul punct de atracție al etapei a zecea din Liga a III-a ce se va derula în acest weekend. Partida de pe „Aerostar” va avea loc vineri, de la ora 15.00 și va fi o reeditare, la altă scară, ce-i drept, a derby-ului pentru promovare pus în scenă acum două sezoane.
„Aviatorii” sunt lideri autoritari, cu nouă victorii din nouă, în timp ce Oțelul se află la trei locuri și nouă puncte în spate. Acest decalaj nu scade însă cu nimic cota de interes a partidei, menținută si de confruntarea celor doi golgheteri ai Seriei 1: Vraciu, de la gazde (12 goluri), și „oțelarul” Marius Matei (10 reusite).
Antrenorul băcăuanilor, Daniel Munteanu i-a recuperat pe Axinte si Nemteanu, dar va trebui să renunțe pentru o perioadă mai lungă de timp la Chirilescu, operat miercuri la genunchi. Meci tare și pentru cealaltă divizionară C băcăuană, CSM. Aflată pe loc retrogradabil, echipa antrenată de Giani Florian se va deplasa sâmbătă la Piatra Neamț, pentru duelul cu vice-lidera Ceahlăul. „CSMeii” nu pot conta pe Juncu, în timp ce Belecciu si Preda sunt incerți.
Programul complet al etapei a zecea (vineri, ora 15.00): Aerostar Bacău- SC Oțelul Galați, FC Botoșani 2- Bucovina Rădăuți, Ozana Târgu-Neamț- Șomuz Fălticeni. Sâmbătă, ora 15.00: Știința Miroslava – KSE Târgu-Secuiesc, CSM Focșani 2007- Sporting Liești, Ceahlăul Piatra Neamț- CSM Bacău,CSM Pașcani- Hușana Huși, Universitatea Dunărea de Jos Galați- Foresta Suceava.
Clasamentul Seriei 1
1 Aerostar Bacău 9 9 0 0 28-5 27p.
2 Ceahlăul P. Neamț 9 7 0 2 26-8 21p.
3 Bucovina Rădăuți 9 6 1 2 20-7 19p.
4 SC Oțelul Galați 9 7 1 1 17-8 18p.*
5 Foresta Suceava 9 5 2 2 26-14 17p.
6 CSM Focșani 2007 9 4 3 2 11-9 15p.
7 Ozana Tg. Nt. 9 4 2 3 17-12 14p.
8 Știinta Miroslava 9 4 2 3 18-14 14p.
9 FC Botoșani 2 9 3 2 4 17-18 11p.
10 Șomuz Fălticeni 9 2 3 5 8-17 9p.
11 Sporting Liești 9 2 2 5 6-16 8p.
12 Hușana Huși 9 2 1 6 6-14 7p.
13 Dunărea de Jos 9 1 3 5 9-14 6p.
14 CSM Bacău 9 1 3 5 3-12 6p.
15 KSE Tg. Secuiesc 9 0 5 4 6-14 5p.
16 CSM Pașcnai 9 0 0 9 9-45 0p.
*Echipă penalizată cu patru puncte.
† DUMINICA a 29-a de peste an
Prima lectură și Evanghelia din această duminică ne invită să reflectăm asupra locului pe care-l ocupă rugăciunea în viața noastră. Cartea Exodului ne arată puterea rugăciunii lui Moise. Datorită acestei rugăciuni poporul a ieșit triumfător din lupta cu dușmanii săi. Meditând asupra acestui text, ne este dat să înțelegem importanța și forța perseverenței în rugăciunea personală și comunitară.
În toată această lună octombrie, suntem invitați să dăm ascultare invitației Sfântului Părinte Papa Francisc, care ne trimite în misiune. Asemenea lui Moise, și noi suntem invitați să ne rugăm, pentru a-i susține pe toți aceia care anunță Evanghelia pe cele cinci continente ale lumii. Să nu uităm că mulți dintre ei sunt persecutați și amenințați zilnic. Ei au nevoie de ajutorul și sprijinul rugăciunii noastre personale și comunitare. Rugăciunea este cea care ne ajută să ne ajustăm din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.
În Evanghelie, Isus le spune ucenicilor o parabolă despre necesitatea de a se ruga mereu fără să se descurajeze: E povestea unei văduve lipsită de orice ajutor. Ea caută să-și facă dreptate prin lege; însă judecătorul la care face apel rămâne surd la cererile ei. O experiență pe care poate mulți dintre noi am trăit-o. Din fericire, Evanghelia ne asigură că în cele din urmă totul se termină cu bine. Din cauza insistenței și perseverenței ei, judecătorul decide să-i facă dreptate pentru că nu mai suporta s-o vadă și s-o asculte la nesfârșit.
Și dacă Isus folosește această parabolă, o face pentru a ne vorbi despre Dumnezeu: dacă în această lume, un judecător nedrept, reușește totuși să facă dreptate; cu atât mai mult, Dumnezeu care ne este Tată, nu poate rămâne indiferent la cererile noastre. El nu este asemenea acestui judecător despre care ne vorbește Evanghelia; El este Tatăl nostru, un Tată care-și iubește fiecare copil în parte, și le dorește fericirea.
Parabola din Evanghelie se termină cu o întrebare ce ne este adresată tuturor: „Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?” Cel mai mare dușman al credinței noastre este descurajarea, atunci când suntem istoviți și nu mai vedem decât răul din jurul nostru. Isus ne previne în fața acestui pericol și ne îndeamnă să veghem, rugându-ne în orice împrejurare fără să ne descurajăm.
Pr. Cătălin Florea, AA
Slănicul Moldovei țipă după ajutor financiar
„Orașul-stațiune Slănic Moldova se află într-o situație financiară gravă” a anunțat primarul localității, Gheorghe Baciu într-o conferință de presă ținută în Bacău.În luna octombrie, primăria a găsit cu greu bani pentru salariile celor 38 de angajați, pe care le-a dat cu câteva zile întârziere. Probleme au fost însă și în lunile anterioare, iar primarul solicită un ajutor financiar de la Guvern și de la Consiliul Județean. „Fără acești bani – a precizat Gheorghe Baciu – nu vom reuși să închidem anul 2019 pe zero”. Iar orașul nu a primit niciun leu la recenta rectificare bugetară.
„Pentru salariile din octombrie – a mai spus primarul – am luat bani de la obiectivele și nevoile sociale ale orașului. Sigur, putem lua bani și de la obiectivele comunitare, cele destinate problemelor orașului (drumuri, trotuare, iluminat public, gaze naturale etc.), dar am genera arierate. Dacă am lua de la investiții, am bloca, practic, dezvoltarea localității. Am dat salariile din bugetul de funcționare a orașului, dar pentru luna următoare nu mai avem de unde, nici pentru impozitele pe salarii, pentru contribuțiile CAS, tichetele de masă etc., toate fiind drepturi ale salariaților”.
Buget mai mic în acest an
Primăria Slănic Moldova are, anul acesta, un buget cu circa 2,3 milioane de lei mai mic față de anul precedent. În luna decembrie a primit un ajutor de la Guvern de 1,476 de milioane de lei pentru arierate și pentru echilibrare bugetară, bani care se regăsesc în bugetul pe anul 2018, dar în acest an astfel de bani nu au mai venit.
Slănic Moldova este o localitate săracă, dar o stațiune foarte căutată, de la care județul (și nu numai) are așteptări foarte mari. Toți cei care vin în stațiune vor să găsească acolo ceva nou, infrastructură mai bună, parcul îngrijit, zona izvoarelor minerale mai primitoare. Dar toate acestea costă din ce în ce mai mult. „Avem, în acest an, cheltuieli mai mari cu 35% numai pentru salarii, față de 2016 – a precizat Gheorghe Baciu. Iar plata impozitelor și a celorlalte asemenea nu pot ține acest pas”.
Bugetul local a mai fost echilibrat prin taxele speciale, plătite de turiști, de proprietarii de mașini, la parcare etc. De acolo se încasează banii pentru înfrumusețarea stațiunii, pentru întreținerea zonei izvoarelor, a parcului sau pentru evenimentele organizate pentru atragerea turiștilor. Bani care nu ajung în salariile angajaților primăriei, în buget fiind sume separate pentru fiecare capitol de cheltuieli.
„Dacă în 2016 am primit din TVA aproape 700.000 de lei, anul acesta am primit numai 43.000 de lei. Și din aceste cifre reiese că nu suntem ajutați. Împărțirea banilor se face, desigur, după anumite criterii, probabil chiar politice. Dar pentru funcționarea unei comunități ar trebui avută în vedere funcționarea ei. Într-o localitate totul costă. Numai să plătești un studiu de fezabilitate te costă mult”,spune primarul. La astfel de cheltuieli se mai adaugă și cele în caz de calamități naturale. Numai pentru ultimele inundații, s-au cheltuit 240.000 de lei. Pentru podul Dobru, care stă să cadă, s-au dat 364.000 de lei de la Guvern. Dar proiectul este mai mare de 1,2 milioane de lei și toate celelalte cheltuieli, pe studii de fezabilitate, proiect sau expertize trebuie plătite de la bugetul local.
Bani la buget mai ales din turism, dar cu țârâita
„Slănic Moldova – spune primarul – are peste 90% activitate în turism. Nu avem pădure, pășuni sau alte surse de venit. Iar a crește impozitele nu e o soluție. Am dat ajutor de minimis celor care vin să investească la noi, dar pentru alte «artificii» nu mai avem bani. Nevoile sunt foarte mari pentru educație, în școli, pentru situații de urgență (nu avem pichet de pompieri, de exemplu). În plus trebuie să punem în funcțiune anumite obiective care au fost construite mai demult, unele necesare, altele nu, dar care există ca o piatră de moară de gâtul localității (bazinul de înot, Casa de cultură de la Cerdac – unde avem de cofinanțat sume imense; numai la Casa de cultură aproape 2.5 milioane de lei estimate acum, iar la bazinul de înot circa un milion de lei). De unde, la un buget de opt milioane de lei pe an? Credite nu mai putem face, pentru există unul care trebuie achitat”.
