Recent, Dinu Păncescu, șeful Serviciului de Gestionare Câini fără Stăpân din Primăria Municipiului Bacău, a fost pus în fața unor situații aparent banale, dar cu potențial de escaladare în conflicte între vecini. Într-o societate în care relațiile de bună vecinătate pot deveni tot mai complexe, este important să se găsească un echilibru între responsabilitatea comunitară și interpretarea exagerată a unor probleme minore.
Un cetățean a depus o sesizare la Primărie reclamând prezența a trei câini într-o casă de lângă blocul său. Aceștia nu doar latră, ci ar genera și disconfort, iar condițiile în care sunt ținuți ar fi improprii. Dinu Păncescu s-a deplasat la fața locului și a constatat că situația nu coincide cu descrierea sesizării. Câinii, de rasă și iubiți de stăpân, se aflau pe domeniul privat, în condiții bune și nu prezintau niciun pericol.
“La fața locului, pe o stradă foarte circulată, într-un cartier de case pierdute printre multe blocuri, am găsit trei câini de vânătoare care, de cum m-au văzut la gard, au început să latre și să dea bucuroși din cozi. I-am mângâiat prin gard până când a apărut proprietarul. I-am explicat situația și mi-a confirmat că știe problema.
A găsit recent la poartă un bilet prin care este amenințat că i se vor otrăvi câinii. Nici vorbă de condiții improprii, toți câinii arătau foarte bine, îngrijiți, cu cuști. Deși de vânătoare, câinii fac și pază. Latră la unii trecători care se opresc la gard să-i admire. Nu ai cum să convingi un căine să nu latre. Toată lumea care-și ia căine la curte, îl ia să latre, să dea alarma.
Nu există lege care să interzică lătratul sau să limiteze numărul de câini deținut pe o proprietate privată. Din spusele proprietarului, știe că există cineva care vrea cu orice chip să scape de câinii lui și îl va reclama în continuare. Dar asta nu se va întâmpla, câinii fiind ai lui, de rasă, iubiți și îngrijiți. I-am răspuns reclamantului că situația descrisă de el nu se confirmă, câinii sunt pe domeniul privat și, prin urmare, Primăria Municipiului Bacău nu are ce măsuri să ia”, povestește Dinu Păncescu.
Întâlnirea cu alt caz, în care un câine agresiv reclamat s-a dovedit a fi un bichon alături de un metis de bichon, a adus în discuție problema lătratului persistent.
“Cam acum vreo lună, am fost solicitați să luăm un câine de rasă comună de pe domeniul public, o stradă într-o zonă centrală a orașului. Din descriere, un căine agresiv, care latră la trecători. Am mers personal să văd cum stau lucrurile. La fața locului, surpriză. Maidanezul din sesizare era însoțit de un bichon.
Un metis de bichon, să fim mai exacți, cam la 7 kg. Împreună, prietenie mare, alergau, lătrau, strada era a lor. Luăm maidanezul din sesizare în timp ce dintr-o curte o doamnă iese în stradă și recuperează bichonul. Oprim lângă ea și-i transmit să nu-l mai lase în stradă.
Poate da o mașină peste el, îl poate fura cineva. Cazul părea închis. Până săptămâna trecută, când un domn ne-a solicitat telefonic să luăm un câine de pe aceeași stradă”, mai povestește el.
Omul le-a reproșat că au luat câinele greșit, pentru că bichonul mic lătra prea mult. Degeaba i s-a explicat că prioritari pentru intervenții sunt câinii agresivi fără stăpân, în privința celor care sunt pe proprietate privată si care au stăpân, neexistând cale legală pentru a fi luați de serviciul Primăriei.
Cu toate argumentele prezentate de șeful Serviciului de Gestionare Câini fără Stăpân, cetățeanul a amenințat că nu se va opri aici și că intenționează să continue să solicite intervenția autorităților.
Este evident că unele sesizări pot fi generate de conflicte între vecini și nu neapărat de probleme reale cu animalele. Însă, întrebarea care se pune este: Suntem prea sensibili sau este necesar să fim mai responsabili în gestionarea relațiilor comunitare?
Într-o societate urbană, unde spațiul este împărțit, este esențial să avem în vedere că fiecare decizie sau sesizare poate afecta nu doar pe cei implicați direct, ci și comunitatea în ansamblu. Ar trebui să fim mai atenți la modalitățile în care soluționăm conflictele, astfel încât să nu devenim pioni în jocurile personale ale altora.
“Este important să recunoaștem faptul că nu toate problemele cu câinii reprezintă o amenințare reală și că există situații în care toleranța și înțelegerea reciprocă sunt mai benefice decât o intervenție strictă a autorităților. În cazul în care există nemulțumiri între vecini, soluțiile trebuie căutate prin dialog și mediere, fără a utiliza instituțiile publice ca pe o armă în dispute personale.
Astfel, putem concluziona că, în loc să ne întrebăm dacă am devenit prea sensibili, ar trebui să ne îndreptăm atenția către dezvoltarea unei responsabilități comunitare mai mari. Aceasta implică înțelegerea și acceptarea diferențelor dintre vecini, rezolvarea problemelor prin dialog și evitarea escaladării situațiilor banale în dispute pe termen lung”, a mai spus Dinu Păncescu.
