duminică, 21 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 657

Românii, săraci dar generoși: locul doi în lume la bacșisurile oferite curierilor care le aduc burgeri , shaorma și pizza

    În ceea ce privește numărul de comenzi, România se situează pe locul întâi în regiunea Europei de Sud-Est și pe doi, la nivel mondial, din cele 25 de țări în care operează Glovo, după Spania.

    În topul preferințelor culinare din acest an se mențin burgerii, shaorma și pizza, topul celor mai apreciate bucătării fiind format din cea americană, cu o creștere a cererii de două ori comparativ cu anul trecut, urmată de preparatele cu specific italian și de bucătăria orientală. Totodată, românii au plasat cu 27% mai multe comenzi de pește și fructe de mare și cu 26% mai multe deserturi față de 2022.

    Fruntași la bacșiș 

    Potrivit datelor analizate de Glovo, România ocupă locul doi la nivel mondial în ceea ce privește bacșișul oferit curierilor. Aproximativ 20% dintre utilizatorii din București lasă tips, topul orașelor cu cei mai darnici utilizatori fiind completat de locuitorii din Sinaia (18.82%) și Turda (15.62%).

    Creșteri semnificative ale comenzilor de la supermarket și pe segmentele de cosmetice și electronice

    În 2023, românii au preferat să își facă mai des cumpărăturile casnice online, comenzile de la supermarket crescând cu 40% în ultimul an. Cele mai multe comenzi de la supermarket sunt plasate, de regulă, la finalul săptămânii, vinerea și sâmbăta. De altfel, cea mai mare comandă plasată prin Glovo în acest an, din punct de vedere al numărului de produse, a conținut 117 articole de la un supermarket.

    În același timp, comenzile plasate din Glovo Express au înregistrat o creștere de 40%.  Supermarketurile Glovo Express sunt spații comerciale special gândite pentru cumpărături de proximitate, oferind produse de larg consum și nu numai, cu livrare ultra-rapidă, sub 30 de minute, având oferta de produse listată exclusiv virtual, în aplicație pentru utilizatorii din București, Brașov, Iași, Cluj-Napoca, Constanța și  Timișoara.

    Mai mult, comenzile de produse cosmetice au crescut cu 228% în 2023, în timp ce comenzile pentru electronice au înregistrat o creștere de 68%. Conform platformei, cea mai scumpă comandă plasată pe Glovo în România în acest an îi aparține unui bucureștean care a cheltuit peste 35.000 lei pe un laptop de gaming și o trotinetă.

    Tot din București provine și utilizatorul care a cheltuit cele mai mari sume pe Glovo în 2023, acesta plasând, în total, comenzi în valoare de 137.226 lei (peste 27.000 euro) de-a lungul anului. Totodată, titlul de cel mai mare fan Glovo din România îi revine unui utilizator din Constanța care a efectuat anul acesta 1340 de comenzi, în medie 3.5 comenzi pe zi.

    Un curier din Târgu Mureș a parcurs anul acesta aproape 30.000 km 

    Cel mai activ curier care a livrat comenzi plasate prin Glovo a parcurs anul acesta aproape 30.000 de km, de aproximativ 15 ori distanța dintre București și Barcelona. Acesta a livrat în ultimele 12 luni mai mult de 13.800 de comenzi, înregistrând așadar un număr mediu de 37 de comenzi pe zi. De asemenea, 4 dintre cei mai activi 10 curieri la nivel global sunt din România.

    Comenzile cu livrare programată, din ce în ce mai solicitate

    Din dorința de a-și organiza cât mai eficient timpul liber, românii apelează din ce în ce mai des la livrările programate. Astfel, cele mai multe comenzi programate sunt plasate de la restaurante, iar peste 31% de la supermarket. Cei mai mulți utilizatori care programează comenzi sunt în București, Cluj-Napoca, Brașov, Iași și Constanța, iar orașul cu cea mai mare creștere în 2023 este Satu Mare. 40% dintre comenzile programate sunt plasate între 10:00 și 11:59.

    De asemenea, dintre cele 25 de țări în care platforma Glovo este activă, România se poziționează pe locul doi în ceea ce privește numărul comenzilor Prime, serviciu ce oferă utilizatorilor livrări nelimitate, în baza unui abonament lunar, imediat după Spania, iar numărul abonaților Prime a crescut cu 24% în ultimul an.

    Cina de vineri, de cele mai multe ori comandată prin Glovo

    Utilizatorii din România plasează cele mai multe comenzi în zilele de vineri, joi și miercuri, în special pentru cină, 25% dintre comenzile din ultimul an fiind înregistrate în intervalul 18:00 – 20:00. Și anul acesta, 8 martie a fost ziua record a comenzilor, la fel ca în 2022, iar minutul de aur a avut loc la ora 10:00, când s-au livrat 371 comenzi și 2238 de produse în toată țara.  De altfel, lunile din an în care romanii au plasat cele mai multe comenzi în 2023 sunt Martie, Ianuarie și Mai.

    Protestul sindicatului din APM Bacău

      Astăzi, 8 decembrie, începând cu ora 10, sindicatul salariaților din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului (APM) Bacău a declanșat un protest spontan prin încetarea activității instituției. Motivele care stau la baza acestei decizii radicale sunt multiple și reflectă îngrijorările profunde ale angajaților în fața unor probleme critice din domeniul protecției mediului.

      Unul dintre motivele principale ale protestului îl constituie lipsa de transparență și consultare din partea conducerii Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor în procesul de reorganizare.

      Salariații APM Bacău susțin că aceasta reprezintă o obligație impusă de prevederile Legii 286/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung. Prin acțiunea lor, aceștia doresc să atragă atenția asupra importanței transparenței în luarea deciziilor ce afectează structurile care se ocupă de protecția mediului.

      Un alt punct critic adus în discuție este finanțarea necorespunzătoare a activității desfășurate de agențiile de mediu. Salariații APM Bacău avertizează asupra implicațiilor directe ale acestei situații, evidențiind faptul că aceasta poate duce la declanșarea unor situații de infringement în mai multe domenii ale mediului. Protestul lor devine astfel o voce pentru mediul înconjurător și o chemare la responsabilitate în gestionarea resurselor financiare destinate protecției mediului.

      În cadrul protestului, angajații APM Bacău subliniază și nivelul scăzut de salarizare raportat la alți salariați din domeniul mediului. Această discrepanță salarială este considerată inechitabilă și neadecvată importanței și complexității muncii desfășurate în cadrul agențiilor de mediu.

      Prin această acțiune, sindicatul salariaților din cadrul APM Bacău își propune să atragă atenția factorilor de decizie cu privire la amenințările pe care lipsa transparenței în procesul de reorganizare le poate avea asupra funcționării eficiente a activității de protecție a mediului. Ei solicită găsirea unei soluții corecte care să asigure drepturile și bunăstarea tuturor angajaților din instituțiile subordonate Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.

      Personalul auxiliar de specialitate de la Curtea de Apel a protestat astăzi

        FOTO: Arhiva Deșteptarea

        Astăzi, 8 decembrie 2023, personalul auxiliar de specialitate din raza Curții de Apel Bacău și instanțele arondate au decis să iasă în stradă, marcând o formă de protest spontan prin întreruperea activității cu publicul și suspendarea ședințelor de judecată. Motivul acestei acțiuni hotărâte îl reprezintă nemulțumirea față de nerespectarea hotărârilor judecătorești de către Guvernul României, în ceea ce privește plata drepturilor salariale restante obținute pe cale judecătorească.

        Revendicările protestatarilor sunt structurate în trei puncte principale:

        1. Nerespectarea Hotărârilor Judecătorești: Guvernul României este acuzat că nu respectă hotărârile judecătorești referitoare la plata drepturilor salariale restante obținute prin intermediul proceselor judiciare. Acest aspect afectează nu doar angajații, ci și integritatea sistemului judiciar în ansamblul său.
        2. Plata Integrală a Salariilor înaintea Oricăror Obligații Bănești: Protestatarii cer ca salariile să fie plătite integral înaintea oricăror altor obligații financiare ale angajatorilor. Aceasta este văzută ca o necesitate pentru a asigura bunăstarea și stabilitatea financiară a personalului auxiliar din justiție.
        3. Neachitarea Integrală a Salariilor Recunoscute Prin Hotărâri Judecătorești: Un alt punct de neînțelegere constă în neachitarea integrală a salariilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și acordate prin actele administrative emise în anul 2023. Protestatarii susțin că această situație este inacceptabilă și solicită soluții imediate.

        Aceste revendicări au fost formulate în urma unei întâlniri desfășurate pe data de 7 decembrie 2023 la Ministerul Finanțelor Publice. Reprezentanților sindicali li s-a comunicat că nu vor fi alocați bani pentru plata integrală a salariilor și nici pentru achitarea tranșelor scadente în anul 2023, conform hotărârilor judecătorești și administrative.

        Cerințe pentru Bugetul Anului 2024:

        Protestatarii solicită prevederea și asigurarea în bugetul pentru anul 2024 a sumelor necesare pentru:

        • Achitarea Integrală a Salariilor: Continuarea plății integrale a salariilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și acordate prin actele administrative emise în anul 2023.
        • Achitarea Drepturilor Salariale Restante: Plata drepturilor salariale restante aferente lunilor aprilie-octombrie 2023, inclusiv, așa cum au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și acordate prin actele administrative emise în anul 2023.

         

        Tentativele de fraudă se intensifică în perioada sărbătorilor, iar tehnologia deep fake este tot mai folosită

          La nivel internațional, doar 7% dintre victimele fraudelor din mediul online reușesc să își recupereze banii pierduți, potrivit unui raport realizat de Global Anti Scam Alliance. Aproximativ 60% dintre respondenții acestui raport au declarat că aceste atacuri le-au provocat un impact emoțional foarte puternic.

          Tentativele de fraudă cresc exponențial, de până la două sau trei ori, în preajma sărbătorilor de iarnă, când utilizatorii fac mai multe cumpărături online. În același timp, atacatorii cibernetici au început să folosească tot mai mult tehnologia deep fake, pentru a induce în eroare potențialele victime și pentru a oferi un grad sporit de încredere informației prezentate.

          În acest context, ING Bank România și Directoratul Naţional pentru Securitate Cibernetică (DNSC) lansează un avertisment pentru toți utilizatorii de carduri pentru a fi vigilenți atunci când fac cumpărături online, văd oferte promoționale pe rețelele sociale sau rezervă o vacanță.

