La începutul toamnei trecute a fost făcut pentru prima oară public Proiectul înființării Companiei de Energie, Rafinare şi Petrochimie (CERP) Moldova, menit să readucă la viață Platforma industrială Borzești. Inițiatorii lui sunt foști directori de întreprinderi de pe această platformă industrială, specialiști în domeniu și reprezentanți ai unor instituții financiare, dar și ai unor autorități locale. Despre acest proiect am stat de vorbă cu unul dintre membrii grupului de inițiativă, inginerul Toader Găureanu, fost director energetic la Carom și director general la Rafo Onești.

Proiectul CERP Moldova a apărut, domnule Găureanu, neanunțat, aș putea spune inopinat, parcă un pic misterios. De când a devenit cunoscut a trecut o jumătate de an. Ce să înțelegem din ce propune el?

A fost o încercare de a trezi interesul investitorilor. Consider că la Borzești condițiile sunt încă valabile pentru a se investi din nou. Acum ne referim chiar la petrochimie, deși înainte vorbeam de construcții de hale pentru alt tip de produse. În domeniul rafinăriilor, dacă ar fi să vorbim numai de acesta, condițiile sunt ceva mai grele pentru a construi ceva.

Cine a inițiat proiectul? Cine mai știe de el?

Suntem un grup de foști directori din combinate, specialiști dintre unii lucrează în străinătate, oameni care cred în acest proiect. Am apelat și la cunoștințe care au legături cu unele companii străine posibil interesate. Am fost la întâlniri cu ambasadorii de la noi ai Chinei și Iranului, am intrat în discuții cu o companie de petrol din Iran. O prezentare a fost înaintată mai multor posibili investitori (e vorba de un necesar de peste două miliarde de euro de investit aici). Am discutat cu posibili investitori din China (cu Banca de Investiții a Chinei), din Orientul Apropiat (în Bahrein cu o companie de stat) și cu alții. Încercăm să-i facem să înțeleagă că într-un proiect viabil întreprinderile nu pot exista una fără cealaltă.

Mai există la Borzești potențial industrial care să justifice proiectul?

Unii spun că nu mai este mare lucru, dar eu zic că mai este foarte mult. Grupul 78 (2 x 200 mW) din Termocentrală arată foarte bine, iar pentru această unitate este în discuție un proiect foarte interesant analizat de Romgaz. Termocentrala de la Borzești este singura mare termocentrală din Moldova, care ar trebui să susțină Sistemul Energetic Național în această parte a țării. Și Rafo este într-o stare foarte bună, este conservată. Acolo trebuie, însă, investiții mari, circa 120 – 150 de milioane de euro numai pentru a fi adusă în stare de funcționare. În total ar trebui circa 900 de milioane de euro. Carom trebuie reconstruit în totalitate. Mai are doar o linie de fabricație a cauciucului, dar care nu funcționează continuu și eficient fără surse de materii prime. Ar trebui reconstruite inclusiv instalațiile de utilități și ar trebui, în total, vreo 700 de milioane de euro. Uton mai are vechile utilaje, însă și acolo ar fi nevoie de investiții, poate circa 15 milioane de euro. Ar trebui bani mulți, dar valoarea ieșită din acest proiect este mult mai mare.

Combinatele de la Borzești erau legate tehnologic între ele.

Niciuna dintre unitățile de la Borzești nu ar putea să funcționeze singură. Termocentrala, pentru a deveni eficientă, de exemplu, trebuie să facă și cogenerare (să aibă și un cumpărător al energiei termice). Rafinăria nu mai poate funcționa producând simplu benzină și motorină și ce produse ar mai urma. Chiar marile companii petroliere își pun problema atingerii unui prag de eficiență în condițiile în care produc în principal carburanți. Chiar dacă ei au acces și la țiței și la vânzarea produselor rafinate prin benzinăriile proprii. Ieșirea din această situație o oferă petrochimia. Prețurile la produsele petrochimice au crescut de cinci-zece ori, iar cererea pe piață este tot mai mare. Soluția pentru rafinărie este de a-și crea o conexiune puternică în petrochimie. De exemplu, de a construi o instalație de piroliză, iar de aici să rezulte etilena, propilena, fracția C4 de piroliză pentru cauciuc etc. Aceste produse ar deveni materii prime pentru unitatea următoare, cum era fostul Carom, dar unde ar trebui să se investească foarte mult. Pentru că vorbim de un program de investiții considerabil, cu un consum foarte mare de utilaje, intră în schemă și Uton Onești. Și, iată, suntem în situația anilor ’70-’80 când a avut loc creștere exponențială pe Platforma Industrială Borzești, devenită atunci cea mai mare din România, întinsă pe 1.200 ha.

Ar fi implicat și statul român?