Dar, la această oră primăria nu are datorii restante. Din 2016, de când actualul primar și-a început mandatul, a plătit peste 3,4 milioane de lei din datoriile vechi. A primit cele 1,476 de milioane de lei, dar diferența a achitat-o pentru că a economisit, a restructurat. Acum, însă, au crescut cheltuielile cu resursa umană, cu utilitățile și altele, care nu pot fi compensate.
Cine ar trebui să susțină «Perla Moldovei»
Stațiunea Slănic Moldova a fost supranumită „Perla Moldovei” și face fală județului. „Factorii decidenți ar trebui să înțeleagă acest aspect, dar și că stațiunea nu are potențial financiar. Conform legii, Guvernul poate da ajutor pentru diferite situații, dar mai întâi Consiliul Județean are obligația ca din banii pe care îi primește să distribuie ceva pentru «echilibrare și arierate». Noi nu avem voie să generăm arierate, pentru că am plăti penalități și nu trebuie să facem contracte pe care nu le putem acoperi. Pe astfel de probleme mai vechi, contul nostru a fost blocat la Fisc până în decembrie 2018.Am cerut în fiecare an bani de la Consiliul Județean. Dar te doare sufletul când vezi că o comună primește patru milioane de lei, iar Primăria Slănic Moldova numai 210.000 de lei.Așteptările mai mari sunt de la Consiliul Județean, pentru că județul utilizează stațiunea noastră ca promovare. Slănicul Moldovei este o emblemă a județului Bacău”. crede primarul Baciu.
Primăria are și de recuperat șapte milioane de lei, dar majoritatea datornicilor sunt în faliment sau în insolvență. O singură firmă are datorii de aproape 1,5 milioane de lei, dar pe care probabil nu-i va vedea niciodată.
„În toate solicitările pe care le-am făcut, la ministrul Finanțelor, la Consiliul Județean și la ANAF (care centralizează astfel de nevoi ale comunităților) am solicitat 2,35 de milioane de lei. Avem nevoie să punem în funcțiune și obiective de investiții făcute în urmă cu șapte și chiar cu nouă ani, la un bloc ANL cu 32 de apartamente finalizat, dar neracordat la rețelele de electricitate și de gaz metan, nefinalizat pe exterior. Acolo s-ar putea muta 32 de familii ale unor lucrători din oraș, care acum fac naveta”.Gheorghe Baciu, primarul orașului Slănic Moldova
Ce spune fostul primar al Slănicului despre criza financiară a Primăriei
Andrei Șerban, fost primar al localității Slănic Moldova timp de trei mandate, îi dă o replică pe Facebook actualului edil care se plânge de lipsa banilor și de faptul că Guvernul nu alocă bani pentru stațiune.
„De la Consiliul Județean Bacău și de la Guvern ți se alocă bani dacă faci dovada că ai în derulare investiții și proiecte, ceea ce la Slănic nu este cazul, pentru că de 3 ani ai ratat toate oportunitățile de finanțare. Cât am fost primar al Slănicului niciun funcționar n-a fost suspectat sau anchetat de către organele statului, însă, în doar 3 ani de când ai intrat în primărie, oamenii aceștia au devenit navetiști prin instanțele de judecată și pe la poliție, pentru că i-ai băgat în cele mai putregăioase situații, fără a-ți asuma nicio răspundere!”Andrei Șerban
Andrei Șerban mai precizează că în momentul în care a predat el mandatul în 2016, niciun cont al primăriei nu era blocat; stațiunea arăta impecabil iar pentru bazinul de înot din Cerdac, ANL și sălile de sport existau documentații valabile pentru branșarea la utilități. „Este penibil și rușinos să tot vorbești public de peste 3 ani de «greaua moștenire», când tu ți-ai bătut joc de banii bugetului local prin tot felul de bâlciuri inutile și cheltuind miliarde pe firme de consultanță și de proiectare prin care n-ai atras nicio finanțare nerambursabilă”, mai spune fostul edil.
Petru Done
Răzvan Bibire
Simpozionul Naţional de Estetică: A fost sau nu a fost Eminescu şi filosof?
Ultima zi, vineri, 18 octombrie, a Simpozionului Naţional de Estetică, ediţia cu numărul 24, şi-a desfăşurat lucrările la Centrul de Cultură „George Apostu”, începând cu ora 17.00, în sala Muzeului de Artă Contemporană. După o trecere în revistă a activităţilor din zilele precedente, care a aparţinut directorului centrului de cultură, Geo Popa, a urmat lansarea volumului II din cartea de studii şi analize „O istorie a opiniilor privind filosofia lui Eminescu”, semnat de prof.univ.dr. Ştefan Munteanu. Prezentat de prof. Dan Petruşcă, volumul se înscrie în seria de scrieri ale universitarului băcăuan, preocupat de mai bine de 25 de ani de poetica şi filosofia lui Eminescu, abordată, de-a lungul anilor, de la Maiorescu, până în zilele noastre, Ştefan Munteanu şi-a ales ca, mai întâi, să studieze tot ce au scris cei peste 30 de critici despre Eminescu, ca, în final, afirmă autorul, după acoperirea întregului material, asta înseamnă încă 2-3 volume, să-şi formuleze propriile opinii. O carte scrisă cu seriozitatea omului de la catedră, cu metodele ştiinţifice ale zilei, ce a presupus un extraordinar efort de acumulare, sinteză şi aşezare în pagină. Spre surprinderea cititorului şi a criticului, aceste două volume se citesc cu mare plăcere, autorul conducându-ne cu ştiinţă, dar şi cu talent, în alte epoci, reliefând esenţialul, obiectiv, din scrierile criticilor pro şi contra creaţiei eminesciene. Întrebarea pe care şi-a pus-o de la început Ştefan Munteanu a fost una clasică oricărei polemici: Eminescu a fost numai poet sau şi poet şi filosof? Pornind de la afirmaţiile lui Titu Maiorescu şi, mai ales, George Călinescu, autorul s-a hotărât „să nu mai şadă comod doar în Călinescu”, ci să caute, să caute, pentru a demonstra că unul în parte şi celălalt în totalitate s-au înşelat. Şi nu numai cei doi, cât şi alţi „comentatori” care nu l-au studiat pe Eminescu, nu l-au înţeles sau din rea voinţă au pus etichete.
Dacă în zilele anterioare a fost vorba de literatură, filosofie, estetică, teatru, muzică, dans, a venit şi rândul artei plastice, pentru a închide cercul Dialogului artelor.
Pe simezele Muzeului de Artă contemporană a expus artista Ecaterina Ajder, din Chişinău, pictură, textile, artă cu un puternic accent pe tradiţiile populare, pe tehnicile moştenite şi învăţate din filonul creaţiei tradiţionale. Cel care ne-a dezvăluit esenţa şi conţinutul creaţiilor artistei din Republica Moldova a fost prof.univ.dr. Petru Bejan, de la Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi, după care a fost lansat şi ultimul număr al Revistei „Vitraliu”, editată de Centrul de Cultură „George Apostu”. Am spus ultimul număr nu în sensul apariţiilor, ci efectiv va fi ultimul număr, după cum a afirmat Geo Popa. Despre revistă şi despre ecourile acestei ediţii, care a pregătit-o pe cea de-a 25-a a Simpozionului Naţional de Estetică, cât şi un interviu cu acad. Alexandru Boboc, în edițiile următoare ale ziarului Deşteptarea.
Şcoala Populară de Arte şi Meserii Bacău a împlinit 65 de ani
Una dintre cele mai importante instituţii de cultură şi învăţământ, Şcoala Populară de Arte şi Meserii Bacău, a împlinit 65 de ani de activitate. De-a lungul anilor, aici au predat numeroşi profesori, adevăraţi artişti ai disciplinelor care s-au predat şi se predau în continuare, la fel cum, din sălile de studiu, de pe scenele de concurs au plecat viitori artişti sau oameni care şi-au definitivat o pasiune, au ales să meargă mai departe în carieră sau pur şi simplu şi-au dorit să-şi perfecţioneze o înclinaţie, un talent. Şcoala Populară de Arte şi Meserii pregăteşte copii, tineri şi maturi, la disciplinele canto muzică uşoară, populară, are clase pe diferite instrumente, dar şi de arte plastice, actorie, design vestimentar, iconografie etc.
Evenimentul a fost marcat prin organizarea şi desfăşurarea, sâmbătă, 19 octombrie, şi duminică, 20 octombrie, la Sala Ateneu, a ediţiei a II-a a Festivalului Artelor: „Armonii în timp”., spectacol şi concurs de interpretare, cu particiaprea unor solişti şi grupuri de muzică uşoară şi populară, din toate judeţele Regiunii Nord-Est.
Sorin Braşoveanu nu a uitat că a fost elev al Şcolii Populare de Arte
La deschiderea festivalului a participat şi Sorin Braşoveanu, peşedinte al Consiliului Judeţean, consilieri judeţeni, foşti şi actuali profesori şi elevi ai şcolii, colaboratori, directori ai unor şcoli similare din mai multe judeţe, printre care Cluj, Brăila, Suceava, Botoşani etc.
Sorin Braşoveanu, absolvent al Şcolii Populare de Arte şi Meserii, cu mulţi ani în urmă, a împărtăşit celor prezenţi momente frumoase, experienţa dobândită, aducând un omagiu foştilor lui profesori, printre care Gheorghe Pătrar şi Florin Zăncescu. „Aveţi o misiune plăcută, în acelaşi timp şi foarte importantă, de pregătire, de perfecţionare şi valorificare a talentelor, fie ei copii, tineri sau maturi. Sunt bucuros să mă aflu astăzi aici şi să vă transmit cele mai frumoase urări şi să vă felicit pe toţi, profesori şi elevi deopotrivă”, a spus emoţionat Sorin Braşoveanu, şi pentru a arăta că perioada cât a fost cursant i-a folosit, a recitat o poezie de Ion Minulescu, fiind aplaudat de publicul prezent. În semn de preţuire şi apreciere, a înmânat directorului acestei instituţii, Olguţa Pâţu, Diploma de Excelenţă a Consiliului Judeţean, cu ocazia împlinirii a 65 de ani, pentru întreaga activitate. La rândul ei, Olguţa Pâţu i-a acordat preşedintelui Consiliului Judeţean Diploma şi placheta aniversară, pentru sprijinul permanent acordat acestei instituţii de învăţământ şi cultură, împreună cu mici obiecte de artă realizate de elevii şcolii, cât şi o ie foarte frumoasă, operă a artistului popular Marian Lungu, pe care, Sorin Braşoveanu, în aplauzele publicului, a şi îmbrăcat-o pe scenă.