          „Frecvent, atacatorii mizează pe manipularea victimelor pentru a-și introduce datele personale și financiare pe diferite pagini de phishing, nu pe dezvoltarea de soluții software sofisticate care să le fure datele. Tentativele de fraudă apar în toate industriile, așa că vedem de la oferte promoționale sau vouchere cadou de sărbători, la scheme false de investiții și mesaje ce impersonează diferite companii sau platforme de rezervare călătorii.
          În ING, investim permanent în sisteme de monitorizare în timp real pentru a identifica și preveni cazurile de fraudă, precum și în campanii de conștientizare și informare a tuturor utilizatorilor de carduri cu privire la noile tipologii de fraudă. Mai mult, punem accent pe sprijinirea autorităților în lupta cu criminalitatea prin furnizarea de informații rapide în format digital. ING este prima bancă care a intrat în proiectul de schimb de date cu DIICOT și urmează, mai departe, și DNA și IGPR.”
          Alin Becheanu, Head of Fraud Monitoring and Prevention, ING Bank România.

          De la falși ambasadori la deep fake. Ce sunt și cum pot fi identificate deep fake-urile?

          Tehnologia deep fake este utilizată de atacatori pentru manipularea înregistrărilor video, pentru a promova oferte „incredibile” și oportunități de investiții sau îmbogățire rapidă. De regulă, aceștia se folosesc de imaginea unor persoane faimoase, oameni politici, oameni de afaceri și chiar jurnaliști, pentru a oferi un plus de încredere potențialelor victime. În unele cazuri, materialul pare un reportaj din cadrul știrilor de televiziune.

          „În ultima perioadă, pe rețelele sociale, sunt propagate tot mai multe campanii frauduloase în care vedem anunțuri sponsorizate cu un videoclip de tip deep fake. Conturile de social media pot fi nou create și folosite exclusiv în acest scop sau sunt conturi compromise, care au aparținut în trecut altor utilizatori.
          Analizați întotdeauna cu atenție conținutul video! Pentru identificarea deep fake-urilor, indicii pot fi:
          calitatea imaginii este precară, mișcarea gurii nu este naturală atunci când personajul din imagine vorbește, sunetul nu este sincronizat perfect cu mișcarea buzelor, iar cuvintele pot fi pronunțate greșit în limba română, semn că atacatorii s-au folosit la varianta audio de o soluție de tip text-to-speech.
          Mai mult, dacă informațiile prezentate sunt șocante sau deosebit de importante, verificați existența acestora. Dacă nicio sursă de încredere nu vorbește despre asta, ar putea însemna că videoclipul este, de fapt, un deep fake.”
          Mihai Rotariu, coordonator al Direcției Comunicare, Marketing și Media din cadrul DNSC.

          Dark web, un marketplace cu scheme de fraudă. Un card de credit poate costa 20 dolari, un profil de social media un dolar.  

          Dark web-ul, o parte ascunsă a internetului, este un loc unde informațiile furate de la diferite persoane sau organizații sunt comercializate de către atacatorii cibernetici.

          „Pe computer sunt stocate parole și date personale, iar toate aceste informații sunt salvate în browser. Atacatorii reușesc să captureze aceste informații din browser și le pun la vânzare pe dark web. Prețurile pot varia, în funcție de anumite criterii. Astfel, un card de credit poate costa 25 de dolari, un profil de social media un dolar, în timp ce datele bancare pot costa 1.000 de dolari, iar un pașaport 1.500 de dolari. Oricine are acces la acel dark market poate avea accces la aceste date. Info stealer-ul este cel mai popular tip de malware, este foarte simplu de folosit și capturează credențialele salvate din browser, inclusiv datele cardurilor.
          În ceea ce privește companiile mici și mijlocii, atacatorii le vizează pentru atacurile de tip ransomware.
          Dark web monitoring este o practică vitală pentru detectarea și prevenirea amenințărilor cibernetice. Prin urmărirea activităților de pe dark web, organizațiile pot lua măsuri proactive pentru a preveni furtul de identitate, fraudele financiare și alte riscuri de securitate.”
          George Drăgușin, Presales manager, Provision.

          Tranzacțiile bancare sunt automate și nu pot fi anulate. Utilizați cardurile virtuale, pentru un plus de siguranță

          Din momentul în care un utilizator confirmă o tranzacție, aceasta nu mai poate fi anulată. Potrivit Directivei Europene Privind Serviciile de Plăți – PSD2, nu sunt considerate tranzacții frauduloase în cazul în care sunt furnizate datele cardului și plățile sunt aprobate prin autentificare cu doi factori (în aplicația bancară sau prin cod primit pe SMS). În consecință, șansele ca băncile să recupereze sumele pentru clienții lor sunt aproape nule în astfel de cazuri.

          „Pentru un plus de siguranță atunci când efectuează cumpărături online sau la POS, utilizatorii își pot deschide un cont secundar, căruia să îi atașeze un card, preferabil virtual. În Home’Bank, aceștia pot emite un card virtual oricând, de oriunde, fără costuri. Astfel, sunt în control deplin, pentru că pot decide câți bani vor cheltui, pe care îi transferă din contul principal. Indiferent ce s-ar întâmpla, un fraudator nu va putea niciodată să cheltuiască mai mult decât există pe acel card virtual.”Cristian Lia, Cards Tribe Lead, ING Bank România.

          Sfaturi de la ING, DNSC & ProVision pentru securitatea în mediul online, înainte de sărbători:

          1. Utilizați o parolă unică pentru fiecare cont și schimbați parolele în mod regulat. Folosiți parole puternice, care cuprind litere majuscule și minuscule, numere și simboluri. Reutilizarea aceleiași parole pe mai multe platforme nu este recomandată. Dacă un cont este compromis, pot urma și altele. Pentru a gestiona acest lucru, luați în considerare utilizarea unui manager de parole. Aceste instrumente nu doar că stochează parolele în siguranță, dar ajută și la generarea unor parole puternice, aleatorii, greu de ghicit. În plus, schimbarea regulată a parolelor poate reduce și mai mult riscul accesului neautorizat.

          Opțiuni: KeePass (gratuit); 1Password (plătit).

          1. Utilizați autentificarea cu doi factori (2FA), întrucât adaugă un nivel suplimentar de securitate. Implică primirea unui cod pe telefon/ email sau utilizarea unei aplicații de autentificare și introducererea unui cod suplimentar împreună cu parola. Prin activarea autentificării cu doi factori, dacă un atacator obține parola utilizatorului, ar avea nevoie de această a doua informație pentru a accesa contul acestuia, ceea ce reduce semnificativ riscul accesului neautorizat.
          2. Fiți prudenți cu informațiile personale online, în special pe platformele publice. Date personale precum adresa, numărul de telefon sau data nașterii pot fi folosite de către atacatori pentru furt de identitate sau alte activități rău intenționate.
          3. Nu furnizați detalii bancare pentru oferte care par prea bune pentru a fi adevărate. Abordați întotdeauna astfel de oferte cu scepticism și nu divulgați informații financiare pentru super oferte.
          4. Nu permiteți accesul la distanță la telefonul mobil sau computer (prin aplicații de tip AnyDesk, LogMeIn etc), pentru „ajutor” sau „suport” tehnic, întrucât poate expune dispozitivul la malware sau permite accesul neautorizat la datele personale sau bancare.
          5. De ce sunt EU cel care primeste acest PONT și nu altcineva? „Experții” nu vă vor suna sau contacta pe whatsapp sau rețelele de social media să împărtășească secretele unor investiții de mare succes, fără riscuri. Așadar, ignorați mesajele care oferă câștiguri ușoare.

            Alături de DNSC și ProVision, ING Bank România a organizat o întâlnire informală în care am discutat despre noile tendințe în fraude online și cum ne putem feri de acestea. Au participat: Alin Becheanu – Head of Fraud Monitoring & Prevention și Cristian Lia – Cards Tribe Lead în cadrul ING, Mihai Rotariu – coordonator al Direcției Comunicare, Marketing și Media în cadrul DNSC și – George Drăgușin, Presales manager, Provision.

           

          Pentru a recunoaște tentativele de fraudă online și a nu le cădea victimă, informați-vă constant despre acestea din surse de încredere precum site-ul DNSC și secțiunea de securitate de pe site-ul ING Bank.

          Școala Gimnazială „Emil Brăescu” Măgura celebrează „TRADIȚIILE LOCALE” într-un eveniment memorabil

            Într-un efort comun și cu sprijinul generos al comunității locale și al partenerilor implicați, Școala Gimnazială „Emil Brăescu” Măgura a organizat cu succes un eveniment de excepție în data de 7 decembrie 2023, la Centrul Cultural „Dumitru Tataru”. Evenimentul s-a desfășurat ca urmare a proiectelor: „Tradiții Nemuritoare – Sezătoarea” și „Tradiții și Obiceiuri Locale”, acesta din urmă fiind parte a proiectului transfrontalier „Tradiții și Obiceiuri Locale” și reunind o delegație specială din I.P Gimnaziu Bulboci, Republica Moldova.

            Cu o încărcătură emoțională și autenticitate culturală, evenimentul a adus în prim-plan tradițiile românești și a promovat patrimoniul cultural local.

            Sub denumirea „Șezătoarea”, elevii, cadrele didactice și comunitatea s-au bucurat de un program bogat, incluzând expoziție etnografică, cântece și dansuri populare, tradiții și obiceiuri de iarnă. Evenimentul a beneficiat de sprijinul solid al parohiilor din comuna Măgura, UAT Măgura, Consiliului Local al comunei Măgura, Centrului Cultural „Dumitru Tătaru”, Asociației Învățătorilor din județul Bacău și Corului „STEFANOS” al Catedralei Sf. Nicolae Bacău.

            Acești parteneri au contribuit activ la crearea unei atmosfere autentice și la promovarea tradițiilor locale. Un moment deosebit l-a constituit prezența unei delegații din Republica Moldova, condusă de primarul comunei Bulboci și de către directoarea Școlii Gimnaziale I.P. Bulboci, Cojocaru Parascovia. Schimbul cultural și experiența împărtășită au consolidat legăturile dintre cele două comunități și au deschis noi orizonturi pentru colaborări viitoare.

            „Ținem să transmitem sincere mulțumiri întregului colectiv didactic și nedidactic pentru organizarea activității, părinților și elevilor implicați în programul artistic, sub coordonarea directorului prof. Buganu Diana-Alina și a îndrumătorilor programului artistic: Vasiloiu Doinița, Camanaru Cătălina, Paiu Daniela, Toma Mimi, Topciu Alina, Gavril Anca, Niță Ștefania, Pamfile Loredana, Puiu Liliana și Popescu Brîndușa precum și partenerilor și colaboratorilor care au făcut posibil acest eveniment de excepție”, au transmis organizatorii într-un comunicat.

            Proiect ambițios în comuna Faraoani. Sistem inteligent de distribuție a gazelor naturale

            Comuna Faraoani este pe cale să beneficieze de un avans semnificativ în ceea ce privește infrastructura energetică, datorită unui proiect ambițios inițiat de primarul Cristina Ciuraru-Pal și susținut de Consiliului Județean. Sistemul inteligent de distribuție a gazelor naturale este în prezent în curs de implementare, ajungând la un progres notabil de 60%.