Acest proiect, după părerea mea, ar trebui să fie privit de statul român ca unul care trebuie promovat. Dar, în acest moment politica este alta. Fiind vorba de investiții foarte mari, la care ar trebui să vină și investitori de la stat de oriunde din lume, autoritățile noastre ar trebui să susțină proiectul. Este o investiție care cred că ascunde în ea un mare grad de oportunitate, care trebuie prezentată și înțeleasă de posibilii investitori. Nu e un proiect care se naște din nimic. Același lucru s-a întâmplat în Ungaria, Polonia, în Cehia și în Bulgaria.

Petrochimia românească mai are alți poli de dezvoltare în țară? Ar mai avea cu cine lucra?

Doar la Petromidia mai este ceva. Platforma de la Borzești era mult mai complexă. În plus la noi mai există încă o infrastructură bună. Nu prea mai sunt oameni calificați, dar ei pot fi formați. Încă avem sistemul de învățământ necesar în Onești, care ar putea fi reorientat. Mulți oameni deja pregătiți lucrează în străinătate și sigur ar dori să revină acasă.

Credeți că ne-ar ține curelele să repunem în funcțiune industria pe care am avut-o, măcar o parte a ei?

Poate pentru unii este doar un vis, dar să ne gândim că părinții noștri au făcut tot ce am avut cu mult mai puține resurse.

Conceptul de complex petrochimic este absolut valabil și acum. Pe această gândire, noi, mai mulți colegi, am început proiectul CERP Moldova de la concluzia că el trebuie armonizat aproximativ la forma în care a fost platforma industrială cu ani în urmă. Adică arhitectura lui trebuie să fie asemănătoare cu ce a fost la Borzești. Desigur, propunem unități noi de producție, tehnologii noi, sisteme de operare mai moderne”.
Ing. Toader Găureanu

7 COMENTARII

  1. Pai hai să lăsăm catedrala mântuirii neamului și să facem oamenii fericiți cu locuri de munca,salarii,economie…etc.
    Dumnezeu nu ne așteaptă la palat cu burta goală și plini de frustrări și ura.
    Îl vom găsi peste tot cu starea de bine generala,fara invidie,și mai relaxați…

  2. Incerc sa înțeleg comentariile negative! E ușor de dat cu piatra… Timpul a amestecat evenimentele… Eu le-aș indica celor care ar ști, dar au uitat, perioada 2000 – 2004 când am condus rafinăria… Dintr-un anticipat camp de porumb, RAFO a devenit atunci a patra companie, ca cifra de afaceri, din țară (după Petrom, Termoelectrica și Rompetrol)…
    Apoi, după ce eu am plecat, s-a transformat în campul de lupta între grupuri politice, economice…, lupta in care au fost și victime … colaterale.
    Acum vorbim despre o încercare de refacere a ceea ce a fost înainte de
    ruperea platformei. Piata, condițiile economice actuale o cer, Oneștiul și onesteni o cer… Nu este un subiect de revărsare al nemulțumirilor cotidiene .. Este vorba de construcție, reconstrucție și este adresat in egală măsură celor care știu…, au fost acolo…, dar mai ales tinerilor care nu cunosc acele timpuri!

  3. Dl. Tudor Găureanu, sper să duceți la bun sfârșit acest proiect! De multi ani cumpăr acțiuni la RAFO S.A. sperând intr-o redresare a rafinăriei și cu gândul ca la un moment dat cineva reface ceea ce a fost odată! Se pare că începe să se vadă luminița de la capătul tunelului………..

  4. Domnule Gaureanu, lasand deoparte faptul ca ceea ce prezentati drept planuri nu sunt decat filme SF, nu ati fost si dvs. unul din cei care au dus la falimentarea CAROM? Parca ati facut si ceva puscarie pentru asta iar asociatii dvs din ,,grupul infractional organizat,, , domnii Iancu si Tender, parca sunt in continuare acolo.Sau ati fost tot o biata victima a statului paralel sau perpendicular?

  5. Raspund domnilor Rvg Black și Alupoae: dumneavoastră și mulți alții aveți dreptate: condamnat penal…, stat paralel.., așa s-au petrecut lucrurile! Asta vedem astăzi! Analiza celor petrecute cu 10-15 ani in urma intra tot mai mult pe zi ce trece în preocupările istoricilor… Eu m-am adresat celor care au cunoscut și au profesat în industria aceasta, extrem de grea și selectivă, industria petrochimică. Aceștia sunt adevărații “stăpâni ai inelelor”! (Restul sunt persoane care “știu” totul despre orice… și cu ușurință și în numele unor unor reacții politice 2018 se “angajează” in proiecte pentru care nu au nicio calificare). Orice proiect pentru Borzesti, dincolo de interesul real al investitorilor, este adresat Oneștiului. Iar eu trăiesc în acest oraș de 55 de ani…
    NB: Când am plecat din Carom (2000) acesta funcționa cu toate instalațiile, asemeni RAFO (2003)… RAFO și-a întrerupt activitatea în 2008. Iar Dna Bica, procurorul de caz în dosarul RAFO tocmai a fugit în Costa Rica…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here