Elevi ai şcolilor de arte din Regiunea Nord-Est au intrat în concurs
Au mai fost acordate diplome şi plachete aniversare unor colaboratori ai instituţii, Ana Marchiş, Carmen Mihalache, Florin Zăncescu, directorilor şcolilor invitate la festival.
A urmat un spectacol aniversar, la care au participat profesori ai şcolii de la clasele de canto, de instrumente, printre care Maria Şalaru, care a dat cititre şi Imnului Şcolii Populare de Arte, compus de artistă, care va fi cântat pentru prima oară duminică, la festivitatea de premeire, Vasilica Tătaru şi mulţi alţii.
În partea a doua a Festivalului Aniversar a avut loc concursul propriu-zis, prima zi fiind alocată muzicii uşoare, iar duminică muzicii populare, urmând ca, la sfârşitul zilei de duminică, să aibă loc festivitatea de premiere a câştigătorilor.
„Zilele porților deschise”, la Automobile Bavaria Bacău
Noul BMW Seria 1, recent lansat pe piața din România, a ajuns și în Bacău, la centrul autorizat din Nicolae Bălcescu al dealerului pe România, Automobile Bavaria. Astfel, un week-end întreg, clienții companiei, dar și simplii pasionați de automobile, au putut viziona și testa vedeta sezonului din marea familie BMW – a treia generaţie a noului BMW Seria 1, cât și multe alte modele noi ale cunoscutului producător german – BMW Seria 3 Touring, BMW X1 (LCI), John Cooper Works Clubman si MINI Cooper SE (electric). Facilitatea a fost asigurată în cadrul acțiunii „Zilele porților deschise”, unde noul model și-a dezvăluit asistenței transformările majore pe care le-a dus.
„Față de vechiul model, noutatea absolută este faptul că are transmisie pe puntea față, ceea ce a dus la creșterea spațiului interior, avantaj resimțit mai ales la locurile din spate. Opțional, poate fi selectată și transmisia integrală. Modelul expus aici este unul mai special – M135i, considerat, pe bună dreptate, vârful de gamă pentru noul BMW Seria 1, cu transmisie integrală, motor de 2.000 cmc și 306 cai putere. Este, într-adevăr, o mașină foarte puternică, dar și foarte agilă”, a declarat George Mahu, directorul reprezentanței Automobile Bavaria Bacău. Modelul dispune de cel mai puternic propulsor de 4 cilindri cu care marca a echipat un model de serie, astfel că acesta poate atinge suta de kilometri în…4,8 secunde, grație transmisiei Steptronic sport, a diferenţialului autoblocant Torsen faţă şi tracţiunii integrale.
„Bijuteria” BMW aduce, totodată, și numeroase tehologii care vor uimi pe toată lumea, dintre care amintim sistemul Head-Up Display ultra sofisticat, comenzile vocale cu Intelligent Personal Assistant, sistemele sofisticate de asistenţă sau controlul prin gesturi. „Practic, acum, comenzile pot fi date și prin intermediul gesturilor, nu doar vocal. De exemplu, pentru a mări volumul la radio, va fi suficient să rotim degetul în sensul acelor de ceasornic, sau dacă intenționăm să selectăm alt post vom arăta două degete. Totodată, putem respinge un apel prin simplul gest al plimbării palmei de la stânga la dreapta, sau invers, dacă îl acceptăm. Or, toate acestea au fost introduse tocmai pentru a nu ne distrage atenția de la drum, în timp ce conducem”, a mai explicat George Mahu.
Și cum sezonul rece se apropie, noul model are în dotare și cel mai sofisticat sistem de control al tracţiunii care a echipat un model BMW – Sistemul DSC. Astfel, veți putea face cunoștință, de exemplu, cu modul DTC care, practic, permite patinarea limitată a roţilor şi derapaje scurte pentru un condus sportiv sau deplasarea pe suprafeţe precum zăpadă sau nisip. În premieră, pentru acest model BMW cu motor cu ardere internă, este sistemul de control al patinării roţilor faţă, ARB, controlat printr-un calculator dedicat, independent de sistemul DSC. Vom beneficia, astfel, de un timp de răspuns de 3 ori mai rapid faţă de sistemul clasic şi o direcţie precisă.
La toate aceste facilități aduse de noul BMW Seria 1, mai adăugăm și seria de soluţii de conectivitate, care include atât aplicaţia BMW Connect (disponibilă standard) prin care automobilul poate fi controlat şi verificat de la distanţă, inclusiv descuierea-încuierea uşilor, verificarea erorilor sau a necesarului de service şi programarea directă la service, cât și RTTI – Real Time Traffic Information – care oferă, în timp real, informaţii despre trafic, putându-se, astfel, evalua întârzierile generate de trafic pe traseu, dar şi de a identifica traseele cele mai eficiente.
Foarte interesant este și modelul de finanțare propus de dealer și anume BMW Select, cu avans 10% şi cu o valoare reziduală garantată, după 3 ani, de 64%. Practic, clientul poate utiliza noul model la un nivel de costuri lunare accesibile, iar, la finalul perioadei de finanţare, poate alege între a achiziţiona automobilul, plătind valoarea reziduală, sau să-l returneze, fără niciun alt cost în plus.
La final, amintim și tombola aniversară, dedicată celor 25 ani de existență a Automobile Bavaria. Astfel, orice băcăuan se poate înscrie pe site-ul dealerului, www.bmw-bavaria.ro, având astfel posibilitatea de a câștiga…un superb BMW Z4.
A început Conferința regională pe tema Traficului de Persoane
În această dimineață, de la ora 9.00, a început la Teatrul de Vară „Radu Beligan”, cea de-a III-a ediție a Conferinței Regionale „Păstrează-ți libertatea! Traficul de Persoane înrobește!”, un eveniment organizat de Asociația „Valoare Plus” Bacău. Conferința este prilejuită de Ziua de Prevenire a Traficului de Persoane care a fost marcată pe 18 octombrie și se bucură de prezența a peste 1300 de tineri din școlile din toată regiunea Moldovei.
În deschidere au vorbit mai mulți invitați, între care deputații Tudorița Lungu (PNL) și Lucian Stanciu Viziteu (USR), Doyin Adele-Shiyanbola, șefa secției politice a Ambasadei Marii Britanii la București, Silvia Tăbușcă, Coordonator al Programului pentru Securitate Umană din cadrul Centrului European pentru Educație și Cercetare Juridică și Annika Svensson, ofițer de poliție comunitară si de prevenire a criminalității în Uppsala, Suedia.
În continuare, pe lângă discuțiile cu invitații se vor derula și niște ateliere pe mai multe teme, boli cu transmitere sexuală, cum să lucreze banii pentru tine, decizii înțelepte, ș.a., ateliere care se vor desfășura la Colegiul „Anghel Saligny”, la Centrul de Tineret și la Colegiul de Artă.
Activitățile se vor derula până la ora 17.00. Detalii de la această conferință veți citi în ediția tipărită de luni, 21 octombrie, a cotidianului Deșteptarea.
Acțiuni de prevenire
Poliţiştii au acţionat pentru prevenirea accidentelor de circulaţie în zona trecerilor la nivel cu calea ferată
La data de 17 octombrie a.c., poliţiştii au acţionat pentru prevenirea şi combaterea faptelor ilegale în zona trecerilor la nivel cu calea ferată de pe raza de competență a Serviciului Județean de Poliție Transporturi Bacău.
Peste 80 de polițiști de la transporturi, rutieră, ordine publică şi jandarmi au desfăşurat activităţi în zona staţiilor şi haltelor de cale ferată.
Cu această ocazie au fost monitorizate 20 de treceri la nivel cu calea ferată de pe raza județului Bacău, dintre care 3 semnalizate doar cu indicatoare rutiere și 17 semnalizate cu sisteme automate.
În cadrul acţiunii, efectivele de poliţişti au aplicat 112 sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 37.965, au reţinut 6 permise de conducere, în vederea suspendării şi 8 certificate de înmatriculare.
Exemplu:
În cadrul acţiunii, poliţiştii din Hemeiuş au identificat doi conducători auto, un bărbat de 41 de ani şi o femeie de 40 de ani, ambii din localitate care ar fi efectuat manevra de depăşire a unui alt autovehicul pe trrecerea la nivel cu calea ferată. Faţă de cei doi, poliţiştii au luat măsura sancţionării contravenţionale şi ca măsură complementară, reţinerea permiselor de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 90 de zile.
Accident cu patru victime la Sascut
Un accident grav s-a petrecut, azi-dimineață, pe DN2 între Sascut și Adjud!
În urma unei coliziuni frontale între două autoturisme – unul de Vrancea și unul de Vâlcea – au rezultat patru victime.
Din primele informații reiese că accidentul s-a petrecut în timp ce una dintre mașini încerca să facă o depășire iar vizibilitatea era redusă din cauza ceții.
Două persoane rănite au fost luate de ambulanțe ale SAJ Vrancea. O a treia persoană a fost transportată cu o autospecială SMURD la spitalul din Adjud.
O femeie a murit și un bărbat a fost grav rănit într-un incendiu
O femeie de 87 de ani a fost găsită moartă într-o casă care a luat foc în satul Gioseni din comuna cu același nume. Un bărbat de 52 de ani s-a ales cu arsuri la mâini și la față. Incendiul a fost semnalat în jurul orei 0.30, sâmbăta dimineață.