            Într-o declarație recentă, președintele CJ Valentin Ivancea a felicitat eforturile doamnei primar pentru inițierea și punerea în practică a acestui proiect extrem de important pentru comunitate. Aprecierea sa vine în contextul în care proiectul a atins deja o fază semnificativă de realizare, demonstrând dedicarea și eficiența administrativă a echipei implicate.

            Potrivit informațiilor furnizate de oficialii locali, pentru înființarea sistemului inteligent de distribuție a gazelor naturale, comuna Faraoani a obținut sprijin financiar semnificativ prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”. Acest program a acoperit jumătate din valoarea totală a proiectului, estimată la 22 de milioane de lei. Operatorul de gaze a contribuit cu 20% din costuri, iar restul sumei necesare implementării proiectului provine din bugetul local.

            Infrastructura proiectului constă într-o rețea de aproximativ 36 de kilometri de conducte și instalații specifice de distribuție a gazelor naturale. În prezent, sunt finalizate branșamentele pentru 572 de gospodării, iar numărul acestora este în creștere odată cu progresul proiectului.

            Un pas crucial în direcția finalizării proiectului îl reprezintă obținerea licenței de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.) pentru serviciul public de alimentare cu gaz. Aceasta va deschide drumul către furnizarea eficientă și sigură a gazelor naturale în comuna Faraoani, contribuind la îmbunătățirea calității vieții locuitorilor și la stimularea dezvoltării economice locale.

             

            Cum au petrecut zeci de români zile în șir, blocați pe Aeroportul din Munchen

              Data de 3 decembrie 2023 va rămâne adânc înfiptă în memoria a zeci de români care au avut parte de un coșmar la aeroportul din Munchen. Ceea ce ar fi trebuit să fie o călătorie de la Munchen la Timișoara s-a transformat într-un adevărat test de rezistență și frustrare, povestește, pe Facebook, Sandra Bârcă.

              La puțin înainte de ora 22:00, călătorii au fost anunțați că zborul lor va avea o întârziere de 30 de minute din cauza înghețului care a blocat ușa aeronavei. După o așteptare tensionată, personalul a reușit să deschidă ușa avionului și îmbarcarea a început. Totuși, o veste proastă a venit de la căpitan: aeronava trebuia supusă unei proceduri de degivrare, dar nu exista personal disponibil pentru următoarele două ore.

              După două ore de așteptare în avion, călătorii au primit vestea că nu mai pot pleca din cauza condițiilor meteo și a autorităților care nu au permis decolarea. A urmat un timp agonizant de așteptare în avion, înainte ca pasagerii să fie transportați înapoi în aeroport.

              În aeroport, trecut de ora 01:00, călătorilor li s-a cerut să își găsească singuri cazare. Însă, cu toate hotelurile ocupate, sute de oameni au fost lăsați să doarmă pe scaune, bănci sau pe podea. Reprezentanții aeroportului au furnizat doar câteva cutii cu apă, covrigi, biscuiți și paturi în încercarea de a atenua situația pentru cei care își petreceau nopțile în aeroport.

              Pe 4 decembrie 2023, călătorilor li s-au dat bilete pentru un zbor programat la ora 11:30 dimineața. Cu doar două ore înainte de plecare, aceștia au fost informați că zborul a fost anulat, iar o alternativă a fost oferită pentru data de 7 decembrie. După discuții cu un reprezentant Lufthansa, s-a ajuns la soluția de a zbura către Belgrad pe 5 decembrie. S-au promis compensații pentru cheltuieli de cazare și transferuri, iar călătorii au acceptat această variantă.

              Cu toate acestea, și această speranță a fost spulberată când, în cursul serii, toate zborurile pentru următoarea zi au fost anulate, iar situația a rămas incertă pentru întreaga săptămână. Pe 5 decembrie, fără alternative clare din partea companiei aeriene, călătorii au decis să închirieze o mașină și să pornească într-o aventură terestră.

              De-a lungul acestui calvar, bagajele călătorilor au devenit inaccesibile, iar cererea pentru compensații a fost ulterior respinsă.

              FOTO: Dan Bucura

              De asemenea, declarația lui Dan Bucura aduce o perspectivă suplimentară asupra haosului și lipsei de sprijin în fața unei situații extrem de dificile. El subliniază faptul că prețul pentru o cameră la un hotel de 3 stele a atins suma de 350 de euro. Cu toate acestea, ofertele de cazare nu erau singura problemă, deoarece trenurile nu au repornit până duminică la prânz, limitând opțiunile de transport pentru călători. În plus, Dan Bucura menționează că totul în aeroport era închis, iar călătorilor nu li s-a oferit niciun sprijin sau facilități, subliniind un total dezinteres din partea autorităților.

              De asemenea, el s-a declarat consternat față de lipsa de reacție și sprijin din partea nemților în situații de criză. Comparând cu o eventuală situație similară în România, Dan Bucura sugerează că, la noi, astfel de incidente ar fi stârnit reacții vehemente din partea opiniei publice și autorităților locale. Cu toate acestea, el observă că în Germania, o asemenea pasivitate pare a fi acceptată. Criticând lipsa de acoperire media, Dan Bucura menționează că un singur canal de televiziune a prezentat povestea, sugerând o atitudine neglijentă față de situație.

              Totuși, într-o notă de apreciere, Dan Bucura adresează felicitări transportatorilor români care au intervenit și au preluat sute de pasageri afectați. Deși recunoaște că au făcut acest lucru în schimbul unor plăți, el subliniază importanța acțiunii și mișcării rapide a acestora, în contrast cu reacția aparent absentă a celor din Germania.

              Jandarmii băcăuani recompensați cu certificate de apreciere

                Cinci jandarmii băcăuani au primit certificate de apreciere la festivitatea organizată de Batalionul 631 Tancuri Oituz din Bacău, eveniment care a reunit oameni speciali din diverse domenii de activitate, implicați activ în viața comunității, care au reușit să facă echipă și să ducă în alergare Ștafeta Invictus în județul Neamț.

                În cadrul acestei festivități, cinci jandarmi băcăuani au primit câte un certificat de apreciere în semn de recunoștință pentru respectul purtat eroilor României și valorilor naționale cu ocazia participării la activitatea Ștafeta Invictus 2023.

                De asemenea, domnului comandant al Batalionului 631 Tancuri Oituz, locotenent-colonel Stanciu Adrian i-a fost oferită din partea jandarmilor băcăuani Placheta Inspectoratului de Jandarmi Județean Bacău .

                Este încă o confirmare a faptului că eforturile colegilor noștri în slujba comunitătii sunt recunoscute și apreciate.

                Ca român, ca popor, ca jandarm, să nu uităm că avem nevoie de responsabilitate și atașament ferm față de valorile pentru care strămoșii noștri și-au dat viața, pentru care am depus un jurământ și pentru care muncim zi de zi.

                Numărul asiguraților la pensii a crescut

                Ultimele date statistice, publicate de către Casa Națională de Pensii Publice pe site-ul său, arată că în județul Bacău la sfârșitul lunii septembrie numărul angajaților care contribuiau la bugetul asigurărilor sociale de stat (pensii) a crescut cu cel puțin 5 la sută față de finele lunii noiembrie 2022.

                Astfel, dacă la 30 noiembrie 2022, din județul nostru erau asigurați la sistemul public de pensii 129.515 salariați, la 31 septembrie 2023 numărul acestora a ajuns la 135.705. Așadar, numărul angajaților a crescut cu 6.190 persoane. Și numărul angajatorilor a avut aceeași evoluție pozitivă.

                La 30 noiembrie 2022, în județul nostru erau 10.469 operatori economici, iar la 31 septembrie 2023 au fost 12.696, adică mai mulți cu 2.227 față de anul trecut. Cât despre salariul mediu brut, la nivelul județului, acesta a urcat de la 4.792 lei la 5.164 lei.

                Dar în țară sunt salarii medii brute și mai mari. Evident, cel mai mare este la București, respectiv de 7.515 lei. Urmează județele Cluj-6.668 lei, Timiș-6.432 lei, Sibiu-5.953 lei, Brașov-5.713 lei, Ilfov-5.608 lei, Iași-5.394 lei și Prahova-5.194 lei. Să mai notăm că salariul mediu brut pe economie a fost de 5.717 lei, la 31 septembrie 2023.

                Fotbal: Ascensiunea și căderea lui Vasile Chitaru

                Pe 5 decembrie s-au împlinit două decenii de când fostul copil teribil al fotbalului băcăuan s-a stins din viață, aruncându-se de la etaj. Nu împlinise 45 de ani. Debutant în Divizia A la doar 15 ani, campion cu Dinamo la 17, cel poreclit Zira, după unul din personajele filmului Planeta Maimuțelor, a terminat-o cu fotbalul mult înainte de vreme din cauza alcoolului. Cei care l-au prins jucând susțin însă și azi că, alături de Sorin Avram, a fost cel mai mare talent al Bacăului

                „Un apartament aproape gol…”

                Vasile Chitaru a fost un om al extremelor. Pe terenul de fotbal, ca și în viață. Pe teren putea juca la fel de bine extremă dreaptă sau stângă. În viață, în schimb, a fost când foarte sus, când foarte jos. Talentul de excepție l-a ridicat. Sus de tot. La 15 ani, patru luni și 14 zile pășea pe scena Diviziei A în tricoul alb-roșu al Sport Clubului Bacău, devenind al doilea cel mai precoce debutant după Nicolae Dobrin. Iar la 17 ajungea la Dinamo București unde, înainte de a deveni al campion al României, alături de Mircea Lucescu, Cornel Dinu și Dudu Georgescu, se bătea cu AC Milan în cupele europene. Alcoolul însă a dat cu el de pământ. Mai întâi la figurat, punând capăt prematur unei cariere începută prematur. Apoi, la propriu, Chitaru sfârșind-o cu viața într-o noapte gri de decembrie a anului 2003, după un salt în gol de la balconul apartamentului său de pe strada Alecu Russo. Fostul copil teribil al fotbalului băcăuan avea doar 44 de ani. Și, așa cum nota cotidianul „Deșteptarea” în ediția sa din 6-7 decembrie 2003, nu lăsa prea multe în urmă: „O soție, Marusia, care-l părăsise în mai multe rânduri. Un apartamant aproape gol, televizorul și covoarele fiind vândute de mult pentru o sticlă de băutură în plus. În fine, Chitaru mai lasă în urmă o carieră de fotbalist ce ar fi putut fi strălucitoare dacă nu era înecată în alcool”.

