Gala muzicii rock 1984

Începutul anilor ’8o, a fost perioada de maturizare a talentelor. O generație care și-a găsit idolii în colegii de bancă, de aulă univesitară sau în atelierele de producție. În multele fabrici și uzine, astăzi ruine. Casa de Cultură își merita numele și menirea. Învațai altceva.

Cornel Cepariu( al doilea din stanga) Targul din Germania ,1980.

Drept dovadă, Bacăul a reprezentat România, în anul 1980, cu un stand expozițional, la Târgul Internațional de la Rostock – Germania, care promova diversitatea culturală. Cu tot ce au produs mâinile dibace ale cursanților de la cluburile înființate aici: olărit, cusături, împletituri, țesături, costume populare, fotografii artistice, filme documentare.

Cornel Cepariu spune că nemții au realizat, un film de o oră și ceva, cu tot ce s-a expus acolo, și au acordat Casei de Cultură din Bacău, Diploma de Merit, pentru inițiativa de a veni cu ceva nou.

Între spumă și caimac

Un alt personaj important, care avea să-și pună amprenta asupra activităților culturale desfășurate aici, avea să fie… Val Mănescu. Cu stilul lui de poet nonconformist, cu chip de june cu ochelari și voce de lider. „Eu am coordonat toate cercurile astea. Cenaclul, Teatrul, Studioul de tearu și poezie al tineretului, Spectacolul „Jocul”, Tehnic-clubul, Club 2001, Serile culturale de muzică, unde era Aurelian Ursinschi, care organiza dupăamiaza adevărate lecții de muzică, pe înțelesul tuturor. În genul ce avea să facă Iosif Sava, mai târziu, la TVR. Zilnic erau 3-4 ore de activități cu public.”

Val Manescu
Val Mănescu a venit în Bacău în 1978, de la Slănic Moldova, unde activa ca metodist, la Casa de Cultură, clădirea Cazinoului cum este cunoscută astăzi. Acolo era atunci director, scriitorul (pot să-i spun și dramaturg), Viorel Savin. „Slujba asta, de metodist cum se numea pe vremea aceea, presupunea organizarea de evenimente culturale în diferite domenii. Acolo, în special, trebuia să oferim turiștilor veniți în stațiune – care era arhiplină tot timpul anului – spectacole de teatru, poezie și muzică, gen Cenaclu.”

Val Mănescu s-a născut în anul 1953, în Comănești(Dărmănești). A făcut școala acolo, după care, la Bacău, a urmat cursurile la Școala Populară de Artă (actorie- regie), clasa profesorului Ion Ghelu Destelnica.

Val Manescu, in spectacolul de debut al lui Viorel Savin, Jocul de dincolo de ploaie.

A făcut regie, dar a jucat și ca actor, în piese de teatru: „Tache Ianche și Cadâr”, în regia lui Paul Sireteanu, „Acești îngeri triști” de D.R Popescu, „Goana după fluturi”, de Bogdan Amaru( pseudonimul literar al scriitorului român, Alecsandru Pârâianu, 1907- 1936). „Erau multe spectacole, foarte bine primite de public – altul, cu fiecare serie care venea la tratament. Acolo am inventat și spectacolele de muzică și poezie în aer liber, susținute în fiecare vineri dupăamiaza, în parcul stațiunii. Era acel amfiteatru natural, unde spectatorii stăteau pe iarbă și ascultau poezii, pe care nu le auzeai nici la radio. În majoritate… de dragoste. De Ion Minulescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Nicolae Labiș…

Val Manescu
Atunci a debutat și Florin Bejan, care a devenit un folckist celebru. Făceam regie, cântam, recitam, eram un grup de tineri pasionați și talentați, închegat, buni la toate. La Bacău am ajuns, adus de directorul de atunci, Cornel Cepariu, tânăr și el, entuziast și foarte energic, care m-a pus imediat la treabă.”

Teatrul de estradă a fost ca o emblemă pentru Casa de Cultură a acelor ani. În componența lui intra și trupa de balet, coordonată de balerinul Andrei Lupu. A fost preluat de Val, ca valul care rupe tradiții și modifică mentalități, de la Vasile George Puiu, care și-a găsit menirea de profesor la Universitate. Au fost anii în care veniseră mulți străini, ca studenți la Bacău, și au vrut să participe la Cenaclu. De toate nuanțele politice și pigmentațiile naturale.

Val Manescu
Dădeau culoare, „turelor de centru”, cănd duminica dupăamiaza ne scoteam pantofii lustruiți la plimbare. Pachetul de Kent sau de Salem îl găseai la ei, cu… 18 lei.

„Au fost prima dată… doi din Iran. Dar au vrut să vină și colegii lor din Palestina. Mai erau colegii din Madagascar! Mai erau și din Irak, și din Franța, că tocmai Valéry Giscard d’Estaing ne vizitase țara. Stăteau la cămin, la Institut.

S-au ținut 30- 40 de spectacole numai cu ei, cu sala arhiplină. Oameni excepționali, care prezentau obiceiurile și folclorul lor tradițional.”

În 1980, a luat ființă un club elitist. Se numea „Clubul2001”. „Membrii lui, își propuneau să studieze evoluția societății umane, pentru următorii 20 de ani. Deja apăruseră calculatoarele. A fost o premieră în țară, această instituție deschisă publicului larg, fiind prima dotată cu acest gen de aparatură, în 1984.

Calculatoare personale, comandate special la Timișoara, la care seara, zeci de copii stăteau călare pe ele, grămadă. Apăruseră jocurile pe calculator. Funcționau în jur de 25 de cercuri tehnico-aplicative. Toate gratuite.

Bacăul a fost unul din primele orașe din România care a avut un club de GO . Când joci o partidă – jocul are căteva mii de ani vechime – joci practic 5 partide de șah în același timp”.

Val Mănescu poate să-și tracă în palmares, organizarea primului festival de muzică rock, în 1984, și regia marilor mitinguri omagiale, de 1Mai și 23 August. Va urma!

Alte articole