La fața locului au ajuns doua autospeciale cu apă și spuma de la ISU Bacău, o autospecială de primă intervenție și comandă, precum și o ambulanță de la Serviciul Județean.
Pompierii au reușit să salveze bărbatul de 52 de ani, care prezenta arsuri de gradul II la membrele superioare și la față. Acesta a fost preluat de ambulanța SAJ.
În casă au găsit corpul femeii de 87 de ani.
Incendiul a fost lichidat în jurul orei 1.30
Cauza probabilă a fost stabilita de pompieri a fi fost un coș de fum necurățat.
Revista ATENEU, nr. 601: Polemica academică: stil şi inteligenţă
Criticul şi istoricul literar Constantin Călin şi-a asumat, în revista ATENEU, o rubrică care valorifică o parte din bogata sa corespondenţă, din vremurile când scrisoarea era unul dintre principalul „cărăuş” al dialogului dintre redactor şi colaboratorii lui. Rubrica chiar aşa se numeşte: Scrisori către un redactor.
Acum, după zeci de ani, „scrisorile” aduc nu numai informaţii despre scriitori, critici, reviste, editori, oameni şi opere, dar şi interesante, inedite, uneori spumoase itinerarii ale subiectelor, ideilor, articolelor, de la autor la redactorul rubricii, redactorul şef, editor. Mai trebuie remarcat că autorul rubricii publică doar scrisorile primite, nu şi cele expediate, din acest travaliu: dialogul. Desigur, Constantin Călin, în Ateneu, deschide rubrica din fiecare număr al revistei, cu o succintă prezentare a celui trecut la Expeditor. Utile şi educative pentru cititor sunt şi notele din subsol, în care sunt lămurite aspecte, fapte, informaţii necunoscute de cititor, cât şi mici portrete ale persoanelor, personajelor amintite în scrisori, specifice şi obligatorii pentru un redactor, pentru un critic. Ce intenţionează autorul? Să restabilească adevărul şi să releve caractere. Şi aş mai adăuga că epistolele ne introduc în alte vremuri, dominate şi atunci de invidie, lupte, de năravuri, cutume, curente, grupări, replici ;i contra -replici, critica literară, viaţa din redacţiile ziarelor şi revistelor de cultură.
Constantin Călin a trăit acele timpuri, a lucrat şi a scris la o revistă literară, care dorea să se afirme, să-şi croiască un drum. El însuşi un polemist înăscut, când, se afirmă acum, polemica lipsea cu desăvârşire din presă, prin aceste scrisori demonstrează cât de falsă este aserţiunea asumată de unii critici din generaţia post-revoluţionară, bănuiţi de subiectivism păgubos, care mistifică devărul.
Polemică: Discuţie în contradictoriu (mai ales în scris şi de obicei vehementă); luptă de idei cu privire la o problemă literară, artistică, politică sau ştiinţifică.
„Când nu urmăreşte câştigarea unei biruinţi polemice, ci stabilirea unor adevăruri, chiar aspră, critica e mai folositoare decât o apologie”, spunea Sadoveanu.
După cum se vede, polemica este o luptă de idei, dusă cu inteligenţă şi stil. Polemica nu este totuna cu pamfletul, care se „naşte” atunci când nu ai argumente şi treci la atac la persoană.
Personajele „scrisorilor” publicate de C. Călin sunt din stirpea celor inteligenţi, care ştiu să poarte o polemică, una de nivel academic, aşa cum şi trebuie să se manifeste. Citiţi în acest număr al Ateneului frumoasele şi consistentele scrisori trimise, ca răspuns, sau ca întâmpinare, ale eminentului profesor universitar de literatură clasică, greacă, latină, traducător şi editor, Traian S. Diaconescu, către redactorul Constantin Călin. În discuţie sunt o serie de materiale care urmau să facă parte dintr-o serie de şase, care abordau o temă singulară şi necesară: „Antichitatea şi literatura română”, cât şi, mai ales, polemica dură, frumoasă, câncenă, academică, dintre Traian S. Diaconescu şi Adrian Marino, cerberul criticii literare al vremii, „atins” de tânărul Diaconescu în articolul despre Macedonski. Pe lângă argumente imposibil de combătut, articolele trimise la Ateneu (dar şi scrisorile) sunt de o eleganţă şi un stil cuceritoare. Această polemică a fost găzduită atât de Atenu, cât şi de Cronica şi, aşa cum se discuta în mediile literare, poziţia Ateneului a fost una corectă, iar Traian S. Diaconeascu a câştigat prin…renunţarea şi retragerea din „câmpul polemic” a preopinentului.
În care gazetă literară mai citeşti astăzi o asemenea dezbatere?
„Polemica a devenit (astăzi s.n.) sinonimă cu scuipatul, iar pamfletul a devenit un val analfabet de zoaie”, de huiduieli şi scremeri hidoase, afirma Sever Voinescu, într-un articol din EVZ, din 2014.
Departe nu sunt nici ziarele cotidiane şi culminează cu blogurile şi forumurile.
Din sumarul pe luna septembrie a Revistei Ateneu mai aveţi posibilitatea să citiţi rubricile consacrate: cărţi, cronici, reportaje, poezie, eseuri, interviuri.
Compania DEDEMAN a dotat compartimentul de Paliație de la Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău
Dotarea întregului compartiment de Paliație de la Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău a fost sponsorizată de compania DEDEMAN (12 seturi de paturi speciale, saltele și noptiere), a anunțat primarul Cosmin Necula.
„Vreau să le mulțumesc, în numele comunității noastre, pentru sprijinul acordat și în acest proiect”, a mai spus el.
În luna august s-au făcut demersurile necesare iar conducerea spitalului a reușit crearea unui compartiment nou de Paliație și s-a reușit dublarea numărului de paturi la Recuperare respiratorie.
Nu este singura veste bună de la Spitalul de Pneumoftiziologie.
„Suntem cu un pas mai aproape de obținerea celor 12 milioane de lei pentru proiectul «Modernizarea, dotarea și extinderea corpurilor ambulatoriului Spitalului de Pneumoftiziologie Bacău»”, a mai anunțat primarul Bacăului.
Proiectul pentru obținerea de fonduri europene nerambursabile prin POR Axa 8.1A a fost admis după evaluarea tehnico-financiară și intră acum în ultima etapă înainte de semnarea contractului.
Cele 12 milioane de lei vor fi utilizate pentru modernizarea și reabilitarea în totalitate a clădirii ambulatoriului dar și pentru extinderea acesteia și dotarea cu noi echipamente și aparate medicale (computer tomograf, aparat radiologic, pletismograf).
Peste 700 de vizitatori la Bursa locurilor de muncă pentru absolvenți
Peste 700 de băcăuani au trecut, vineri, 18 octombrie, prin ringul Bursei locurilor de muncă pentru absolvenți organizată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) la sediul Facultății de inginerie a Universității „Vasile Alecsandri”. Organizatorii spun că 415 vizitatori au fost chiar din grupul absolvenților de învățământ, dintre care 310 au fost selectați în vederea încadrării în muncă.
Ediția de vineri a Bursei locurilor de muncă a fost organizată de filialele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă din toate județele țării. În județul Bacău, locul de organizare nu a fost unul întâmplător, Universitatea Alecsandri fiind unul dintre principalii furnizori de forță de muncă pentru diferite domenii. Un gest admirabil a fost făcut chiar de prof. univ. dr. Valentin Zichil, decanul Facultății de inginerie, care a ținut să salute personal angajatorii și pe cei interesați de locuri de muncă veniți la acest eveniment.
Conform datelor centralizate de organizatori, peste 500 de angajatori din județ au fost contactați inițial, dintre care circa 120 au avut oferte de locuri de muncă. Au fost, astfel, centralizate circa 1.100 de oferte din toate domeniile de activitate. Oferte a făcut inclusiv Șantierul Naval din Constanța, cum a procedat și în anii din urmă – pentru lăcătuși mecanici în construcții navale.La Bursă au fost, deci oferte pentru lăcătuși mecanici, dulgheri, fierari, confecționeri, constructori calificați sau necalificați, dar și pentru ingineri în diverse domenii și agenți de asigurări – absolvenți de studii superioare.
Județul Bacău are, în prezent până la 11.000 de șomeri indemnizați, iar circa 1.700 primesc indemnizație de șomaj pentru că au realizat stagiul de cotizare de la minim un an la câți ani de vechime are fiecare. Între cei care primesc indemnizație sunt și absolvenți din învățământ, conform condițiilor cerute de lege.
„Am venit cu mari așteptări la această ediție a Bursei locurilor de muncă, pentru că noi căutăm permanent să ne extindem activitatea și sperăm să găsim studenți sau chiar proaspăt absolvenți care să ne ajute în planurile noastre de dezvoltare. Noi facem consultanță de afaceri, organizăm cursuri de formare profesională, iar pentru studenți avem locuri de muncă prin care ei au posibilitatea să se dezvolte personal, să fie creativi în ceea ce fac.”
Petronela Ștefan, director de formare profesională, Academia InovExpert Edu Bacău
„Am venit să caut, la Bursa locurilor de muncă, ceva stabil, ceva serios, ceva în care să se aprecieze efortul angajatului. De aceea m-am oprit și la standul unei unități militare. Am căutat o ofertă pe termen lung. Îmi place profesia militară, poate și pentru că am și în familie militari de carieră. Dar, în acest domeniu întâi trebuie să întrunesc eu anumite calități, apoi să aleg ceva din ce mi-aș dori.”
Mihaela Craiovean, Bacău
„Am absolvit cursurile Facultății de automatică și calculatoare, la Iași, iar acum caut oferte de muncă. M-am oprit și la standul AE-Electronics Bacău, pentru că am studii în domeniu și aș vrea să profesez în ceea ce am învățat în școală. La Bursă chiar am găsit câteva oferte, dar mă voi mai interesa.”