                „Ăsta vă întrece pe toți”

                Hârtia de ziar a îngălbenit. Amintirile își păstrează însă culorile. Le îmbujorează frigul de decembrie. Poate că și paharele de altădată, din anii în care Bacăul avea fotbal. Și ce fotbal! Așa că e timpul să vărsăm câteva picături, mai ales că, la 20 de ani de la dispariția lui Lică Chitaru, fratele său vitreg, Valentin Cioancă a ținut să i se facă o slujbă de pomenire. Au fost prezenți diverși oamani de fotbal, o bună parte dintre ei foști prieteni și colegi de echipă ai lui Chitaru. „Mă bucur că lumea nu l-a uitat pe fratele meu. Țin să mulțumesc tututor celor au venit la pomenire și, în special, celor care m-au sprijinit pentru realizarea ei: domnilor Gheorghe Andrieș, Gheorghe Poenaru, Valerian Voicu și Constantin Vlase”, spune Vali Cioancă, fratele mai mare („suntem frați după mamă”), care l-a dus pe Chitaru pentru prima oară la fotbal: „Ai mei nu mă lăsau la fotbal dacă nu-l luam și pe Lică. Avea doar patru-cinci ani când a venit cu mine la un antrenament pe stadionul din Parcul Libertății. Noi eram pe teren, el pe margine, jucându-se cu o minge. La un moment dat, antrenorul nostru, Ghica Cristea, un mare descoperitor de talente, a oprit antrenamentul și ne-a zis: <Ia uitați-vă la ăsta micu ce face cu mingea! Vă întrece de pe acum pe toți. Ascultați la mine: va ajunge mare, mare de tot>”.

                O placă de lemn în loc de perete

                Fostul mijlocaș și, ulterior, stoper al Sport Club Bacău, Mihai Cărpuci cunoaște povestea. Și cum să n-o cunoască? În anii 60, familia Cărpuci și familia Chitaru erau vecine într-unul din stabilimentele aflate în zona fabricii „Partizanul”. Stabilimentul se numea sugestiv, „La Baraca” sau „La Barăci”, iar despre cele două familii am putea spune că stăteau perete în perete, asta dacă ar fi existat și pereți. „Ne despărțea doar o placă de lemn, peste care ai mei puseseră o pătură. Auzeam tot ce se vorbea la vecini și invers. Eram ca o mare familie și, cu toate că ne lipseau multe, ne simțeam ca în paradis; aveam aproape și ștrandul și stadionul Partizanul: ce ne trebuia mai mult? Dimineața, eu aduceam pâinea, iar Vali Cioancă marmelada. Mâncam și plecam la antrenament, de pe Ștefan cel Mare tocmai în Parcul Libertății. Așa cum spunea și Cioancă, Ghica Cristea a fost un antrenor de copii și juniori ieșit din comun”, își amintește „Englezul” Cărpuci. „Nouă ni se spunea frații siamezi”, adaugă Vali Cioancă: „Amândoi blonzi, amândoi topiți după fotbal. Mihai cu numărul 5, eu cu 10”. Și între ei, viitorul număr 7, Vasile Chitaru.

                Zira, învingătorul lui Guzman

                Apropo de numărul 7. Mihai Cărpuci face o paralelă ce ar putea părea exagerată: „Poate că și e exagerată, dar cu mâna pe inimă spun că, atunci când l-am văzut prima oară jucând pe Cristiano Ronaldo, de Zira mi-am amintit. Aceeași lovire a mingii, aceeași explozie, aceeași forță de pătrundere”, este de părere cel care i-a botezat fata lui Chitaru. Mai întâi, însă, Cărpuci l-a botezat chiar pe Chitaru. I-a spus Zira, după unul din personajele filmului Planeta Maimuțelor. „Adevărul este că Zira Chitaru era leit Zira din film. Dacă s-ar fi făcut un casting în Bacău, Chitaru lua rolul fără probleme”, fac și astăzi caterincă foștii colegi de echipă ai lui Zira. „Chitaru nici nu se căsătorise când mi-a zis: <Mihăiță, tu îmi vei boteza primul copil, ai înțeles? Tu vei fi nașul, nu altcineva>”, dă timpul înapoi Mihai Cărpuci. În vara lui 1980, la turneul de 25 de zile pe care SC Bacău l-a efectuat în China, „alb-roșii” au jucat finala pentru locul 3 cu reprezentativa olimpică a Mexicului: „Mexicanii aveau un fundaș rău de tot, Guzman, care tăia lemne, nu alta. Pe Chitaru îl căpăcea de câte ori îl prindea. Am câștigat însă finala pentru bronz cu 2-0, marcatori eu și Chitaru, iar după meci, Zira s-a oprit direct în fața lui Guzman, de parcă ăla ar fi înțeles românește: <Na, fir-ai al dracului, că v-am bătut eu și cu nașu>”, zâmbește Cărpuci.

                Lucru în echipă

                Amintirile curg. Așa cum curgea berea în turneul din China, din 1980. „Era teribil de cald. 40 grade și o umiditate criminală”, rememorează Gioni Andrieș, care nu poate uita nici cel mai dificil adversar al turneului: naționala de tineret a RF Germania, cu Rudi Voller și Pierre Littbarski în atac și cu Berti Vogts pe banca tehnică. „Abia-abia ne-au bătut cu 6-2”, intervine, pufnind în râs, Cărpuci. „Fiind foarte cald, trebuia să ne hidratăm în permanență. Berea era la mare căutare, dar nu prea era ușor de găsit. Asta doar dacă nu nimereai în camera de hotel unde stăteau Cărpuci, Chitaru și Șoșu. Ăștia aveau o tehnică specială: apăsau pe un buton și le sărea cartonul de bere în spinare”, face haz Gioni Andrieș. „Așa e, noi eram mereu aprovizionați”, explică Mihai Cărpuci: „În prima zi, coborând cu liftul, în loc să ajungem la parter, am nimerit la demisol, unde era o magazie în care țineau ășta berea. Ne-am organizat imediat, lucrând în echipă: eu fiind mai înalt, înșfăcam un carton cu bere, i-l pasam lui Lică Șoșu, iar acesta i-l trecea rapid lui Zira Chitaru, care ținea liftul pe loc. Până să ajung la al doilea carton, Zira era deja în cameră cu primul transport. Porția zilnică era de trei cartoane. În 25 de zile le-am creat ălora un deficit pe care cred că nu l-au acoperit nici azi”.

                Favoritul lui Adrian Păunescu și Cornel Dinu…

                De la bere, să trecem pe vin. Doar se știe: vinul după bere e o plăcere. Mai ales dacă ai apucat să-l bei în compania lui Adrian Păunescu. Chitaru a ciocnit paharele cu bardul de la Bârca. „Nea Adi Păunescu a ținut să-l cunoască în mod special pe frate-miu și să facă un reportaj cu el în Revista Flacăra. Era spre finalul anilor 70, iar Chitaru era considerat atunci una din marile speranțe ale fotbalului. L-am însoțit pe Lică la Hotelul Decebal, unde-l aștepta Păunescu”, își amintește Vali Cioancă. Poetul a sărit peste „încălzire”: „Am auzit că nu duci paharul la ureche. Uite, eu beau whisky. Tu?”. Zira a intrat imediat în combinație: „Grasă de Cotnari”. A ieșit un reportaj pe cinste în Flacăra. Nu neapărat și o beție. Bețiile „de lux” au fost altele. Și au început la București, în perioada Dinamo, alături de Cornel Dinu. „Lui Dinu îi spuneam Tăicuțule. Îi plăcea de mine și mă lua cu el peste tot. La <Primăvara<, la <Perla>, la <Pescărușul>, în Herăstrău, trăgeam câte o chindie și apoi, spre dimineață, jucam fotbal cu cutiile de bere. Beam whisky și ne dregeam cu bere. Eu mă matoleam primul”, își amintea, peste ani, Vasile Chitaru.

                Adversarul lui Albertosi, Collovati și Fabio Capello

                Ediția 1976-77 petrecută la Dinamo trebuia să fie o trambulină pentru Vasile Chitaru, ajuns în Ștefan cel Mare la doar 17 ani. S-a dovedit, mai degrabă, o groapă de nisip. Nisip mișcător. E adevărat, băcăuanul s-a laureat campion al României într-un sezon în care pe extrema dreaptă el era rezerva lui Mircea Lucescu, iar în centrul atacului Dudu Georgescu cucerea a doua Gheată de Aur, cu un record european de goluri marcate: 47. Dar la fel de adevărat este că Zira a jucat puțin pentru Dinamo: doar șapte meciuri în campionat. Plus o repriză, a doua, ca înlocuitor al lui Lucescu, în Cupa UEFA, împotriva lui AC Milan, la București. La Milan în poartă se afla Ricky Albertosi, vice-campion mondial cu naționala Italiei în 1970, ca stoper strălucea Fulvio Collovati, viitor campion al lumii cu Squadra Azzurra în 1982, iar la mijloc juca Fabio Capello. Marele star al Milanului era însă fostul Balon de Aur, Gianni Rivera. Absent în turul de la București, încheiat nedecis, 0-0, Rivera avea să-și conducă echipa spre victoria cu 2-1 în returul de pe „San Siro”, în care Zira Chitaru avea să fie doar rezervă.

                Centrările cu „știrțul”

                Revenit la Sport Club în vara lui 1977, Zira avea să alterneze meciurile bune cu cele în care lustruia banca de rezerve. Între ele începuseră să-și facă loc loc bețiile. „Dacă nu ar fi avut acest viciu, Chitaru ar fi fost urmașul lui Lucescu nu doar la Dinamo, ci și la echipa națională. Un talent imens. După părerea mea, și nu doar a mea, cel mai mare talent al Bacăului după nea Sorin Avram. Centra perfect și cu stângul și cu dreptul. Îi dădea cu <știrțu>, așa cum spunea nea Mircea Nedelcu, când era vorba de centrările-covrig, ce găseau mereu centrul înaintaș cu fața la poartă. Avea o lovire a mingii ireproșabilă. Făcea pariuri că de la jumătatea terenului nimerește bara. Și o nimerea! Mamă, câți bani i-a luat lui Mihuț la astfel de pariuri. Aveam antrenament la 10, iar ei doi veneau la teren la 9, pentru a se întrece”, povestește Gioni Andrieș, fundașul dreapta care deține recordul de prezențe în prima divizie sub culorile Bacăului. „Vasile Chitaru a debutat în Divizia A pe 19 mai 1974, la victoria de acasă cu Jiul: 1-0. În acel an am debutat și eu în A. Doamne, ce calități avea Zira! Țin minte că într-o vară, la un cros, ne-a lăsat pe toți în urmă cu șase minute. El a terminat în 29 de minute, iar noi am ajuns în 35 de minute. Avea un fizic fantastic”, adaugă fundașul stânga al Sport Clubului din anii 70-80, Cornel Elisei.

