Învățământul superior din România se confruntă cu o criză profundă, iar Adriana Vitan Balint – o cunoșteți, făcea monologuri video în cadrul blogului lui Ion Cristoiu până când cenzura de la YouTube i-a șers toate clipurile – atrage atenția asupra unor aspecte îngrijorătoare ce influențează pregătirea studenților în universitățile de stat.
O serie de incidente și observații semnificative subliniază decalajul dintre nivelul de pregătire și așteptările reale ale absolvenților, cu efecte devastatoare asupra calității serviciilor și vieților noastre.
În urmă cu două decenii, un profesor de medicină a relatat cum o studentă de anul III, cu un stetoscop în mână, a pus dispozitivul pe partea dreaptă a pieptului unui pacient, generând uimirea și perplexitatea acestuia.
Această scenă tragicomică ilustrează scăderea alarmantă a nivelului de competență în rândul viitorilor medici, cu consecințe nedorite pentru siguranța și sănătatea pacienților.
Problemele nu se limitează doar la domeniul medical. Un profesor de microbiologie a dezvăluit că, acum două decenii, se bucura dacă avea zece studenți care meritau trecerea.
„L-am întrebat de ce îi trece, până la final, dacă ăia sunt bătă. Răspunsul a fost uluitor: Ce să fac, doamnă, că nu i-aș trece în veci, dar îmi sar în cap colegii din anii superiori, că rămân fără studenți. Ambele întâmplări se petrec în facultăți de stat. La privat, nu mai comentăm. Facultățile, chiar și cele de stat, au ajuns doar niște afaceri, să școlarizăm cât mai mulți tâmpiți, ca să ne facem planul cincinal și să ne luăm salariile”, povestește Adriana Vitan Balint.
Cu toate acestea, a trece acești studenți cu performanțe slabe de la un an la altul nu face decât să perpetueze o lipsă de pregătire care va afecta viitoarele generații de profesioniști.
Aceasta nu este o problemă izolată, ci reflectă o tendință preocupantă în rândul universităților de stat.
Mai mult, subiectul vulnerabil al finanțării și al motivațiilor materiale a fost adus în discuție. Un sistem de plată bazat pe numărul de studenți trecuți și nu pe calitatea pregătirii încurajează trecerea studenților slabi, subminând integritatea sistemului de educație și încrederea în diplomă.
Adriana Vitan spune, însă, că fenomenul de retard major la studenți nu e numai la medicină.
„L-am întrebat mai demult pe un prieten care era prof la facultatea de matematică, dar care preda și la facultățile tehnice, așa cum preda și la economie sau alte facultăți care au nevoie de cursuri de matematică în primii ani, dacă studenții de anul I știu măcar formula delta din ecuația de gradul II, învățată în clasa a VII-a.
A început să râdă: «Ce delta, Adriana, tu despre ce vorbești? Le scriu pe tablă 6-X=2 și îi scot pe câte unul să rezolve ecuația de gradul I. Se uită îngroziți, îi ajut, le spun să mute x-ul cu semn schimbat în membrul drept al ecuației și pe 2 tot cu semn schimbat în membrul stâng. Tot degeaba, sunt inerți.
Și îi trec anul, ca să avem marfă până la finalul facultății, pentru că profesorii sunt plătiți la numărul de studenți efectivi din anul respectiv, nu la numărul de studenți intrați în facultate, cum e regula peste tot în lume, ca să își poată permite să îi pice pe toți proștii».
Intră cu dosar, nu cu examen, și termină o facultate tehnică fără să știe noțiuni elementare de matematică de clasă a IV-a. Ce calcule de rezistență să facă ăia la șosele, la poduri, la diguri, la orice?”
Aceste constatări ridică îngrijorări legate de calitatea educației superioare în România și implicațiile grave asupra viitorului specialiștilor.
Soluții urgente și sistematice sunt esențiale pentru a corecta direcția în care se îndreaptă sistemul de învățământ superior. Îmbunătățirea selecției studenților prin examene de admitere riguroase, creșterea responsabilității cadrelor didactice și legătura mai strânsă dintre universități și mediul profesional reprezintă direcții critice pentru a inversa această tendință periculoasă.
Dacă nu se iau măsuri drastice pentru a repara sistemul de educație, consecințele vor afecta nu doar profesioniștii de mâine, ci și întreaga societate. O educație superioară de calitate este fundamentul dezvoltării unei națiuni și al construirii unui viitor sustenabil.
„E jale, dacă nu se schimbă URGENT, dar URGENT ceva în învățământul românesc începând chiar din clasele mici, praful se alege de noi, de TOȚI. Ne omoară la propriu toți incompetenții ăștia cu diplome la kilogram, angajați pe pile și șpăgi prin tot felul de instituții de care depinde viața noastră și a copiilor noștri.
Nu contează că sunt medici, polițiști, juriști, profesori, ingineri sau ce or mai fi. Sunt o apă și un pământ toți piloșii ăștia, de care nu au loc copiii care chiar învață în facultate, copii disperați să își depășească condiția economică precară și exact ei, cei care învață din greu, după ce termină, nu au loc pe nicăieri din cauza retardaților ăștia angajați cu pile și pilecoane”, mai concluzionează Adriana Vitan Balint.