Andreea Burzun, Bacău
„Am organizat Bursa locurilor de muncă la Universitatea Vasile Alecsandri și pentru că avem o frumoasă colaborare cu această instituție. Am invitat la eveniment absolvenți ai diverselor forme de învățământ, angajatori, dar și alte categorii de persoane aflate în căutare de locuri de muncă. Așa cum s-a întâmplat și anul trecut, solicitările angajatorilor au fost foarte numeroase, dar forță de muncă mai ales calificată nu avem atât cât se cere. Peste circa o lună de la eveniment vom realiza centralizarea finală a persoanelor deja încadrate.”
Daniela Bălan, consilier de comunicare la AJOFM Bacău
Gheorghe Iorga, o nouă traducere din literatura iraniană
În Bacău, deocamdată, au loc rar asemenea evenimente. Şi te întrebi de ce? Noi n-am „ars etape”, le-am parcurs pe toate în ritmul nostru, ancestral şi liniar. Doar unele „accidente” istorice ne-au deviat călătoria. Că, ce-i viaţa, dacă nu o călătorie, una a cunoaşterii, a ridicării şi coborâşurilor. Ne adaptăm greu, ne lamentăm suficient pentru a deveni ridicoli, cu toate că mereu am avut privirile spre Apus, ne-am declarat occidentali însă ne-am încăpăţânat mereu să construim, astăzi, o căruţă, pentru a ajunge la un automobil, cum tragic afirmă şi scriitorul iranian Sadegh Hedayat, atunci când şi-a publicat testamentul literar, comparând literatura iraniană cu cea occidentală. Despre Hedayat, cel mai mare scriitor iranian contemporan a fost vorba şi în „Spectacolul cărţii”, inclus în ediţia a XXIV-a a Simpozionului Naţional de Estetică, organizat şi desfăşurat, timp de trei zile, în Bacău, de Centrul de Cultură „George Apostu”, manifestare care s-a dorit şi se doreşte în continuare – de fiecare dată altfel şi altcum – să accelereze dialogul, ca formă şi fond al devenirii noastre. După ce în primele două zile ale simpozionului ne-am îmbogăţit odată cu întâlnirile extraordinare cu doi mari creatori de frumos, de cultură românească, academicienii Răzvan Theodorescu şi Mircia Dumitrescu, autori şi coautori ai unor monumentale volume, excepţionale mărturii peste timp a ceea ce am fost şi unde am ajuns, despre care am consemant într-o ediţie trecută a ziarului nostru, în zilele următoare ne-a întâlnit cu literatura, estetica, filosofia, de unde ne-am adăpat cu adevăr, frumos şi credinţă. Despre toate au vorbit şi acad. Alexandru Boboc, şi prof. univ.dr. Petru Bejan, în ultima zi a Simpozionului Naţional de Estetică.
Revenind la scriitorul iranian Sadegh Hedayat, să spunem că nu este un necunoscut pentru cititorul băcăuan şi nu numai, fiind introdus în circuitul literar din România de prof.dr. Gheorghe Iorga, unul dintre cei mai apreciaţi traducători români din persană, dar şi un fin şi profund cunoscător al literaturii persane şi iraniene, publicând mai multe volume de studii de istorie a culturii persane, excelând, începând de acum peste 30 de ani cu traducerea unor importanţi scriitori iranieni, apogeul atingându-l cu traducerile din creaţiile scriitorului Sadegh Hedayat („Bufniţa oarbă”, patru ediţii – capodopera scriitorului, „Îngropat de viu”, „Hadji Agba”, „S.G.L.L.”), ultima fiind volumul de povestiri „Femeia care şi-a pierdut bărbatul”, Editura Tracus arte, Bucureşti, 2019 (al cincilea volum şi ultimul din seria operelor esenţiale ale prozatorului), lansat joi, 17 ocotmbrie, ora 17.00, într-un inedit spectacol, la Teatrul „Bacovia”, în prezenţa a sute de cititori. A fost o lansare atipică, într-un registru modern, aşa cum – am citit undeva – se întâmplă prin Occidentul reclamat şi citat, însă insuficient înţeles şi asimilat critic. Un spectacol imaginat şi realizat de Gheorghe Popa, actor, director al Centrului de Cultură „George Apostu”, cel care duce cu mintea şi talentul său Estetica Românească acolo unde este nevoie de ea, la public. Din volumul „Femeia care şi-a pierdut bărbatul” (titlul volumului este acelaşi cu ultima povestire din carte), Geo Popa a construit un scenariu din care şi-a asumat cel mai greu rol, cel al autorului, pe care l-a interpretat aşa cum l-a înţeles el, l-a citit-recitat-cântat, acompaniat de un maestru al tanbour-ului, vocalistul şi compozitorul iranian Ali Asghar Rahimi, solistica sa reprezentând o experienţă magică a muzicii spirituale Sufi, integrată perfect în mesajul scriitorului Hedayat, dar şi al interpretului Geo Popa. O prezenţă în imaginarul lui Geo Popa a fost coregrafa Bianca Bor, o strălucită reprezentată a dansului modern contemporan, teatru-dans şi teatru fizic, cu apariţii „grafice” sofisticate, uneori discrete, alteori cu izbucniri brutale, în funcţie de „melodia textului”.
Un alt personaj din extraordinarul spectacol de proză, versuri, muzică şi dans a fost Gheorghe Iorga, care, cu vocea lui inconfundabilă, ne-a povestit viaţa şi opera marelui prozator iranian Sadegh Hedayat, care a scos literatura iraniană din închistarea arhetipală, din constrângerile religioase şi politice şi a ridicat-o la rangul de literatură universală, însă un inadaptat, „un om care a suferit toată viaţa de a nu se fi regăsit pe sine nicăieri: nici în societatea iraniană, unde se sufoca, nici în Occidentul atâtor promisiuni, de unde s-a simţit respins şi unde s-a şi sinucis”, fiind primul sinucigaş din literatura modernă iraniană. Gheorghe Iorga ne-a arătat un scriitor de o profunzime interioară dusă până la tragic, un căutător şi un călător prin toată lumea, ancorat în realitatea timpului său. Sunt, în volum, 10 povestiri, a căror substanţă provine din tradiţiile iraniene, din arhetipurile unei culturi milenare, „lecţia hadayatiană e limpede: orice iubire e o sursă potenţială de suferinţă, singurătatea e cel mai bun refugiu; dacă ieşi, te expui rănirii sau bucuriilor, dar şi riscului de a o pierde pe fiinţa iubită şi de a nu-ţi reveni sufleteşte”, scrie Gheorghe Iorga în „Codul lui Hedayat”, un fel de Prolog al cărţii.
Lansarea volumului „Femeia care şi-a pierdut bărbatul” s-a constituit într-un model, o privire complexă şi directă în opera unui mare scriitor, adus din Îndepărtatul Orient, acolo unde singurele repere certe sunt Soarele şi nisipul, muzica şi moartea, de un om, un scriitor, eseist, gazetar, critic literar, care a trăit, în tinereţe, o experienţă iraniană, ţară de care s-a îndrăgostit şi a cărei literatură l-a cucerit, atât poezia lui Omar Khayyam, cât şi, mai ales, proza lui Sadegh Hedayat.
P.S. Două mici incidente la spectacolul de lansare a cărţii: Câteva doamne au rămas dezamăgite, au crezut că vin la premiera unei piese de teatru, manifestându-şi public nedumerirea. Confuzia a venit de la titlu, atrăgător, chiar comercial -„Femeia care şi-a pierdut bărbatul”, însă chiar dacă nu l-au găsit, au rămas până la finalul spectacolului.
Al doilea, şi am înţeles că nu este singular la teatru, l-a avut protagonist pe un spectator dependent de telefonul mobil, care, tot spectacolul a „butonat”, a şi mai vorbit la buclucaşul instrument, fiind apostrofat de pe scenă cu o replică dură, nu din piesă, ci din regulile bunei cuviinţe.
Valoare mică la fiecare extragere a Loteriei bonurilor fiscale
Cele mai multe premii în bani se vor acorda, la fiecare extragere a Loteriei bonurilor fiscale, pentru bonurile câștigătoare cu valoare mică, iar cele mai puține pentru bonurile cu valoare mare. Prevederea este cuprinsă într-o propunere legislativă adoptată deja de Senatul României. Proiectul legii este înaintat acum Camerei Deputaților.
Măsura, propusă de ministrul Finanțelor Publice, Orlando Teodorescu, este pregătită pentru a spori atractivitatea loteriei bonurilor fiscale. Cu excepția extragerii din luna august, toate valorile desemnate câștigătoare a bonurilor erau mai mari de 99 de lei, deci compuse din trei cifre.
Dacă proiectul de lege va fi adoptat și promulgat, la fiecare extragere lunară sau ocazională vor fi desemnate două valori diferite de bonuri fiscale câștigătoare, pentru care se vor acorda premii. Astfel, maximum 80 din cele maximum 100 de premii ale fiecărei extrageri se vor acorda pentru bonurile fiscale câștigătoare cuvaloarea între 1 și 99 de lei. Iar maximum 20 de premii se vor acorda pentru bonurile cu valoarea între 100 și 999 de lei.
Școala Gimnazială „Al.I.Cuza” Bacău la 160 de ani de existență și implicare în viața comunității
Emoții, nostalgie, întâlniri, amintiri, concerte, activități culturale și sportive. Dascăli, elevi, părinți, invitați. Timp de o săptămână, Școala Gimnazială „Al.I.Cuza” Bacău a marcat 160 de ani de existență și implicare în viața comunității. Iar programul a fost unul dens, frumos, bine organizat, antrenant. Startul manifestărilor a fost dat sâmbătă, când s-a organizat un Simpozion internațional intitulat „Dialoguri culturale”, iar duminică, un flashmob cu elevii în mai multe locații din oraș – aeroport, Piața Tricolorului, Parcul Catedralei și Parcul Cancicov, luni a fost activitatea „Arc peste timp”, o întâlnire emoționantă cu foști profesori ai școlii. Au urmat apoi diferite activităti pe clase și grupe, iar miercuri, 16 octombrie, la Ateneu, s-a desfășurat o activitate de suflet – „Școala Cuza, tradiție și excelență” – cu foști și actuali dascăli, foști și actuali elevi, cu părinți și oameni de cultură, unde invitat a fost Dan Puric, actor, eseist, autor și regizor de teatru român. Sărbătoarea școlii s-a încheiat joi, 17 octombrie, cu un Concert al generațiilor.