                Din „La Baraca” până „La Ciocanul”

                Oricât de fantastic ar fi fost fizicul său, Zira nu putea câștiga bătălia cu alcoolul. Sezonul 1983-84 a fost, practic ultimul important pentru Chitaru la SC Bacău. Avea doar 25 de ani și era deja un fost fotbalist. Au urmat echipe mici, tot mai mici, de la Partizanul la Foresta Fălticeni și de la Proletarul la Flamura Roșie Sascut, până când paharul a înlocuit cu totul mingea de fotbal. Copilul talentat pornit din „La Baraca”, trecut pe la naționalele de juniori (unde s-a crestat cu briceagul pe antebrațul stâng pentru a se face frate de cruce cu Rodion Cămătaru) și ajuns pe „San Siro” din Milano, a devenit, peste ani, bărbatul fără rost și viitor. Zi de zi, rejuca meciurile tinereții la o crâșmă de cartier, al cărei nume părea coborât din Nicuță Tănase: „La Ciocan”. Seară de seară, sfârșea beat, făcând scandal. Zi de zi, seară de seară, mereu la fel. Asta până în seara unei zile de decembrie, când un strigăt disperat și o cădere în gol au curmat viața unui om al extremelor. La 20 de ani distanță de la dispariția sa și la aproape 50 de la debutul, la o vârstă neverosimilă, în Divizia A, Vasile Chitaru rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut și, mai ales, l-au văzut jucând fotbal, un imens talent risipit mult prea ușor. Imaginea mișcată a ceea ce putea fi, dar nu a fost să fie.

                Nest / Cuib: ”Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib”

                La Galeria ”Frunzetti”, din Bacău, a avut loc vernisajul unei expoziții de pictură, grafică și ceramică, gândită și realizată de artistele Katy Andrieș, Anca Mihăilă, Mari Bucur și Florența Bogdan. Aceste doamne au reușit să unească mai multe pasiuni ca într-o ,,încăpere a artei”, în care să-și exprime sentimentele, prin operele lor unice. Ideea pe lângă care s-au rotit făcând aceste lucrări este ”cuib”, în engleză ,,Nest”, cuvânt ce a dat și titlul expoziției.

                  Când am intrat în galerie toată lumea era entuziasmată pentru că știau cu cine au onoarea să se întâlnească și pe cine să asculte. Personal, m-am simțit foarte bine și chiar am apreciat fiecare cuvânt spus cu o emoție specială de doamna Violeta Savu, cea care a prezentat expoziția. Fiecare vibrare făcută de corzile vocale răspândea un sentiment aparte, care a făcut pe toată lumea să fie liniștită și tăcută, deși oamenii erau fericiți și dornici să vadă lucrările.

                  În final, după ce am ascultat cu drag povestea titlului expoziției, am savurat din priviri toate minunățiile de lucrări făcute.

                Mi-a plăcut foarte mult și, pe viitor, mi-ar plăcea să mai merg la o expoziție făcută de aceste artiste unice!

                Iarina Maria Gologan (clasa a VI-a), elevă la Cercul de journalism al Palatului Copiilor Bacău

                 

                Katy Andrieș: ”Sunt lucrări legate de figura umană, de familie, de început”

                Anastasia Ciulină: Ce profesie aveți?

                Katy Andrieș: Sunt profesor la Colegiul Național de Artă ”George Apostu”. Și artist, bineînțeles.

                 

                Anastasia Ciulină: Ce lucrări prezentați în această expoziție?

                Sunt niște lucrări inspirate de ideea de cuib, “nest”, în engleză, am găsit noi această variantă de titlu. Sunt lucrări care sunt legate mai degrabă de figura umană, care formează un cuib, de familie, de început.

                 

                Anastasia Ciulină: Care este cea mai muncită lucrare? De ce?

                Katy Andrieș: Cred că toate lucrările sunt la fel de muncite. Am stat mult și m-am gândit, le-am analizat, le-am refăcut, straturi, peste straturi. Nu e vreuna la care să fi stat mai puțin decât la alta.

                Anastasia Ciulină: V-ați dori ca arta dumneavostră să schimbe viața admiratorilor? Cum?

                Katy Andrieș: Nu as vrea neapărat să le schimbe viața, cât să le ofere câte o după-amiază plăcută.

                 

                Anastasia Ciulină: Cum ați găsit vocația pentru artă?

                Katy Andrieș: Cred că atunci când eram de vârsta ta. De la început, mi-a plăcut foarte tare să desenez și să văd lucruri frumoase și să le așez pe hârtie. Și lucrul ăsta, plăcerea mea, s-a dezvoltat mai târziu într-o profesie, să-i învăț pe alții să descopere la fel, frumosul, cum am făcut-o și eu când eram micuță, ca tine.

                 

                Anastasia Ciulină: Ce ați dori să mai realizați pe viitor?

                Katy Andrieș: Cred că mi-aș dori să mai fac expoziții în grup. Sunt foarte palpitante. Să cunosc, așa, alți artiști ca și mine și să împărtășesc cu ei aceeași experiență.

                 

                Anastasia Ciulină: Ați mai avut expoziții de grup? V-au plăcut?

                Katy Andrieș: Este prima mea expoziție de grup și asta îmi place foarte tare și de aceea îmi doresc să refac experiența.

                 

                Anastasia Ciulină: A cui a fost ideea de a crea această expoziție?

                Katy Andrieș: Cred ca a fost a colegei noastre, Mari Bucur. Ea a venit cu ideea ”cuibului” în patru.

                 

                Anastasia Ciulină: Care este muza care v-a inspirat?

                Katy Andrieș: Muza care m-a inspirat cred că e legată de ceva din copilărie, ceva care am văzut în biserică, copilăria mea fiind legată de biserica din sat. Am crescut la țară. Și acolo erau foarte multe lucrări de artă, sculpturi și picturi, bine, religioase, ce-i drept, dar frumoase.

                 

                Interviu realizat de Anastasia Ciulină (clasa a III-a, Școala “Alexandru cel Bun”), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău)

                 

                Florența Bogdan: ”Este o colaborare între sunet și imagine”

                Andrei Prisacariu: De ce se cheamă expoziția ”Nest”?

                Florența Bogdan: Ne-am adunat patru prietene, patru artiste și am construit împreună un cuib, ”nest” înseamnă ”cuib”. Fiecare și-a adus contribuția și ințelegerea în realizarea acestei teme, la fiecare dintre noi tema ”cuib” este abordată diferit: la mine, de exemplu, e intr-adevăr ideea de cuib de pasăre, la Katy este o altă interpretare, regăsim ideea de cuib uman, la ceramică, la Anca Mihăilă, este interpretarea tot umană a ideii de cuib, prin prezența mâinilor.

                 

                Andrei Prisacariu: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

                Florența Bogdan: Ne cunoaștem de foarte mulți ani, încă din liceu, cu Anca, iar cu Mari am mai lucrat împreună. Și așa ne-am adunat, ne-am reîntâlnit la Uniune (Uniunea Artiștilor Plastici – Filiala Bacău, nota noastră) și ne-am hotărât împreună să realizăm acestă expoziție.

                 

                Andrei Prisacariu: De ce ați vrut să contribuiți la această expoziție?

                Florența Bogdan: Din plăcerea de-a lega oamenii în jurul unei idei și de-ai aduce împreună la vernisaj, de-a face lucruri frumoase, de-a aduce noutăți.

                 

                Andrei Prisacariu: Ce fel de tipuri de lucrări ați adus în expoziție?

                Florența Bogdan: Am și grafică și pictură; pe pânză și pe hârtie.

                 

                Andrei Prisacariu: În ce domeniu al artei sunteți specializată?

                Florența Bogdan: Eu am terminat sculptura și sunt la bază sculptoriță, dar și pictez, cu drag, pictura chiar îmi place, este pasiunea mea, chiar dacă gândul și sufletul mi-au rămas la sculptură.

                 

                Andrei Prisacariu: Care este lucrarea dvs. cu cea mai interesantă poveste, din această expoziție?

                Florența Bogdan: Cred că se numește ”Zgomotul crângului”, este redată ideea de zgomot într-un cuib de păsări, un orășel al păsărilor. Și zgomotul ăsta l-am redat prin tehnica pensulației pusă pe pânză, care e mai tăioasă și mai ascuțită și, cumva, m-am gândit că zgârie puțin privirea și te duce după sunet, este o colaborare între sunet și imagine.

                 

                Andrei Prisacariu: Credeți că arta va schimba lumea?

                Florența Bogdan: Arta schimbă lumea întotdeauna, pentru că frumosul atrage lumea și eu zic că este bine ca oamenii să vină către artă.

                 

                Andrei Prisacariu: Unde v-ați găsit inspirația, pentru arta dumneavoastră?

                Florența Bogdan: În natură, pentru că eu văd foarte multe lucruri în natură, care continuă să fie baza noastră de inspirație, de acolo ne luăm foarte multe idei.

                Interviu realizat de Andrei Prisacariu (clasa a VI-a), elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                 

                Anca Mihăilă: ”Scopul este ca tu să te depășești pe tine”

                Iulia Ciulpan: Cum ați ajuns să le cunoașteți pe celelalte artiste alături de care ați făcut această expoziție?

                Anca Mihăilă: Prin intermediul prietenei mele Mari Bucur, una dintre expozante. Ea se cunoștea de mulți ani cu cele două artiste, Katy Andrieș și Florența Bogdan, și așa ne-a cunoscut, prin intermediul acestei idei de expoziție în grup.

                 

                Iulia Ciulpan: Cine a venit cu ideea de a deschide acestă expoziție?

                Anca Mihăilă: Mari Bucur. Ea a avut ideea, ea a lansat provocarea, ea ne-a unit în acest cuib.

                 

                Iulia Ciulpan: De ce ați dorit să participați la acestă activitate de azi? Ați fi putut foarte bine să refuzați.

                Anca Mihăilă: Da, inițial, când s-a propus această idee, puțin am avut teamă. Teamă de ce? De a nu fi în conexiune cu celelalte colege și de ideea de a colabora și de a fi cu lucrări în comunicare cu ele. Mi-a fost teamă și de timp, de-a nu avea timp pentru a face aceste lucrări. Ceramica necesită foarte mult timp, câteva luni, și era teama de a nu avea suficiente lucrări pentru a expune împreună.

                 

                Iulia Ciulpan: Care dintre lucrările dumneavoastră din expoziție are cea mai interesantă poveste?

                Anca Mihăilă: Toate au cam aceeași temă, bine, poate din compoziția mâinilor ar fi unele mai interesante. Cromatic, sunt asemănătoare, dar compozițional sunt diferite.

                 

                Iulia Ciulpan: De ce ați ales să vă exprimați prin ceramică, și nu print-un alt domeniu al artei plastice?

                Anca Mihăilă: A fost o provocare de acum trei ani, când în jurul meu am cunoscut mai mulți ceramiști și ei m-au încurajat în acest drum, și am urmat master în ceramică la București, la Universitatea Națională de Arte. Am studiat doi ani acolo și încă îmi continui studiul în ceramică, individual sau consultându-mă cu artiști sau cu foști profesori.

                Iulia Ciulpan: Care este lucrarea de artă de care vă mândriți cel mai mult?

                Anca Mihăilă: Anul trecut am avut o expoziție personală, și acolo sunt câteva lucrări care mi-au rămas la suflet. Am lucrat și în sticlă, și acolo este o lucrare,”Brail”, numită, pot să spun că pe aceea nici nu vreau să o dau, o am acasă. E la sufletul meu.

                 

                Iulia Ciulpan: Ați avut vreo persoană anume care v-a sprijinit de-a lungul acestei călătorii?

                Anca Mihăilă: Eu consider că mai multe persoane pot fi, dintre artiști, tot discutând, tot schimbând păreri, și din diferite domenii, că-i ceramică, că-i sticlă, că-i pictură, fiecare a avut acolo un cuvânt și a ajutat la creșterea mea profesională.

                 

                Iulia Ciulpan: Este, cumva, o lucrare mai nouă aici expoziție cu dumneavoastră? Dacă da, care-i aceasta?

                Anca Mihăilă: Toate care sunt acum în expoziție sunt foarte noi și anul acesta le-am lucrat pe toate.

                 

                Iulia Ciulpan: Care a fost momentul în care dumneavoastră ați fost sigură că doriți să deveniți artist plastic?

                Anca Mihăilă: Să știi că, dacă te gândești profund, la cât implică să fii o artistă, nu cred că mai pornești pe drumul acesta. Dar nu-i un scop să devii artistă, scopul este ca tu să te depășești pe tine. Tot lucrând, vrei parcă mai mult, să afli, să cunoști, să știi, și-ți place și nu te gândești ”sunt artistă” sau ”nu sunt artistă”, pur și simplu te exprimi, prin alte forme. Fiecare se exprimă printr-o modalitate personală, prin vorbit, prin cântat, eu am ales să mă exprim prin ceramică.

                 

                Iulia Ciulpan: Cât de mult timp a durat să pregătiți toată expoziția?

                Anca Mihăilă: Am început să lucrez din luna martie, până acum, în noiembrie. Toate aceste luni au fost dedicate numai acestor lucrări, nelucrând ore în șir, având și serviciu, deci după orele de serviciu, sâmbăta.

                 

                Interviu realizat de Iulia Ciulpan (clasa a V-a), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                 

                Mari Bucur: ”Ne-am gândit să ne creăm un loc special, în care să creeze fiecare, în zona sa”

                Vlad Gumeniuc: De ce ați ales să organizați această expoziție?

                Mari Bucur: Aveam planificat de acum doi ani, nu aveam un titlu pentru ea, dar o aveam planificată, și m-am gândit că e păcat să o fac singură și am ales niște artiste din Bacău, care îmi plac foarte mult: Katy, Florența și Anca. Am zis să fim cât mai diferite, ca să ne iasă ceva frumos, ceva inedit.

                 

                Vlad Gumeniuc: De ce expoziția se numește “NEST”?

                Mari Bucur: Ne-am gândit că suntem ca patru pui într-un cuib, că ne-ar sta bine să fim protejati de paiele cuibului și… de tot… și să ne creăm singuri, așa, un loc special, în care să creeze fiecare, în zona sa. Și s-a făcut un cuib… Și atunci am simțit că ”Nest”, ”Cuib” e cel mai bun titlu… Și toate pictam păsări și flori și era o atmosferă frumoasă.

                 

                Vlad Gumeniuc: Cum ați ajuns să lucrați împreună?

                Mari Bucur: Impreună nu am lucrat. Ne-am pus fotografiile pe messenger. Făceam două – trei lucrări, le postam, ”Aoleu, asta nu merge…”, discutam, scoteam… iar puneam. Ne trimiteam fotografii. Am vorbit împreună mult și am colaborat.

                 

                Vlad Gumeniuc: Ce lucrări ați adus în expoziție?

                Mari Bucur: Ceramică a făcut Anca și noi trei avem grafică și pictură. Eu am cele mai multe picturi.

                 

                Vlad Gumeniuc: De ce ați ales să contribuiți la expozitie?

                Mari Bucur: Stai în atelier… ești tu, cu tine, așa, și nu știi dacă e bine ce faci. Când ieși in public, afli păreri, afli tot felul de vorbe și ai mare nevoie să te vadă lumea, să îți vadă lucrările și expoziția.

                 

                Vlad Gumeniuc: Care este lucrarea dumneavoastră cu cea mai interesantă poveste din aceasta expoziție?

                Mari Bucur: La mine, chiar toate au o poveste. Nu știu, sunt stări, știi… e primăvară, vezi mult verde, te bucuri și vrei și tu să lucrezi cu verde. Încerc și eu să o copiez, dar în felul meu, așa, artistic. După aceea, vara, care este foarte colorată, plină de flori… atunci lucrez cu mult roșu… Și tot așa….

                 

                Vlad Gumeniuc: Doriți ca arta dvs. să schimbe lumea? Daca da, de ce?

                Mari Bucur: Nu știu, văd că aduce bucurie, știi? Adică, cine a cumpărat sau la cine am dăruit o lucrare a mea a fost bucuros și văd că în casă îi face foarte bine.

                 

                Vlad Gumeniuc: Ce v-ați dori să mai realizați?

                Mari Bucur: O să continuăm cu expoziția asta, o dată, la doi, trei ani. Nu știu dacă o să-i păstrăm componența, dar încercăm, a fost foarte faină colaborarea cu fetele.

                 

                Interviu realizat de Vlad Gumeniuc (clasa a VI-a), elev la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                 

                Foto credits: Iarina Maria Gologan (clasa a VI-a), elevă la Cercul de journalism al Palatului Copiilor Bacău

                Prof.coord.: Laura Huiban

                 

                Stejărel Vișinar, stejar adevărat

                Născut ca un joc bărbătesc, fotbalul este din ce în ce mai puțin o lume a bărbaților. Și nu, nu-i deloc problema că, de ani buni, îl joacă tot mai multe femei. Misoginismul nu are niciun amestec. Au în schimb treabă, și încă destulă, factorii de alterare.

                Sunt nenumărați, începând cu banii, înșelătoriile și lipsa demnității și încheiind tot cu bani, înșelătorii și lipsa demnității. Vorba lui TRU: „Fotbalul a ajuns să însemne, tot mai des, lucruri care vin din afara fotbalului”. Mai dai însă și peste bărbați adevărați; în mijlocul sau, după caz, la marginea gazonului.

                Nu sunt neapărat super-talente. Așa cum nu sunt toți super-eroi ori super-mediatizați. Au, în schimb, meritul că au păstrat intactă esența jocului. Probabil că nu foarte mulți microbiști îl cunosc pe Stejărel Vișinar. Poate doar cei familiarizați cu liga secundă din România.

                Și, în mod sigur, suporterii Aerostarului Bacău, iar de iarna trecută, și fanii Ceahlăului Piatra Neamț. Transferat în ianuarie 2023, sub formă de împrumut pe un an, de la Aerostar la CSM Ceahlăul, Vișinar- un stoper de 24 de ani, căruia Dorin Goian îi prevedea, încă de la debutul sucevean, un viitor solid- a devenit sub Pietricica exact ce era și la Bacău: un fotbalist care dă totul pe teren.

                Când dai totul nu înseamnă neapărat că și câștigi tot. Rămâi însă cu conștiința împăcată. Că ai făcut tot ceea ce depindea de tine. Că nu te-ai menajat, indiferent dacă ai ieșit învins ori învingător. Sâmbăta trecută, la Slobozia, Stejărel Vișinar a ieșit de pe teren pe targă.

                A ieșit în minutul 8, la 0-0, cu un diagnostic care poate pune la pământ o întreagă pădure de stejari: triplă fractură. Mai impresionantă decât imaginea piciorului stâng, frânt de la gleznă, a fost însă cea a bărbăției cu care Viși a făcut față situației. Nu a urlat, nu a plâns, ba, mai mult, în momentul în care brancardierii îl duceau spre ambulanță, a găsit resurse pentru a-și încuraja colegii! Inimă de leu.

                „Sunt împăcat cu ideea că Dumnezeu mi-a dat o încercare atât de mare pentru a-mi arăta că sunt puternic. Și pe targă să fiu, nu mă voi da bătut niciodată. Știu că oamenii îmi sunt alături, am familia lângă mine, colegii, oamenii din club. (…) M-a sunat și Christ Afalna, dar el nu are nicio vină.

                Gazonul era foarte prost și am rămas cu piciorul înfipt. Lumea trebuie să știe că mi-am încheiat contractul cu CSM Ceahlăul luptând până la ultima picătură de energie. A fost ultimul meci la CSM Ceahlăul, conform contractului actual”, a transmis Vișinar înainte de a fi operat, marți, la Cluj.

                La cuvintele de bărbat adevărat ale lui Stejărel, conducerea Ceahlăului a reacționat prompt și brav. A anunțat că va prelungi contractul fotbalistului, activând astfel clauza financiară din acordul încheiat cu Aerostar.

                Chiar dacă recuperarea se anunță lungă și anevoioasă, gruparea pietreană este dispusă să-l aștepte pe Stejărel Vișinar. Are nevoie de Viși, așa cum fotbalul are nevoie de bărbați adevărați. Iar dacă poartă și nume de stejari, cu atât mai bine!

                Agresarea unui polițist local (III)

                 Nici faptul că actuala poliţie locală a rezultat din reorganizarea succesivă a altor instituţii (Corpul gardienilor publici şi Poliţia Comunitară), care existau sau nu la momentul adoptării, modificării şi/sau completării legii penale, cu referire la incriminarea variantei agravate a infracţiunii de ultraj, nu poate conduce la o altă concluzie în ce priveşte protecţia penală specială de care trebuie să se bucure poliţiştii locali în activitatea desfăşurată, în condiţiile în care reorganizarea succesivă a respectivelor instituţii nu a reprezentat doar o schimbare de titulatură, ci a adus modificări şi la nivelul atribuţiilor exercitate.

                  Tot astfel, nici împrejurarea că poliţia locală se organizează şi funcţionează prin hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale şi este un compartiment funcţional din cadrul aparatului de specialitate al primarului nu prezintă relevanţă, căci calitatea de subiect pasiv secundar pentru varianta agravată a infracţiunii de ultraj se întemeiază pe atribuţiile şi obligaţiile profesionale ale poliţistului în asigurarea securităţii publice, iar nu pe modalitatea de organizare şi funcţionare a instituţiei din care face parte, după cum nu este condiţionată de recunoaşterea în prealabil a unui statut special în favoarea respectivului poliţist.

                  În al doilea rând, însuşi legiuitorul a subliniat în cuprinsul Legii nr. 155/2010 că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul local beneficiază de o protecţie similară cu cea acordată poliţistului din cadrul Poliţiei Române.

                  Astfel, dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 155/2010 prevăd următoarele:

                  „(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul local beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii, similară cu a poliţistului din cadrul Poliţiei Române.

                  (2) Poliţistul local şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie, în condiţiile legii, din partea structurilor specializate ale statului faţă de ameninţările sau violenţele la care ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.”

                  O dispoziţie similară există şi în art. 33 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit căreia „în exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii”.