Borne în timp
Actul de înființare al instituției de învățământ băcăuane a fost semnat pe 25 octombrie 1859 de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mai întâi ca „Școala Nr.2 Băeți”. În anii următori, școala a funcționat în diferite locații închiriate, iar în 1893 s-a dat în folosință prima clădire a școlii (Corpul A). În 1973 s-a construit un alt corp, cu încă 8 săli de clasă și laboratoare (actualul Corp B). Până în 1994, școala s-a numit Școala Generală Nr. 19, iar de atunci poartă numele domnitorului. O școală ce poartă în pereți voci ilustre – Radu Beligan, Solomon Marcus, Emanuel Elenescu, Marcel Marcian, Marius Mircu, Constantin Andone, George Bălăiță, Constantin Arseni… Elevi ai școlii, călăuze ale devenirii. O școală de stat, de tip primar și gimnazial, cu peste 1.000 de elevi și 70 de cadre didactice, care de trei ori a primit distincția de Școală europeană.
Prof. dr. Doinița Sârbu, director
„Dacă este să gândesc o ierarhie a valorilor instituționale din învățământul preuniversitar băcăuan, Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» ar ocupa cu siguranță unul din locurile fruntașe, bucurându-se de prestigiu și notorietate în spațiul plin de noblețe al oamenilor școlii, de mândria și recunoștința celor care au absolvit aici, de aprecierea și venerația întregii societăți civile, a generațiilor de elevi care au învățat și învață rosturile cunoașterii și ale vieții în acest «templu sacru» al școlii românești contemporane. Cred în valorile profesionale formate și afirmate de-a lungul timpului în această școală, în capacitatea și competențele corpului profesoral de aici de a obține și menține la standarde ridicate performanțele elevilor. Această certitudine este susținută de dorința multor copii de a studia la această școală, de numeroasele succese obținute la olimpiadele școlare, concursurile și competițiile locale, naționale și internaționale. Numeroasele proiecte educative ale școlii, cu multiple valențe formative, luminează calea unui traseu ascendent al școlii.
Ce urmărim prin munca nostră de a păstra renumele școlii, de a duce mai departe tradiția?
În primul rând, ce am fost? Am fost istorie; o «Școală Domnească». Am crescut cu timpul în toate componentele, îndeosebi cele valorice.
Ce suntem? Suntem o școală performantă, dorită de populația școlară; suntem un colectiv a cărui principală calitate este dorința de a oferi educație de calitate, printr-o muncă asiduă, dăruită idealurilor de performanță; suntem elevii care știu ce vor de la viitor și se pregătesc în acest scop; suntem simbolul respectării egalității de șanse și a promovării tradiției; suntem noi, Școala «Al. I. Cuza» din Bacău.
Ce vom fi? Vom fi viitorul așa cum îl visăm; vom fi cei ce vor semăna în continuare educația de calitate pentru toți elevii noștri.
Astăzi, Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» este o instituție modernă de învățământ, orientată spre asigurarea nevoilor educaționale în învățământul preșcolar, primar și gimnazial și redimensionarea acestuia în vederea învățării centrată pe elev. Ca orice școală de tip european, Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» acordă șanse egale tuturor elevilor proveniți din medii sociale diferite, ale căror mentalități și culturi proprii sunt foarte diverse, și pe care îi stimulează în descoperirea tradițiilor, valorilor științifice și artistice românești în contextul larg al marii culturi universale.
Valori tradiționale ca: democrația, nediscriminarea, egalitatea de șanse, calitate, eficiență, valori pe care Școala Gimnazială «Al. I. Cuza» le-a moștenit și le transmite elevilor săi, jalonează parcursul nostru.”
Prof. Cornelia Iștoc, director adjunct
„E ceas aniversar. Mă întreb cine poate găsi cuvintele potrivite spre a cuprinde peste un secol și jumătate din viața unei școli. Nu a oricărei școli, a școlii mele, Școala «Al. I. Cuza». E copleșitor sentimentul pe care îl trăiesc dascăli iluștri, oameni cu har, cu înaltă ținută morală care au ridicat în timp numele acestui lăcaș, l-au făcut cunoscut și prețuit. Să ai alături zestrea de valori adunată de generații înaintea ta, este deopotrivă onorant și angajant.
Între trecut și viitor, între ieri și mâine, este prezentul. Prezentul înseamnă un colectiv puternic, unit, care îi determină pe copii să treacă pragul școlii cu spiritul și sufletul deschise spre cunoaștere.
Cu siguranță, copiii noștri învață ce înseamnă demnitatea, respectul, onestitatea, exigența, adevărul, dorința de a te găsi printre cei mai buni. Sunt valori morale care trebuie să ne înconjoare pentru a fi OAMENI.
Sunt sigură că numele copiilor noștri de astăzi, vor întregi șirul de oameni valoroși pe care Școala «Al. I. Cuza» i-a dat, de-a lungul timpului, spiritualității românești.
Cred că drumul spre eternitate trece de 160 de ani și prin Școala «Al. I. Cuza»!”
Prof. Anca Sereș, director adjunct
„Școala «Cuza» este bucurie, emoție, provocare. Mi-am dorit să predau într-o școală schimbată atunci când am revenit aici în 2012, o școală care să corespundă așteptărilor generației de azi. Cred că elevii din generațiile pe care noi le educăm au nevoie de o școală veselă și deschisă. Acești elevi sunt altfel și, din ce în ce, vin generații mai speciale iar noi trebuie să fim mai umani la clasă, să le anticipăm nevoile și aspirațiile. Trebuie să ne schimbăm pentru ei, școala trebuie să arate atfel.
Zilele școlii de anul acesta au încercat să imprime unei sărbători alt stil, alt ritm, altă abordare. Sper că a fost pe placul copiilor, părinților și colegilor mei.”
Impresii de la foști dascăli și foști elevi
Generații de „Cuza”
Maria Marchiș, Generația 2012
Studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Psihologie și Facultatea de Sociologie și Științe Social-Politice
„Cred că aceasta e cea mai frumoasă scrisoare pe care am ocazia să o schițez. Pentru că o trimit locului unde familia mea – mama, tata, eu și sora mea – am ocupat câte o bancă, pe rând, timp de câte 8 ani de zile. Mai mult decât o școală, «Cuza» a ajuns să ocupe o parte importantă în familia mea: cu toții suntem absolvenți de «Cuza». Și ce îmi place mie mereu să adaug, e faptul că dacă am început la Școala «Cuza», tot la o instituție «Cuza» îmi voi finaliza studiile (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași). Cum s-ar spune, sunt made by Cuza. Și simt să mulțumesc. Să mulțumesc celor care au fost alături de mine în cei 8 ani, când lacrimile și întrebările nu știau să se liniștească singure. Pentru momentele când un simplu cuvânt mi-a dat puteri nemaivăzute, când un 10 m-a făcut să cred și mai mult în mine.Toate aceste momente au creat-o pe Maria de acum, care s-ar întoarce oricând, cu mare drag, în băncile școlii, ca într-o casă părintească. Cu o identitate emblematică în întreg orașul, Școala «Al. I. Cuza» a reușit să ofere viitorului oameni cu valori solide. Am știut mereu ce vreau, cine sunt, cât de puternice îmi sunt aripile, cât de înalt îmi poate fi zborul. Am învățat să nu mă mulțumesc cu puțin, să pot mai mult și să vreau mereu mai mult.
Am ajuns departe datorită bagajului de cunoștințe oferit de dascălii din școală. Ani la rând au fost plini de proiecte naționale și internaționale, de premii și distincții care m-au purtat prin toată țara, dar și în afara ei. Îmi amintesc cum la o conferință ce a avut loc la Cluj, destinată elevilor cu rezultate excepționale, eram pe scenă alături de Solomon Marcus. A fost un sentiment deosebit când am spus că am absolvit Școala «Cuza», aceeași pe care cu mulți ani în urmă o finalize și marele matematician. De atunci am ținut mereu legatura cu el, vorbind cu drag despre ce ne lega – aceeași școală. La un alt workshop, care a avut loc la București, mi-am identificat un alt coleg de la «Cuza»: marele Radu Beligan. Am petrecut și alături de el câteva ore, povestind despre urbea Bacău și despre cum mai e la școală. Se pare că absolvenții Școlii «Cuza» urcă ușor către înălțimi și reușite.
Sper să pot face aceeași bucurie unui copil pe care am simțit-o și eu atunci când am vorbit cu Radu Beligan sau cu Solomon Marcus. Sper ca brăduțul din curtea școlii pe care l-am adus de Ziua Pămantului în anul 2011 și l-am plantat cu mâinile mele să adăpostească sub crengile sale multe generații de elită. Iar școala să emane aceleași valori, aceleași performanțe și aceleași ecouri care caracterizează oamenii ce o frecventează.
Mulți ani Școlii «Cuza»! Pentru că îmi doresc ca viitorul familiei mele să se formeze tot în băncile sale!”
Amintirile unei învățătoare
„În urmă cu 35 de ani, în luna septembrie mă îndreptam cu mari emoții spre o școală nouă pentru mine, Șc. Nr. 19, unde am fost transferată. Lăsasem colegi și colege, oameni buni, cu care am legat frumoase prietenii. Grija mea era dacă mă voi putea acomoda într-un colectiv nou, să pot să fac față renumelui școlii, să nu-l știrbesc.