                  Or, această protecţie specială de care beneficiază în egală măsură atât poliţistul din Poliţia Română, cât şi poliţistul local nu poate însemna, din perspectiva legii penale, decât faptul că acesta din urmă este subiect pasiv secundar al infracţiunii de ultraj, în forma agravată prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal, ca şi poliţistul din Poliţia Română.

                Materialul informativ are la bază decizia nr. 19/22.06.2020 a Î.C.C.J. – COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT, publicată în Monitorul Oficial nr. 874/24.09.2020 și a fost realizat de avocat Blăjuț Dragoș – Tiberiu din cadrul Cabinetului de Avocat Dan Nițu.

                În ciuda celebrității

                 Revin la unul dintre subiectele mele preferate, la oamenii de teatru care au schimbat configurația acestui fascinant teritoriu. Teatrul, care de peste două milenii nu încetează să se înnoiască mereu. Unul dintre cei mai importanți creatori, care se pare că a găsit secretul tinereții perpetue în artă, este regizorul Andrei Șerban. Și omul, și artistul sunt deopotrivă interesanți, în ultima vreme, de când este octogenar, Șerban dând mai multe interviuri în care vorbește despre el, despre neliniștile sale și confruntările cu o serie de fenomene din lumea actuală. Din care, cel mai mult îl revoltă curentul „cancel culture”, combătând-ul cu argumente foarte puternice. Așa cum fac, de altfel, toți oamenii cu capul pe umăr. Astăzi m-am oprit la răspunsul dat de regizor la întrebarea: Care este pentru dumneavoastră cel mai mare mister? Pentru că este foarte sincer și te pune pe gânduri. El sună așa: „Visez să fiu liber. Dar cum? Acesta este cel mai mare mister. Ținta finală a tuturor școlilor ezoterice e să obțină libertatea. Lupta e lupta cu sine. Obstacolele majore: Mândria, Vanitatea, Lăcomia, Invidia, Ambiția; și cel mai periculos: iubirea de sine. Primul pas spre libertate – să fiu conștient de obstacole. Oare pot să le observ de la o anumită distanță liniștit: Voi fi liber vreodată?” Cred că sunt foarte puțini oameni, mai ales artiști, care au ieșit învingători în lupta despre care vorbește Andrei Șerban. Și asta pentru că artiștii sunt peste măsură de orgolioși. Nu toți, din fericire, existând și mari artiști cărora virtutea modestiei nu le-a rămas străină.

                Într-o carte de evocări („Niciodată singur”), Andrei Șerban creionează foarte sugestiv portretele a doi actori uriași, care erau și buni prieteni, Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică. Pe ultimul, regizorul îl numește „marele Gigi”, dezvăluind că a trăit, când l-a văzut pe scenă, „o stare de uimire, de venerație și recunoștință”. Regizorul mărturisește, pe un ton poetic avântat, că, a-l privi pe Dinică jucând este „echivalent cu a simți (păstrând proporțiile) că avem în noi soarele, luna, planetele, cum spunea Milton”. Grație talentului său cameleonic, actorul a putut să joace o varietate incredibilă de tipuri umane, deținând capacitatea de a trece fulgerător de la comic la tragic. „În ciuda celebrității, era extrem de disciplinat, de modest și deschis sugestiilor”, și de aceea era o plăcere să lucrezi cu el, mărturisește autorul cărții, care-i trasează lui Dinică un portret veridic, surprinzând personalitatea complexă și contradictorie a acestuia. Solar, pozitiv, blând în timpul zilei, când se afla la lucru, în teatru, devenea cu totul altul în componenta lui nocturnă, în nopțile etilice, când era ironic, tăios, cu atacuri verbale foarte colorate, „un spectacol în sine”. Pentru ca, a doua zi, să fie din nou senin și lucid. Gheorghe Dinică avea calități de clovn suprem, era „un fel de Buster Keaton al nostru”.

                 Cuvântul „modestie”, apare aproape de fiecare dată când este vorba despre un mare actor. La Poldi, de pildă, cum i se spunea Leopoldinei Bălănuță, care a jucat aproape întotdeauna personaje, tipuri umane marcate de suferință și durere, după cum singură recunoștea. Ea „avea o timiditate combinată cu tristețe și duioșie, în viață”, pe scenă aducând „o melancolie gravă care crea momente-surpriză, de un comic metafizic”. Așa cum se întâmpla în „Livada cu vișini”, unde ea era Ranevskaia. Emotivă, de o profundă sensibilitate, era și de o generozitate extraordinară, crezând că misiunea ei de actriță era aceea de a transmite curaj oamenilor. Tot ea îi inspirase lui Emil Botta acest vers: „Poldi e o poezie pe care n-am apucat să-o aștern pe hârtie”. Păcat!

                 Avea grație, forță și un nesfârșit șarm, un talent cu totul original și o modestie naturală. Pentru că există și o falsă modestie, afișată de unii norocoși care au ajuns pe culmile succesului. Și pe care acesta îi strică, le alterează umanitatea, făcându-i să se creadă niște semizei. Dar când este vorba despre modestie, de fapt despre smerenie, mai bine zis, nimeni nu l-a întrecut pe Emil Botta, inegalabilul „dom Botta, cu prezența lui stranie, cu totul aparte și cu o autoritate ciudată, care impunea respect”. Un poet tragic, un om damnat, un actor care nu ascundea pe scenă faptul că suferă de o depresie acută, și care, în filme, a rămas prin câteva apariții hipnotice, Emil Botta trăia, încarna și redescoperea cuvintele, în timp ce alții le declamau. Făcându-i acest sensibil și atât de pătrunzător portret, Andrei Șerban încheie: „Nu am cunoscut pe nimeni ca el”.

                Camera ascunsă: Adevăr sau iluzie?

                Românul e un tip simplu și ușor de condiționat. Dacă îi zici că l-ai filmat pe un oarecare cu camera ascunsă, se gândește imediat că l-ai prins cu ceva. Că, altfel, de ce l-ai filma cu camera ascunsă? Dacă îi arăți și înregistrarea în care demonstrezi că i-ai dat ziua bună aluia, deja sare în sus: l-ai prins, mă!

                Dacă-i mai întinzi, în înregistrare aluia și niște bani, chiar dacă tu îi cumperi ceva sau ala nu vrea să-i primească, „case closed”, cel din filmare e și condamnat deja.

                Ce dovezi, ce argumente, ce dacă nu a luat spaga? Se vede, domnule, în filmare că negociază, că doar nu a căzut degeaba pe tehnică.
                În era tehnologiei avansate, în care smartphone-urile și camerele ascunse sunt la îndemâna oricui, românul pare a deveni un individ ușor de manipulat și condus către concluzii preconcepute.

                Un exemplu edificator este cazul „caltaboșilor pentru Remes”, în care o întreagă țară s-a mobilizat în urma unor imagini aparent compromițătoare. O persoană a fost surprinsă aducând o cutie la ușa fpstului ministru, care nici nu era acasă și care avea și ferma de porci, deci nu i-ar fi lipsit „porcăriile”. Fără dovezi clare și cu argumente subțiri, s-a ajuns rapid la concluzia că respectiva cutie conținea mită sub forma unor caltaboși.

                Romanul, fiind un individ înclinat spre a gândi în termeni simpli și adesea susceptibil la manipulare, a acceptat această versiune a realității, susținută de înregistrarea cu camera ascunsă. Un gest inofensiv a devenit brusc proba supremă a corupției, iar individul din filmare a fost deja etichetat drept vinovat în ochii opiniei publice.

                Adevărul, însă, este deseori mult mai complex decât aparențele. În cazul filmării cu camera ascunsă, doar un fragment mic din context este prezentat, iar interpretarea acestuia este lăsată în seama privitorului. Romanul, obișnuit să înțeleagă lumea în nuanțe simple de alb și negru, devine astfel vulnerabil în fața manipulării.

                Ar trebui să ne întrebăm în ce măsură înregistrările cu camera ascunsă reprezintă adevărul absolut și dacă acestea nu pot fi utilizate într-un mod subiectiv, pentru a modela percepția publicului. Oamenii, deseori dornici să găsească vinovați și soluții rapide, pot cădea în capcana acceptării veridicității unei înregistrări doar pentru că aceasta există, fără a analiza contextul și faptele în întregimea lor.

                De asemenea, putem observa o tendință a românilor de a se lăsa convinși de înregistrările cu camera ascunsă, chiar și în situații în care argumentele și dovezi solide lipsesc. Gesturi banale pot fi interpretate eronat, iar indivizi nevinovați pot suferi consecințe grave din cauza presiunii publice.

                Nu orice înregistrare cu camera ascunsă înseamnă ceva și că nu orice video reprezintă o probă concludentă. Mai mult, chiar și atunci când par că dovezile sunt absolute, este posibil să avem surprize și să descoperim că un gest, interpretat de unii într-un anumit fel, să însemne, de fapt, altceva.

                Zece mașini s-au tamponat pe Podul Mărgineni

                  Videoclipul surprinde un eveniment nefericit ce a avut loc pe podul de la Mărgineni, unde nu mai puțin de 10 mașini s-au implicat într-o serie de tamponări.

                  Se pare că poleiul a fost principalul vinovat pentru această situație periculoasă, afectând semnificativ aderența autovehiculelor la suprafața șoselei.