Dar toate aceste gânduri s-au evaporat în clipa în care am intrat în cabinetul domnilor directori. Acolo am cunoscut cei mai minunați oameni: dl. Director Mihai Semenov și d-na directoare Maria Stoica, cărora, cu stimă și deosebit respect le mulțumesc pentru cum m-au primit și m-au încurajat spunându-mi că voi cunoaște oameni buni, prietenoși, dedicați meseriei. Mi-au mai spus că voi avea clasa I și că voi învăța în aceeași clasă cu dl. prof. de desen Aurel Stanciu, acum marele pictor Aurel Stanciu.
Cele mai mari emoții le-am avut însă în prima zi de școală, când mi-am cunoscut micuții mei școlari printre care era și fetița mea, Dănuța, ce s-a bucurat că voi fi învățătoarea ei, și care nu m-a dezamăgit niciodată.
Tot atunci am cunoscut și părinții micuților, emoționați și ei, care mi-au fost ajutoare de nădejde. Ce amintiri frumoase!
Un eveniment foarte important a avut loc după câteva lunide la venirea mea în această frumoasă școală, aniversarea a 125 de ani de la inaugurarea școlii. Atunci am avut onoarea să întâlnesc mari personalități: Constantin Arseni, medic chirurg; Marius Mircu, scriitor; Eugen Uricaru, scriitor; Solomon Marcus, matematician, precum și alți oameni de seamă, foști elevi ai școlii. Ce minunat este să te așezi în banca în care ai învățat cu 30 – 40 de ani în urmă.
Anii au trecut așa de repede și mă bucur că am fost cea care a pus «creionul în mână» atâtor generații… și sunt tare emoționată când primesc câte un telefon de la ei și-mi spun că-și amintesc de serbările școlare, excursii, tabere, și-mi urează sănătate…
Le doresc din toată inima tuturor foștilor colegi și foștilor elevi din toate generațiile să fie sănătoși și fericiți, să se bucure de realizările lor!
Sunt foarte fericită că am avut cea mai frumoasă meserie, aceea de a forma OAMENI.
Cu drag,
Învățătoarea Eugenia Mutică, fost cadru didactic
Școala și rosturile ei
Vadimir Manea, fost elev
„Cei care au șansa de a trece prin școală (și încă sunt în lume, din păcate, oameni care nu au această șansă) au ocazia de a trăi trei vieți: cei șapte ani de-acasă, apoi anii de școală, apoi tot restul anilor, până la sfârșit. Fiecare dintre cele trei vieți începe cu o pagină albă care trebuie scrisă de la zero. Fiecare dintre ele își are decorurile, personajele și poveștile, conflictele, greșelile și nedreptățile ei, episoadele ei dramatice și sentimentale, lucruri pe care le pierdem și pe care le regretăm la sfârșit. Iată de ce sfârșitul școlii ne găsește veseli și triști, nerăbdători și nostalgici în același timp.
Un mare fizician spunea că un expert este o persoană care a comis toate greșelile posibile într-un anumit domeniu. Dacă școala este viața mijlocie, iar acolo, pe scena aceea îngustă, ne ducem o existență întreagă, atunci primul ei rost este tocmai acesta: de a ne oferi o lume în miniatură unde să putem învăța din greșelile noastre, înainte de a o lua, pentru ultima și cea mai importantă oară, de la început. Dacă nu ca experți, atunci măcar ca persoane avizate.
Dar există și un al doilea rost, pentru că, în ciuda aparentei captivități în care ne instalează, școala are misiunea de a ne oferi tocmai instrumentele necesare pentru a fi liberi cu adevărat. Ne naștem liberi de drept, dar libertatea noastră nu este efectivă atât timp cât înțelegerea și cultura ne sunt limitate. Oricât de liberi am fi de drept, deciziile noastre se vor reduce mereu la lucrurile pe care le cunoaștem și pe care le înțelegem. Omul care știe un singur lucru va alege acel lucru de fiecare dată, în deplin sentiment al libertății, dar va rămâne închis fără speranță între limitele propriei cunoașteri. Mai ales în zilele noastre, în această lume complicată, educația este singura garanție a libertății de fapt.
De aceea rolul școlii este atât de dificil. Ea trebuie să formeze conștiințele generațiilor viitoare, fără a le șterge individualitatea, fără a le transforma în imitații ale generațiilor trecute și fără a le închide calea spre schimbare, chiar cu prețul ca într-o zi această schimbare să intre în contradicție cu ideile prezentului. Chiar în raport cu acest rol Școala «Alexandru Ioan Cuza» are cel puțin o valoare simbolică. Ea a fost creată într-o epocă în care România nu era liberă nici de fapt, nici de drept. În anul 1859, când școala a fost înființată, Principatele Române (nici nu se vorbea încă de România) erau o construcție vremelnică, supusă pretențiilor vecinilor săi teritoriali. Captivă politic, mai ales în raport cu Imperiul Otoman, dar captivă și în spirit, pentru că gradul precar de educație al populației condamna viitorul țării la incertitudine și la perpetuă dependență. Reforma învățământului demarată de Alexandru Ioan Cuza în acei ani, din care face parte și înființarea școlii care îi poartă astăzi numele în Bacău, a fost unul dintre pașii importanți pentru construirea unei generații capabile să își dobândească, pe lângă libertatea politică, și libertatea de spirit.
Am devenit elev al Școlii «Alexandru Ioan Cuza» când împlinea o sută treizeci și cinci de ani de existență, într-o altă perioadă dificilă, când la nici cinci ani de la căderea comunismului școala, la fel ca întreaga țară, încă învăța cum funcționează o societate liberă, la o veritabilă răscruce istorică. Fără să îmi fi dat atunci seama, anii aceia au fost decisivi pentru viitorul României, iar școala, chiar fără a avea un plan bine definit, a jucat un rol esențial pentru a face accesibile generației mele o lume și o mentalitate care le-au fost interzise părinților noștri. La o sută șaizeci de ani de la înființare, îi doresc Școlii «Alexandru Ioan Cuza» să continue acest rol fundamental al educației.”
Remember
Prof. Elena Rotaru, fost învățător al școlii
„Octombrie risipeşte pe strunele vântului şoaptele frunzelor topite. Nimic nu pare să tulbure alunecarea timpului. Şi totuşi, acest octombrie al anului 2019 are pentru Scoala «Al.I.Cuza» o semnificaţie aparte. Împlineşte 160 de ani! S-a pregătit de sărbătoare. Sărbătoare pentru spirit, sărbătoare pentru suflet.
De aproape sau de departe, dascălii şcolii găsesc răgazul şi forţa de a se reîntoarce spre a depăna amintiri, visuri uitate, gânduri răscolite. Astăzi, mă regăsesc şi eu printre ei. Cuvintele ard la poarta timpului,aşteptând să fie culese. E greu să le găseşti pe cele mai potrivite. Te pierzi ca într-un labirint. 20 de ani din cei 160 i-am petrecut în acest lăcaş, purtând cu mine visuri, speranţe, dorinţa împlinirii profesionale la nivelul standardelor acestei şcoli. Am fost o picătură… într-un ocean!
Acum, la momentul introspecţiei, apar, mai degrabă, multe, multe întrebări.
Cât de grea a fost misiunea?
Cât de înaltă scara pe care am urcat de fiecare dată împreună cu elevii mei?
Cât de responsabilă am fost pentru a onora aşteptările?
Ce am plantat ieri,va înflori mâine lumină?
Răspunsurile pot fi subiective, aşa că răsfoiesc mai departe cartea amintirilor. Revăd chipurile zecilor de elevi pe care i-am aşteptat cu emoţie, cu drag, an de an , pentru a privi apoi plecarea lor ca pe zborul timpuriu al cocorilor. Prin ei mi-am scris CARTEA VIEŢII. Regăsesc generaţii de părinţi responsabili care au înţeles şcoala şi rolul ei. Răsfoirii din calendar i se adaugă imaginea colegilor, alături de care am râs ori am plâns, spre care mi-am deschis fereastra sufletului pentru a primi încredere, căldură. Unii s-au stins luminându-ne pe noi, alţii s-au retras într-o margine de gând, luminaţi de amintirea rămasă vie în inima fiecărei generaţii. Ei poartă pecetea veşniciei.
Aniversarea şcolii este, deopotrivă, istorie, dar şi pragul unui nou început.
Doresc şcolii mele zbor înalt spre viitor!”
Un pic de istorie
Prof. Maria Stoica, fost director al școlii
„Și când te gândești că au trecut 35 de ani de la cea mai mare sărbătoare a școlii, ai impresia că a fost ieri sau că s-a întâmplat tare de mult! Eram tineri sau nu, entuziaști și hotărâți să învingem rigorile regimului pentru a-i omagia pe cei care au adus faimă «Școlii nr. 2 Băeți», școală care se numea atunci Nr. 19, acum Școala «Al. I. Cuza».
Așa că pot spune acum, după 35 de ani, că și noi am făcut istorie, nu numai atunci, în 1982 – 1984, ci și în tot acest interval de timp.
Faima școlii a fost continuată de o contribuție consistentă a celor mai multe cadre didactice ale școlii cât și reușitele elevilor noștri, astăzi chiar și dintre ei profesori ai școlii.
Se cuvine să amintesce câteva dintre aceste personalități, cu rugămintea de a fi scuzată dacă am omis pe multe dintre ele.
Promotorul celor mai multe acțiuni a fost, fără doar și poate, prof. Mihai Semenov care știa să ne mobilizeze atât pe termen scurt cât și pe termen lung, să ne convingă să apreciem munca la clasă, dar și să păstrăm cu sfințenie ceea ce s-a realizat până atunci.
Ca profesor de limba română și apoi autor de manuale împreună cu fiica sa Anca, profesorul Sergiu Șerban aducea competența, corectitudinea și completa imaginea școlii prin dăruire, inteligență și decență didactică.
Un grup compact de profesori de matematică a ținut capul de afiș la nivel de oraș, în așa fel încât părinții căutau cu disperare un loc la școala noastră. Aș aminti pe prof. Hulea Gheorghe, Blăjuț Eugeniu, Vlad Ida, Ionescu Veronica, Țornghibel Liviu și poate și eu, Maria Stoica.
Prin dăruire, pricepere și talent prof. Aurel Stanciu și apoi Silvia Anghel, Rodica Vasiliu au determinat pe mulți elevi să îndrăgească desenul de orice fel și să participe și chiar să câștige concursuri naționale și internaționale.
«Prietenii muzicii» inimoși, talentați, muncitori, disciplinați, conduși cu măiestrie de prof. Vintilă dabija, au dus faima școlii mult peste granițele țării, promovând mai ales muzica autentic românească.
Desigur că toate aceste reușite și nu numai, au fost posibile datorită și faptului că am avut în permanență un colectiv didactic la clasele I – IV de excepție, bine pregătiți, unit pentru misiunea sfântă a formării adultului de mâine.
Ar fi multe de spus și pentru că nu vreau să semene cu o dare de seamă, vreau să mulțumesc actualului colectiv de conducere a școlii, în special prof Doinița Sîrbu, pentru grija cu care păstrează și dezvoltă faima școlii care se numără mereu în frunte, apreciată de elevi, părinți și cadre didactice.
«La mulți ani, buni și de calitate», dragă școală!”
La 160 de ani…
prof. Ioan Surdu, fost profesor de Limba și literatura română
„Octombrie 1859 – octombrie 2019. Se împlinesc 160 de ani de istorie și fapte petrecute la Şcoala «Al. I. Cuza» din Bacău. Sunt bucuros că a fost să fie să-mi închei activitatea didactică de 48 de ani, în an aniversar, dintre care aproape 30 la această școală. În primul an de după revoluție (1990) aveam să devin profesor titular la școala centrală din Bacău, pe atunci era mai cunoscută ca Școala nr. 19. Așa considera sistemul, ca școlile din România să poarte niște numere abstacte precum deținuții, ca nu cumva numele cârmaciului țării (Nicolae Ceaușescu) să fie eclipsat de nume precum Alexandru Ioan Cuza, Spiru Haret, George Bacovia, Ferdinand I sau Nicu Enea. În școli, elevii trebuiau, cel mai adesea, să aducă ode conducătorului, nu mai era loc pentru personalități care au marcat istoria, cultura și spiritul învățământul românesc. Școlile nu trebuiau să aibă o istorie a lor, ele erau menite să urmărească un singur țel: formarea «omului nou» … cel vechi nu mai corespundea.
În 1990, nu știam prea multe despre Școala «Al. I. Cuza». Conducerea școlii de atunci, în persoana domnului profesor Mihai Semenov, avea obiceiul ca o dată la 5 ani să ne amintim de istoria acestei școli. Obiceiul a fost preluat de către toți directorii școlii care l-au succedat, și astfel am început să aflu că între pereții acestul lăcaș răsună vocile de copil ale unor personalități celebre care au marcat arta, cultura și filosofia acestui neam.
Mi-ar fi foarte greu să mă opresc asupra unor nume, din considerente care ţin de etica cuvântul scris. Nu pot însă să nu-mi amintesc de un gând de o rară profunzime rostit de maestrul Radu Beligan la aniversarea a 140 de la înfiinţarea şcolii al carei elev a fost. «Doresc din toată inima ca această şcoală încărcată de un aşa frumos prestigiu să devină o catedrală a culturii din acestă ţară….»
Această reflecţie a maestrului suprapusă cu gândul fostei eleve Ioana Mădălina Pleșca exprimat la aniversarea a 155 de ani de existență a școlii, (pe atunci studentă în anul 3 la Colegiul «St. John’ s» Universitatea Cambridge, Marea Britanie), care spunea că” în Școala Al. I. Cuza am învățat cum să gândesc, cum să învăț, cum să pun întrebări și să fiu perseverentă în a găsi răspunsuri”, defineşte cum nu se poate mai bine conţinutul învăţământului produs de fosta «Şcoala Nr.2 de Băeţi» din Bacău, în prezent, Şcoala «Al. I. Cuza».
Formarea complexă a unor personalități de marcă care au trecut prin această școală, nu ar fi fost posibilă fară contribuția și dăruirea unor învățători sau profesori pe măsură. Dincolo de activitatea la catedră, aceștia s-au remarcat prin scrieri și creații literare, autori de manuale școlare și auxiliare didactice, recunoscuți profesori de matematică, istorie, geografie, fizică, chimie, biologie, limbi străine, muzică, sport, arte plastice, civică, etc. Elevii aestora au confirmat cu prisosință fie la concursurile școlare curente, fie în licee sau universități răpândite în toată lumea.
La acest moment aniversar, constatăm, cu emoţie, noi dascălii, elevii și foștii elevi deopotrivă, că acest loc de învăţătură cerut, în urmă cu 160 de ani, de către locuitorii urbei de la confluenţa râurilor Bistriţa şi Siret, a produs valori umane inestimabile, cu rezonanţă în conştiinţa prezentă a Bacăului.
Pentru bucuria acestor fapte, îţi dorim şcoală dragă: «La mulţi ani să trăieşti!», iar dascălii tăi să aibă o viață liniștită și frumoasă, pe măsura implicării lor.”
Viziunea
Şcoala Gimnazială „Al.I.Cuza” – o şcoală cu porţile deschise pentru educaţie, în care fiecare se simte demn, competent, legat de alţii dar autonom, care asigură cunoaştere şi recunoaştere reciprocă!
Simpozionul Naţional de Estetică. Pledoarie pentru frumos, adevăr şi fericire
Oamenii sunt condamnaţi la fericire, însă nu pot fi fericiţi, fără adevăr şi frumos, fără artă, iar arta, ca o componentă a esteticii, incumbă frumosul.
Adevărul se naşte din răspunsuri şi întrebări, care se întâlnesc într-un dialog permanent, care înseamnă cunoaştere, iar cunoaşterea duce la fericire, iar fericirea nu poate fi găsită în singurătate, ci împreună.
Sub aceste comandamente morale, filosofice, estetice şi sociale, joi, 17 octombrie, au continuat, la Universitatea „George Bacovia”, lucrările Simpozionului Naţional de Estetică, aflat la ediţia a XXIV-a, organizat de Centrul de Cultură „George Apostu”. În Aula „Moldova”, mesajul de bun venit a fost rostit de prof.univ.dr. Neculai Lupu, rector al Universităţii, care a reiterat colaborarea foarte bună dintre cele două instituţii de învăţământ şi de cultură, pentru ca, în Bacău, să continue o iniţiativă care s-a dovedit benefică timp de aproape un sfert de secol.
„De-a lungul anilor, aici, la Universitatea «George Bacovia», am avut bucuria să găzduim importante personalităţi ale culturii noastre, membri ai Academiei Române, filosofi şi esteticieni, scriitori şi artişti, care ne-au adus din experienţa şi activitatea lor de la catedră, ne-au dăruit din gândirea lor, ne-au îmbogăţit cu ideile, conceptele şi teoriile care circulă astăzi în mediul academic, în cercetare şi aplicaţie. Ne-am bucurat de deschiderea dumnealor spre dialog, poate cel mai fermecător mod de a trăi şi rezista peste timp.”
Neculai Lupu, rector al Universităţii „George Bacovia”
La lucrările Simpozionului a participat şi subprefectul judeţului Bacău, Paul Claudiu Cotârleţ, care a apreciat faptul că această manifestare de prestigiu reuşeşte să ţină trează atenţia publicului de peste 24 de ani, felicitându-i pe organizatori şi pe invitaţi.
Directorul Centrului de Cultură „George Apostu”, Gheorghe Geo Popa, a prezentat invitaţii şi temele propuse ale Conferinţei Naţionale de Estetică: „Arta şi Estetica Românească la Centenar”: „Estetică şi politică în arta experimentală din România în perioada socialismului târziu”, autor, conf.univ.dr. Cristian Nae, teoretician, critic şi istoric de artă, la Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, şi „Forme critice ale artei contemporane în perioada post-socialismului românesc”, susţinută de conf.univ.dr. Cătălin Gheorghe, teoretician, curator şi editor, de la aceeaşi universitate.
„Femeia care şi-a pierdut bărbatul”
În aceeaşi zi, de la ora 18.00, la Teatrul Municipal „Bacovia” a avut loc un nou „Spectacol al cărţii”, cu lansarea unui nou volum al scriitorului iranian Sadegh Hedayat, tradus din limba persană de prof.dr. Gheorghe Iorga: „Femeia care şi-a pierdut bărbatul”.
Aşa cum ne-a obişnuit de la precedentele ediţii ale Simpozionului de Estetică, nu a fost o lansare tradiţională, ci un adevărat spectacol imaginat şi realizat de Gheorghe Geo Popa, la care şi-au dat concursul artistul Ali Asghar Rahimi, din Iran, un muzician de o mare sensibilitate şi trăire, coregrafa Bianca Bor, autorul Gheorghe Iorga şi actorul Geo Popa.
A fost un spectacol extraordinar, la care numerosul public a reacţionat cu aceeaşi sensibilitate, acoperindu-i pe artişti cu aplauze. (Vom reveni asupra spectacolului, în ediţiile noastre viitoare).
Ştefan Munteanu, „avocatul” lui Eminescu
În ultima zi de Simpozionului, vineri, 18 octombrie, de la ora 10.30, la Universitatea „Vasile Alecsandri”, sub aceeaşi generoasă temă – „Arta şi Estetica românească la Centenar”, vor conferenţia acad. Alexandru Boboc: „Modelare şi stratificare în opera de artă. Particularităţi în creaţia artistică modernă”, şi prof.univ.dr. Petru Bejan: „Repere decisive ale esteticii româneşti din ultimul veac.”
De la ora 17.00, la Centrul de Cultură „George Apostu” va o nouă ediţie a „Spectacolului cărţii”: „O istorie a opiniilor privind filosofia lui Eminescu”, vol. II, de prof.univ.dr. Ştefan Munteanu, cât şi vernisajul expoziţiei de pictură şi artă textilă „Rapsodii autumnale”, autor Ecaterina Ajder, din Republica Moldova şi lansarea Revistei „Vitraliu”, nr. 51.