                  Sursa video: Bacău Informații

                  ,,Fascismul corporatist”, noua ideologie

                  O ideologie ce nu seamănă cu nimic din ceea ce omenirea a experimentat până acum. De aceea e și greu ca populațiile să înțeleagă/conceptualizeze ce se întâmplă cu libertățile, cu urgențele și impunerile din ce în ce mai intruzive din viața lor. Libertățile naturale, dreptul de mișcare, dreptul de a respira, dreptul de a te încălzi, dreptul la alegerea tratamentului, ori refuzul acestuia, dreptul de a crește animale în gospodărie, dreptul la intimitate, dreptul de a-ți educa copiii, dreptul la exprimare sunt subordonate, dintr-o dată, ideologiei de gen, controlului emisiilor de carbon, sănătății publice, a luptei împotriva terorismului, împotriva evaziunii fiscale, a corupției, luptei împotriva rușilor, a Hamas și împotriva tuturor celor ce se opun curentului. Ultimele frământări guvernamentale privind limitarea plăților cash reprezintă un ordin corporatist care profită băncilor, nu are de a face cu evaziunea fiscală. E ca și cum un criminal în serie s-ar plimba liber prin oraș, iar autoritățile, care au părghiile necesare și obligația să-l aresteze, ne-ar sili pe toți să stăm în case pentru a eradica criminalitatea. Prin plafonarea utilizării banilor cash de către persoanele fizice, li se îngrădește acestora din urmă dreptul (constituțional) de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția. Banii sunt refugiul în timp de criză, ei îți conferă independență, libertate de mișcare, siguranță și intimitate privind modul în care îi folosești. De ce doresc ca operațiunile privind modul cum îmi cheltui banii să fie confidențiale? Pentru că nu vreau să renunț la un drept. Atât și ar fi suficient. Nu am de ascuns nimic nici atunci când merg la wc.-ul public, dar asta nu înseamnă că las ușa deschisă. Și nu e o analogie forțată. Amintiți-vă cum au inițiat destructurarea drepturilor fundamentale, începând cu aberanta obligație de a purta mască, a interdicției circulației pe timp de noapte și obligația de a aveau un itinerariu fix pe timpul zilei, până la absurditatea obligației de injectare cu un ser experimental. Dreptul la sănătate, consfințit de constituție, s-a convertit din 15 martie 2020 într-o obligație la o sănătate îndoielnică, impusă de vaccinarea hotărâtă de către politicieni. Fiecare element al vieții noastre a început să fie controlat până la cele mai intime aspecte. Drepturile naturale au devenit fraudulos subiecte de reglementare și astfel au intrat sub jurisdicția statului. V-ați întrebat oare ce înseamnă acest deziderat globalist, ,,internetul lucrurilor” ; de ce un om ar avea nevoie de asta? Răspunsul e simplu, sistemul vrea controlul. În ipoteza că ai o mobilă, un aparat electrocasnic, un obiect valoros- el trebuie înregistrat-cipat. Narațiunea oficială va fi aceea că e necesar pentru a se controla amprenta de carbon aferentă producerii acelui bun, în vederea protejării planetei de încălzirea globală. Cum spuneam și cu alte ocazii, acest gaz, dioxidul de carbon, reprezintă un procent mic în atmosfera terestră (0,04%) și fiind mult mai greu decât aerul rămâne la nivelul de absorbție al plantelor. Nu are legătură cu fenomenul ciclic, de altfel, al modificărilor climatice. Guvernelor li se va impune inventarierea tuturor bunurilor noastre în vederea impozitării. Așa cum pentru o rablă de mașină continui să plătești impozit deși ea nu mai are nici o valoare economică utilă, electrocasnicele, mobilierul etc. pot fi mai valoroase și, în noua viziune, cu atât mai mult ar trebui impozitate. Inconvenientul e că încă nu există posibilitatea tehnică de inventariere la nivel individual ori gospodărie, dar se va găsi o soluție. Semnele insinuării noii forme de societate totalitară sunt mai mult decât evidente. Ea încă nu are o definiție pentru că omenirea nu a mai experimentat-o (în forma asta) la un așa nivel. În lipsă de altceva,  filozoful italian Giorgio Agamben l-a numit „capitalism comunist”.  Considerat o autoritate printre marii strategi globali americani, Zbigniew Brzezinski, polonez de origine, a scris în 1970 despre „apariția treptată a unei societăți controlate și direcționate”, în „Revoluția Tehnotronică”, explicând că: „O astfel de societate ar fi dominată de o elită a cărei pretenție către puterea politică se bazează pe presupusele cunoștințe științifice superioare. Neîntreruptă de restricțiile valorilor tradiționale liberale, această elită nu ar ezita să își atingă scopurile politice prin utilizarea celor mai noi tehnici moderne de influențare a comportamentului public și de menținere a societății sub supraveghere și control strâns. ….” Dar impunerea unei astfel de dominații nu se poate face decât controlând politicile statelor. Cea mai importantă pârghie e îndatorarea excesivă și condiționările impuse ulterior pentru rostogolirea datoriei. Datoria nu va putea fi niciodată plătită și astfel suveranitatea națională trece treptat în mâinile unei oligarhii financiare suprastatale. Atribuțiile parlamentelor se rezumă la dispoziții administrative minore, toate politicile naționale urmând a fi dictate de creditori. Rădăcina fascismului presupune  sacrificiul indivizilor și a grupurilor sociale față de idei,  entități, abstracțiuni, lideri în spatele cărora se ascund alte grupuri sociale și indivizi care beneficiază de politicile implementate. Fascismul în esența sa sacrifică drepturi reale  în beneficiul unei  ideologii imaginare. Noua formă de fascism corporatist, prin controlul surselor de informare și criminalizarea surselor independente, îndoctrinează ori înspăimântă populația, după caz, pentru a o convinge că renunțarea la drepturile lor nu valorează prea mult în comparație cu noile ideologii și credințe. Temele sunt vaste și diverse funcție de conjuncturile locale, regionale, etc. : pentru viitorul planetei, mediu, sănătate publică, pentru siguranță (care presupune achiziționarea armelor necesare într-un conflict potențial), pentru păstrarea nivelului de trai, confort, putere, pentru …..!! Lista de motive poate fi nesfârşită. Mereu există un motiv nou; acum e războiul… Pentru Ucraina și împotriva rușilor, pentru Israel împotriva Hamas, pentru SUA împotriva ,,axei răului”, indiferent ce reprezintă asta. Și nu în ultimul rând pentru democrație, reguli și unipolaritate, chiar dacă pare o contradicție în termeni. Toate încălcările drepturilor individuale au fost inițiate și mai apoi impuse de guvernele statelor cu ,,democrații consolidate”. Avem încă iluzia libertății, dar lucrurile sunt în schimbare, noi nu ne mai aparținem, aparținem statului. Statul ne-a inventariat împreună cu bunurile noastre și independența noastră, câtă a mai rămas, va dispărea treptat. Guvernarea prin frică, stare de urgență, prioritizarea ,,interesului de stat”, a situațiilor de excepție, fac parte din panoplia de control fascistă. Cea de-a treia comisie a celei de-a 78-a sesiuni a Adunării Generale a Națiunilor Unite din 18-22 sept. 2023, în ciuda opoziției ,,democrate”, a adoptat o rezoluție inițiată de Rusia pentru a combate ,,glorificarea nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată.”  Statele care au fost  împotriva  rezoluției și  împotriva condamnării rasismului  și  a glorificării nazismului sunt tocmai ,,marile democrații”, SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Spania, Danemarca, Belgia, Austria, Grecia, urmate de vasalii, România, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Albania, Ucraina, Bulgaria și restul coloniilor. Există o explicație pentru asta. Democrația a fost utilă inițial pentru a răsturna imperiile, dar a început să fie o piedică pentru cei care au acum banii imperiilor iar mai mulți bani se pot obține doar prin controlul absolut, așa numita identitate digitală. Cooperarea strânsă a corporațiilor cu politicieni, guverne și înalți oficiali este explicată în Great Reset Project of Davos, guvernarea părților interesate. (https://imprimis.hillsdale.edu/what-is-the-great-reset/) Corporatism la scară globală implicat în politicile de guvernare prin intermediul unor instituții susținute și controlate de ,,părțile interesate”. ,,….doar 8 ultrabogați au echivalentul bogăției a peste 50% din populația lumii ,…. Iar cei mai bogați 1% au o avere mai mare decât restul de 99%.”, ne dezvăluie https://noticiasholisticas.com.ar/el-club-bilderberg-rothschild-rockefeller-y-los-4-grandes-de-la-elite-global-cap-i-por-fausto-frank/ . După aceeași sursă, ,,CEO și proprietari ai unor bănci și corporații importante precum Goldman Sachs, Barclays, Lazard, JP Morgan Chase, Rothschild, HSBC, Google, Shell, Exxon, British Petroleum, Bayer, Nestlé, PRISA, Ericsson, Fiat Chrysler, Hewlett Packard etc. (își) coordonează acțiunile cu reprezentanți ai înaltei nobilimi europene, liderii militari ai NATO și servicii de informații precum CIA și MI6.” Un fost director senior al Facebook, Chamath Palihapitiya, a declarat pe 10 noiembrie 2017 la Stanford Graduate School of Business: „…. sunt aproximativ 150 de oameni care conduc lumea. Ei controlează majoritatea activelor importante, controlează fluxurile de bani. Oricine vrea să intre în politică sunt marionete. ” George Soros, Bill Gates, David Rockefeller, reprezintă doar „fețele vizibile” ale puterii corporative. Adevărata putere nu se arată niciodată, în ciuda faptului că ocupă poziții și privilegii mari în dinastii care se întind pe secole. Pentru ei, restul omenirii e un balast în condițiile când nu concură la crearea unui supliment de valoare a averii lor. Și, ce faci cu animalul de povară când nu-ți mai folosește? Urmând logica capitalismului, munca este o condiție pentru existența claselor muncitoare. Deci, dacă o forță de muncă în masă nu mai este considerată necesară, nu mai este nevoie de educație în masă, asistență socială, servicii de sănătate și sisteme care au servit în mod tradițional la reproducerea și menținerea forței de muncă pe care activitatea economică capitalistă a cerut-o. Degradarea sistemelor convenționale deja se observă. Sugrumarea prin suprareglementare a micilor ferme și controlul totalitar asupra lanțului alimentar ar urma să fie una dintre ultimele etape ale aservirii finale a umanității.

                  Atenție în trafic: semafoarele și monitorizarea video, operaționale în Moinești!

                  Primăria Moinești anunță că, începând de astăzi, semafoarele și sistemul de monitorizare video sunt active, contribuind semnificativ la îmbunătățirea siguranței în trafic în municipiul Moinești.

                  Automobiliștii, pietonii și bicicliștii sunt rugați să acorde o atenție sporită semafoarelor din oraș, deoarece acestea sunt acum obligatorii pentru toate categoriile de participanți în trafic. Prin intermediul acestora, se dorește organizarea și fluidizarea circulației, reducând riscul de accidente rutiere.

                  Primăria Moinești a implementat o funcționalitate inovatoare pentru trecerile de pietoni, permitându-le pietonilor să comande preschimbarea culorii semaforului pentru a traversa în siguranță. Timpul alocat pentru traversare este de 16 secunde, dintre care 12 secunde sunt alocate culorii verzi, iar 4 secunde culoarii verzi intermitente, oferind astfel participanților în trafic un interval optim pentru a traversa în siguranță.

                  Sistemul de gestionare a traficului monitorizează cu atenție circulația în întreg municipiul Moinești, folosind înregistrări video de înaltă calitate. Această tehnologie permite autorităților să monitorizeze și să reacționeze rapid la orice evenimente sau situații de urgență care pot apărea în trafic.

                  Primăria face apel la toți participanții în trafic să respecte cu strictețe semnalizarea rutieră și indicațiile semafoarelor. Aceasta este o măsură esențială pentru a asigura o circulație fluidă și în condiții de siguranță pentru toți cetățenii.

                  Siguranța în trafic este o responsabilitate comună, iar implementarea acestor măsuri tehnologice reprezintă un pas important pentru îmbunătățirea experienței de circulație în Moinești. Cu toții suntem chemați să ne alăturăm eforturilor de a menține siguranța pe șosele și de a contribui la un mediu mai sigur pentru toți participanții în trafic.

                  Primăria Moinești mulțumește cetățenilor pentru înțelegere și colaborare în implementarea acestor măsuri, subliniind că acestea au fost luate în considerare pentru binele comun al comunității.